https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/25/pidalion-1844-pag-74/
PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007
pag. 75
Pentru că cu chipul acesta se văd a fi întru unul şi acelaşi loc totodată (simultan) doi Episcopi, sau doi Mitropoliţi, care lucru este afară de lege şi oprit de Canonul 8 al Soborului întâi, şi de cel al 12-lea la Soborului 4. Pentru aceasta şi Soborul 6 în al 20-lea Canon al său rânduieşte, că cel ce va merge în Episco-pie străină şi va învăţa în public de la sine-şi, fără de voia
Arhiereului locului, să înceteze de lucrarea Arhierească, şi să lucreze numai cele ale
prezbiterului. Poate nu pentru alte pricini decât pentru a nu se face această nerânduială pe care acela a îndrăznit a o face, adică să fie întru aceeaşi Episcopie totodată (în acelaşi timp) doi Episcopi, unul voind unele şi celălalt altele (doi episcopi cu doua voiri diferite). Căci de nu ar fi fost acesta pravăţul (noima) acestui Sobor, pentru ce să pogoare pe Episcopul la treapta prezbiterului? De vreme ce pogorârea aceasta este furare de cele Sfinte, după Canonul 29 al Soborului 4. Şi dacă Episcopul cel ce învaţă peste hotar este nevrednic de Episcopie, ne-vrednic trebuie a fi şi de prezbiterie. Iar de este vrednic de prezbiterie, pentru ce să nu fie de Episcopie? Deci arătat este că pentru aceasta îl pogoară pe acest Episcop în treapta prezbiteriei, pentru ca să rămână iarăşi un (singur) Episcop întru Episcopie, şi nu doi. Că au păcătuit aşa fără mijlocire întru vrednicia Episcopească, făcând a fi doi Episcopi întru aceeaşi Episcopie, pentru care şi se cateriseşte din aceasta. Dar nu a
păcătuit în vrednicia prezbiterului,
_______________
socotinţa Arhiereului locului, caterisindu-se pot iarăşi a-şi lua treapta soartei din care au căzut, sau nu pot? Se vede că pot; precum zic oarecare, fiindcă nu pentru vinovăţii canoniceşti, nu pentru al loruşi păcat din soarta lor s-au scos; ci pentru pricina celui ce i-a hirotonisit pe ei afară de hotar. Şi mai ales, când nici nu au ştiut că cel ce l-a hirotonisit, fără de socotinţa Arhiereului locului i-a hirotonisit. Şi de vreme ce pot iarăşi a-şi lua treapta soartei, pot oare a-şi relua treapta cu a doua hirotonie a Arhiereului locului, ca nişte caterisiţi, sau numai cu singură înduplecarea şi plinirea (adeverirea) lui? Poate cu singură înduplecarea lui; aceasta pentru că este oprit a se face al doua hirotonisire, după Canoane. Şi aceasta, şi pentru că, precum unul de ar răpi o femeie, şi, fără ştirea Arhiereului şi a născătorilor (părinţilor) ei, ar pune pe vreun preot şi i-ar cununa, de-ar afla după aceea Arhiereul şi părinții femeii şi ar primi nunta, nu se mai face a doua cununie. (Drept aceea şi marele Vasilie în Canonul 22 voieşte ca cu singură voia născătorilor să aibă tărie şi întărire căsătoria cea de acest fel răpită.) Cu un chip ca acesta şi hirotonia celor hirotonisiţi de Arhiereul cel de peste hotar, numai de va primi Arhiereul locului are tărie şi putere, ca şi cum ar fi fost chiar a sa hirotonie. Căci, precum pricina cateri-sirii unora ca acestora s-a născut din nevrerea socotinţei Arhiereului locului, aşa şi întărirea hirotoniei lor se naşte din voinţa şi socotinţa Arhiereului lor. Însă este arătat că cel ce a mărtu-risit că va păzi feciorie şi nu se va însura hirotonisindu-se de Arhiereu de peste hotar, dacă se va caterisi, nu poate în urmă a se însura pentru că s-a scos din soarta sa. Fiindcă nu poate a pune de pricină, că (pentru) pricina soartei a făcut mărturisirea fecioarei; şi că acum căzând din soartă, pentru aceasta strică şi cade totodată şi din feciorie. Pentru că era lui slobod mai-nainte a se însura, şi apoi a se face cleric. Deci nu pentru clericie a iubit pe feciorie, ca şi pentru căderea din clericie să urască pe feciorie, ce o a iubit pe ea însăşi îndeosebi, pentru aceasta şi a o strica nu (mai) poate.
https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/27/pidalion-1844-pag-76/