Category Archives: Sf. Teodor Studitul

Părtășie=Împărtășit=Participare(=Comuniune) si despre ȘTIA si CUNOȘTINȚĂ, acordul, dezacordul launtric

SCRISOAREA 452

Lui Nichita egumenul [1]

Nu cred că e nepotrivită Sfinţiei tale părinteşti scrisoarea aceasta, nu numai pentru că plineşte cele ale dragostei, ci şi fiindcă dezvăluie ceva întristător care s-a aciuat în sufletul nostru smerit. Şi, dacă porunceşti, ia aminte la cele spuse.

După întoarcerea de la întrevederea cu sfinţii voştri părinţi din Akrita, m-am întâlnit cu fratele nostru Atanasie, povestindu-i fiecare din cele discutate întru Domnul şi spunându-i că şi [egumenul] din Midichia îl susţine pe [egumenul] [din mănăstirea] lui Maximin în schimbarea lui cea preafrumoasă, adică în apărarea [credinţei] şi în mărturisirea [ei]. Dar el a dezmințit şi eu am cerut pricina dezminţirii. Iar acela a zis: „În ceea ce priveşte problema apărării [credinţei] [apologetica] – fapt care el[2] l-a semnat, iar eu l-am citit – zice să ne împărtăşim dar să nu avem părtăşie [cu ereticii] şi să existe iconomie [în această privinţă] prin slăbirea acriviei, căci aceasta nu este cădere de la adevăr”.

Ce înseamnă acestea, preacinstite părinte? Nu mărturiseşte [acela], precum spune în Typos, că „cruţându-mi bătrâneţea, mi-am pierdut sufletul, având părtăşie pe baza tăgăduirii icoanei lui Hristos şi a Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor; căci aceasta înseamnă erezia iconomahă şi prin acest fapt m-am pierdut împreună cu cei necredinciosi, apoi şi până la sfârşit am rămas neprigonit în mănăstirea mea, agitând lumea în urma noastră”?

[Făcând] astfel, [de fapt el] nu se mărturiseşte şi nu plânge, ci arată doar acele bâiguieli – cum mi-a spus cel ce mi-a explicat -, de vreme ce şi-a adus ca apărător al cauzei sale pe un oarecare părinte Dianion, care ar fi făcut acelaşi lucru şi pe care, zice el, l-a primit Sfântul Vasile; apoi [mai aduce ca exemplu] şi pe tatăl lui Grigorie Teologul. O, dreaptă mânie şi a sfântului nostru arhiereu, şi a întregii plinătăţi a mărturisitorilor! Căci dacă acel lucru [împărtăşirea] nu este părtăşie, nici cădere [din dreapta credinţă], ce folos s-a dobândit de pe urma luptelor cu aceia [cu ereticii] şi a Vărsărilor de sânge şi a necazurilor? Şi pentru ce a mai fost canonisit şi el însuşi? Şi de ce îşi mai lasă mănăstirea? Şi de ce este oprit de la slujirea celor sfinte? O, iarăşi zic, dumnezeiască mânie! Fiindcă ţine adevărul întru nedreptate, i se pare că şi Părinţii pătimesc la fel cu el.

Dar hai să vedem cuvântul lui fără logică. „M-am împărtăşit, dar nu am avut părtăşie”. Zice undeva cel cu glas mare între teologi [3]: „M-am împărtăşit de chip şi nu l-am păzit. Se împărtăşeşte de slăbiciunea mea ca şi chipul să-l mântuiască, şi trupul să-l facă nemuritor. Iată, dar, se face părtaş cu a doua părtăşie şi care e mult mai uimitoare decât prima”. Iată că „m-am împărtăşit” este înţeles ca „a avea părtăşie”. Căci împărtăşire şi părtăşie este acelaşi lucru, una trăgându-şi numele de la a avea parte împreună de ceva, iar una de la a face părtaşi pe cei ce au ceva împreună. Dar şi insuflatul Apostol [zice]: „paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este părtăşia de sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este părtăşia cu trupul Domnului? Fiindcă o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi dintr-o singură pâine ne împărtăşim” (1 Cor. 10, 16-17). Iată, a arătat şi aici lumina lumii[4] că părtăşia este participare, şi nu este cineva întreg la minte care să nu spună că participarea este împărtăşire. Aşadar, după cum dumnezeiasca pâine cu care se împărtăşesc ortodocşii îi face pe toţi cei ce se împărtăşesc de ea un singur trup, tot aşa şi pâinea ereticească îi face părtaşi unii cu alţii pe cei ce se împărtăşesc de ea şi îi înfăţişează un singur trup potrivnic lui Hristos. Deci cel grăitor în deşert degeaba grăieşte în deşert. Iar dacă totuşi mintea celui ce s-a împărtăşit nu a fost de acord cu fapta [împărtăşirii], acest lucru este şi mai mult o lepădare, fiindcă – de vreme ce ştia că face un lucru străin [de credinţă] – a păcătuit întru cunoştinţă, netemându-se de Dumnezeu, Care ucide şi sufletul şi trupul prin azvârlirea în gheenă, ci [înfiicoşându-se] de cel care bate trupul doar pe lumea asta (cf Mt. 10, 28). Pentru ce sunt puse laolaltă cele care nu se pot împăca?[5] De ce îi crede ajutători pe sfinţii care sunt [de fapt] împotrivitori faţă de el?[6] Deja şi numai acordul sau dezacordul [lăuntric] în ceea ce priveşte mărturisirea şi lepădarea [de credinţă] se socoteşte de ei [de sfinţi] ca împlinire a faptei şi la ei nu ţine ca dovadă făţărnicia că numai se atinge de jertfă [cu gura, iar cu mintea petrece nedespărţit de Hristos] – şi nu [zic] [jertfă] idolească, ci nici când e vorba de jertfa propriu-zisă [a lui Hristos, săvârşită de eretici]. Şi exemplele sunt nepotrivite[7].

Aşadar, ce altceva decât aceasta a fost în prigoana dinainte? Sfântul patriarh a fost dat jos, a fost exilat, a fost îndepărtat într-un ţinut de la marginea [imperiului][8]. În locul lui pe scaun a fost un luptător împotriva lui Hristos, un sinod de nelegiuiţi, anatematizarea Sfântului Sinod de la Niceea[9], proclamarea unei credinţe odinioară antihristice, îndepărtarea sfinţilor episcopi şi egumeni, a monahilor şi monahiilor. Valuri de sânge, morţi neaşteptate, încarcerări, foamete, jafuri. Şi ceea ce e mai înfricoşător şi de văzut, şi de auzit: cinstita icoană a lui Hristos ocărâtă, călcată în picioare; [la fel] a Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Bisericile şi altarele, ruinate, cele sfinte, profanate şi predate focului. Aşa stând lucrurile, oare nu tot cel ce are părtăşie, adică se împărtăşeşte de pâinea otrăvitoare[10] se leapădă de Hristos, fiind departe [de El] şi necuvios, afară numai dacă şi-a revenit cumva prin pocăinţă? Aşa se ţine adevărul şi pentru el au fost ucişi mucenicii şi au suferit toate cei ce s-au ţinut de el. „Şi dacă cineva umblă după dreptarul acesta”, zice Apostolul, „pace şi milă peste el şi peste Israelul lui Dumnezeu” (Gal. 6, 16). Căci cazul lui Dianion şi al tatălui Teologului – şi dacă mai este vreun altul asemănător era vreo farsă a unei scrisori meşteşugite, scrisă în chip mincinos de eretici, iar sfinţii aceia au subscris ei [scrisorii] din simplitate faţă de sofismele din ea, iar nu din oarecare frică – să nu fie! Fiindcă de îndată ce au cunoscut vicleşugul, au revenit şi au apărat cu bună îndrăznire [credinţa dreaptă].

Acestea, părinte sfinte, dacă sunt lege pentru tine [înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor], transmite-i-le bărbatului ca, cunoscând adevărul, să lepede acel nedrept înscris şi să fie rânduit împreună cu cei drept credincioşi; şi, de vreme ce este şi bătrân şi canonisit, de aceea să lase şi vestita-i mănăstire. Iar dacă nu, făgăduieşte-ne că nu ai nici o părtăşie în ceva cu bărbatul [acela], dacă nu se căieşte.

1 Sf. Nichita a fost egumen în mănăstirea din Midichia şi e prăznuit la 3 aprilie.

2 Egumenul din mănăstirea lui Maximin.

3 Sf. Grigorie Teologul, Cuvânt la teofanie, PG 36, 325.

4 Aşa e numit Sf. Pavel.

5 Ce folos de împărtăşire, dacă mintea nu e de acord cu ea.

6 Aşa şi azi ne fundamentăm deciziile filoeretice pe afirmaţii ale sfinţilor scoase din context, şi nu ţinem seama de faptul elementar că sfinţii citaţi au acţionat exact contrar în cazuri similare. De pildă, azi e foarte uzitat Sf. Maxim Mărturisitorul pentru a susţine holismul ştiinţific şi unitatea religiilor, fără să se ţină seama că Sf. Maxim niciodată nu a gândit aşa ceva, dovadă fiind tocmai poziţia sa intransigentă faţă de orice erezie.

7 În sensul că n-au fost cercetate îndestulător spre a se vedea raţiunea lor.

8 Sfântul Nichifor fusese exilat în insula Proconis într-o mănăstire a Sfântului mare mucenic Teodor unde şi-a petrecut ultimii 13 ani de viaţă.

9 Cel din 787.

10 Denumire dată împărtăşaniei eretice.

| Dreapta Credință în scrierile Sfinților Părinti, Ed. Sophia 2006, vol.1, pag. 131-135

Advertisements

Cel ce NU STIE ar putea sa fi acceptat sa binecuvanteze si sa cante cu noi

Care e diferența între a pomeni episcopul eretic din frică sau având conștient părtășie cu acesta? Înseamnă cumva că dacă preotul pomenește de frică nu este conștient de ce face? Nicidecum! A pomeni din frică înseamnă a nu întrerupe pomenirea ierarhului eretic din frica de a fi caterisit, de a fi dat afară, din frica de a nu fi susținut de familie, din teama pentru viitorul material al familiei etc. Iar, a avea conștient părtășie cu episcopul eretic, înseamnă a te identifica conștient cu credința lui eretică. La asta, înțeleg eu, că se referă Sfântul Teodor Studitul.

Daniele ce e cu sofismu ăsta??: Înseamnă cumva că dacă preotul pomenește de frică nu este conștient de ce face? Nicidecum! …Iar, a avea conștient părtășie cu episcopul eretic, înseamnă a te identifica conștient cu credința lui eretică.

==== Acolo se zice clar “preot pomeneste de frica” si conditia ca sa fie primit ca  sa “cante si sa binecuvanteze” ca d-aia zice CA AR PUTEA FI PRIMIT, asta arata ca exista si a NU PUTEA FI PRIMIT

=====CONDITIA E CA FRICOSUL sa NU FI avut “conștient părtășie” , NU ZICE CA FRICOSU E CONSTIENT , acolo zice Clar “NU…CONSTIENT PARTASIE”, ca sa poata fi primit sa cante si sa binecuvanteze de a fost CONSTIENT NU E PRIMIT la cantat si binecuvantat. Ai despartit “fricosu”  de ”nu constient” si ai intors cuvintele Sfantului Teodor vezi ca partasia la acrivia- iconomica  afecteaza , acolo NU ZICE DE FRICOSU CONSTIENT

Sântului Teodor Studitul Scrisoarea 49,pag.59-60 Dreapta Credinta in scrierile Sfintilor Parinti vol I, edit. Sophia, Bucuresti 2006

„Dar dacă [preotul] pomenește vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are viețuire fericită,  chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie; dar când e vorba de masa de obște — de vreme ce doar [acolo la liturghie], din frică, îl pomenește [pe episcopul eretic] —, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvinteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel].”

——

frică
nu a avut conștient părtășie


CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni)…își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale. 

conscient și (ob.) conștient, -ă adj. (lat. cón-sciens, -sciéntis). Care are conștiința (noțiunea) unuĭ lucru, unuĭ fapt: conscient de vina luĭ.

CONȘTIÉNT adj. lucid, (fig.) treaz. Lucid (lucidă), adjectiv
Sinonime: limpede, cu mintea clară, raţional, cu multă judecată, perspicace, pătrunzător

Luciditate, substantiv

Sinonime: acuitate, caracter lucid, claritate în gândireconştienţădiscernământlimpezime, perspicacitate, sagacitate, trezie.

—-

In text se refera la cel: 

INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face,

  —
NEȘTIÍNȚĂ s. f. 1. Faptul de a nu ști, de a nu avea știință de ceva; situație în care se află cel care nu știe ceva, nu are știință de ceva.
=======

Sfantul Maxim Grecul : „Iar dacă el procedează aşa din neştiință, atunci este numit rătăcit, nu eretic.“

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/07/30/eretic-sau-ratacit/
———
Sfantul Teofilact :

​12,47-48: Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit 39, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. (48) Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin… Căci cu cât [mai mult] ştiind, a greşit, cu atât mai mare muncă [caznă] lui însuşi îşi pricinuieşte…cel care nu a ştiut-o, din ce pricină este dat la munci [cazne]?” Pentru că, putând a o cunoaşte şi el, nu a voit, ci dintru a sa lenevire s-a făcut pricinuitor de a nu o cunoaşte. Aşadar, pentru aceasta i se cade a fi muncit [căznit], pentru că de bunăvoie nu a cunoscut.

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/08/09/pentru-cei-care-rastalmacesc-si-zic-ca-cei-ce-nu-stiu-nu-ca-nu-vor-sa-stie-se-osandesc-ceea-ce-e-o-mare-minciuna/
———-

“… Dar tainele savarsite de serghianistii care sunt hirotoniti corect si nu sunt caterisiti de la slujirea de preot sunt fara indoiala Taine mantuitoare pentru cei care la primesc cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli privind eficienta lor, si nici nu suspecteaza macar ceva incorect in ordinea serghianista a Bisericii. Dar, in acelasi timp, ele slujesc spre judecata si spre condamnare pentru cei care le savarsesc si pentru cei care se apropie de ele intelegand bine neadevarul care exista in serghianism si, prin lipsa lor de opozitie fata de aceasta, arata o indiferenta criminala fata de batjocorirea Bisericii. De aceea, este esential pentru un episcop ortodox sau pentru un preot sa se retina de la comuniunea de rugaciune cu serghianistii. Acelasi lucru este esential pentru laicii care au o atitudine constienta fata de toate detaliile vietii bisericesti.”(Sfantul Ierarh Chiril de Kazan, primul loctiitor al Patriarhului Tihon- Sfintii Catacombelor Rusiei, pag 221)
——-
Sfantul Paisie: „iar acesta nu știa că este agheasmă, nu este vinovat

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/09/02/cel-ce-nu-stia-nu-este-vinovat/

——-

https://danielvla.wordpress.com/2017/10/05/de-ce-gheron-sava-lavriotul-in-decembrie-2016-alaturi-de-inca-sase-parinti-aghioriti-spunea-ceva-si-acum-spune-altceva/

—————–

danielvla pe Octombrie 7, 2017 la 19:07 Prietene, frica nu e o scuza ca nu stie! Tu nu vrei sa intelegi ca desi preotul pomeneste de frica, el totusi stie ce a facut ierarhul, ca altfel nu i-ar fi frica de nimic? Intelegi sau nu? Si inca ceva: articolul l-am scris cu binecuvantare/ascultare de la un preot. Si cu asta am incheiat, ca ti-am raspuns destul! Te rog sa te opresti din comentat!

ayeaye20 pe Octombrie 7, 2017 la 19:23 Unde zice sfantul Teodor asta ??? Vezi d-asta te-a legat ca refuzi si tai tot intelesul cu fricosul ce pomeneste dar care nu a avut conștient părtășie fraza e clara…

ayeaye20 pe Octombrie 7, 2017 la 19:26 Poti sa ai tu binecuvantare de la oricine daca tai adevaru si din NU faci DA ai probleme nu cu mine ci cu Sfintii ca rastalmacesti

danielvla pe Octombrie 7, 2017 la 19:35 In primul rand, NU M-A LEGAT, CA NU ARE SCHISMATICUL AUTORITATE SA MA LEGE! Vad ca nu pricepi. Hai s-o luam mai babeste! De ce i-e frica preotului fricos? Sa nu cumva sa fie caterisit/pedepsit, daca nu ar pomeni ierarhul. Dar de ce sa-i treaca prin cap sa nu-l pomeneasca??? Doar asa ca i se pune lui pata? Nu. Pentru ca stie ca ierarhul a facut/semnat/afirmat o erezie!!! Daca stie, inseamna ca e constient de erezia in care se afla ierarhul. Si atunci „partasia constienta” nu se mai refera la fricos, ci la un altul, care se face partas in mod constient, adica se da de partea ierarhului eretic cu cugetul! Frica fricosului e determinata de faptul ca stie ca ierarhul a savarsit o erezie si stie ca ar fi de datoria lui sa intrerupa pomenirea. Dar totusi n-o face, pentru ca i-e frica!

ayeaye20 pe Octombrie 7, 2017 la 19:47 Hai ca ai zis-o is doi despre care vorbeste Sfantul Teodor? Acolo zice preotul nu preotii zice la singular acceptat nu acceptati

Sfantul Teodor Studitul despre PARTASIE

SFÂNTUL TEODOR STUDITUL, SCRIERI ÎMPOTRIVA ICONOCLAȘTILOR, Editura Intitutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, BUCUREȘTI – 2017, pag.8, 81

„Dacă vreunul nu socotește printre celelalte erezii și erezia celor care se dezlănțuie împotriva cinstitelor icoane – [erezia] care îi îndepărtează de Dumnezeu în aceeași măsură ca și celelalte – , ci ar spune că părtășia cu aceștia este indiferentă, acela este eretic.”(Anatemă din finalul Primului tratat polemic împotriva iconomahilor).

Anatema

https://www.facebook.com/ParinteleInimilorJustin.Parvu/posts/1563621763879176

In Duminica Ortodoxiei , sa mergem la Biserica cu o Icoana si sa fim cu adevarat madulare vii ale Bisericii .

Sa dam ANATEMA celor care urasc Ortodoxia :

1) Preafericitul Daniel , episcopii , clerul si preotii Ecumenisti (eretici) din Biserica Ortodoxa Romana —– ANATEMA

2) Patriarhii , episcopii , clerul si preotii eretici (Ecumenisti) din Biserica Ortodoxa —- ANATEMA

3) Papa Francisc inainte mergatorul lui Antihrist —– ANATEMA

4) Sectantilor :
– Martorii lui Iehova , Baptisti , Adventisti , Penticostali , Evanghelisti , Luterani si toti ceilalti —– ANATEMA

5) Statul Islamic —- ANATEMA

6) Monofizitilor —– ANATEMA
________________________

IPS Serafim de Pireu – Anatema papei Ratzinger, rabinilor, musulmanilor, monofizitilor, ecumenistilor

https://www.youtube.com/watch?v=AMf97QoJhXs

__________________________

Cei care doriti sa faceti ceea ce a facut IPS Serafim de Pireu , care le-a dat ANATEMA celor mai sus pomeniti , va doresc sa faceti ceea ce simtiti !

In Bisericile Ortodoxe Romane , nu avem voie sa dam ANATEMA , dar fiecare o poate face chiar si in soapta .

Doamne ajuta !

============
Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (1779)

“Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre.”

—-
Sf Amonie şi Donat
4 septembrie
“Creştini suntem, şi nu vom jertfi; ci anatema să fii tu şi zeii
tăi”.
—-

Sf. Nichifor Mărturisitorul
: „Îi anatemizez pe cei care au lepădat
predania sfinţilor, alipindu-se de învăţăturile cele pervertite şi
aducătoare de moarte, şi care au îndrăznit să semene neghină pe
ogorul credinţei ortodoxe, şi pe toţi cei ce-i urmează, ca pe o
ocară a Bisericii lui Hristos, mă scârbesc de ei şi îi anatemizez”.
—-

Pr Augustin

Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice,
când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe.
______

 

Sf Fotie : „Care dintre sfintii si vestitii nostri Parinti a spus ca Duhul purcede de la Fiul? Care Sinod a sprijinit si a evidentiat aceasta prin marturisirile ecumenice? Dimpotriva, ce adunare de preoti si arhierei, de Dumnezeu reunita, nu a condamnat, prin insuflarea Duhului Preasfint, aceasta idee chiar inainte de a aparea? Caci acestia, initiati potrivit mistagogiei Stapinului, propovaduiau cu voce limpede si tare ca Duhul Tatalui de la Tatal purcede. Mai mult, pe cei ce nu gindeau astfel ii dadeau anatemei ca pe niste ofensatori ai Bisericii universale si apostolice. Din vremuri vechi vazind dinainte, cu ochi profetici, aceasta rea evlavie, recent aparuta, au condamnat-o si in scris, si cu cuvintul, si cu gindul, laolalta cu apostazia multipla care a precedat-o.” (Mistagogia Duhului Sfint, 5)
______

Sf. Maxim Marturisitorul

Anatema asupra lui Origen şi a dogmelor lui şi a oricui gândeşte ca el!
______________
Papa Damasus I : ” Fiindcă după Sinodul de la Niceea s-a ivit rătăcirea încât unii cuteazau cu gură spurcată să spună că Duhul Sfânt a fost făcut prin Fiul, ….Dacă nu spune cineva că Duhul Sfânt e în chip adevărat și propiu din Tatăl ca și Fiul, din fiinţa dumnezeiască și Dumnezeu adevărat, să fie anatema!”
————-

Sfantul Sofronie al Ierusalimului
: ” Ca sa spun, intr-un  singur cuvant,eu aprob si imbratisez toate cate aproba sfanta noastra Biserica soborniceasca si ,iarasi, le resping,le anatematizez si socotesc ca sunt de dispretuit toate cate le-a dovedit ea,in atotintelepciunea ei, ca trebuie respinse cu groaza, si pe cele pe care ea le socoteste dusmanoase credintei noastre,nu numai cartuliile si micile cuvantari,ci si invataturile luptatoare impotriva lui Dumnezeu, si cele scrise pe alaturi de adevar,in acelasi timp resping si anatematizez si persoanele eretice,de trista  amintire,care au fosr urzitoarele ereziilor”.

Sf Sofronie al Ierusalimului : Noi nu recunoastem insa ca sunt  trei dumnezei….pe cel care are astfel de cunoastere,sau cugeta,sau stie acesta,il  dam anatemei.
——-
Sinaxar 2003, 30 Noiembrie Sfântul Părinte Frumențiu episcopul Indiei pag.157 coloana 2 sus : …iar pe alții îi da Satanei. După cum a făcut apostolul, care zice : «Dați-l pe el Satanei spre pierzarea trupului, ca să se mântuiască duhul lui».
—–
Pag.164 coloana 2 mijloc, 5 Decembrie Sfântul Mucenic Anastasie : iar pe idolii voștri și pe cei ce se închină lor îi dau anatemei și-i urăsc
——-

oarecare Mirax
, 11 Decembrie
Pag.175 colana 1 sus : și vă dau anatemei și pe voi și credinta voastra».
——
Pag.177 coloana 1 sus, 12 Decembrie Sf.Alexandru arhiepiscopul Ierusalimului : și a dat anatemei cu glas plin de îndrăznire pe cei ce cinstesc pe idoli.
——
Pag.200 coloana 2 jos , 26 Decembrie, Sf.Eftimie Mărturisotorul , episcopul Sardelor( doi împărați anatemizați ): l-a dat anatemei pe împărat…. “strigând : «Dacă cineva nu se închină Domnului nostru Iisus Hristos zugrăvit în icoană, anatema să fie».
—–
Pag. 248 coloana 1 jos , 29 ianuarie,

Sf. Mc. Silvan episcopul, Luca diaconul și Mochie citețul :
și că dădeau anatemei pe slujitorii idolilor
——

Sf.Ioan Damaschin
 :
Hristos n-a dat împăraților puterea de a dezlega și a lega, ci Apostolilor și urmașilor acestora, păstorilor și didascalilor. Chiar dacă înger, spune Apostolul Pavel, vă va vesti altceva decât ceea ce ați primit…și voi tăcea restul versetului deoarece voim să cruțăm pe cei care nădăjduim că se vor întoarce.Dar dacă vom vedea că se încăpățânează, lucru pe care ne rugăm să nu-l dea Dumnezeu, atunci vom pronunța și restul versetului. Dar mai bine să nu se întâmple aceasta.

Sfântul Ioan Damaschin pag.103 : De asemeni, dacă cineva va îndumnezeii icoana oamenilor sau a zburătoarelor sau a târâtoarelor sau a altei zidiri, îl anatematizăm.

Pag.134; 11. Unde ai găsit, în chip precis și cuvânt cu cuvânt, în vechiul Testament sau în Evanghelii, numele Treimii sau cuvintele: de aceeași ființă sau o singură fire a Dumnezeirii sau trei ipostasuri sau un singur ipostas al lui Hristos sau două firi? Dar pentru că Sfinții Părinți le-au hotărât pe acestea din cuvintele echivalente, care se găsesc în Scriptură, le primim; iar pe cei care nu le primesc îi anatematizăm.

——

Episcopul Ambrozie
a zis:….Anatema să fie cel ce nu-și  explică limpede credința.Toți episcopii au zis : Anatema să fie.

Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat….
Fiul Unul-Născut al lui  Dumnezeu este Dumnezeu  adevărat…Cel ce nu mărturisește aceasta este pe drept condamnat și prin aceasta te acuz, chiar dacă tăgăduiești în glumă adevărul.

——-

R.O.C.O.R.: „Anatema celor ce se ridică împotriva Bisericii Ortodoxe şi susţin că Biserica s-a împărţit în aşa zise ramificaţii ce diferă una de alta după doctrină şi moduri de viaţă, sau că Biserica nu a existat în chip văzut, ci se va constitui abia în viitor când toate ramificaţiile sau părţile sau confesiunile şi chiar toate religiile se vor uni într-un singur trup! Anatema şi celor care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de preoţia şi tainele ereticilor, şi afirmă că botezul şi euharistia ereticilor pot mântui. Anatema şi celor ce au legături cu ereticii sau susţin, propovăduiesc şi iau apărarea ereziei ecumeniste a acestora, sub pretextul pretinsei dragoste frăţeşti sau a presupusei uniri a creştinilor despărţiţi”.
——
Sa ne pazim sa nu cadem in anathema Sfintilor Parinti de la Sinodul general (1166):

„Cei ce nu înteleg corect cuvintele sfintilor Dascali ai Bisericii lui Dumnezeu, si încearca sa rastalmaceasca si sa întoarca (întelesul) celor zise în acestea limpede si lamurit prin harul Sfantului Duh, sa fie anathema. ”

—-

sinaxar pag 475 colana 2 sus

Sfinții zece Mucenici, care au mărturisit ptr sfânta icoana a Mântuitorului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos…Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie și Maria Patrichiași au anatematizat și au blestemat pe împărat.

—–

Sinaxar pag.517, coloana 2 mijloc , Duminica Întâia a Postului Mare, Împărăteasa Teodora : “Împărăteasa…spunând: Să fie anatema toți cei care nu se închină și nu sărută icoanele, nu ca pe un Dumnezeu, ci ca pe niște chipuri ale acelora care au iubit pe Dumnezeu!

—–
Sf Grigorie Palamas Pag 263 Și totuși, dacă am permite să fie determinate cele ce au fost teologhisite nedeterminat de către sfinți, atunci aceasta ar putea fi și modificat cu ușurință de către oricine ar dori însă de îndată acesta, dacă nu se pocaiește, va fi supus anatemei, căci se spune “dacă cineva propovăduiește o altă evanghelie decât cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema“(Gal.1,8).

——

 Sf. Ioan Gură de Aur: „chiar dacă ceva puţin însemnat vor binevesti ce nu se potriveşte cu ce am binevestit noi, să fie anatema!” (Sf. Ioan Gură de Aur – Tâlcuire la Epistola către Galateni)

—–

Dreapta Credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi- Sfântul Theodor Studitul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Amfilohie de Iconium”; traducere din limba greacă veche de pr. Marcel Hancheș- Bucureşti, Editura Sophia 2006, volumul 1.

 Sfântul Theodor Studitul

Iar dacă ar zice că se pocăieşte şi ţine un canon, să arate aceasta prin mărturisire scrisă, dând anatemei pe eretici, împreună cu erezia, şi nemaiavând nicidecum legătură cu ei. Dar până nu face aceasta, să vă lepădaţi de el, voi care vă temeţi de Domnul. Căci este viclean când se preface că se întoarce, rănindu-vă pe ascuns şi împrăştiind pe ascuns cuvinte vătămătoare, ca şi cum ar fi, fără îndoială, din partea potrivnicilor” (nota traducătorului- “Mimează dreapta credinţă, iar afirmaţiile eretice, pe care le crede în adâncul său, le pune pe seama ereticilor”)pag. 114.

—–

Străjerii Ortodoxiei pag. 130: 

Sfântul Leon al Romei …„ astfel de nevoitori ai bunei-cinstiri, care nu suferă nici în auz credințele necinstitoare și hulitoare, păzind în inima lor predania apostolească: «Chiar dacă noi […] v-am vesti o altă Evanghelie – să fie anatema! (Galateni 1, 8)»“ 211 S.Milias(Colecția Sfintelor Sinoade) (Lui Faust, Martin…) pp.16-17

Pag.158-159:

Sfințitul Macedonie…recunoaște Sinodul al IV-lea Ecumenic și-i anatematizează pe toți cei care nu-l primesc.261 M.Ghedeon (Tablouri Patriarhale), p. 137.

Sf. Părinţi şi atitudinea faţă de eretici

Sf. Vasile cel Mare: „De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”.

„Se cuvine ascultătorilor cuvântului celor ce sunt învăţaţi cu Scripturile să cerce cu socoteală dreaptă acele care le zic dascălii şi arhiereii; şi câte sunt unite cu Scripturile să le primească, iară câte sunt neunite să le lepede; şi despre aceia care rămân întru învăţăturile străine să se întoarcă dinspre ei.

Sf. Grigorie Teologul: „Dar când este vorba despre o vădită necurăţie, atunci trebuie mai degrabă să mergem la foc şi sabie, necătând la nevoile vremii şi a stăpânitorilor şi îndeobşte necătând la nimic, decât să fim părtaşi la sămânţa vicleniei şi să ne atingem de cei îmbolnăviţi. Cel mai groaznic este să te temi de ceva mai mult decât de Dumnezeu, şi din cauza fricii acesteia slujitorul adevărului să devină trădător al învăţăturii credinţei şi adevărului.

„Iar dacă cineva crede că acestea le grăim în chip drept, dar de dincolo ne învinovăţeşte de comuniune cu ereticii, atunci să arate acestea unul dintre ai noştri, şi atunci ori ne vom arăta dreptatea, ori ne vom depărta de comuniune”.

Sf. Ioan Gură de Aur: „De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”.

Sf. Nichifor Mărturisitorul: „Îi anatemizez pe cei care au lepădat predania sfinţilor, alipindu-se de învăţăturile cele pervertite şi aducătoare de moarte, şi care au îndrăznit să semene neghină pe ogorul credinţei ortodoxe, şi pe toţi cei ce-i urmează, ca pe o ocară a Bisericii lui Hristos, mă scârbesc de ei şi îi anatemizez”.

Din viaţa Sf. Nichifor Mărturisitorul: „Şi chemând la sine pe mulţi dreptcredincioşi, îi sfătuia, îi ruga şi îi învăţa să nu se unească cu ereticii, să se ferească de aluatul lor şi să fugă de învăţătura lor ca de muşcătură de viperă”.

Sf. Atanasie cel Mare: „Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează”.

Din viaţa Sf. Atanasie: „Preasfinţitul Atanasie nu primea la împărtăşire bisericească pe Arie cel fără de lege, deşi avea scrisori împărăteşti ca să fie primit”. Şi în alt loc: „Atunci împăratul, fiind îndemnat de Eusebiu ereticul, a scris către dînşii cuvinte mai aspre, îngrozindu-i prin scoaterea din cinstea lor, de nu vor tăcea. Însă aceasta a făcut-o dreptcredinciosul şi bunul împărat nu slujind mâniei, nici pe arieni iubind, ci având râvnă, deşi nu după judecată, că adică bisericile să fie fără dezbinare, cu dreaptă inimă iubind pacea acolo unde nicidecum nu se putea să fie pace; căci cum putea fi erezia cu dreapta credinţă la un loc?”

Sf. Teodor Studitul: „Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş”.

„Ştiind că este erezie, să fugi de erezie, adică de eretici, încât nici să te împărtăşeşti cu ei, nici să-i pomeneşti la dumnezeiasca liturghie”.

„Arhiereul aflat de curând în biserică, dar care zice în acelaşi timp că în chip rău s-a făcut sinodul şi că „pierim”. Fiindcă pentru ce, mărturisind, nu fuge de pierzanie, despărţindu-se de erezie, ca să rămână episcop înaintea lui Dumnezeu?”.

Sf. Maxim Mărturisitorul: „Aflând eu Biserica Bizanţului aşa precum era înainte, atunci şi eu mă voi afla într-însa, precum am fost mai înainte, şi voi merge la împărtăşirea aceea fără nici o îndemnare omenească; dar cât timp vor fi într-însa smintelile eretice şi smintitorii arhierei, până atunci nici un fel de cuvânt sau lucru nu mă va pleca să mă împărtăşesc cu dânşii vreodată”.

Sf. Marcu al Efesului: „Fugiţi de ei şi de orice comuniune cu ei, o, fraţilor! Asemenea oameni sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care îşi iau chipul Apostolilor lui Hristos”.

„Sunt pe deplin încredinţat că cu cât mai mult mă îndepărtez de el [patriarhul uniat – n.n.] şi de cei ce-l urmează, cu atât mai mult mă apropii de Dumnezeu şi de drepţi şi de Sfinţii Părinţi. Îndepărtarea de ei este unirea cu Adevărul şi cu Sfinţii Părinţi şi teologi ai Bisericii”.

„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia”.

Sf. Ioan Damaschin: „Toate hotărârile acestor Soboare le iubesc şi mă bucur de ele, primind toate câte au hotărât şi lepădând şi anatemizând toate câte au lepădat ele; şi orice erezie, începând cu Simon Magul şi până la cei care acum s-au răsculat împotriva Sfintei Biserici a lui Hristos Dumnezeul nostru”.

Sf. Antonie cel Mare: „Să nu aveţi nici o împărtăşire cu prea răucredincioşii arieni, că nu are nici o împărtăşire lumina cu întunericul”.

Sf. Efrem Sirul: „Vai de cei ce murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii! Atunci se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului, credinţa curată de orice eres, pecetea neştearsă şi haina neîntinată”.

Sf. Nicodim Aghioritul: „Veţi spune, dacă este viclean conducătorul, să ne supunem lui? În ce înţeles zici „viclean”? Dacă aceasta ţine de credinţă, lasă-l şi fugi – nu numai de om, ci şi înger din cer de ar fi”.

Sf. Chiril al Ierusalimului: „Cu dreptate şi cu adevăr putem numi adunările ereticilor drept adunare a celor ce viclenesc… de aceea Crezul te previne, învăţând aşa: „Întru Una, Sfântă, Sobornicească Biserică”, pentru ca tu să fugi de aceste adunări mârşave, ci să te afli întotdeauna în Sfânta Soborniceasca Biserică, în care ai şi renăscut”.

Din viaţa Sf. Chiril al Ierusalimului: „Deci preasfinţitul Chiril, văzând că Acachie, mitropolitul Cezareei, este socotit eretic şi de sinodul local al Sfinţilor Părinţi din Sardica, mai înainte biruit, şi nu după canoanele bisericeşti, ci după împărăteasca stăpânire ţinea rânduiala Mitropoliei, nu voia să se supună aceluia”.

Sf. Iosif Voloţki: „Să fie demn pentru tine oricine, afară de cel care învaţă erezia. Dacă va fi eretic, vom stărui să nu primim de la el nici învăţătura, nici împărtăşania, şi nu numai că nu ne vom împărtăşi la el, ci îl vom osândi şi cu toate puterile îl vom da pe faţă, ca să nu devenim părtaşi pieirii lui”.

Sf. Policarp al Smirnei: „Apostolii şi ucenicii lor se păzeau de eretici, încât nici nu voiau să vorbească cu dânşii, căci se sârguiau să înşele adevărul cu cuvintele lor cele meşteşugite şi mincinoase”[26].

Sf. Amfilohie al Iconiei: „Aşa şi Dumnezeu, Părintele, nu rabdă ocara Fiului Său, ci se întoarce şi urăşte pe cei ce-L hulesc pe El, şi se mânie asupra celor ce se unesc cu blestematul lor eres!”.

Sf. Isidor Pelusiotul: „Precum marinarii ascund momeala sub chipul mâncării şi prind peştii pe neaşteptate, asemenea şi războinicii eresurilor, ascunzându-şi gândurile rele după cuvinte frumoase, precum cu o undiţă îi ademenesc pe cei simpli la pierzanie”.

Din viaţa Sf. Ipatie de Rufinian: „Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.

Sf. Meletie Mărturisitorul: „Nu-i ascultaţi nici pe pustnici, nici pe preoţi, şi nici pe cei ce ne propovăduiesc învăţături nelegiuite, şi povăţuiesc în chipul cel rău, şi nici pe aceştia şi nici chiar pe episcopi să nu-i ascultaţi, dacă mărturisesc lucruri neadevărate, care nu sunt spre folos. Să fim lucrători, şi să cuvântăm, şi să stăm împotriva celor ce îndeamnă la rătăcire în chip viclean.

Nu este cu dreptate şi cu cuviinţă bine-credincioşilor a tăcea acolo unde se calcă poruncile lui Dumnezeu şi din aceasta îşi întăresc înşelăciunea ceilalţi potrivnici. Pentru că a zis un mare părinte: Acolo unde este primejdie a se despărţi cineva de la Dumnezeu, ce bine-credincios poate să stea deoparte şi să tacă, sau cu totul să se liniştească? Pentru că tăcerea sa îl vădeşte cum că şi el se învoieşte acestor rele. Şi aceasta ne-o arată Înainte-Mergătorul Domnului şi vitejii Macabei, care pentru o mică poruncă a legii s-au primejduit până la moarte şi n-au părăsit nici cea mai mică parte a predaniilor primite. Căci războiul de multe ori este lăudat şi lupta se arată mai bună decât vătămătoarea de suflet pace. Că mai bine este să stea cineva împotriva celor rău cugetători, decât să urmeze lor şi să se despartă de Dumnezeu pentru a se uni cu ei”.

Din viaţa Sf. Ier. Vasile Mărturisitorul, Episcopul Pariei: „Apoi, după ce s-a pornit eresul luptării de icoane pe vremea împărăţiei lui Leon Isaurul, Sfântul Vasile s-a arătat mărturisitor al lui Hristos. Pentru că nu se unea cu ereticii, nici nu se învoia cu ei”.

Sf. Martin, Papa Romei: „Iată în mâinile voastre sînt, faceţi cu mine ce voiţi, precum Dumnezeu v-a lăsat. Însă să ştiţi cu întemeiere, că de mă veţi sfărâma în bucăţi, nu mă voi împărtăşi cu biserica Constantinopolului, cât timp aceasta va sta în credinţa cea rea”.

Din viaţa Sf. Cuv. Ilarion cel Nou: „Atunci fiind eliberat şi Cuviosul Ilarion, nu s-a întors la mănăstirea sa, deoarece nu încetase eresul luptării de icoane, iar scaunele episcopale erau ţinute de învăţători eretici şi arhierei mincinoşi”.

Din viaţa Sf. Cuv. Teodor: „Fericitul Teodor…ajungând degrabă la împărăteasca cetate, mai întâi a mustrat cu limbă slobodă pe năimitul care nu era păstor, pe Teodot Milisianul, mincinosul Patriarh al împărăteştii cetăţi, pentru că răzvrăteşte pe cei ce păreau că îi îndreptează şi mănâncă pe aceia pe care îi hrăneşte cu hrana cea vătămătoare a învăţăturii ereticeşti”.

Din viaţa Sf. Gheorghe Mărturisitorul: „Că mulţi învoindu-se la credinţa cea rea a împăratului, el, prin înţelepciunea cea bogata, a ruşinat pe împărat, iar pe mincinosul patriarh Teodot, care se numea „Casiter” şi pe ceilalţi cu dânşii eretici, i-a făcut să-şi cunoască amăgirea lor”.

Din viaţa Sf. Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor: „Iar în cetatea Samosatelor, în locul Sfântului Eusebiu a fost trimis de arieni un episcop cu numele Evnomie care cugeta cele arieneşti. Acela venind în cetate, nimeni nu i-a dat cinstea ce i se cuvenea unui episcop; pentru că n-a ieşit întru întâmpinarea lui nici un om, nici bogat, nici sărac, nici meşter, nici lucrător de pământ, nici bărbat, nici femeie, nici bătrân, nici tânăr, nici măcar un copil, deoarece toţi cetăţenii erau dreptcredincioşi şi nu voiau să cinstească pe episcopul cel răucredincios, nici să se binecuvinteze de el şi nici să-l vadă. Deci Evnomie a intrat în episcopie şi a luat biserica sobornicească cu stăpânire împărătească. Iar oamenii, văzând aceasta, nu se mai duceau la biserica aceea, neiubind pe ereticul care era într-însa arhiereu şi nimeni nu mergea la el nici în casă, nici în biserică, nici la casa arhierească”.

Din viaţa Sf. Nichita Mărturisitorul: „Pentru ascultarea bătrânilor m-am supus nevrând, împlinind voia lor, m-am împărtăşit cu mincinosul Patriarh Teodot, de care lucru îmi este jale şi mă căiesc. Deci, să ştii bine că de acum înainte nici o împărtăşire nu-mi este cu voi. Ci petrec întru predaniile Sfinţilor Părinţi, pe care le-am primit de la început”.

De ce toţi aceşti Sfinţi şi Cuvioşi sunt atât de întăriţi în această chemare de a fugi de eretici? De ce nu se cuvine să ne supunem episcopilor care propovăduiesc erezia? De ce vedem aceeaşi stăruire în viaţa şi învăţătura tuturor Părinţilor care au trăit în timpurile răspândirii ereziilor? Pentru că aici este pusă pe cântar propria noastră mântuire – lucul cel mai scump şi râvnit de către orice creştin. „Să ne ferim cu toate puterile de a primi împărtăşania ereticilor şi a o da lor, ca să nu ne facem părtaşi învăţăturii lor stricate şi osândirii lor” – să nu ne facem părtaşii osândirii lor zice Sf. Ioan Damaschin! Iar Sf. Pahomie cel Mare pe patul de moarte i-a chemat pe fraţi „învăţîndu-i spre folosul sufletului lor şi poruncindu-le să se păzească de eretici ca de o otravă vătămătoare de suflet şi aducătoare de moarte”.