Discernamant textul

Cartea: [Sfântul] SIMEON NOUL TEOLOG, Cateheze Scrieri II, edit. DEISIS Sibiu-2003

Pag.298-299

Lumina — criteriul discernământului al povățuitorilor duhovnicești

„Și cine, zici tu, îi va recunoaște pe unii ca aceștia, dacă mai există și acum?” Cel care este luminat de sus de către Duhul. Dar cel care vorbește și nu-i cunoaște, pentru ce acceptă să primească mărturie de la alții? Nu știe că dacă, chiar fără să știe, face să intre un lup la oile lui Hristos, el însuși va primi osânda pentru oi? „Și cine-i cunoaște?”, zici, „doar este om și nu știe cele ce sunt în inimă”. Dar dacă nu e orb, îl va cunoaște pe unul ca acesta. Căci cel ce are vedere nu va deosebi o oaie de un lup [Mt 7, 15], un tâlhar de un păstor [In 10, 1–14]? Iar dacă este orb față de acestea, să caute un călăuzitor și povățuitor; mai mult, să înceteze cu asemenea lucrare și deosebire nemaifăcându-se călăuză altora [Mt 15, 14; Rm 2, 9], nici dând o călăuză altora, chiar dacă ar avea lumea întreagă martor pentru el. Căci eu spun aceasta: „Cel ce vede duhovnicește și aude astfel, atunci când vede, întâlnește și vorbește adeseori cu cineva, vede însuși sufletul lui în ce fel este și cum este, chiar dacă nu după ființa ci după chipul [forma] lui. Deci dacă a fost învrednicit să se împărtășească de Duhul Sfânt, cunoaște aceasta din însăși vederea Lui; dacă însă cel ce vede este nedesăvârșit față de har și nu s-a făcut încă asemenea lui Dumnezeu, atunci va recunoaște pe cel ce-l vede și vorbește cu el mai mult prin cuvintele lui — cum spunea însuși Stăpânul și Dumnezeul nostru zicând: „Din roadele lor îi veți recunoaște” [Mt 7, 16-20], și iarăși „Precum pomul se recunoaște după roadă, așa și omul se recunoaște din cuvântul lui, ce fel este” [Lc 6, 43–45] —, dar și aceasta numai de către cei ce au rațiunea și simțurile sufletului sănătoase.

Advertisements