Category Archives: Sfantul Ioan Damaschin

Cuminecatura, Impartasire, a nu lua impartasire dela eretici,nici a le da lor, cainilor, porcilor, ca nu partasi credintii ceii reale si osandei lor sa ne facem

SFÂNTUL
IOANN DAMASKIN
DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL
A PRAVOSLAVNICII
CREDINŢE, București edit. Predania 2011, pag.185-186

Cartea 4, cap.13

Şi Cuminecătură să zice, pentru că printr’însa ne cuminecăm cu Dumnezeirea lui Iisus. Iară Împărtăşire să numeaşte şi iaste cu
adevărat, pentru că ne împărtăşim noi printr’însa cu Hristos şi priimim trupul lui şi Dumnezeirea; încă ne împărtăşim şi ne unim
şi unii cu alţii printr’însa. Că de vreame ce dintru o pâine ne împărtăşim, toţi un trup al lui Hristos şi un sânge, şi mădulări unii altora ne facem, un trup dinpreună al lui Hristos fiind. Deci cu toată putearea să ne păzim a nu lua împărtăşire dela
eretici, nici a le da lor. Că „nu daţi”, zice Domnul, „ceale sfinte câinilor, nici aruncaţi mărgăritarii voştri înaintea porcilor”, ca
nu părtaşi credinţii céiĭ reale şi osândei lor să ne facem. Că deaca cu adevărat unire iaste cu Hristos, şi a unora cu alţii, cu adevărat
şi cu toţi cei ce împreună cu noi să împărtăşesc ne unim cu voinţa. Că din voinţă să face unirea aceasta, nu fără de voinţa noastră. „Pentru că toţi un trup sântem, că dintru o pâine ne împărtăşim”, precum zice Dumnezeescul Apostol.

Advertisements

cea de voe, fara de voe, fapta iaste lucrare cuvantatoare, unele din fapte se miluiesc, si de ertaciune sa invrednicesc, fara de voe,sau din sila iaste,sau din nestiinta, carele stie, unele de mijloc intre ceale de voe si intre ceale fara de voe

SFÂNTUL IOANN DAMASKIN DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINŢE, edit.Predania , București 2011,

Pag.94,95:

CAP 24
Pentru cea de voe şi pentru cea fără de voe

Fiindcă ceaia ce iaste de voe, în oarecarea faptă stă¹, şi ceaia ce să socoteaşte a fi fără de voe în oarecarea faptă stă; şi mulţi, şi pre ceaia ce cu adevărat iaste fără de voe, nu numai întru a pătimi, ci şi întru a face o pun: pentru aceasta trebuiaşte a şti cum că
fapta iaste lucrare cuvântătoare. Iară faptelor urmează laudă sau prihană. Şi unele dintr’însele cu dulceaţă, iară altele cu mâhnire să fac. Şi iarăşi, unele dintr’însele sânt plăcute celui ce le face, iară altele nepriimite. Iară din ceale plăcute, unele sânt pururea
plăcute, iară altele, la o vreame; aşijderea şi din ceale nepriimite. Şi iarăşi, unele din fapte să miluesc, şi de ertăciune să învrednicesc, iară altele să urăsc şi să muncesc. Deci la ceaia ce iaste de voe, fără de îndoială urmează laudă sau prihană, şi a să face cu dulceaţă, şi a fi faptele plăcute celor ce le fac, sau pururea, sau atuncea când să fac. Iară la ceaia ce iaste fără de voe, a să învrednici de ertăciune sau de milă, şi a să face cu mâhnire, şi a nu fi plăcute, nici el dela sine a face ceaia ce să face, măcar de şi iaste
silit. Iară cea fără de voe²
, sau din silă iaste, sau din neştiinţă; din silă adecă, când începutul cel făcătoriu, adecă pricina, iaste de
afară, adecă când de altul sântem siliţi, nicidecum plecându-ne noi, nici aducem ceva spre lucrare dintru a noastră pornire, nici câtuşi de cât ajutăm sau noi dela înşine facem aceaia la carea sântem siliţi. Pre carele acest chip hotărându-l, zicem: fără de
voe iaste aceaia al căriia începutul iaste de afară, nimic aducând spre lucrare dintru a sa pornire cel ce iaste silit. Şi început zicem
pre pricina cea făcătoare. Iară fără de voe din neştiinţă aceaia iaste, când nu dăm noi pricina neştiinţii, ci aşa să întâmplă. Că deacă, îmbătându-să cineva, va face ucidere, neştiind cu adevărat, au făcut ucidere, dară nu fără de voe; că pricina neştiinţii, adecă
beţiia, el o au făcut. Iară deacă cineva, la locul cel obicinuit dând cu săgeata, au omorât pre tatăl său trecând, aceasta să zice că din neştiinţă fără de voe o au făcut.¹

Deci cea fără de voe în doao fealiuri fiind, una din silă, iară alta din neştiinţă, cea de voe la amândoao să împrotiveaşte.²
Pentru că de voe iaste ceaia ce nici din silă, nici din neştiinţă să face.
Deci de voe iaste aceaia al căriia începutul, adecă pricina, iaste
întru însuşi acela ce face, carele ştie pre ceale mărunte prin care
să face şi întru care stă fapta. Iară mărunte sânt aceale ce să numesc de ritori stări-împrejur. Precum: cine, adecă cine iaste cel ce
au făcut; pre cine, adecă pre cel ce au pătimit; ce, adecă ce iaste ceaia ce s’au făcut, precum, poate, „au omorât”; cu ce, adecă cu ce organ; unde, adecă în ce loc; când, adecă în ce vreame; cum,
adecă chipul faptei cum s’au făcut; pentru ce, adecă pentru carea pricină.
Să cade a şti cum că sânt unele de mijloc între ceale de voe şi între ceale fără de voe, care cu nepriiminţă şi mâhnicioase fiind,
pentru mai mare răotate le priimim, precum, pentru înnecarea corabiei, aruncăm ceale din corabie.³

Să cade a şti cum că copiii şi dobitoacele de voe adecă fac, dară nu şi din aleagere. Şi câte pentru mânie facem, nesfătuindu-ne mai nainte, de voe facem, dară nu şi din aleagere. Şi priiatenul
fără de veaste au sosit, voioşi noi fiind, dară nu aleagere făcând.
Şi cel ce fără de nădeajde s’au întâmplat de au aflat vreo comoară, cu voe s’au întâmplat de au aflat, dară nu şi din aleagere. Toate aceastea cu voe sânt cu adevărat, pentru că ne bucurăm de dânsele, dară nu şi după aleagere, pentru că nu sânt cu sfat. Că trebue negreşit sfatul să povăţuiască mai nainte de aleagere, precum s’au
zis.

Sf. Ioan Damaschin

​ Sf. Ioan Damaschin, Opere complete I, edit.Gândul Aprins 2015(Capitolul Dialectica) pag. 201 și 203 

 67. Despre unirea ipostatică : Trebuie știut că unirea ipostatică produce un singur ipostas compus al celor unite, care păstrează în sine neconfundate și nemodificate firile/naturile ce se unesc, șí deosebirea/distincția acestora, șí însușirile lor firești/naturale. Aceasta nu prezintă nici o deosebire/distincție ipostatică față de sine însuși, fiindcă își însușește deosebirile/distincțiile caracteristice ale ambelor componente ce se unesc, prin care se deosebesc de cele de aceeași specie [cu ele]. Așa stau lucrurile, de pildă, în cazul sufletului și trupului, fiindcă din ele două rezultă un singur ipostas compus – al lui Petru, să zicem, sau al lui Pavel –, dar acesta păstrează în sine cele două firi/naturi – a sufletului și a trupului – desăvârșite și păstrează deosebirea/distincția acestora fără amestecare, iar însușirile lor firești/naturale – neconfundate; are în sine însușirile caracteristice ale fiecăruia dintre ele – ale sufletului, care-l despart pe acesta de celelalte suflete, și ale trupului, care-l despart pe acesta de celelalte trupuri –, care nu despart nicidecum sufletul de trup, ci îl unesc și îl îmbină [cu acesta], despărțind totodată unicul lor ipostas compus de celelalte ipostasuri din aceeași specie). Iar odată ce firile/naturile primesc unirea după ipostas a uneia cu cealaltă, rămân nedespărțite pentru totdeauna, că deși sufletul se desparte de trup prin moarte, ipostasul amândorura este unul [și același], deoarece ipostas este a amândorura cea chiar de la începutul ființării de sine închegare. Așadar, șí trupul, șí sufletul rămân având întotdeauna unul [și același] început/principiu șí al existenței, șí al ipostasului lor chiar dacă se despart unul de celălalt. Trebuie știut că firile/naturile se pot uni între ele după ipostas (ca în cazul omului), dar se poate și ca o fire/natură să fie asumată de către un ipostas și să subziste în el. Amândouă situațiile se pot observa la Hristos, fiindcă în El șí firile/naturile – cea dumnezeiască și cea omenească – s-au unit, șí [anume] în Ipostasul preexistent al lui Dumnezeu Cuvântul s-a subzistat trupul Lui însuflețit, și [anume] pe Acesta Îl are ca ipostas. Iar a rezulta din două firi o singură fire/natură compusă ori un singur ipostas din două ipostasuri este un lucru absolut imposibil, fiindcă nu se poate ca deosebirile/distincțiile ființiale/substanțiale contrare să coexiste într-o singură fire/natură, deoarece lucrarea lor este cea de a separa una de alta firile/naturile în care subzistă. Și iarăși, cu neputință este ca cele o dată ipostasiate de sine stătător să aibă un alt început/obârșie al ipostasului lor, fiindcă ipostasul este existența de sine stătătoare. Mai trebuie știut că în privința Sfintei Treimi ipostasul este modul cel fără de început al ființării veșnice a Fiecăruia. Trebuie știut și că atunci când ia naștere o fire/natură compusă trebuie ca părțile să fie de aceeași vârstă și din ele să rezulte ceva diferit [de ele], care nu păstrează, ci modifică și schimbă cele din care este compus (așa cum corpul, fiind compus din cele patru elemente, a devenit ceva diferit de componentele sale și nu este, nici nu se numește „foc desăvârșit“ sau altceva dintre celelalte [elemente]; sau cum catârul, [care se naște] din cal și măgar, nu este, nici nu se numește „cal“, nici „măgar“, ci este altceva decât aceștia din care se naște), și nu păstrează neconfundată și nemodificată nici una dintre cele două componente ale sale.

Sfântul Ioan Damaschin nu comuniunii cu cei ce cred altceva si anathema

Cartea: Ioan Damaschinul, Tradiție și originalitate în teologia bizantină ,editura Deisis, Pag.529:
6. Primesc și Sfintele Sașe Sinoade Ecumenice: primul de la Niceea,al celor 318 Parinți împotriva lui Arie triteistul; al doilea de la Constantinopol,al celor 250 de Părinți împotriva lui Macedonie pnevmatomahul; al treilea de la Efes, al celor 200 de Părinți împotriva lui Nestorie, divizatorul subzistenței/ipostasei lui Hristos Dumnezeu, adoratorul umanității,   gânditorul pătrimii și dușmanul celei cu adevarat Născătoarei de Dumnezeu; al patrulea de la Chalcedon al celor 630 de Părinți împotriva lui Eutihie și Dioscor teopashiliții; al cincilea de la Constantinopol, al celor 164 de Parinți împotriva lui Origen, bătrânul flecar, și al șaselea preasfânt și preaortodox Sinod al celor 289 de Parinți din marele Constantinopol, adunat împotriva lui Serghei, Cyrus, Pavel, Petru si Pyrrhus, a lui Macarie  Stefan ucenicul lui; și îmbrățișez toate cele definite de ele  primind toate cele primite de la ele și resping și anatematizând toate cele respinse de ele și orice erezie de la Simon Magul pâna la cele puse în mișcare acum împotriva Sfintei Biserici a lui Hristos Dumnezeul nostru.7.Și jur pe sfânta, de-o-ființă și închinată Treime, fără nici un vicleșug, că așa gândesc și nu primesc nimic altceva afară de acesta și nu voi intra în comuniune cu cineva care crede altceva și nu mărturisește așa, îndeosebi cu maroniții, nici nu voi primi preot bigam în preoție sau în orice altă sarcină potrivită unui părinte. Mă jur că voi fi supus preasfintei Biserici catholice și apostolice a de Hristos iubitoarei metropole a Damascului și că în toate voi fi supus și ascultător sfinției tale și celor ce vor fi după ea întâi-stătători ai acestei preasfinte Biserici , și nu voi primi pe vre unul din maniheii scoși afară de sfinția ta afară de avizul și porunca sfinției tale. Mă jur că mă voi alinia și voi rămâne în sfintele canoane ale Sfinților Apostoli, ale Sfintelor Sinoade și ale sfântului arătător al celor dumnezeiești Vasile [cel Mare]. Toate acestea le voi păzi având îndrăznire în nespusele îndurări ale lui Dumnezeu și în rugăciunile voastre și cu această credință mă voi înfățișa înaintea tribunalului lui Hristos ca să dobândesc mântuirea Lui prin harul Său. Lui fie slava și puterea, împreună cu Părintele Său Cel fără început și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Anatema

https://.facebook.com/ParinteleInimilorJustin.Parvu/posts/1563621763879176

In Duminica Ortodoxiei , sa mergem la Biserica cu o Icoana si sa fim cu adevarat madulare vii ale Bisericii .

Sa dam ANATEMA celor care urasc Ortodoxia :

1) Preafericitul Daniel , episcopii , clerul si preotii Ecumenisti (eretici) din Biserica Ortodoxa Romana —– ANATEMA

2) Patriarhii , episcopii , clerul si preotii eretici (Ecumenisti) din Biserica Ortodoxa —- ANATEMA

3) Papa Francisc inainte mergatorul lui Antihrist —– ANATEMA

4) Sectantilor :
– Martorii lui Iehova , Baptisti , Adventisti , Penticostali , Evanghelisti , Luterani si toti ceilalti —– ANATEMA

5) Statul Islamic —- ANATEMA

6) Monofizitilor —– ANATEMA
________________________

IPS Serafim de Pireu – Anatema papei Ratzinger, rabinilor, musulmanilor, monofizitilor, ecumenistilor

https://.youtube.com/watch?v=AMf97QoJhXs

__________________________

Cei care doriti sa faceti ceea ce a facut IPS Serafim de Pireu , care le-a dat ANATEMA celor mai sus pomeniti , va doresc sa faceti ceea ce simtiti !

In Bisericile Ortodoxe Romane , nu avem voie sa dam ANATEMA , dar fiecare o poate face chiar si in soapta .

Doamne ajuta !

============
Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (1779)

“Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre.”

—-
Sf Amonie şi Donat
4 septembrie
“Creştini suntem, şi nu vom jertfi; ci anatema să fii tu şi zeii
tăi”.
—-

Sf. Nichifor Mărturisitorul
: „Îi anatemizez pe cei care au lepădat
predania sfinţilor, alipindu-se de învăţăturile cele pervertite şi
aducătoare de moarte, şi care au îndrăznit să semene neghină pe
ogorul credinţei ortodoxe, şi pe toţi cei ce-i urmează, ca pe o
ocară a Bisericii lui Hristos, mă scârbesc de ei şi îi anatemizez”.
—-

Pr Augustin

Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice,
când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe.
______

 

Sf Fotie : „Care dintre sfintii si vestitii nostri Parinti a spus ca Duhul purcede de la Fiul? Care Sinod a sprijinit si a evidentiat aceasta prin marturisirile ecumenice? Dimpotriva, ce adunare de preoti si arhierei, de Dumnezeu reunita, nu a condamnat, prin insuflarea Duhului Preasfint, aceasta idee chiar inainte de a aparea? Caci acestia, initiati potrivit mistagogiei Stapinului, propovaduiau cu voce limpede si tare ca Duhul Tatalui de la Tatal purcede. Mai mult, pe cei ce nu gindeau astfel ii dadeau anatemei ca pe niste ofensatori ai Bisericii universale si apostolice. Din vremuri vechi vazind dinainte, cu ochi profetici, aceasta rea evlavie, recent aparuta, au condamnat-o si in scris, si cu cuvintul, si cu gindul, laolalta cu apostazia multipla care a precedat-o.” (Mistagogia Duhului Sfint, 5)
______

Sf. Maxim Marturisitorul

Anatema asupra lui Origen şi a dogmelor lui şi a oricui gândeşte ca el!
______________
Papa Damasus I : ” Fiindcă după Sinodul de la Niceea s-a ivit rătăcirea încât unii cuteazau cu gură spurcată să spună că Duhul Sfânt a fost făcut prin Fiul, ….Dacă nu spune cineva că Duhul Sfânt e în chip adevărat și propiu din Tatăl ca și Fiul, din fiinţa dumnezeiască și Dumnezeu adevărat, să fie anatema!”
————-

Sfantul Sofronie al Ierusalimului
: ” Ca sa spun, intr-un  singur cuvant,eu aprob si imbratisez toate cate aproba sfanta noastra Biserica soborniceasca si ,iarasi, le resping,le anatematizez si socotesc ca sunt de dispretuit toate cate le-a dovedit ea,in atotintelepciunea ei, ca trebuie respinse cu groaza, si pe cele pe care ea le socoteste dusmanoase credintei noastre,nu numai cartuliile si micile cuvantari,ci si invataturile luptatoare impotriva lui Dumnezeu, si cele scrise pe alaturi de adevar,in acelasi timp resping si anatematizez si persoanele eretice,de trista  amintire,care au fosr urzitoarele ereziilor”.

Sf Sofronie al Ierusalimului : Noi nu recunoastem insa ca sunt  trei dumnezei….pe cel care are astfel de cunoastere,sau cugeta,sau stie acesta,il  dam anatemei.
——-
Sinaxar 2003, 30 Noiembrie Sfântul Părinte Frumențiu episcopul Indiei pag.157 coloana 2 sus : …iar pe alții îi da Satanei. După cum a făcut apostolul, care zice : «Dați-l pe el Satanei spre pierzarea trupului, ca să se mântuiască duhul lui».
—–
Pag.164 coloana 2 mijloc, 5 Decembrie Sfântul Mucenic Anastasie : iar pe idolii voștri și pe cei ce se închină lor îi dau anatemei și-i urăsc
——-

oarecare Mirax
, 11 Decembrie
Pag.175 colana 1 sus : și vă dau anatemei și pe voi și credinta voastra».
——
Pag.177 coloana 1 sus, 12 Decembrie Sf.Alexandru arhiepiscopul Ierusalimului : și a dat anatemei cu glas plin de îndrăznire pe cei ce cinstesc pe idoli.
——
Pag.200 coloana 2 jos , 26 Decembrie, Sf.Eftimie Mărturisotorul , episcopul Sardelor( doi împărați anatemizați ): l-a dat anatemei pe împărat…. “strigând : «Dacă cineva nu se închină Domnului nostru Iisus Hristos zugrăvit în icoană, anatema să fie».
—–
Pag. 248 coloana 1 jos , 29 ianuarie,

Sf. Mc. Silvan episcopul, Luca diaconul și Mochie citețul :
și că dădeau anatemei pe slujitorii idolilor
——

Sf.Ioan Damaschin
 :
Hristos n-a dat împăraților puterea de a dezlega și a lega, ci Apostolilor și urmașilor acestora, păstorilor și didascalilor. Chiar dacă înger, spune Apostolul Pavel, vă va vesti altceva decât ceea ce ați primit…și voi tăcea restul versetului deoarece voim să cruțăm pe cei care nădăjduim că se vor întoarce.Dar dacă vom vedea că se încăpățânează, lucru pe care ne rugăm să nu-l dea Dumnezeu, atunci vom pronunța și restul versetului. Dar mai bine să nu se întâmple aceasta.

Sfântul Ioan Damaschin pag.103 : De asemeni, dacă cineva va îndumnezeii icoana oamenilor sau a zburătoarelor sau a târâtoarelor sau a altei zidiri, îl anatematizăm.

Pag.134; 11. Unde ai găsit, în chip precis și cuvânt cu cuvânt, în vechiul Testament sau în Evanghelii, numele Treimii sau cuvintele: de aceeași ființă sau o singură fire a Dumnezeirii sau trei ipostasuri sau un singur ipostas al lui Hristos sau două firi? Dar pentru că Sfinții Părinți le-au hotărât pe acestea din cuvintele echivalente, care se găsesc în Scriptură, le primim; iar pe cei care nu le primesc îi anatematizăm.

——

Episcopul Ambrozie
a zis:….Anatema să fie cel ce nu-și  explică limpede credința.Toți episcopii au zis : Anatema să fie.

Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat….
Fiul Unul-Născut al lui  Dumnezeu este Dumnezeu  adevărat…Cel ce nu mărturisește aceasta este pe drept condamnat și prin aceasta te acuz, chiar dacă tăgăduiești în glumă adevărul.

——-

R.O.C.O.R.: „Anatema celor ce se ridică împotriva Bisericii Ortodoxe şi susţin că Biserica s-a împărţit în aşa zise ramificaţii ce diferă una de alta după doctrină şi moduri de viaţă, sau că Biserica nu a existat în chip văzut, ci se va constitui abia în viitor când toate ramificaţiile sau părţile sau confesiunile şi chiar toate religiile se vor uni într-un singur trup! Anatema şi celor care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de preoţia şi tainele ereticilor, şi afirmă că botezul şi euharistia ereticilor pot mântui. Anatema şi celor ce au legături cu ereticii sau susţin, propovăduiesc şi iau apărarea ereziei ecumeniste a acestora, sub pretextul pretinsei dragoste frăţeşti sau a presupusei uniri a creştinilor despărţiţi”.
——
Sa ne pazim sa nu cadem in anathema Sfintilor Parinti de la Sinodul general (1166):

„Cei ce nu înteleg corect cuvintele sfintilor Dascali ai Bisericii lui Dumnezeu, si încearca sa rastalmaceasca si sa întoarca (întelesul) celor zise în acestea limpede si lamurit prin harul Sfantului Duh, sa fie anathema. ”

—-

sinaxar pag 475 colana 2 sus

Sfinții zece Mucenici, care au mărturisit ptr sfânta icoana a Mântuitorului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos…Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie și Maria Patrichiași au anatematizat și au blestemat pe împărat.

—–

Sinaxar pag.517, coloana 2 mijloc , Duminica Întâia a Postului Mare, Împărăteasa Teodora : “Împărăteasa…spunând: Să fie anatema toți cei care nu se închină și nu sărută icoanele, nu ca pe un Dumnezeu, ci ca pe niște chipuri ale acelora care au iubit pe Dumnezeu!

—–
Sf Grigorie Palamas Pag 263 Și totuși, dacă am permite să fie determinate cele ce au fost teologhisite nedeterminat de către sfinți, atunci aceasta ar putea fi și modificat cu ușurință de către oricine ar dori însă de îndată acesta, dacă nu se pocaiește, va fi supus anatemei, căci se spune “dacă cineva propovăduiește o altă evanghelie decât cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema“(Gal.1,8).

——

 Sf. Ioan Gură de Aur: „chiar dacă ceva puţin însemnat vor binevesti ce nu se potriveşte cu ce am binevestit noi, să fie anatema!” (Sf. Ioan Gură de Aur – Tâlcuire la Epistola către Galateni)

—–

Dreapta Credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi- Sfântul Theodor Studitul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Amfilohie de Iconium”; traducere din limba greacă veche de pr. Marcel Hancheș- Bucureşti, Editura Sophia 2006, volumul 1.

 Sfântul Theodor Studitul

Iar dacă ar zice că se pocăieşte şi ţine un canon, să arate aceasta prin mărturisire scrisă, dând anatemei pe eretici, împreună cu erezia, şi nemaiavând nicidecum legătură cu ei. Dar până nu face aceasta, să vă lepădaţi de el, voi care vă temeţi de Domnul. Căci este viclean când se preface că se întoarce, rănindu-vă pe ascuns şi împrăştiind pe ascuns cuvinte vătămătoare, ca şi cum ar fi, fără îndoială, din partea potrivnicilor” (nota traducătorului- “Mimează dreapta credinţă, iar afirmaţiile eretice, pe care le crede în adâncul său, le pune pe seama ereticilor”)pag. 114.

—–

Străjerii Ortodoxiei pag. 130: 

Sfântul Leon al Romei …„ astfel de nevoitori ai bunei-cinstiri, care nu suferă nici în auz credințele necinstitoare și hulitoare, păzind în inima lor predania apostolească: «Chiar dacă noi […] v-am vesti o altă Evanghelie – să fie anatema! (Galateni 1, 8)»“ 211 S.Milias(Colecția Sfintelor Sinoade) (Lui Faust, Martin…) pp.16-17

Pag.158-159:

Sfințitul Macedonie…recunoaște Sinodul al IV-lea Ecumenic și-i anatematizează pe toți cei care nu-l primesc.261 M.Ghedeon (Tablouri Patriarhale), p. 137.

——

Sfantul Simeon Noul Teolog, Scrieri I, edit. Deisis Sibiu 2001,Pag.245

„Căci dacă am presupune că luăm totul încă de aici, atunci, după ei, noi tăgăduim însăși și învierea, judecata și răsplatirea, și respingem de bunăvoie nădejdea celor viitoare. Dar nu așa gândim și grăim noi, iar pe cei ce grăiesc aceasta îi azvârlim cu tărie anatemei. Așadar, noi mărturisim și spunem că acum primim deja, încă de aici, cu măsură, arvuna [ 2 Co 11, 2; Ef 1, 14] tuturor bunătăților, dar totul nădăjduim să-l primim după moarte“