Pidalion 1844, pag. 94

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/06/pidalion-1844-pag-93/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007
pag. 94

CANONUL 48
Dacă vreun mirean pe a sa muiere lepădându-o pe alta va lua, sau pe cea de altul lepădată, să se afurisească85. [Sobor 6, 87; Anchira 20; Cartag. 113;
__________
94 Scumpătatea adică, şi hotărârea Domnului întocmai vrea ca nici bărbatul să-şi despartă pe muierea sa, nici muierea pe bărbatul său. Că întocmai Domnul şi pentru bărbat, şi pentru mu-iere a zis: ,,Oricare şi-ar lăsa pe muierea sa, şi va lua pe-a altuia, preacurveşte” [Marcu 10, 11]; fără să adauge afară de cuvânt de curvie, sau la bărbat numai, sau la muiere numai. Ci a lăsat aceasta să o înţelegem noi cu neosebire la amândoi. Iar obiceiul Bisericii, bărbatului adică îi dă stăpânire a se despărţi de muierea sa, aflându-o curvind, sau preacurvind; Iar muierea să nu se despartă de bărbatul său măcar de l-ar găsi curvind, sau preacurvind. Iar de s-ar despărţi pen-tru cuvântul curviei sau la precurviei, şi el nerăbdând s-ar însura cu a doua muiere, muierea cea dintâi, ce s-a despărţit de el, are păcatul despărţirii acesteia, iar bărbatul este vrednic de iertare, pentru că s-a însurat a doua oară, şi muierea lui cea a doua nu se osândeşte de prea-curvă. Acest obicei, ce a încăput în Biserică din romaniceasca şi politiceasca lege, nu-l primeşte Teologul Grigorie; că zice (în cuvântul cel la zicerea Evangheliei, când a sfârşit Iisus cuvintele acestea): „Pe cei mai mulţi şi de obşte mireni oameni îi văd greşit înţelegând pentru întreaga înţelepciune. Şi legea
ce o au despre aceasta o văd nepotrivită. Căci pentru care pricină legea aceasta pe muiere o pedepseşte, de va curvi, iar bărbatului îi dă voie să curvească? Şi muierea de va vicleni patul bărbatului, se judecă de preacurvă, iar bărbatul având muierea sa, de va curvi cu alte muieri, este nevinovat? Eu nu primesc legiuirea aceasta, nu laud obiceiul. Bărbaţi au fost cei ce au făcut legea aceasta, şi pentru aceasta numai împotriva femeilor au legiuit. Fiindcă însuşi ei, legiuitorii ai politiceştii legi acesteia, taţilor adică au legiuit a fi fiii supuşi, iar partea cea mai slabă, adică pe maică – femeie neputincioasă fiind – o au lăsat fără purtarea de grijă, ne legiuind a fi fiii şi acesteia supuşi. Iar Dumnezeu nu a legiuit aşa; ci zice, ,,cinsteşte pe tatăl tău şi pe maica ta, (care este Poruncă întâia întru
făgăduinţe), ca să-ţi fie ţie bine” [Matei 15, 4; Marcu 7, 10; A doua Lege 5, 16; Ieşire 20, 12; Pilde 30, 17] şi cel ce grăieşte rău asupra tatălui său sau asupra maicii sale, cu moarte să se omoare. Deopotrivă şi către
tatăl şi către maică, şi ascultarea o a cinstit, şi ocara o a pedepsit. Şi blagoslovenia tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul maicii dezrădăcinează temeliile. (Sirah 3, 9). Vedeţi potrivire de legiuiri? Unul este Făcătorul şi al bărbatului şi al muierii. Un pământ sunt amândoi. O Lege amândoura, o înviere. Întocmai şi din bărbat şi din femeie ne-am născut. Şi cu o datorie sunt datori fiii către amândoi născătorii. Cum dar tu, legiuitor bărbat; ceri întreagă înţelepciune de la femeie, şi tu nu o păzeşti? Cum ceri ceea ce nu dai? Cum având trup asemenea cu al femeii, nu legiuieşti asemenea? Iar de socoteşti relele cele din vremea călcării de poruncă, a păcătuit Eva? Dar a păcătuit şi Adam. Pe amândoi i-a amăgit şarpele, şi nici femeia s-a aflat
mai neputincioasă întru a se amăgi, nici bărbatul mai tare spre a nu se amăgi. Iar de socoteşti bunătăţile cele din a doua facere, să ştii că Hristos pe amândoi i-a mântuit cu pătimirile Sale, S-a făcut trup pentru bărbat, dar şi pentru femeie. A murit pentru bărbat, dar şi femeia cu Moartea Lui se mântu-ieşte. Poate socoteşti că a cinstit pe bărbat pentru că s-a născut din sămânţa lui David? Ci şi din Fecioară născându-Se
a cinstit pe femeie. Vor fi, zice, amândoi un trup, şi trupul cel unul dar trebuie să aibă asemănare. Iar Pavel şi bărbatului îi legiuieşte întreaga înţelepciune! Cu care chip? ,,Taina aceasta, zice, mare este, iar eu zic de Hristos, şi de Biserică” (Efeseni 5, 32). Bine este femeia a se ruşina de Hristos, prin ruşinarea care arată către bărbatul său. Bine este şi bărbatul a nu necinsti Biserica lui Hristos, prin necinstea ce face muierii sale, curvind cu alta. Asemenea însă şi Hrisostom însăşi aceasta o mărturiseşte întru a cincia Voroavă a celei 1 către Tesaloni-

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/06/pidalion-1844-pag-95/