Pomenitorii de eretici si ecumenistii adepti ai martisorului pagan

  • ce ne invata cei ce au comuniune constienta cu eretici/pomenitorii de eretici ecumenisti:

marți, 26 februarie 2019
1 și 8 Martie (Ziua mămicilor) – un obicei din tradiția populară care se strădiue să păstreze decența

Era un obicei frumos, deși nu era născut din învățătura Bisericii

Sunt totuși unii care se străduiesc să păstreze tradițiile frumoase, decente, pline de emoții. De ce nu…
Mi-a umplut sufletul de bucuria când am văzut că cineva mai face lucruri frumoase. Oare chiar nu merită promovați acești oameni.

astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2019/02/1-si-8-martie-ziua-mamicilor-un-obicei.html?m=1

  • ce ne invata ecumenistii:

  • si ce e ascuns:

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei (localitate componentă a municipiului Drobeta-Turnu Severin) au scos la iveală amulete formate din pietricele vopsite în alb și roșu, ce erau purtate la gât, datând, zic ei, de acum circa 8 000 ani.

Amuleta, in general, era un obiect mic căruia vechi superstiții îi atribuiau puterea magică de a aduce noroc și de a-l apăra pe cel care îl poartă de influențele malefice ale duhurilor rele.

Martisorul este specific românilor, aromânilor, megleno-români, precum și la bulgarilor (care il numesc Martenița).

Nu stim sigur in vechime cand se purta, cert este insa ca in vremea daco getilor contemporani imperiului cu capitala la Roma, avea deja legatura cu inceperea noului an, adica 1 martie si avea de asemenea, precum veche amuleta, rol de talisman aducator de noroc, fiind purtat cam intreaga luna cu nume de zeu al razboiului.

Martisorul era si este acel snur rasucit in doua culori, alb si rosu.

George Cosbuc afirma:

mărţişorul este un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Poporul nostru îl cunoaşte şi îl ţine în mare cinste, şi îl poartă copiii, fetele şi mai rar nevestele şi flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumuseţe şi de iubire

scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet. Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca. Poporul mai stie ca martisorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu asa ca podoabă ori ca jucărie.

Martisorul, adica acel snur, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna (calendarul geto dacilor aveau doua anotimpuri), caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric.

Atunci, martisorul se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa le aduca noroc.

Nu se roaga la Dumnezeu, dar se roaga la Soare, adica la ceva creat si nu la Creator. Iar ce spune George Cosbuc acolo e o hula: “scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce

aparatorul.md/martisorul-vechi-simbol-pagan-specific-meleagurilor-noastre/

Advertisements