Pidalion 1844, pag. 47

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/14/pidalion-1844-pag-46/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 47

SIMFONIE
Întru un glas cu Canonul acesta rânduieşte şi cel al 2-lea al Soborului din Antiohia zicând: „Toţi cei ce intră biserică în vremea Dumnezeieştii Liturghii, şi aud Sfintele Scripturi, dar se întorc (asemenea să zicem se feresc ca şi cum pentru evlavie şi smerenie, după tâlcuirea preabunului tâlcuitor Zonara) de Dumnezeiasca Cuminecătură după vreo oarecare nerânduială, aceştia zic să se afurisească. Îndesirea împărtăşirii o adevereşte şi Canonul 66 al Soborului 6 poruncind creştinilor în toată săptămâna cea luminată, să se zăbovească cu psalmi şi cu laude, şi să se împărtăşească de Dumnezeieştile Taine. Ci încă şi din Canonul 3 al Sfântului Timotei îndesirea împărtăşirii se socoteşte.” Că dacă acela iartă pe cel ce
se învredniceşte a se împărtăşi, nu însă în toate zilele ci numai Duminica (deşi în alte prescrieri este, numai la vremi), următor este că cei ce nu se îndrăcesc se iartă a se împărtăşi încă mai des. Iar care vor, pen-tru aceştia, Timotei în Canonul 3 aceasta rânduieşte: ca Sâmbăta şi Duminica prin învoire să nu se împreune bărbaţii cu femeile, ca adică să se împărtă-şească. Fiindcă în vremea aceea numai în zilele acestea, precum am zis, se săvârşea Dumnezeiasca Liturghie. Şi adevereşte pe
socoteala lor aceasta şi Dumnezeiescul Iustin zicând în a doua apologie (sau
dezvinovăţire): „Că în Ziua Soarelui, adică Duminica, se adună toţi creştinii la
Biserici (care pentru aceasta şi Kiriaca – domnească se numea)” şi se împărtăşea cu Dumnezeieştile Taine. Şi cum că de-a pururea creştinii se cade a îndesi la Dumnezeiasca Împărtăşire, o adeverează de la apus Dumnezeiescul Ambrozie
zicând aşa: „Vedem pe mulţi fraţi că se adună mai cu lenevire la Biserică, şi mai ales că Duminicile nu sunt de faţă la Taine.” Şi iarăşi acesta prihănind pe cei ce nu des se împărtăşesc, zice pentru Pâinea cea de Taină: „Dumnezeu a dat nouă Pâinea
aceasta pentru toate zilele, şi noi o facem numai de o dată în an.” Iar de la Asia, mai ales după mai osebit chip Dumnezeiescul Hrisostom o cere de la creştini. Şi vezi înainte cuvântarea tâlcuirii Epistolei către romani, în cuvântul 8 şi către evrei în cuvântul 18 la Fapte. Şi în Voroava 5 a Epistolei 1 către Timotei. Şi în Voroava 17
a celei către evrei. Şi în Cuvântul cel către cei ce Paştile cele întâi le postesc. În Voroava întâi către efeseni, în Cuvântul către cei ce se lipsesc de Dumnezeieştile adunări, în Voroava 28 a celei 1 către corinteni.
_____________________
se vor împărtăşi cei vrednici, le astupă gura Mateu Vlastar la slova alfa cap. 25 zicând: „Eu socotesc, că creştinii cei vechi, precum se sârguiau să creadă drept, întocmai se sârguiau şi să vieţuiască drept. Pentru aceasta şi multe obiceiuri bune ce le pomenesc dumnezeieştile Canoane, care se obişnuiau în vremurile de atunci, acestea acum în vremurile noastre sunt într-alt fel şi deosebite. La atâta ne-au adus răzvrătita şi lenevicioasa viaţă care o vieţuim, încât nici să credem că vreodinioară creştinii au fost ajuns la atâta faptă bună, ca să se împărtăşească ades la fiecare Liturghie”.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/15/pidalion-1844-pag-48/