Sfânt sau Svânt?

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII
DE LA IOAN SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
Bucureşti, 2009
EDITURA SOPHIA • EDITURA CARTEA ORTODOXĂ

pag. 8

Rădăcina cuvântului sfânt este aceeaşi cu a graiului sfat:
slavonescul svetu şi derivatul său sventu. Forma de început a graiului sfânt este aceea de svânt, care s-a păstrat în limba română până spre începutul veacului al XVIII-lea1, preschimbându-se treptat în sfânt, astfel că în tipăriturile româneşti de la începutul secolului al XIX-lea îl regăsim cu prisosinţă sub cea de a doua formă.

—-

1 De pildă, Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, în anul 1688, în pisania bisericii ctitorite la Mogoşoaia, scria: „Svânta şi dumnezeiască biserica aceasta, al cărie hram este Svântul Gheorghe. (cf. Nicolae Iorga, Inscripţii din bisericile României, vol. II, Bucureşti,
1908, p. 5).

===

P.S. e CONSTANDIN nu CONSTANTIN tot in chirilica romaneasca e scris cu D nu cu T

Advertisements