Category Archives: Prorocii

Prorocii mincinosi=ereticii. Sfintii Teofilact, Ioan Gura de Aur, Maxim Marturisitorul (eu nu voi intra nicicand in comuniune) si Maxim Grecul

TÂLCUIREA S FINTEI EVANGHELII DE LA MATEI SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI, Sophia 2007

Pag 206

7,15-16 a : Feriţi-vă10 de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori. (16) După roadele lor îi veţi cunoaşte. (7,15) Deuteronom 13,1-3 / Ieremia 14,14; 23,6 / Miheia 3, S / Matei 24,4 / Marcu 13,’ 22 / Faptele Apostolilor 20,29 / 2 Corinteni 11,15 /1 Ioan 4,1 (7,16″) Matei 7,20 / Luca 6,44 

Vicleni sunt ereticii şi amăgitorii şi de aceea zice: „Păziţi-vă!” Că aceştia pun înainte cuvinte bune şi făţărnicesc [arată] viaţă cinstită, şi „înlăuntru”este undiţa [vânarea]. 

Haină de oaie” este şi blândeţea pe care o arată unii, prefăcându-se, ca să măgulească şi să înşele; dar după „roade” se cunosc – adică după fapte şi după viaţa lor. Căci, chiar de se şi făţărnicesc aceştia, aceasta o fac pentru puţină vreme, iar celor ce iau aminte le este vădită înşelăciunea lor  11

—-

Sfântul Ioan Gură de Aur. Cuvânt despre prorocii mincinoşi şi dascălii mincinoşi şi lipsiţii de Dumnezeu eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia

(A fost rostit pe când urma să iasă din trup)

(PG 59, 553-568)

 Şi iarăşi: „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi, care vin la voi în piele de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. Din roadele lor îi veţi cunoaşte” (Mt. 7, 15-16), adică din cuvinte, din prorocia mincinoasă, din făţărnicia lor, din reaua lor credinţă, din hula lor îi veţi cunoaşte. Căci nu poate pomul rău să facă roade bune. Căci tot pomul din rodul său se cunoaşte (cf. Mt. 7, 16-20). Aşa şi voi îi veţi cunoaşte pe unii ca aceştia din roadele lor. Şi, cunoscându-i, să nu îi primiţi în casă, nu vă plecaţi lor, nu-i învredniciţi de cuvânt, nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea lor. însă păzi-ţi-vă de frământătura lor, adică de erezia lor[3].
…Aşadar, hai să-i aducem înainte pe cuvântătorii de Dumnezeu şi să auzim de la ei ce ne poruncesc despre eretici… „Şi între voi vor fi dascăli mincinoşi care vor strecura eresurile pierzaniei, tăgăduind pe Stăpânul Care i-a răscumpărat. Şi mulţi vor urma destrăbălărilor lor, a căror judecată nu zăboveşte şi pierzania lor nu dormitează” (cf. II Pt. 2, 1-3); „copii ai blestemului, care au lepădat calea dreaptă” (cf. II Pt. 2, 14-15)…. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu. Că mulţi proroci mincinoşi au venit în lume” (I In. 4, 1). Şi iarăşi zice: „Dacă vine cineva la voi şi nu poartă cu sine această învăţătură, nu îl primiţi în casă şi nu-i spuneţi «Bucură-te». Căci cel ce-i spune «bucură-te» se face părtaş la faptele lui cele rele” (II In. 10-11). Şi iarăşi: „Tot cel ce încalcă şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu îl are pe Dumnezeu” (II In. 9).

Acestea ne îndeamnă Ioan, Ioan, fiul tunetului, cel iubit mai mult decât toţi sfinţi cel ce a întărit Biserica de la o margine la cealaltă a lumii şi a sfărâmat gurile ereticilor cu teologia.

Dreapta Credința în scrierile Sfinților Părinți Vol.1, Ed. Sophia, București 2006, pag.164-189

http://www.glasulstramosesc.ro/blog/auziti_toti_care_mancati_impreuna_cu_ereticii_hotarare_dureroasa_sunteti_vrajmasi_ai_lui_hristos/2017-10-19-528
—–

Sfântul Maxim Mărturisitorul și tovarășii lui întru martiriu, Deisis Sibiu 2004

Pag.144-145:

 Să observăm însă și alt lucru: Dumnezeu a ales și a ridicat apostoli, proroci și învățători spre desăvârșirea sfinților [Ef. 4, 11–12], diavolul însă a ales și a ridicat și el apostoli, proroci și învățători mincinoși împotriva dreptei cinstiri a lui Dumnezeu ca să lupte și să combată atât Legea Veche, cât și Evanghelia. Iar apostoli, proroci și învățători mincinoși cred că sunt doar ereticii ale căror cuvinte și gânduri sunt perverse[FA 20,30]. Deci, așa cum cel care primește pe adevărații apostoli, proroci și învățători primește pe Dumnezeu, tot așa și cel ce primește apostoli, proroci și învățători mincinoși primește pe diavolul. Așadar, cel ce respinge pe sfinți împreună cu ereticii cei spurcați și necurați –primiți pe cel ce grăiește adevarul! – acela comdamnă în chip vădit împreună cu diavolul și pe Dumnezeu.

 Așa dar dacă discutând inovațiile făcute pe vremurile noastre găsim ca ele ajung de fapt la acest rău suprem, vedeți ca nu cumva sub pretextul „păcii” să ne aflăm bolnavi de „apostazie” propovaduind-o pe cea despre care dumnezeiescul Apostol a spus [2 Tes 2, 3] că va fi înainte-mergătoare a venirii lui antihrist7. Acestea vi le-am spus fără teamă și reținere, stăpânii mei, ca să vă feriți atât pe voi înșivă, cât și pe noi. Vreți ca, având toate acestea scrise în cartea inimii, să vin să mă cuminec în Biserica care propovăduiește aceste lucruri și să intru în comuniune cu cei care respingând, chipurile, pe diavolul, resping de fapt pe Dumnezeu? Să mă ferească Dumnezeu Care pentru mine S-a făcut om afara de păcat[Ev 4,15]!

Și punând metanie, a zis:

 – Dacă vreți să faceți ceva cu robul vostru, faceți, dar eu nu voi intra nicicând în comuniune cu cei ce primesc unele ca acestea.
—–

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/08/06/prorocii-mincinosi-sfantul-maxim-grecul/

Advertisements

Gherasim cel nebun pentru Hristos Prorocii

Pelerinul Român  diac.Gheorghe Babuţ pag 135-136

http://postimg.org/image/ng66v3ihb/bfb98142/
http://postimg.org/image/kk2ytq1uj/50474318/

A fost în Mânăstirea Neamţ unul, Gherasim cel nebun pentru Hristos.
Acest Gherasim stătea la marginea pădurii, avea o cocioabă de casă,
mai cădea pe el, n-avea sobă în casă, făcea foc în mijlocul casei
jos şi fără geamuri, fumul ieşea pe geam. El punea cetină de brad şi
se culca pe jos lângă foc, dar citea la Psaltire până noaptea
târziu. Toţi îi ziceau “Nebunul Gherasim”. Când venea la chelărie
după mâncare avea o cofă şi începea să strige de la poartă: la
căşărie, la brânzărie, cu ciocovele, se ducea la  bucătar să-I puie
în cofa lui mâncare, acela îi punea în ea tot şi mămăliga şi borşul
una peste alta , căci numai cofa ceea o avea. Îi zice unul: mai taci
părinte Gherasim, mai taci! Şi el zicea: Iaca tac, iaca tac şi tot
aşa s-a dus zicând. S-a făcut sfânt, făcându-se nebun pentru
Hristos, acesta este mai înţelept decât toată lumea. Pe acest
Gherasim îl plângeau călugării şi ştiţi ce făcea? Vara, când apar un
fel de ţânţari la munte, el se dezbrăca cu pielea goală şi se ducea
în pădure să-l mănânce ţânţarii, citea la Psaltire şi făcea metanii.
Aceasta o făcea toată noaptea, iar în zori de zi, cu pielea goală
intra pe geam în chilie, stătea acolo lângă foc şi se îmbrăca.Toată
noaptea îl mâncau ţânţarii în pădure până dimineaţa toţi ziceau că e
nebun. Când venea cineva pe la el îl întreba: Părinte Gherasim, ce
mai faci ?  Se uita la dânşii şi striga: Cu cocovăiele şi toţi râdeau
de el, dar nimeni nu ştia viaţa lui. După ce a trecut de 90 de ani
vine cineva din întâmplare si-l află pe părintele Gherasim mort
lângă foc cu o hârtie în mână şi cu psaltirea deschisă lângă foc. În
mâna lui au găsit călugării scris aşa: “Iubiţii mei fraţi şi
părinţi, iertaţi-mă, n-am putut să plac şi lui Dumnezeu şi
oamenilor. Toate le-am făcut ca să fiu de râsul lumii în acest veac,
dar să ştiţi că la vremea vremii, mânăstirea Neamţ se va pustii,
Agapia va fi scufundată într-un eres, iar Văratecul va fi ars cu
foc. Să ştiţi, că de nu veţi păzi Pravila pusă de Sfinţii Părinţi
pieirea va veni mai degrabă şi nu vă veţi mântui!” Şi când au vrut
să-l ia de acolo de jos a ieşit o mireasmă plăcută din el şi l-au
îmbrăcat şi l-au pus pe năsălie şi l-au dus la vale, îşi ziceau
toţi, ia uite ce mireasmă iese din Gherasim. Numai o Iconţiă cu
Maica Domului şi cu Mântuitorul avea în chilie şi accea afumată şi
altceva nimic fără numai Psaltirea, acesta-I călugăr, care s-a
lepădat de toate pentru Hristos. Când să-l înmormânteze, iar a ieşit
mireasmă mare şi tot timpul cât a stat în Biserică, vreme de 3 zile,
era în jurul lui o mireasmă. Stareţul Mânăstirii Neamţ, Neonil a
zis: Vedeţi, fraţilor că cel de râs în faţa lumii, acela este plăcut
lui Dumnezeu. De accea în mânăstire numai Domnul ştie a cui
nevoinţă este plăcută.