Cuminecatura, Impartasire, a nu lua impartasire dela eretici,nici a le da lor, cainilor, porcilor, ca nu partasi credintii ceii reale si osandei lor sa ne facem

SFÂNTUL
IOANN DAMASKIN
DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL
A PRAVOSLAVNICII
CREDINŢE, București edit. Predania 2011, pag.185-186

Cartea 4, cap.13

Şi Cuminecătură să zice, pentru că printr’însa ne cuminecăm cu Dumnezeirea lui Iisus. Iară Împărtăşire să numeaşte şi iaste cu
adevărat, pentru că ne împărtăşim noi printr’însa cu Hristos şi priimim trupul lui şi Dumnezeirea; încă ne împărtăşim şi ne unim
şi unii cu alţii printr’însa. Că de vreame ce dintru o pâine ne împărtăşim, toţi un trup al lui Hristos şi un sânge, şi mădulări unii altora ne facem, un trup dinpreună al lui Hristos fiind. Deci cu toată putearea să ne păzim a nu lua împărtăşire dela
eretici, nici a le da lor. Că „nu daţi”, zice Domnul, „ceale sfinte câinilor, nici aruncaţi mărgăritarii voştri înaintea porcilor”, ca
nu părtaşi credinţii céiĭ reale şi osândei lor să ne facem. Că deaca cu adevărat unire iaste cu Hristos, şi a unora cu alţii, cu adevărat
şi cu toţi cei ce împreună cu noi să împărtăşesc ne unim cu voinţa. Că din voinţă să face unirea aceasta, nu fără de voinţa noastră. „Pentru că toţi un trup sântem, că dintru o pâine ne împărtăşim”, precum zice Dumnezeescul Apostol.

Explicatie la Monothelismul sinaxei (ne)ortodoxe de la Roman

=====Explicatie: Dacă cineva se impartaseste spre osanda(ne referim doar la cazul strict de erezie si nu si la celelate cazuri de osandire prin impartasire), cei adunati in sinaxa de la Bacau au zis ca si ortodocsii se osandesc, deci ca sa se osandeasca cineva TREBUIE SA AIBE O EREZIE ptr care harul il “penealizeaza” (osandeste) prin ardere, dar ortodoxul e ortodox tocmai ptr ca are credință- dreaptă(ORTODOXĂ), credinta e un dar al lui Dumnezeu asa ca dupa ei si gimnastica lor rationala(a se citi gandire rational scolastica) Dumnezeu e eretic(HULA) si a dat darul ereziei(al necredintei) ereticului(care de fapt e ortodox in realitate, dar ei il considera eretic ptr ca mintea lor nu poate cuprinde Tainele Lui Dumnezeu si din dorinta unui raspuns rapid creeaza o raționalismă: ortodoxul-eretic(ptr ei persoana respectiva este simplu eretic) uitand ca Sfintii se rugau ani si ani ptr a le da Dumnezeu intelegerea unor fraze din Dumnezeiasca Scriptura au patit ca Orighen, saracii au dintii intelegerii de lapte si au muscat din hrana tare pe care nu pot mesteca), deci daca Dumnezeu e eretic si dă(dăruieste) erezie asta inseamna ca e rău ptr ca nimeni nu va avea curajul sa zica, ca erezia e buna. Si daca Dumnezeu e rau iseamna ca a creat o fire omeneasca rea.

====Si acum explicatia la Monothelismul de la Roman si firea rea.

SFÂNTUL
IOANN DAMASKIN
DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL
A PRAVOSLAVNICII
CREDINŢE,Bucuresti Predania 2011, pag. 144

(Nota marginala:

Răspunsul
Monotheliţilor.)

Iară de va zice cineva cum că nu spre surparea lucrării omeneşti zicem la Hristos o lucrare, ci fiindcă lucrarea cea omenească, deosebindu-să de cătră lucrarea cea Dumnezeiască, patimă să
zice, pentru aceasta zicem la Hristos o lucrare – vom zice că, după acest cuvânt, şi cei ce zic o fire, nu spre surparea céiĭ omeneşti zic aceasta, ci fiindcă firea omenească, deosebindu-să de
cătră firea cea Dumnezeiască, pătimitoare să zice. Iară noi să nu fie ca, pentru deosebirea de cătră lucrarea cea Dumnezeiască,
patimă să numim pre mişcarea cea omenească!

(Nota marginala:

A nici unui lucru starea din
asemănare să cunoaşte.)

Că nici a unui lucru, ca să zic de obşte, starea din potrivire şi asemănare să cunoaşte sau să hotăraşte. Că aşa lucrurile ceale ce sânt să vor afla a fi pricini iale loruşi unele altora. Că deacă pentru că mişcarea
cea Dumnezeiască iaste lucrare, cea omenească iaste patimă, fără de îndoială şi pentru că firea cea Dumnezeiască iaste bună, cea omenească va fi rea. Şi după întoarcerea cea împrotivă, pentru
că mişcarea cea omenească să zice patimă, mişcarea cea Dumnezeiască să zice lucrare, şi pentru că firea cea omenească iaste
rea, cea Dumnezeiască va fi bună. Încă şi toate zidirile aşa vor fi reale, şi va minţi cel ce au zis: „Şi au văzut Dumnezeu toate câte
au făcut, şi iată era bune foarte

=====Dovada ca ei gresesc e raspunsul lui Gheron Sava cu copilul

„Când un prunc este botezat de către ecumeniști, acesta nu se întinează de erezie, datorită purității și vârstei lui fragede“

—Care corespunde cu:

SFÂNTUL
IOANN DAMASKIN
DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL
A PRAVOSLAVNICII
CREDINŢE,Bucuresti Predania 2011, pag.136:

Că aşa şi Isaia Prorocul zice:
„Că mai nainte de a cunoaşte pruncul să aleagă ceale reale, va aleage binele. Pentru că mai nainte până va şti pruncul binele sau
răul, lepăda-va răul, ca să aleagă binele

====Dar marturisirea lor nu corespunde cu cele de sus(cu copilul) si cele scrise ma jos si e eretica(marturisirea lor) si e neclara:

“… Dar tainele savarsite de serghianistii care sunt hirotoniti corect si nu sunt caterisiti de la slujirea de preot sunt fara indoiala Taine mantuitoare pentru cei care la primesc cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli privind eficienta lor, si nici nu suspecteaza macar ceva incorect in ordinea serghianista a Bisericii. Dar, in acelasi timp, ele slujesc spre judecata si spre condamnare pentru cei care le savarsesc si pentru cei care se apropie de ele intelegand bine neadevarul care exista in serghianism si, prin lipsa lor de opozitie fata de aceasta, arata o indiferenta criminala fata de batjocorirea Bisericii. De aceea, este esential pentru un episcop ortodox sau pentru un preot sa se retina de la comuniunea de rugaciune cu serghianistii. Acelasi lucru este esential pentru laicii care au o atitudine constienta fata de toate detaliile vietii bisericesti.”(Sfantul Ierarh Chiril de Kazan, primul loctiitor al Patriarhului Tihon- Sfintii Catacombelor Rusiei, pag 221)

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/25/pr-sava-si-raspunsul-la-rezolutieraspuns-care-nu-corespunde-nici-el-cu-sfintii-rezolutia-fiind-total-eretica/

„Acelora ce atacă Biserica lui Hristos învățând că Biserica lui Hristos este împărțită/divizată în așa-numite “ramuri” ce se diferă în doctrină/învățătură și în felul de viață/trăire, sau că Biserica nu există vizibil , ci va fi alcătuită în viitor când toate “ramurile”, sau sectele sau denominațiunile, și chiar și religii vor fi unite într-un singur trup; și [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] care nu deosebesc preoția și tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul și euharistia ereticilor sunt lucătoare pentru mântuituire; prin urmare, acelora ce [în mod] conștient sunt în comuniune cu acești mai înainte-pomeniți eretici [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] sau celor ce susțin, răspândesc, sau apără noua lor erezie a ecumenismului sub pretextul dragostei frățești sau al presupusei uniri a Creştinilor despărţiţi,

A N A T H E M A.”
Textul acestei Anatheme va fi atașată/lipită în Sinodiconul din Duminica Ortodoxiei să fie citită cu restul textului Sinodiconului.

cea de voe, fara de voe, fapta iaste lucrare cuvantatoare, unele din fapte se miluiesc, si de ertaciune sa invrednicesc, fara de voe,sau din sila iaste,sau din nestiinta, carele stie, unele de mijloc intre ceale de voe si intre ceale fara de voe

SFÂNTUL IOANN DAMASKIN DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINŢE, edit.Predania , București 2011,

Pag.94,95:

CAP 24
Pentru cea de voe şi pentru cea fără de voe

Fiindcă ceaia ce iaste de voe, în oarecarea faptă stă¹, şi ceaia ce să socoteaşte a fi fără de voe în oarecarea faptă stă; şi mulţi, şi pre ceaia ce cu adevărat iaste fără de voe, nu numai întru a pătimi, ci şi întru a face o pun: pentru aceasta trebuiaşte a şti cum că
fapta iaste lucrare cuvântătoare. Iară faptelor urmează laudă sau prihană. Şi unele dintr’însele cu dulceaţă, iară altele cu mâhnire să fac. Şi iarăşi, unele dintr’însele sânt plăcute celui ce le face, iară altele nepriimite. Iară din ceale plăcute, unele sânt pururea
plăcute, iară altele, la o vreame; aşijderea şi din ceale nepriimite. Şi iarăşi, unele din fapte să miluesc, şi de ertăciune să învrednicesc, iară altele să urăsc şi să muncesc. Deci la ceaia ce iaste de voe, fără de îndoială urmează laudă sau prihană, şi a să face cu dulceaţă, şi a fi faptele plăcute celor ce le fac, sau pururea, sau atuncea când să fac. Iară la ceaia ce iaste fără de voe, a să învrednici de ertăciune sau de milă, şi a să face cu mâhnire, şi a nu fi plăcute, nici el dela sine a face ceaia ce să face, măcar de şi iaste
silit. Iară cea fără de voe²
, sau din silă iaste, sau din neştiinţă; din silă adecă, când începutul cel făcătoriu, adecă pricina, iaste de
afară, adecă când de altul sântem siliţi, nicidecum plecându-ne noi, nici aducem ceva spre lucrare dintru a noastră pornire, nici câtuşi de cât ajutăm sau noi dela înşine facem aceaia la carea sântem siliţi. Pre carele acest chip hotărându-l, zicem: fără de
voe iaste aceaia al căriia începutul iaste de afară, nimic aducând spre lucrare dintru a sa pornire cel ce iaste silit. Şi început zicem
pre pricina cea făcătoare. Iară fără de voe din neştiinţă aceaia iaste, când nu dăm noi pricina neştiinţii, ci aşa să întâmplă. Că deacă, îmbătându-să cineva, va face ucidere, neştiind cu adevărat, au făcut ucidere, dară nu fără de voe; că pricina neştiinţii, adecă
beţiia, el o au făcut. Iară deacă cineva, la locul cel obicinuit dând cu săgeata, au omorât pre tatăl său trecând, aceasta să zice că din neştiinţă fără de voe o au făcut.¹

Deci cea fără de voe în doao fealiuri fiind, una din silă, iară alta din neştiinţă, cea de voe la amândoao să împrotiveaşte.²
Pentru că de voe iaste ceaia ce nici din silă, nici din neştiinţă să face.
Deci de voe iaste aceaia al căriia începutul, adecă pricina, iaste
întru însuşi acela ce face, carele ştie pre ceale mărunte prin care
să face şi întru care stă fapta. Iară mărunte sânt aceale ce să numesc de ritori stări-împrejur. Precum: cine, adecă cine iaste cel ce
au făcut; pre cine, adecă pre cel ce au pătimit; ce, adecă ce iaste ceaia ce s’au făcut, precum, poate, „au omorât”; cu ce, adecă cu ce organ; unde, adecă în ce loc; când, adecă în ce vreame; cum,
adecă chipul faptei cum s’au făcut; pentru ce, adecă pentru carea pricină.
Să cade a şti cum că sânt unele de mijloc între ceale de voe şi între ceale fără de voe, care cu nepriiminţă şi mâhnicioase fiind,
pentru mai mare răotate le priimim, precum, pentru înnecarea corabiei, aruncăm ceale din corabie.³

Să cade a şti cum că copiii şi dobitoacele de voe adecă fac, dară nu şi din aleagere. Şi câte pentru mânie facem, nesfătuindu-ne mai nainte, de voe facem, dară nu şi din aleagere. Şi priiatenul
fără de veaste au sosit, voioşi noi fiind, dară nu aleagere făcând.
Şi cel ce fără de nădeajde s’au întâmplat de au aflat vreo comoară, cu voe s’au întâmplat de au aflat, dară nu şi din aleagere. Toate aceastea cu voe sânt cu adevărat, pentru că ne bucurăm de dânsele, dară nu şi după aleagere, pentru că nu sânt cu sfat. Că trebue negreşit sfatul să povăţuiască mai nainte de aleagere, precum s’au
zis.

Pre Dumnezeu nimene nu l-au vazut niciodinoara, Au vazut…dara nu fiinta lui Dumnezeu

Cartea : SFÂNTUL IOANN DAMASKIN DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINŢE, edit. Predania București 2011, pag.17, 225:

CARTEA ÎNTÂI 

CAP 1 

Cum că necuprins de minte iaste Dumnezeu, şi cum că nu se cuvine să căutăm şi să cercăm ceale ce nu s’au dat noao de Sfinţii Proroci, şi de Apostoli, şi de Evanghelişti 

Pre Dumnezeu nimene nu l-au văzut niciodinioară, (1) cel Unul-născut Fiiul, carele iaste în sânurile Tatălui, (2) acela au spus”1. 


(1) Dară poate va zice cineva: Cum aicea ne învăţăm cum că nimene nu au văzut pre Dumnezeu, iară Scriptura cea veachie în multe locuri arată că l-au văzut, precum Adam în Raiu, şi Avraam la stejarul Mamvri, şi când să ducea la Sodoma, şi Moisì în munte (măcar de şi numai dosul să zice că au văzut). Aşijderea şi Prorocul Isaia, şi Daniil, şi alţii? Au văzut cu adevărat, dară nu fiinţa lui Dumnezeu, ci asemănare oarecarea şi vedeare, unul întru un chip, şi altul în alt chip, fieştecarele după potriva credinţii sale, şi după cum urma trebuinţa. De unde iaste arătat că nu au văzut pre însăşi fiinţa, pentru că nu o ar fi văzut în multe chipuri, singuratică fiind ea şi fără de formă. Iară mai vârtos că şi însuşi Dumnezeu zice cătră Moisì: „Că nu va vedea omul faţa mea, şi să fie viu”. Încă nici Îngerii nu văd fiinţa lui Dumnezeu, măcar de să şi zic că văd faţa lui. Ci aceasta arată numai cum că pururea gândesc la Dumnezeu. Numai dară Fiiul veade pre Tatăl, şi el îl spune tuturor oamenilor.

———

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/07/parintele-cel-fara-de-inceput-se-cuvine-a-se-zugravi-ca-un-vechi-de-zile-nu-l-zugravim-dupa-dumnezeiasca-fire/