Cum se afla VOIA  Lui Dumnezeu si lucrul cel bun dupa Sfintii Varsanufie si Ioan cand nu poti sa intrebi, Sfintii nu au putut intelege toate tainele, Sfintii au gresit ca nu au intrebat pe Dumnezeu

SFINŢII VARSANUFIE ŞI IOANN CARTEA AVVEI VARSANUFIE Trimiteri şi răspunsuri a doi Stareţi Duhovniceşti ce sihăstriia în chinoviia ce era în ţinutul Gazii şi carea să zicea a Avvei Serida, prin igumenul carele şi le slujiia lor, ale cărora numele sânt Varsanufie şi Ioann. Tălmăcită din limba ellinească de ISAAC DASCĂLUL în Sfânta Mănăstire Neamţ, la anul dela Hristos 1787 şi tipărită acum întâia oară la anul dela Hristos 2015, edit.Predania Bucuresti

Pag. 195

361. [365]. Întrebare: Stăpâne al mieu, de câte ori să cade a să ruga cineva ca deplin să se adevereaze gândul pentru aceasta? 

Răspuns al lui Ioann: Când nu poţi să întrebi pre Stareţul, de trei ori să cade a te ruga pentru tot lucrul. Şi după aceastea, vezi unde să pleacă inima, măcar şi pănă la un păr, şi aceasta fă. Că arătată iaste încredinţarea cea deplin, şi negreşit să arată inimii.

Pag.214

402. [406]. Întrebare: Deaca să va arăta binele cel ce să pare cum căiaste dela draci, descopere-mi mie cum cineva să scape de primejdiia cea dintru dânsul? 

Răspuns: A socoti pre ceale bune ca pre nişte bune sântem datori de-a pururea. Iar dupre ce să va cerca binele cel ce să face şi să va afla rău, trebue a-l lepăda pre el. Că în ce chip veade cineva un lucru de mâncat şi socoteaşte căbun iaste, iar dupre ce, gustându-l, îl află pre dânsul amar, îndată îl leapădă din gură şi amorţeaşte despre dânsul, pentru amărăciunea, precum adecă nucă, migdală şi cealelalte, nu să prihăneaşte pentru gustul: ci după ce să va învăţa amărăciunea lui şi va rămânea tot mâncându-l, umple pântecele lui de amărăciune, şi pricinuitoriu el însuşi iaste – aşa şi aicea. Deci deaca să va batjocori omul şi va cunoaşte, şi va zice: „M’am batjocorit, Stăpâne Doamne, iartă pre mine”, îl iartă, că milostiv iaste. Şi aceasta învaţă-te, iubite, că Dumnezeu nu lasă pre cineva să se ispitească mai presus decât ceaia ce poate. Deci întru toate să-i aducem lui rugăciune, şi el ne va aleage pre binele nostru dela binele cel ce să pare. Lui i să cade slava în veaci. Amin. 

403. [407]. Întrebare: Deaca mi s’ar părea mie un lucru că dupre Dumnezeu iaste, dar să luptă împrotivă gândul, oprindu-mă pre mine de a-l face pre dânsul ca cum nu ar fi bun, de unde pociŭ să înţeleg de iaste cu adevărat bun? 

Răspuns: De ţi să va arăta ţie lucrul că dupre Dumnezeu iaste, dar stă împrotivă gând împrotivnic, de aicea să cearcă de iaste cu adevărat dupre Dumnezeu. Că deaca, noi rugându-ne, să întăreaşte inima noastră la cel bun, şi creade mai vârtos decât să micşorează, atuncea măcar de şi petreace încă gândul cel împrotivnic, necăjindu-ne pre noi, măcar de nu, să ştim că dupre Dumnezeu iaste lucrul. Pentru că binelui, necaz adecă îi stă împrotivă din zavistiia diiavolului. Însă acela, adecă binele, prin rugăciune mai vârtos să înmulţeaşte. Iar deaca dela diiavolul s’au supus bunul cel ce să pare, cătră carele şi starea-împrotivă a lui¹(A gândului.) iaste, atuncea şi acel bine ce să pare să micşorează, şi ceaia ce să pare că iaste stare-împrotivă. Pentru că vrăjmaşul să pare că să împrotiveaşte gândului celui supus dela dânsul, ca dintru aceasta să ne rătăcească pre noi să-l socotim pre acela ca pre un bun.


Pag.296

604. [605]. Întrebare: Cu adevărat, Părinte, povăţuitoriu sânteţi orbilor şi lumină întru Hristos a celor întunecaţi, şi prin voi adevărul noaoă ni s’au arătat. Pentru că aflăm şi în cărţile Bătrânilor că era oarecare mare Stareţ, şi dupre prostime zicea că pâinea cu carea ne cuminecăm nu iaste trupul lui Hristos, ci întocma închipuire. Şi de nu mai întâiŭ s’ar fi rugat lui Dumnezeu pentru aceasta, nu ar fi cunoscut adevărul.¹ Încă şi altul (mare Stareţ şi acela), socotea pre Hristos cum că să fie Melhisedec, şi când s’au rugat lui Dumnezeu, atuncea Dumnezeu i-au descoperit lui.² Ci iartă-mă pre mine, Părinte, pentru Domnul, căci îndrăznesc a întreba ceale mai presus decât mine. Ci, de vreame ce Dumnezeul nostru prin sfinţiia voastră ne-au luminat pre noi cătră calea cea nerătăcită a adevărului, mă rog pentru aceasta ca desăvârşit să ni să arate noao, ca să se curăţească mintea noastră despre căutarea cea pentru aceastea, şi inima noastră cea neputincioasă. Pentru ce au lăsat Dumnezeu nişte bărbaţi ca aceştea să se rătăcească? Că măcar de şi ei nu au cerut, pentru ce nu li s’au dat lor în dar aceasta, spre surparea vătămării a acelor ce cetesc mai pre urmă? Că măcar de şi ei la dreapta credinţă şi la fapta bună nu s’au împiedecat, dar însă cei ca mine lenevoşi şi trândavi, fiindcă pre vredniciia cea vreadnică de credinţă a lor întru credinţă o au priimit, cu lesnire de aicea să vatămă, neştiind acealea ce aţi zis, că nu au putut sfinţii să înţeleagă pre toate tainele, şi cum că lui Hristos nu s’au rugat pentru deplin adeverirea de sânt aceastea adevărate. Deci descopere-mi mie şi aceasta, Părinte milostive: pogoară-te împreună şi cu neputinţa mea. 

Răspuns: Fiiule, nu au lăsat Dumnezeu pre nişte bărbaţi ca aceştea să se rătăcească. Că cel ce lasă pre cineva să se rătăcească iaste acela carele, întrebat fiind pentru cale, nu-i spune adevărul. Deci nu au întrebat pre Dumnezeu pentru aceasta, ca să ia dela dânsul adevărul. Iar de zici că pentru ce Dumnezeu în dar nu i-au oprit pre dânşii pentru folosul celor ce după dânşii le citesc pre dânsăle, poţi a zice aceasta şi pentru tot păcătosul. Că ştiind Dumnezeu că, de va greşi, chip multora să va face, pentru ce prin dar nu l-au oprit pre dânsul, ca nu printr’însul să se vatăme mulţi? Şi să află silită viiaţa la oameni. Şi deci ce? Opreaşte pre Dumnezeu cu chipul acesta de a mântui pre tot omul? Că ce? Şi în Scriptură au nu sânt graiuri de poticnire la cei neînvăţaţi, şi carii nu cunosc mintea cea duhovnicească a Scripturii? Deci oare să cade a zice: Pentru ce pre mintea cea duhovnicească a Scripturii arătat nu o au spus Dumnezeu, pentru ca să nu să vatăme oamenii? Ci au lăsat osteneală la sfinţii cei după vreame, ca să tâlcuiască pre ceale ce să caută. Pentru aceasta sânt dascali şi tâlcuitori, precum zice apostolul. Deci să nu te rătăceşti pentru bărbaţii ce ai întrebat. Pentru că, de ar fi cerut dela Dumnezeu, ar fi putut a lua. Că zice: Tot cela ce ceare, ia, şi cel ce caută, află (Mt. 7: 8). Şi precum prin proroci şi prin apostoli au arătat Dumnezeu calea vieţii, aşa fieştecarele au grăit din parte: şi prin unul singur nu s’au grăit, ci orice au lăsat acesta, au grăit acela cu voia lui Dumnezeu. Aşa au făcut Dumnezeu şi la sfinţii cei după dânşii. Şi deaca grăesc cei dintâiŭ ceva care are îndoire, tâlcuesc cei mai de pre urmă: ca totdeauna să se proslăvească Dumnezeu prin sfinţii săi. Că el iaste Dumnezeu al celor dintâiŭ, şi al celor de apoi. Lui i să cade slava în veaci. Amin.

Pag.332

704. [703]. Întrebare: Şi deaca nu aflu Părinţi în ceasul nevoii, spre carii am eu deplin încredinţare ca să-i întreb pre dânşii pentru aceasta, ce să fac? Să rămâiu, ca să nu mă par că dau în jaf credința, sau să mă dau în laturi, temându-mă de biruire? 

Răspuns: Stăi la rugăciune şi roagă-te întru toată inima ta iubitoriului de oameni Dumnezeu, zicând: Stăpâne, miluiaşte-mă pre mine, pentru bunătatea ta, şi să nu mă slobozi pre mine să mă rătăcesc dela voia ta, nici să mă dai pre mine ispitii ceiia ce stă înainte spre peire. Şi aceasta fă-o pănă de trei ori, ca Mântuitoriul în ceasul vânzării. Şi după aceastea, deaca te vei vedea pre sineţi având osârdie neîndoită să rămâi, şi pre toate ceale cumplite ce-ţi vin asupră să le rabzi, cu Darul lui Dumnezeu, pănă şi la moarte, atuncea rămâi. Iar deaca vei vedea teamere întru inima ta, dă-te în laturi, şi să nu socoteşti întru aceasta că dai în jaf credinţa. Că nu ceare Dumnezeu ceale mai presus de puteare. Că deaca, având teamere, vei rămânea, să întâmplă că, nesuferind pre necazurile ceale ce să aduc asupră-ţi, şi muncile, de dai în jaf adevărul, şi ţie însuţi îţi dobândeşti muncă veacĭnică.


Pag.368

833. [841.] Întrebare: Deaca mă îndoesc pentru vreun lucru, sau trebue să-l fac, sau să nu-l fac, spune-mi? 

Răspuns: Deaca va cădea ţie vreun lucru, de trei ori roagă-te lui Dumnezeu pentru dânsul, rugându-te ca să nu te rătăceşti, şi deaca rămâi întru acelaşi gând, atuncea fă ceale ale gândului. Că dela Dumnezeu să face ţie, şi nu dela sineţi, când nu ai lesnire să întrebi pre Părinţi.

Advertisements