Pidalion 1844, pag. 84

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/03/pidalion-1844-pag-83/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 84

Că dacă despre toţi creştinii este oprit a se face acest lucru, cu mult mai vârtos despre cei ierosiţi, şi despre clerici, care se
cuvine a fi chip şi pildă a tot bine-le? Şi mai ales nevoitorii, şi postnicii, cei răstigniţi lumii. Pustnic şi cămătar-nic, este lucru nepilduit întru adevăr, şi neprimit la auzul omenesc. Pentru aceasta dar şi Apostolescul Canonul acesta
rânduieşte, ca oricare Episcop, sau prezbiter, sau diacon, împrumutând banii săi, cere de la datornicii săi dobândă, sau să înceteze de la acest rău câştig sau să se caterisească, asemenea de aici se cuvine şi monahilor să-şi primească potrivitele lor certări, adică afurisire, şi neîmpărtăşire, cu statornică făgăduinţă că de acum înainte se vor depărta de arătata şi vrednica de osândire călcare de legea aceasta.

CANONUL 45
Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugân-du-se, să se afurisească numai; Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească.
[Apostol 65; Sobor 3; 2, 4; Laodic. 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timotei 9]
___________
tor, să se socotească în capetele datoriei (Armenopol, cartea 3, titlul 7). Iar deşi Sholion al ti-tlului 2 al capului 1 al legiuirii lui Fotie zice, că Nearaoa 131 a lui Iustinian, ce este în cartea a 5-a, titlul 3, cap. 9, hotărăşte că, de va lăsa cineva prin testamentul său, dar spre bine cinsti-toare
pricini (adică spre sloboziri de robiri întâmplându-se, spre zidiri de Sfinte Biserici, spre chivernisiri şi hrăniri de săraci, şi de orfani nevârsnici), poruncim în vreme de şase luni după ce s-ar arăta testamentul cel de acest fel, să se dea dăruirea aceasta şi pomana la feţele cărora s-au lăsat. Iar dacă epitropii şi iconomii testamentului mortului, ar prelungi vremea peste acele şase luni, şi nu vor da pomana aceasta, să o dea de aici înainte cu dobândă, şi cu toată legiuita creştere de la vremea în care a murit cel ce o a lăsat. Dacă nearaoa aceasta, zic, rânduieşte aşa, şi Fotie însuşi aceasta zice, titlul 9, cap. 27. Iar Sholiastul Valsamon zice, că se cuvine să mulţu-mim Patriarhului Fotie, pentru că bine a tâlcuit că se cuvine Episcopii şi clericii să ceară do-bândă. Aceasta nici ca decât trebuie să tulbure pe cel ce citeşte. Pentru că Fotie va
adică să ceară clericii dobânzi, nu pentru bani, sau pentru alte lucruri, care ei ale lor împrumutează. Pentru
că aceasta este faptă potrivnică Sfintelor Canoane, şi Evangheliei, şi Dumnezeieştii Legi. Ci precum este cu totul arătat din însăşi cuvintele nearalei, dobândă înţelege că trebuie să ceară, pentru cele sufleteşti ce le lasă cei ce mor la feţe nevoiaşe, pentru sufleteasca lor mân-tuire, iar iconimii morţilor le ţin ca să le mănânce ei, şi prelungesc vremea dării lor. Drept aceea nu se reazeme cămătarnicii şi lingătorii de dobânzi pe cuvintele acestea ale lui Valsamon, că acestea cu adevărat toiag de trestie, după proorocul Iezechiel, (29, 6-7), sau mai bine a zice, trestie de sine-şi sfărâmată, şi nimic îi ajută, ci mai vârtos la pământ îi aruncă, şi îi coboară în prăpastia cea de suflet pierzătoare. (Mat. 12,20) Căci, dacă noi, creştinii, avem poruncă Evan-ghelicească când împrumutăm, să nu nădăjduim că vom lua ceva înapoi: ,,Împrumutaţi nimica nădăjduind” (Mat. 6, 35). Şi Sirah zice: ,,De vei împrumuta, fii ca şi cum ai pierdut” (Sirah 8, 15), cum vom fi iertaţi, dacă luăm şi dobânzi?

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-85/