https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/03/pidalion-1844-pag-81/
PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007
pag. 82
şi lucrurile Bisericii trebuie a se ocârmui după stăpânirea lui, şi a se împărţi la cei scăpătaţi şi săraci, cu frica lui Dumnezeu şi cu toată evlavia, prin prezbiteri şi diaconi80. Şi pentru ce să se ocârmuiască acestea, şi să se împartă prin aceştia? Pentru ca să se păzească pe sine-şi Episcopul, mai presus de tot prepusul (de orice bănuială), şi de prihana (învinovățirea), cum că singur el le mănâncă şi rău le iconomiseşte. De vreme ce se cuvine bine a se îngriji, nu nu-mai înaintea lui Dumnezeu, ci şi
înaintea oamenilor, precum şi parimiastul mai-nainte a zis, şi Apostolul Pavel în urmă, şi să se păzească pe sine-şi fără poticnire înaintea tuturor, şi neprihănit întru toate. Însă zice, că şi Episcopul trebuie să primească din lucrurile Bisericii cheltuielile, atât pentru trebuinţele sale cele de nevoie (de nu are ale sale adică, ci este sărac) cât şi pentru trebuinţele tuturor fraţilor celor străini care ar veni la dânsul. Încât, după nici un chip, nici el, nici străinii să nu se lipsească de cele de nevoie. Pentru că şi legea lui Dumnezeu porunceşte de la Altar să se hrănească; adică din jert-fele cel ce se proaduc la Jertfelnic, iereii cei ce stau înaintea Jertfelnicului şi jertfesc81. Şi nici un ostaş cândva nu ridică arme asupra vrăşmaşilor, adică nu merge la război, cu a sa cheltuială. Vezi însă, că zice Canonul, cum că Arhie-reii se cuvine a cheltui din venitul Bisericii numai în trebuinţele lor cele de nevoie, şi nu în cele de prisos, petreceri, şi desfătări. Şi cum că se cuvine a fi iubitor de străini, şi iubitor de săraci, precum porunceşte fericitul Pavel lui Tit şi lui Timotei să fie Arhiereii. (I Timotei 3, 2; Tit 1, 8).
CANONUL 42
Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, cu tavle zăbovindu-se, sau cu beţii, ori înceteze, ori să se caterisească.
[Apost. 43, 54; Sobor 6; 9, 50; Sobor 7, 22; Laodic. 24, 55; Cartag: 47, 69]
TÂLCUIRE
Cei ierosiţi se cuvine a fi înainte tuturor pildă vie şi închipuire a toată buna rânduială şi a faptei bune, şi îndemnarea către toată facerea de bine. Dar
_______
80 Pentru aceasta şi Iustin, filosoful şi mucenicul, în a sa a doua Apologhie (cuvântare) pentru creştini, zice acestea: „Cei avuţi şi voind, fiecare după bună voinţa sa, ceea ce voieşte dă.” Şi ceea ce se adună se învistiereşte la proestos (stătătorul înainte). Şi acesta împarte şi orfanilor, şi vădu-velor, şi celor lipsiţi, pentru boală, sau pentru altă pricină, şi celor ce sunt în legături, şi străinilor celor ce sunt nemerniciţi, şi în scurt tuturor celor ce sunt în nevoie li se face purtător de grijă.
81 Că după Teodorit, care tâlcuieşte: stihurile 9,10 al cap. 3 ale Leviticului, din vitele cele ce se jertfeau (afară numai de arderile de tot), anumite mădulare se proaduceau la jertfelnic precum rărunchii
cei doi cu prapurul; seul care era asupra pântecelui, şi asupra coapselor, şi asupra maiului (ficatului). Iar celelalte cărnuri se dădeau preoţilor pentru ca să le mănânce (foaia 971 a tomului 1 al celor opt cărţi).
https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/03/pidalion-1844-pag-83/