Pidalion 1844, pag. 41

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/12/pidalion-1844-pag-40/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 41

şi Valsamon, şi mai ales Soborul al 6-lea în Canonul 13, tâlcuind Canoanele cele de mai sus zic: să se depărteze numai la vremea efimeririi lor (a săptămânii femeilor, după obişnuinţa limbii noastre), şi nu totdeauna, afară de Episcopi şi vezi acolo.41

CANONUL 6 (Sacerdoțiul şi grijile lumeşti)
Episcopul sau prezbiterul sau diaconul, lumeşti purtări de grijă să nu ia asuprăşi, iar de nu să se caterisească. [Apostolesc 81, 83; al Sob. 4; 3, 7; a celui
7; 1; al celui I-II: 11; din Cart. 18]

TÂLCUIRE
Nu este iertat celor preoţiţi (ori Sfinţiţi) a se împletici pe sine-şi în lucruri lumeşti, ci să se îndeletnicească la Dumnezeiasca slujbă a făgăduinţei lor, şi să păzească mintea lor slobodă de fieştece tulburare şi zarvă lumească. Drept aceea şi Canonul acesta rânduieşte ca Episcopul sau preotul sau diaconul, să nu primească asupră-şi purtări de grijă lumeşti. Iar de le primeşte acestea, şi nu voieşte a le lepăda de la sine, ci rămâne întru ele, să se caterisească. Iar car-tea cea pravilicească a lui Fotie, titlu 8, zice că: „Episcopii nu se cade a primi purtări de grijă, şi a se face epitropi, nici ai însuşi rudeniilor sale”. (După a 13, 14, 15 titlu 1, cartea a 3-a a celor împărăteşti.) Afară numai dacă epitropia aceasta este ca să se împartă pomene, şi milostenii pentru ruda lor cea moartă, după neara 68 a înţeleptului Leon. Citeşte şi Canoanele însemnate la margine unite cu acesta, care opresc pe clerici de la lumeştile purtări de grijă.

_______________________

41 Fiindcă latinii aduc înainte pe Dumnezeiescul Epifanie care în alegerea 50 zice, „pe bărbatul unei femei nu-l primeşte Biserica spre preoţie de nu se va înfrâna despre dânsa”, cu care să uneşte la socoteală şi Inochentie şi Dialogul: „Se cade a zice cum că nouă nu ne pasă ce au zis sau ce au socotit oarecare Părinţi,
ci ce zice Scriptura şi soboarele cele de toată lumea, şi soco-teala obştească a Părinţilor. Că socotinţa unora nu întăreşte dogmă în Biserică”. Zice încă şi Sozomen în cartea 1, cap. 23 „Pafnutie Mărturisitorul la întâiul Sobor în Niceea nu a lăsat să se oprească nunta preoţilor, măcar de o voiau oarecare, ci au zis că nunta preoţilor este întreagă înţelepciune, şi trebuie a se lăsa fieştecare în voia sa după predania cea veche a Bisericii. Că scrie şi Pavel lui Timotei: „diaconii să fie bărbaţi au unei femei”. Şi lui Tit: „De este cineva
neprihă-nit, bărbat al unei femei”; şi soborul cel din Gangra anatematiseşte pe cei ce nu se împărtăşesc de preot însurat, Canon 4. Căci a împiedica nunta preoţilor este socoteală a ereticilor, şi mai ales a
maniheilor, precum zice Augustin, (Eres. 40 şi 46). Că mai ales şi pildele mărturisesc. Că Felix Episcopul Romei a fost fiu al preotului Felix. Papa Agapit, fiu al prezbiterului Gordian. Papa Ghelasie, fiu al lui Valerie Episcop, şi mulţi alţii au fost fii de preoţi, şi mărturiseşte acelaşi Epifanie la acelaşi loc, că socoteala aceea, numai la unii se urma şi nu la toţi. Dar poate că cu sfătuitor chip o zice acesta, nu cu silnic.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/13/pidalion-1844-pag-42/