Pidalion 1844, pag. 69

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/24/pidalion-1844-pag-68/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 69
fără de voia şi socoteala Episcopului său64, unul ca acesta ca un iubitor de începătorie să se caterisească. Fiindcă, ca un tiran cu silă şi tiraniceşte, caută să răşluiască cuvenita stăpânire a Episcopului său; ci şi clericii ceilalţi câţi se vor uni cu dânsul la o nesupunere ca aceasta, să se caterisească şi ei întocmai,

_______________
mitropoliile şi arhiepiscopiile s-au împărţit Patriarhilor, şi toţi Mitropoliţii, şi arhiEpiscopii su-puşi fiind ocârmuirii Patriarhilor, după Canonul 6 şi 7 al Soborului 1 şi cel 2 şi 3 ale Soborului al 2-lea pomenesc la Sfinţitele slujbe numele acelora; Pentru aceasta, după cuprinderea acestor Sfinţite Canoane, au dreptate Patriarhii şi eparhiile mitropoliilor şi al arhiepiscopiilor cele îm-părţite lor să dea stavropighii, şi să se pomenească numele lor într-însele. Fiindcă pricina aicea este despre stavropighie, subînsemnăm cuvântul cel deplinit şi desluşit pentru dânsele, precum curat se vede în foaia 235 şi 236 a Grecomanescului Ghiur. Că Singhelul cel ce este într-însul al Patriarhului Ghermano rânduieşte aşa, că în singure mănăstirile acelea, sau în bisericile acele ortodoxe sau în casele de rugăciune, se cuvine a se pomeni numele Patriarhului, întru a cărora temele s-a pus Patriarhicescul stavropighion, adică în care s-a înfipt Crucea trimisă de Patriar-hul. Şi aşa
asupra acestei Patriarhiceşti Cruci s-au zidit. Că în unele ca acestea Arhiereul locu-lui nici o împărtăşire nu are, nici de Sfinţitele slujbe, nici de la întărirea igumenului, nici de la judecata sufleteştilor greşeli încât nici însuşi cele canoniceşti nu poate a le cere de la cei ce sunt într-însele, căci toţi cei Sfinţiţi, care sunt în mănăstirile de acest fel se numesc Patriarhiceşti, şi se supun Patriarhicescului exarh. Iar unde din început nu s-a pus temelie Crucea Patriarhiceas-că, acolo Arhiereul locului stăpâneşte măcar moşie mănăstirească, măcar metoc de ar fi, măcar că-şi lăsau casă de rugăciune. Şi întru acestea se cuvine a se pomeni numele lui. El se cuvine a întări pe Egumenul cel dintr-însele, a le cerceta şi a le judeca pe ele, şi a lua de la dânsele cano-niceştile sale venituri. El trebuie să hirotonisească într-însele, să ierte, sau să oprească nunţile
locuitorilor din ele, şi în scurt să-şi aibă într-însele orice alt pronomion (privilegiu) Episcopesc. Iar câţi oameni au
locuit în locul Patriarhiceştilor stavropighii, mai-nainte de a se zidi ele sau şi în urmă după ce s-au zidit, aceştia fiind de loc să fie întru toate supuşi Arhiereului locului. Iar de vor fi străini să se supună Patriarhicescului exarh, şi iarăşi (foaia 237) Patriarhiceştii exarhi nu se cuvine să stăpânească satele Patriarhiceştilor mănăstiri, sau pe norodul cel ce este într-însele, sau casele de rugăciune câte cu Patriarhicească Cruce nu s-au întemeiat, şi nu s-au zidit[] fiindcă acestea de Episcopul locului se stăpânesc. Drept aceea din cuvintele acestea se adună (adică se înţelege) cum că nu se cuvine a se face Patriarhiceşti stavropighii mănăstirile, sau bisericile, sau casele de rugăciune, după ce s-au zidit, ci mai-nainte de zidire. Şi din aces-tea, câteva numai după cinstirea, şi pronomionul dat Patriarhilor, dar nu şi toate mănăstirile cele ce urmează a se zidi, sau bisericile, sau casele de rugăciune; Ca să nu se calce Canoanele, care rânduiesc, ca mănăstirile şi monahii, să fie supuşi Arhiereului locului. Şi vezi şi Canonul 4 al soborului a toată lumea 4 că, după prunca Episcopului şi prezbiterului face stavropighii.
64 Zice însă Dumnezeiescul Hrisostom (în a 11-a voroavă către Efeseni) cum că a zis un om Sfânt, că nici sângele muceniciei poate a spăla păcatul osebirii şi a despărţirii Bisericii. Şi a dez-bina cineva Biserica este răul cel mai cumplit, decât a cădea în eres. Scrie însuşi Dionisie al Alexandriei mărturisitorul în epistolia cea către Navat Episcopul, că se cuvine a pătimi cineva orişice rău ar fi numai a nu dezbina Biserica, şi că este mai slăvită mucenicie, ce ar suferi cineva pentru a nu dezbina Biserica, decât mucenicia ce o ar răbda
pentru a nu sluji idolilor. Fiindcă în mucenicia cea pentru a nu sluji idolilor, mărturiseşte pentru folosul sufletului său, iar întru cea pentru a nu dezbina Biserica mărturiseşte pentru folosul, şi unirea a toată Biserica.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/25/pidalion-1844-pag-70/