Pidalion 1844, pag. 66

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/24/pidalion-1844-pag-65/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 66

Episcopului, şi pe ieria preotului şi diaconului), unii ca aceştia zic, afuriseas-că-se desăvârşit de la Biserică. Una adică pentru îndrăzneala cea peste măsură şi obrăznicia lor, iar alta că la cei
ierosiţi, după caterisire, altă canonicească pedeapsă nu rămâne, decât a se despărţi
desăvârşit şi de Biserică, şi aceasta cu dreptate. Căci dacă după Canonul 14 al Soborului din Sardica cel ce nu se cateriseşte cu dreptate, ar îndrăzni a lucra cele ale slujbei sale mai-nainte de altă Sobornicească judecată, trebuie a se înţelepţi cu amare şi aspre cuvinte. Dacă după cel al 5-lea al Soborului 1 cel ce este scos din adunare, nu după dreptate ci după oarecare micşorare de suflet şi prigonire a Episcopului său, nici acestea nu poate a întrebuinţa ceva lucru ieraticesc mai-nainte de Soborni-cească certare, cu cât mai vârtos nu poate a lucra ceva de ale preoţiei, cel cu dreptate pentru vederate păcate caterisit? Şi dacă marele Vasilie, pe Grigorie cel ce era numai oprit de el, îl înfricoşează cum că-l va osândi cu anatema, de va îndrăzni a lucra ceva mai-nainte de îndreptarea sa, cum nu se cuvine desăvârşit a se rupe din Biserică cel cu dreptate şi pentru arătate păcate caterisit, şi după caterisire va îndrăzni a lucra vreo lucrare preoţească.

CANONUL 29 (Osândirea simoniei)
Dacă vreun Episcop prin bani ar apuca vrednicia aceasta, sau prezbite-rul, sau diaconul, să se caterisească şi el şi cel ce l-a hirotonisit, şi desăvârşit taie-se
şi de la împărtăşire, ca Simon vrăjitorul de mine Petru.
[Sobor 4, 2; Sobor 6, 22, 23; Sobor 7; 4, 5, 19; Vasilie 90; Epist. lui Ghena-die şi a lui Tarasie; Naum 1, 9]
_____________________
tea, care din amândouă, Sfinte lucruri, cutezându-se de către cei ce cu dreptul sunt caterisiţi, se socotesc ca cum nu ar fi, ca şi cele de către eretici, după cel 46 Apostolesc, sau ca cum ar fi. Iar mai ales şi mai cu deosebire, pentru că văd pe cel 6 al Soborului 4 Ecumenic că zice că nu are tărie hirotonia celui hirotonisit nehotărâtor nu ca una ce nu ar fi şi nu s-ar fi făcut nici pentru că ar fi neînfiinţate şi ca şi cum nu ar fi Taine cele ce se vor lucra de dânsul; ci ca una ce rămâ-ne nelucrătoare, şi nu se pune în lucrare şi în faptă, şi nu pentru alta, ci numai pentru necinstea şi ocara celui ce a hirotonisit. Şi fiindcă cele asemenea din cele asemenea se cuvine a se încheia şi a se judeca. Apoi şi cele neîntărite care rânduieşte Canonul 13 al celui din Antiohia, se cuvine a se înţelege şi a se lua precum Soborul 4 le-a înţeles şi le-a primit, şi nu precum cei mai de sus le-au înţeles şi le-au luat. Vezi însă şi în tomul 2 al practicalelor Sinoadelor foaia 993 că s-au adunat întreg Sobor în Constantinopol în zilele împăratului Ioann Comnino, şi al Patriarhului Mihail Oxitul în anul 1143. Care sobor prihăneşte pe Leontie, pentru că a botezat de al doilea pe cel botezat de un ierarh caterisit pentru vinovăţii arătate, fiindcă a socotit că nu este deplinit Botezul cel făcut de iereu caterisit. Ci şi Iosif Vrienie în epistolia cea către Nikita zice, că sunt Sfinte şi deplinite cele îndrăznite de către cei caterisiţi. Însă şi aceasta o mărturi-seşte şi înţeleptul Evghenie Vulgarul în cercetările cele criticale ale gramaticii lui Neofit, aducând ajutător pe Nicolae Cabasila.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/24/pidalion-1844-pag-67/