Pidalion 1844, pag. 70

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/24/pidalion-1844-pag-69/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 70

iar cei lumeşti, să se afurisească. Acestea însă să se facă, după ce Episcopul va îndemna cu dulceaţă şi cu blândeţe de trei ori pe cei ce s-au despărţit de el, să se lase de o pornire ca aceasta, şi ei vor stărui în pizma lor. Iar câţi se despart de Episcopul lor mai-nainte de Sinodiceasca cercetare,
pentru că el propovă-duieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală şi eres, unii ca aceia nu numai că certărilor celor mai de sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după Canonul 15 al celui 1 şi 2 Sobor.

CANONUL 32 (Ridicarea afurisirii)
Dacă vreun prezbiter, sau diacon, se afuriseşte de Episcop, acesta să nu se poată a se primi de altul, ci numai de cel ce l-a afurisit pe el. Fără numai dacă din întâmplare s-ar săvârşi Episcopul cel ce l-a afurisit. [Apost. 12, 13; Sobor 1, 5; Sofia 1; Anti. 6; Sardichi 14; Cartag. 11, 37, 141]

TÂLCUIRE
Şi întru al 12-lea şi al 13-lea Canoane ale lor au zis Dumnezeieştii Apos-toli, că, clericii cei ce sunt neprimiţi şi afurisiţi de către însuşi Episcopii lor, nu se cuvine a se primi de alţi Episcopi. Şi însăşi aceasta o rânduiesc, cu oarecare adăugire zicând: oricare prezbiter, sau diacon, s-ar afurisi de Episcopul său, acesta nu este iertat a se primi, şi a se dezlega de afurisire, nu numai de Epis-cop de altă eparhie, ci nici de altul ce ar fi din aceeaşi eparhie, şi Mitropolie. Ci să se primească şi să se dezlege de afurisire numai, de însuşi Episcopul acela, ce l-a afurisit. Afară numai, de se va întâmpla a muri Episcopul sau Mitro-politul, sau Patriarhul cel ce l-a afurisit, mai-nainte de a lua iertare prezbiterul, sau diaconul. Căci atunci poate şi Episcopul, sau Mitropolitul, sau patriarhul cel ce s-a făcut moştean după moartea celui ce a afurisit, să-l dezlege de legătu-ră, şi nu altul. Însă două lucruri trebuie a însemna la acest Apostolicesc Canon:
– Unul, că toţi cei ce se vor afurisi de Episcopul lor, sau cu dreptate sau cu nedreptate, trebuie să stea aşa afurisiţi, şi să nu îndrăznească a scăpa de afurisire, până se va face Bisericeasca cercetare despre aceasta, după Canonul 14 al Sardichiei şi cel 37 al Cartaginei65. Afară numai de s-ar osândi, mai-nainte de a se judeca, şi a se chema la Bisericeasca judecătorie66.
________________
65 Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea Canonului 32 celui din Cartagina rânduind oarecum, că cei afurisiţi fără dreptate de Episcopul nu au nevoie a păzi acest fel de afurisire. De vreme ce canoanele acestea dimpotrivă rânduiesc. Însă din Canonul acesta se încheie că şi Părinţii cei duhovniceşti nu se cade a dezlega certările celorlalţi de o tagmă cu dânşii Părinţi duhovniceşti, de nu vor fi ele afară din Canoane, şi cu totul fără cuvânt.
66 Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom, fiindcă se învinovăţea (era învinovățit), că nu a păzit afurisirea ce o a glăsuit asupra sa soborul cel de pe lângă Teoria, ci nu o a băgat în

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/25/pidalion-1844-pag-71/