Explicatie la Monothelismul sinaxei (ne)ortodoxe de la Roman

=====Explicatie: Dacă cineva se impartaseste spre osanda(ne referim doar la cazul strict de erezie si nu si la celelate cazuri de osandire prin impartasire), cei adunati in sinaxa de la Bacau au zis ca si ortodocsii se osandesc, deci ca sa se osandeasca cineva TREBUIE SA AIBE O EREZIE ptr care harul il “penealizeaza” (osandeste) prin ardere, dar ortodoxul e ortodox tocmai ptr ca are credință- dreaptă(ORTODOXĂ), credinta e un dar al lui Dumnezeu asa ca dupa ei si gimnastica lor rationala(a se citi gandire rational scolastica) Dumnezeu e eretic(HULA) si a dat darul ereziei(al necredintei) ereticului(care de fapt e ortodox in realitate, dar ei il considera eretic ptr ca mintea lor nu poate cuprinde Tainele Lui Dumnezeu si din dorinta unui raspuns rapid creeaza o raționalismă: ortodoxul-eretic(ptr ei persoana respectiva este simplu eretic) uitand ca Sfintii se rugau ani si ani ptr a le da Dumnezeu intelegerea unor fraze din Dumnezeiasca Scriptura au patit ca Orighen, saracii au dintii intelegerii de lapte si au muscat din hrana tare pe care nu pot mesteca), deci daca Dumnezeu e eretic si dă(dăruieste) erezie asta inseamna ca e rău ptr ca nimeni nu va avea curajul sa zica, ca erezia e buna. Si daca Dumnezeu e rau iseamna ca a creat o fire omeneasca rea.

====Si acum explicatia la Monothelismul de la Roman si firea rea.

SFÂNTUL
IOANN DAMASKIN
DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL
A PRAVOSLAVNICII
CREDINŢE,Bucuresti Predania 2011, pag. 144

(Nota marginala:

Răspunsul
Monotheliţilor.)

Iară de va zice cineva cum că nu spre surparea lucrării omeneşti zicem la Hristos o lucrare, ci fiindcă lucrarea cea omenească, deosebindu-să de cătră lucrarea cea Dumnezeiască, patimă să
zice, pentru aceasta zicem la Hristos o lucrare – vom zice că, după acest cuvânt, şi cei ce zic o fire, nu spre surparea céiĭ omeneşti zic aceasta, ci fiindcă firea omenească, deosebindu-să de
cătră firea cea Dumnezeiască, pătimitoare să zice. Iară noi să nu fie ca, pentru deosebirea de cătră lucrarea cea Dumnezeiască,
patimă să numim pre mişcarea cea omenească!

(Nota marginala:

A nici unui lucru starea din
asemănare să cunoaşte.)

Că nici a unui lucru, ca să zic de obşte, starea din potrivire şi asemănare să cunoaşte sau să hotăraşte. Că aşa lucrurile ceale ce sânt să vor afla a fi pricini iale loruşi unele altora. Că deacă pentru că mişcarea
cea Dumnezeiască iaste lucrare, cea omenească iaste patimă, fără de îndoială şi pentru că firea cea Dumnezeiască iaste bună, cea omenească va fi rea. Şi după întoarcerea cea împrotivă, pentru
că mişcarea cea omenească să zice patimă, mişcarea cea Dumnezeiască să zice lucrare, şi pentru că firea cea omenească iaste
rea, cea Dumnezeiască va fi bună. Încă şi toate zidirile aşa vor fi reale, şi va minţi cel ce au zis: „Şi au văzut Dumnezeu toate câte
au făcut, şi iată era bune foarte

=====Dovada ca ei gresesc e raspunsul lui Gheron Sava cu copilul

„Când un prunc este botezat de către ecumeniști, acesta nu se întinează de erezie, datorită purității și vârstei lui fragede“

—Care corespunde cu:

SFÂNTUL
IOANN DAMASKIN
DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL
A PRAVOSLAVNICII
CREDINŢE,Bucuresti Predania 2011, pag.136:

Că aşa şi Isaia Prorocul zice:
„Că mai nainte de a cunoaşte pruncul să aleagă ceale reale, va aleage binele. Pentru că mai nainte până va şti pruncul binele sau
răul, lepăda-va răul, ca să aleagă binele

====Dar marturisirea lor nu corespunde cu cele de sus(cu copilul) si cele scrise ma jos si e eretica(marturisirea lor) si e neclara:

“… Dar tainele savarsite de serghianistii care sunt hirotoniti corect si nu sunt caterisiti de la slujirea de preot sunt fara indoiala Taine mantuitoare pentru cei care la primesc cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli privind eficienta lor, si nici nu suspecteaza macar ceva incorect in ordinea serghianista a Bisericii. Dar, in acelasi timp, ele slujesc spre judecata si spre condamnare pentru cei care le savarsesc si pentru cei care se apropie de ele intelegand bine neadevarul care exista in serghianism si, prin lipsa lor de opozitie fata de aceasta, arata o indiferenta criminala fata de batjocorirea Bisericii. De aceea, este esential pentru un episcop ortodox sau pentru un preot sa se retina de la comuniunea de rugaciune cu serghianistii. Acelasi lucru este esential pentru laicii care au o atitudine constienta fata de toate detaliile vietii bisericesti.”(Sfantul Ierarh Chiril de Kazan, primul loctiitor al Patriarhului Tihon- Sfintii Catacombelor Rusiei, pag 221)

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/25/pr-sava-si-raspunsul-la-rezolutieraspuns-care-nu-corespunde-nici-el-cu-sfintii-rezolutia-fiind-total-eretica/

„Acelora ce atacă Biserica lui Hristos învățând că Biserica lui Hristos este împărțită/divizată în așa-numite “ramuri” ce se diferă în doctrină/învățătură și în felul de viață/trăire, sau că Biserica nu există vizibil , ci va fi alcătuită în viitor când toate “ramurile”, sau sectele sau denominațiunile, și chiar și religii vor fi unite într-un singur trup; și [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] care nu deosebesc preoția și tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul și euharistia ereticilor sunt lucătoare pentru mântuituire; prin urmare, acelora ce [în mod] conștient sunt în comuniune cu acești mai înainte-pomeniți eretici [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] sau celor ce susțin, răspândesc, sau apără noua lor erezie a ecumenismului sub pretextul dragostei frățești sau al presupusei uniri a Creştinilor despărţiţi,

A N A T H E M A.”
Textul acestei Anatheme va fi atașată/lipită în Sinodiconul din Duminica Ortodoxiei să fie citită cu restul textului Sinodiconului.

Advertisements

cea de voe, fara de voe, fapta iaste lucrare cuvantatoare, unele din fapte se miluiesc, si de ertaciune sa invrednicesc, fara de voe,sau din sila iaste,sau din nestiinta, carele stie, unele de mijloc intre ceale de voe si intre ceale fara de voe

SFÂNTUL IOANN DAMASKIN DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINŢE, edit.Predania , București 2011,

Pag.94,95:

CAP 24
Pentru cea de voe şi pentru cea fără de voe

Fiindcă ceaia ce iaste de voe, în oarecarea faptă stă¹, şi ceaia ce să socoteaşte a fi fără de voe în oarecarea faptă stă; şi mulţi, şi pre ceaia ce cu adevărat iaste fără de voe, nu numai întru a pătimi, ci şi întru a face o pun: pentru aceasta trebuiaşte a şti cum că
fapta iaste lucrare cuvântătoare. Iară faptelor urmează laudă sau prihană. Şi unele dintr’însele cu dulceaţă, iară altele cu mâhnire să fac. Şi iarăşi, unele dintr’însele sânt plăcute celui ce le face, iară altele nepriimite. Iară din ceale plăcute, unele sânt pururea
plăcute, iară altele, la o vreame; aşijderea şi din ceale nepriimite. Şi iarăşi, unele din fapte să miluesc, şi de ertăciune să învrednicesc, iară altele să urăsc şi să muncesc. Deci la ceaia ce iaste de voe, fără de îndoială urmează laudă sau prihană, şi a să face cu dulceaţă, şi a fi faptele plăcute celor ce le fac, sau pururea, sau atuncea când să fac. Iară la ceaia ce iaste fără de voe, a să învrednici de ertăciune sau de milă, şi a să face cu mâhnire, şi a nu fi plăcute, nici el dela sine a face ceaia ce să face, măcar de şi iaste
silit. Iară cea fără de voe²
, sau din silă iaste, sau din neştiinţă; din silă adecă, când începutul cel făcătoriu, adecă pricina, iaste de
afară, adecă când de altul sântem siliţi, nicidecum plecându-ne noi, nici aducem ceva spre lucrare dintru a noastră pornire, nici câtuşi de cât ajutăm sau noi dela înşine facem aceaia la carea sântem siliţi. Pre carele acest chip hotărându-l, zicem: fără de
voe iaste aceaia al căriia începutul iaste de afară, nimic aducând spre lucrare dintru a sa pornire cel ce iaste silit. Şi început zicem
pre pricina cea făcătoare. Iară fără de voe din neştiinţă aceaia iaste, când nu dăm noi pricina neştiinţii, ci aşa să întâmplă. Că deacă, îmbătându-să cineva, va face ucidere, neştiind cu adevărat, au făcut ucidere, dară nu fără de voe; că pricina neştiinţii, adecă
beţiia, el o au făcut. Iară deacă cineva, la locul cel obicinuit dând cu săgeata, au omorât pre tatăl său trecând, aceasta să zice că din neştiinţă fără de voe o au făcut.¹

Deci cea fără de voe în doao fealiuri fiind, una din silă, iară alta din neştiinţă, cea de voe la amândoao să împrotiveaşte.²
Pentru că de voe iaste ceaia ce nici din silă, nici din neştiinţă să face.
Deci de voe iaste aceaia al căriia începutul, adecă pricina, iaste
întru însuşi acela ce face, carele ştie pre ceale mărunte prin care
să face şi întru care stă fapta. Iară mărunte sânt aceale ce să numesc de ritori stări-împrejur. Precum: cine, adecă cine iaste cel ce
au făcut; pre cine, adecă pre cel ce au pătimit; ce, adecă ce iaste ceaia ce s’au făcut, precum, poate, „au omorât”; cu ce, adecă cu ce organ; unde, adecă în ce loc; când, adecă în ce vreame; cum,
adecă chipul faptei cum s’au făcut; pentru ce, adecă pentru carea pricină.
Să cade a şti cum că sânt unele de mijloc între ceale de voe şi între ceale fără de voe, care cu nepriiminţă şi mâhnicioase fiind,
pentru mai mare răotate le priimim, precum, pentru înnecarea corabiei, aruncăm ceale din corabie.³

Să cade a şti cum că copiii şi dobitoacele de voe adecă fac, dară nu şi din aleagere. Şi câte pentru mânie facem, nesfătuindu-ne mai nainte, de voe facem, dară nu şi din aleagere. Şi priiatenul
fără de veaste au sosit, voioşi noi fiind, dară nu aleagere făcând.
Şi cel ce fără de nădeajde s’au întâmplat de au aflat vreo comoară, cu voe s’au întâmplat de au aflat, dară nu şi din aleagere. Toate aceastea cu voe sânt cu adevărat, pentru că ne bucurăm de dânsele, dară nu şi după aleagere, pentru că nu sânt cu sfat. Că trebue negreşit sfatul să povăţuiască mai nainte de aleagere, precum s’au
zis.

Anatema

https://.facebook.com/ParinteleInimilorJustin.Parvu/posts/1563621763879176

In Duminica Ortodoxiei , sa mergem la Biserica cu o Icoana si sa fim cu adevarat madulare vii ale Bisericii .

Sa dam ANATEMA celor care urasc Ortodoxia :

1) Preafericitul Daniel , episcopii , clerul si preotii Ecumenisti (eretici) din Biserica Ortodoxa Romana —– ANATEMA

2) Patriarhii , episcopii , clerul si preotii eretici (Ecumenisti) din Biserica Ortodoxa —- ANATEMA

3) Papa Francisc inainte mergatorul lui Antihrist —– ANATEMA

4) Sectantilor :
– Martorii lui Iehova , Baptisti , Adventisti , Penticostali , Evanghelisti , Luterani si toti ceilalti —– ANATEMA

5) Statul Islamic —- ANATEMA

6) Monofizitilor —– ANATEMA
________________________

IPS Serafim de Pireu – Anatema papei Ratzinger, rabinilor, musulmanilor, monofizitilor, ecumenistilor

https://.youtube.com/watch?v=AMf97QoJhXs

__________________________

Cei care doriti sa faceti ceea ce a facut IPS Serafim de Pireu , care le-a dat ANATEMA celor mai sus pomeniti , va doresc sa faceti ceea ce simtiti !

In Bisericile Ortodoxe Romane , nu avem voie sa dam ANATEMA , dar fiecare o poate face chiar si in soapta .

Doamne ajuta !

============
Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (1779)

“Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre.”

—-
Sf Amonie şi Donat
4 septembrie
“Creştini suntem, şi nu vom jertfi; ci anatema să fii tu şi zeii
tăi”.
—-

Sf. Nichifor Mărturisitorul
: „Îi anatemizez pe cei care au lepădat
predania sfinţilor, alipindu-se de învăţăturile cele pervertite şi
aducătoare de moarte, şi care au îndrăznit să semene neghină pe
ogorul credinţei ortodoxe, şi pe toţi cei ce-i urmează, ca pe o
ocară a Bisericii lui Hristos, mă scârbesc de ei şi îi anatemizez”.
—-

Pr Augustin

Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice,
când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe.
______

 

Sf Fotie : „Care dintre sfintii si vestitii nostri Parinti a spus ca Duhul purcede de la Fiul? Care Sinod a sprijinit si a evidentiat aceasta prin marturisirile ecumenice? Dimpotriva, ce adunare de preoti si arhierei, de Dumnezeu reunita, nu a condamnat, prin insuflarea Duhului Preasfint, aceasta idee chiar inainte de a aparea? Caci acestia, initiati potrivit mistagogiei Stapinului, propovaduiau cu voce limpede si tare ca Duhul Tatalui de la Tatal purcede. Mai mult, pe cei ce nu gindeau astfel ii dadeau anatemei ca pe niste ofensatori ai Bisericii universale si apostolice. Din vremuri vechi vazind dinainte, cu ochi profetici, aceasta rea evlavie, recent aparuta, au condamnat-o si in scris, si cu cuvintul, si cu gindul, laolalta cu apostazia multipla care a precedat-o.” (Mistagogia Duhului Sfint, 5)
______

Sf. Maxim Marturisitorul

Anatema asupra lui Origen şi a dogmelor lui şi a oricui gândeşte ca el!
______________
Papa Damasus I : ” Fiindcă după Sinodul de la Niceea s-a ivit rătăcirea încât unii cuteazau cu gură spurcată să spună că Duhul Sfânt a fost făcut prin Fiul, ….Dacă nu spune cineva că Duhul Sfânt e în chip adevărat și propiu din Tatăl ca și Fiul, din fiinţa dumnezeiască și Dumnezeu adevărat, să fie anatema!”
————-

Sfantul Sofronie al Ierusalimului
: ” Ca sa spun, intr-un  singur cuvant,eu aprob si imbratisez toate cate aproba sfanta noastra Biserica soborniceasca si ,iarasi, le resping,le anatematizez si socotesc ca sunt de dispretuit toate cate le-a dovedit ea,in atotintelepciunea ei, ca trebuie respinse cu groaza, si pe cele pe care ea le socoteste dusmanoase credintei noastre,nu numai cartuliile si micile cuvantari,ci si invataturile luptatoare impotriva lui Dumnezeu, si cele scrise pe alaturi de adevar,in acelasi timp resping si anatematizez si persoanele eretice,de trista  amintire,care au fosr urzitoarele ereziilor”.

Sf Sofronie al Ierusalimului : Noi nu recunoastem insa ca sunt  trei dumnezei….pe cel care are astfel de cunoastere,sau cugeta,sau stie acesta,il  dam anatemei.
——-
Sinaxar 2003, 30 Noiembrie Sfântul Părinte Frumențiu episcopul Indiei pag.157 coloana 2 sus : …iar pe alții îi da Satanei. După cum a făcut apostolul, care zice : «Dați-l pe el Satanei spre pierzarea trupului, ca să se mântuiască duhul lui».
—–
Pag.164 coloana 2 mijloc, 5 Decembrie Sfântul Mucenic Anastasie : iar pe idolii voștri și pe cei ce se închină lor îi dau anatemei și-i urăsc
——-

oarecare Mirax
, 11 Decembrie
Pag.175 colana 1 sus : și vă dau anatemei și pe voi și credinta voastra».
——
Pag.177 coloana 1 sus, 12 Decembrie Sf.Alexandru arhiepiscopul Ierusalimului : și a dat anatemei cu glas plin de îndrăznire pe cei ce cinstesc pe idoli.
——
Pag.200 coloana 2 jos , 26 Decembrie, Sf.Eftimie Mărturisotorul , episcopul Sardelor( doi împărați anatemizați ): l-a dat anatemei pe împărat…. “strigând : «Dacă cineva nu se închină Domnului nostru Iisus Hristos zugrăvit în icoană, anatema să fie».
—–
Pag. 248 coloana 1 jos , 29 ianuarie,

Sf. Mc. Silvan episcopul, Luca diaconul și Mochie citețul :
și că dădeau anatemei pe slujitorii idolilor
——

Sf.Ioan Damaschin
 :
Hristos n-a dat împăraților puterea de a dezlega și a lega, ci Apostolilor și urmașilor acestora, păstorilor și didascalilor. Chiar dacă înger, spune Apostolul Pavel, vă va vesti altceva decât ceea ce ați primit…și voi tăcea restul versetului deoarece voim să cruțăm pe cei care nădăjduim că se vor întoarce.Dar dacă vom vedea că se încăpățânează, lucru pe care ne rugăm să nu-l dea Dumnezeu, atunci vom pronunța și restul versetului. Dar mai bine să nu se întâmple aceasta.

Sfântul Ioan Damaschin pag.103 : De asemeni, dacă cineva va îndumnezeii icoana oamenilor sau a zburătoarelor sau a târâtoarelor sau a altei zidiri, îl anatematizăm.

Pag.134; 11. Unde ai găsit, în chip precis și cuvânt cu cuvânt, în vechiul Testament sau în Evanghelii, numele Treimii sau cuvintele: de aceeași ființă sau o singură fire a Dumnezeirii sau trei ipostasuri sau un singur ipostas al lui Hristos sau două firi? Dar pentru că Sfinții Părinți le-au hotărât pe acestea din cuvintele echivalente, care se găsesc în Scriptură, le primim; iar pe cei care nu le primesc îi anatematizăm.

——

Episcopul Ambrozie
a zis:….Anatema să fie cel ce nu-și  explică limpede credința.Toți episcopii au zis : Anatema să fie.

Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat….
Fiul Unul-Născut al lui  Dumnezeu este Dumnezeu  adevărat…Cel ce nu mărturisește aceasta este pe drept condamnat și prin aceasta te acuz, chiar dacă tăgăduiești în glumă adevărul.

——-

R.O.C.O.R.: „Anatema celor ce se ridică împotriva Bisericii Ortodoxe şi susţin că Biserica s-a împărţit în aşa zise ramificaţii ce diferă una de alta după doctrină şi moduri de viaţă, sau că Biserica nu a existat în chip văzut, ci se va constitui abia în viitor când toate ramificaţiile sau părţile sau confesiunile şi chiar toate religiile se vor uni într-un singur trup! Anatema şi celor care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de preoţia şi tainele ereticilor, şi afirmă că botezul şi euharistia ereticilor pot mântui. Anatema şi celor ce au legături cu ereticii sau susţin, propovăduiesc şi iau apărarea ereziei ecumeniste a acestora, sub pretextul pretinsei dragoste frăţeşti sau a presupusei uniri a creştinilor despărţiţi”.
——
Sa ne pazim sa nu cadem in anathema Sfintilor Parinti de la Sinodul general (1166):

„Cei ce nu înteleg corect cuvintele sfintilor Dascali ai Bisericii lui Dumnezeu, si încearca sa rastalmaceasca si sa întoarca (întelesul) celor zise în acestea limpede si lamurit prin harul Sfantului Duh, sa fie anathema. ”

—-

sinaxar pag 475 colana 2 sus

Sfinții zece Mucenici, care au mărturisit ptr sfânta icoana a Mântuitorului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos…Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie și Maria Patrichiași au anatematizat și au blestemat pe împărat.

—–

Sinaxar pag.517, coloana 2 mijloc , Duminica Întâia a Postului Mare, Împărăteasa Teodora : “Împărăteasa…spunând: Să fie anatema toți cei care nu se închină și nu sărută icoanele, nu ca pe un Dumnezeu, ci ca pe niște chipuri ale acelora care au iubit pe Dumnezeu!

—–
Sf Grigorie Palamas Pag 263 Și totuși, dacă am permite să fie determinate cele ce au fost teologhisite nedeterminat de către sfinți, atunci aceasta ar putea fi și modificat cu ușurință de către oricine ar dori însă de îndată acesta, dacă nu se pocaiește, va fi supus anatemei, căci se spune “dacă cineva propovăduiește o altă evanghelie decât cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema“(Gal.1,8).

——

 Sf. Ioan Gură de Aur: „chiar dacă ceva puţin însemnat vor binevesti ce nu se potriveşte cu ce am binevestit noi, să fie anatema!” (Sf. Ioan Gură de Aur – Tâlcuire la Epistola către Galateni)

—–

Dreapta Credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi- Sfântul Theodor Studitul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Amfilohie de Iconium”; traducere din limba greacă veche de pr. Marcel Hancheș- Bucureşti, Editura Sophia 2006, volumul 1.

 Sfântul Theodor Studitul

Iar dacă ar zice că se pocăieşte şi ţine un canon, să arate aceasta prin mărturisire scrisă, dând anatemei pe eretici, împreună cu erezia, şi nemaiavând nicidecum legătură cu ei. Dar până nu face aceasta, să vă lepădaţi de el, voi care vă temeţi de Domnul. Căci este viclean când se preface că se întoarce, rănindu-vă pe ascuns şi împrăştiind pe ascuns cuvinte vătămătoare, ca şi cum ar fi, fără îndoială, din partea potrivnicilor” (nota traducătorului- “Mimează dreapta credinţă, iar afirmaţiile eretice, pe care le crede în adâncul său, le pune pe seama ereticilor”)pag. 114.

—–

Străjerii Ortodoxiei pag. 130: 

Sfântul Leon al Romei …„ astfel de nevoitori ai bunei-cinstiri, care nu suferă nici în auz credințele necinstitoare și hulitoare, păzind în inima lor predania apostolească: «Chiar dacă noi […] v-am vesti o altă Evanghelie – să fie anatema! (Galateni 1, 8)»“ 211 S.Milias(Colecția Sfintelor Sinoade) (Lui Faust, Martin…) pp.16-17

Pag.158-159:

Sfințitul Macedonie…recunoaște Sinodul al IV-lea Ecumenic și-i anatematizează pe toți cei care nu-l primesc.261 M.Ghedeon (Tablouri Patriarhale), p. 137.

——

Sfantul Simeon Noul Teolog, Scrieri I, edit. Deisis Sibiu 2001,Pag.245

„Căci dacă am presupune că luăm totul încă de aici, atunci, după ei, noi tăgăduim însăși și învierea, judecata și răsplatirea, și respingem de bunăvoie nădejdea celor viitoare. Dar nu așa gândim și grăim noi, iar pe cei ce grăiesc aceasta îi azvârlim cu tărie anatemei. Așadar, noi mărturisim și spunem că acum primim deja, încă de aici, cu măsură, arvuna [ 2 Co 11, 2; Ef 1, 14] tuturor bunătăților, dar totul nădăjduim să-l primim după moarte“

Sf. Părinţi şi atitudinea faţă de eretici

Sf. Vasile cel Mare: „De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”.

„Se cuvine ascultătorilor cuvântului celor ce sunt învăţaţi cu Scripturile să cerce cu socoteală dreaptă acele care le zic dascălii şi arhiereii; şi câte sunt unite cu Scripturile să le primească, iară câte sunt neunite să le lepede; şi despre aceia care rămân întru învăţăturile străine să se întoarcă dinspre ei.

Sf. Grigorie Teologul: „Dar când este vorba despre o vădită necurăţie, atunci trebuie mai degrabă să mergem la foc şi sabie, necătând la nevoile vremii şi a stăpânitorilor şi îndeobşte necătând la nimic, decât să fim părtaşi la sămânţa vicleniei şi să ne atingem de cei îmbolnăviţi. Cel mai groaznic este să te temi de ceva mai mult decât de Dumnezeu, şi din cauza fricii acesteia slujitorul adevărului să devină trădător al învăţăturii credinţei şi adevărului.

„Iar dacă cineva crede că acestea le grăim în chip drept, dar de dincolo ne învinovăţeşte de comuniune cu ereticii, atunci să arate acestea unul dintre ai noştri, şi atunci ori ne vom arăta dreptatea, ori ne vom depărta de comuniune”.

Sf. Ioan Gură de Aur: „De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”.

Sf. Nichifor Mărturisitorul: „Îi anatemizez pe cei care au lepădat predania sfinţilor, alipindu-se de învăţăturile cele pervertite şi aducătoare de moarte, şi care au îndrăznit să semene neghină pe ogorul credinţei ortodoxe, şi pe toţi cei ce-i urmează, ca pe o ocară a Bisericii lui Hristos, mă scârbesc de ei şi îi anatemizez”.

Din viaţa Sf. Nichifor Mărturisitorul: „Şi chemând la sine pe mulţi dreptcredincioşi, îi sfătuia, îi ruga şi îi învăţa să nu se unească cu ereticii, să se ferească de aluatul lor şi să fugă de învăţătura lor ca de muşcătură de viperă”.

Sf. Atanasie cel Mare: „Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează”.

Din viaţa Sf. Atanasie: „Preasfinţitul Atanasie nu primea la împărtăşire bisericească pe Arie cel fără de lege, deşi avea scrisori împărăteşti ca să fie primit”. Şi în alt loc: „Atunci împăratul, fiind îndemnat de Eusebiu ereticul, a scris către dînşii cuvinte mai aspre, îngrozindu-i prin scoaterea din cinstea lor, de nu vor tăcea. Însă aceasta a făcut-o dreptcredinciosul şi bunul împărat nu slujind mâniei, nici pe arieni iubind, ci având râvnă, deşi nu după judecată, că adică bisericile să fie fără dezbinare, cu dreaptă inimă iubind pacea acolo unde nicidecum nu se putea să fie pace; căci cum putea fi erezia cu dreapta credinţă la un loc?”

Sf. Teodor Studitul: „Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş”.

„Ştiind că este erezie, să fugi de erezie, adică de eretici, încât nici să te împărtăşeşti cu ei, nici să-i pomeneşti la dumnezeiasca liturghie”.

„Arhiereul aflat de curând în biserică, dar care zice în acelaşi timp că în chip rău s-a făcut sinodul şi că „pierim”. Fiindcă pentru ce, mărturisind, nu fuge de pierzanie, despărţindu-se de erezie, ca să rămână episcop înaintea lui Dumnezeu?”.

Sf. Maxim Mărturisitorul: „Aflând eu Biserica Bizanţului aşa precum era înainte, atunci şi eu mă voi afla într-însa, precum am fost mai înainte, şi voi merge la împărtăşirea aceea fără nici o îndemnare omenească; dar cât timp vor fi într-însa smintelile eretice şi smintitorii arhierei, până atunci nici un fel de cuvânt sau lucru nu mă va pleca să mă împărtăşesc cu dânşii vreodată”.

Sf. Marcu al Efesului: „Fugiţi de ei şi de orice comuniune cu ei, o, fraţilor! Asemenea oameni sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care îşi iau chipul Apostolilor lui Hristos”.

„Sunt pe deplin încredinţat că cu cât mai mult mă îndepărtez de el [patriarhul uniat – n.n.] şi de cei ce-l urmează, cu atât mai mult mă apropii de Dumnezeu şi de drepţi şi de Sfinţii Părinţi. Îndepărtarea de ei este unirea cu Adevărul şi cu Sfinţii Părinţi şi teologi ai Bisericii”.

„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia”.

Sf. Ioan Damaschin: „Toate hotărârile acestor Soboare le iubesc şi mă bucur de ele, primind toate câte au hotărât şi lepădând şi anatemizând toate câte au lepădat ele; şi orice erezie, începând cu Simon Magul şi până la cei care acum s-au răsculat împotriva Sfintei Biserici a lui Hristos Dumnezeul nostru”.

Sf. Antonie cel Mare: „Să nu aveţi nici o împărtăşire cu prea răucredincioşii arieni, că nu are nici o împărtăşire lumina cu întunericul”.

Sf. Efrem Sirul: „Vai de cei ce murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii! Atunci se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului, credinţa curată de orice eres, pecetea neştearsă şi haina neîntinată”.

Sf. Nicodim Aghioritul: „Veţi spune, dacă este viclean conducătorul, să ne supunem lui? În ce înţeles zici „viclean”? Dacă aceasta ţine de credinţă, lasă-l şi fugi – nu numai de om, ci şi înger din cer de ar fi”.

Sf. Chiril al Ierusalimului: „Cu dreptate şi cu adevăr putem numi adunările ereticilor drept adunare a celor ce viclenesc… de aceea Crezul te previne, învăţând aşa: „Întru Una, Sfântă, Sobornicească Biserică”, pentru ca tu să fugi de aceste adunări mârşave, ci să te afli întotdeauna în Sfânta Soborniceasca Biserică, în care ai şi renăscut”.

Din viaţa Sf. Chiril al Ierusalimului: „Deci preasfinţitul Chiril, văzând că Acachie, mitropolitul Cezareei, este socotit eretic şi de sinodul local al Sfinţilor Părinţi din Sardica, mai înainte biruit, şi nu după canoanele bisericeşti, ci după împărăteasca stăpânire ţinea rânduiala Mitropoliei, nu voia să se supună aceluia”.

Sf. Iosif Voloţki: „Să fie demn pentru tine oricine, afară de cel care învaţă erezia. Dacă va fi eretic, vom stărui să nu primim de la el nici învăţătura, nici împărtăşania, şi nu numai că nu ne vom împărtăşi la el, ci îl vom osândi şi cu toate puterile îl vom da pe faţă, ca să nu devenim părtaşi pieirii lui”.

Sf. Policarp al Smirnei: „Apostolii şi ucenicii lor se păzeau de eretici, încât nici nu voiau să vorbească cu dânşii, căci se sârguiau să înşele adevărul cu cuvintele lor cele meşteşugite şi mincinoase”[26].

Sf. Amfilohie al Iconiei: „Aşa şi Dumnezeu, Părintele, nu rabdă ocara Fiului Său, ci se întoarce şi urăşte pe cei ce-L hulesc pe El, şi se mânie asupra celor ce se unesc cu blestematul lor eres!”.

Sf. Isidor Pelusiotul: „Precum marinarii ascund momeala sub chipul mâncării şi prind peştii pe neaşteptate, asemenea şi războinicii eresurilor, ascunzându-şi gândurile rele după cuvinte frumoase, precum cu o undiţă îi ademenesc pe cei simpli la pierzanie”.

Din viaţa Sf. Ipatie de Rufinian: „Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.

Sf. Meletie Mărturisitorul: „Nu-i ascultaţi nici pe pustnici, nici pe preoţi, şi nici pe cei ce ne propovăduiesc învăţături nelegiuite, şi povăţuiesc în chipul cel rău, şi nici pe aceştia şi nici chiar pe episcopi să nu-i ascultaţi, dacă mărturisesc lucruri neadevărate, care nu sunt spre folos. Să fim lucrători, şi să cuvântăm, şi să stăm împotriva celor ce îndeamnă la rătăcire în chip viclean.

Nu este cu dreptate şi cu cuviinţă bine-credincioşilor a tăcea acolo unde se calcă poruncile lui Dumnezeu şi din aceasta îşi întăresc înşelăciunea ceilalţi potrivnici. Pentru că a zis un mare părinte: Acolo unde este primejdie a se despărţi cineva de la Dumnezeu, ce bine-credincios poate să stea deoparte şi să tacă, sau cu totul să se liniştească? Pentru că tăcerea sa îl vădeşte cum că şi el se învoieşte acestor rele. Şi aceasta ne-o arată Înainte-Mergătorul Domnului şi vitejii Macabei, care pentru o mică poruncă a legii s-au primejduit până la moarte şi n-au părăsit nici cea mai mică parte a predaniilor primite. Căci războiul de multe ori este lăudat şi lupta se arată mai bună decât vătămătoarea de suflet pace. Că mai bine este să stea cineva împotriva celor rău cugetători, decât să urmeze lor şi să se despartă de Dumnezeu pentru a se uni cu ei”.

Din viaţa Sf. Ier. Vasile Mărturisitorul, Episcopul Pariei: „Apoi, după ce s-a pornit eresul luptării de icoane pe vremea împărăţiei lui Leon Isaurul, Sfântul Vasile s-a arătat mărturisitor al lui Hristos. Pentru că nu se unea cu ereticii, nici nu se învoia cu ei”.

Sf. Martin, Papa Romei: „Iată în mâinile voastre sînt, faceţi cu mine ce voiţi, precum Dumnezeu v-a lăsat. Însă să ştiţi cu întemeiere, că de mă veţi sfărâma în bucăţi, nu mă voi împărtăşi cu biserica Constantinopolului, cât timp aceasta va sta în credinţa cea rea”.

Din viaţa Sf. Cuv. Ilarion cel Nou: „Atunci fiind eliberat şi Cuviosul Ilarion, nu s-a întors la mănăstirea sa, deoarece nu încetase eresul luptării de icoane, iar scaunele episcopale erau ţinute de învăţători eretici şi arhierei mincinoşi”.

Din viaţa Sf. Cuv. Teodor: „Fericitul Teodor…ajungând degrabă la împărăteasca cetate, mai întâi a mustrat cu limbă slobodă pe năimitul care nu era păstor, pe Teodot Milisianul, mincinosul Patriarh al împărăteştii cetăţi, pentru că răzvrăteşte pe cei ce păreau că îi îndreptează şi mănâncă pe aceia pe care îi hrăneşte cu hrana cea vătămătoare a învăţăturii ereticeşti”.

Din viaţa Sf. Gheorghe Mărturisitorul: „Că mulţi învoindu-se la credinţa cea rea a împăratului, el, prin înţelepciunea cea bogata, a ruşinat pe împărat, iar pe mincinosul patriarh Teodot, care se numea „Casiter” şi pe ceilalţi cu dânşii eretici, i-a făcut să-şi cunoască amăgirea lor”.

Din viaţa Sf. Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor: „Iar în cetatea Samosatelor, în locul Sfântului Eusebiu a fost trimis de arieni un episcop cu numele Evnomie care cugeta cele arieneşti. Acela venind în cetate, nimeni nu i-a dat cinstea ce i se cuvenea unui episcop; pentru că n-a ieşit întru întâmpinarea lui nici un om, nici bogat, nici sărac, nici meşter, nici lucrător de pământ, nici bărbat, nici femeie, nici bătrân, nici tânăr, nici măcar un copil, deoarece toţi cetăţenii erau dreptcredincioşi şi nu voiau să cinstească pe episcopul cel răucredincios, nici să se binecuvinteze de el şi nici să-l vadă. Deci Evnomie a intrat în episcopie şi a luat biserica sobornicească cu stăpânire împărătească. Iar oamenii, văzând aceasta, nu se mai duceau la biserica aceea, neiubind pe ereticul care era într-însa arhiereu şi nimeni nu mergea la el nici în casă, nici în biserică, nici la casa arhierească”.

Din viaţa Sf. Nichita Mărturisitorul: „Pentru ascultarea bătrânilor m-am supus nevrând, împlinind voia lor, m-am împărtăşit cu mincinosul Patriarh Teodot, de care lucru îmi este jale şi mă căiesc. Deci, să ştii bine că de acum înainte nici o împărtăşire nu-mi este cu voi. Ci petrec întru predaniile Sfinţilor Părinţi, pe care le-am primit de la început”.

De ce toţi aceşti Sfinţi şi Cuvioşi sunt atât de întăriţi în această chemare de a fugi de eretici? De ce nu se cuvine să ne supunem episcopilor care propovăduiesc erezia? De ce vedem aceeaşi stăruire în viaţa şi învăţătura tuturor Părinţilor care au trăit în timpurile răspândirii ereziilor? Pentru că aici este pusă pe cântar propria noastră mântuire – lucul cel mai scump şi râvnit de către orice creştin. „Să ne ferim cu toate puterile de a primi împărtăşania ereticilor şi a o da lor, ca să nu ne facem părtaşi învăţăturii lor stricate şi osândirii lor” – să nu ne facem părtaşii osândirii lor zice Sf. Ioan Damaschin! Iar Sf. Pahomie cel Mare pe patul de moarte i-a chemat pe fraţi „învăţîndu-i spre folosul sufletului lor şi poruncindu-le să se păzească de eretici ca de o otravă vătămătoare de suflet şi aducătoare de moarte”.