Category Archives: Sfantul Maxim Grecul

Cununile de vita-de-vie la Casatorie

SFÂNTUL MAXIM GRECUL,Tâlcuiri şi sfaturi,Traducere Florentina Cristea, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2004

Pag.39-40

​XVI 

Despre cununile de căsătorie

Despre cununile care se pun pe cap în timpul cununiei, potrivit cu rânduiala scrisă nu pot să spun nimic, deoarece nu mi s-a întâmplat să văd vreo tâlcuire despre acestea, ci îţi voi spune atât cât voi putea să-mi dau seama. În Psalmi este scris: Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale (Ps. 127, 3). Via este cea care produce boabele de struguri, din care se stoarce vinul şi care în limba tătarilor se numesc stafide, iar în scriptură-ciorchini. De aceea, cred, Sfinţii Părinţi au rânduit ca cei ce se căsătoresc să fie încununaţi cu cununi de viţă-de-vie, iar nu cu cununi de mesteacăn şi nici cu cununi de aur, amintindu-le, astfel, despre rodirea înaintea lui Dumnezeu a faptelor bune şi a copiilor cuminţi şi temători de Dumnezeu, prin care ei să-L poată bucura pe Lucrătorul viei tainice, aşa cum şi via prin boabele sale, din care se face vinul, veseleşte inimile celor ce îl beau cu măsură şi prudenţă, iar nu până la beţie şi năucire, ca păgânii.

Advertisements

Prorocii mincinosi=ereticii. Sfintii Teofilact, Ioan Gura de Aur, Maxim Marturisitorul (eu nu voi intra nicicand in comuniune) si Maxim Grecul

TÂLCUIREA S FINTEI EVANGHELII DE LA MATEI SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI, Sophia 2007

Pag 206

7,15-16 a : Feriţi-vă10 de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori. (16) După roadele lor îi veţi cunoaşte. (7,15) Deuteronom 13,1-3 / Ieremia 14,14; 23,6 / Miheia 3, S / Matei 24,4 / Marcu 13,’ 22 / Faptele Apostolilor 20,29 / 2 Corinteni 11,15 /1 Ioan 4,1 (7,16″) Matei 7,20 / Luca 6,44 

Vicleni sunt ereticii şi amăgitorii şi de aceea zice: „Păziţi-vă!” Că aceştia pun înainte cuvinte bune şi făţărnicesc [arată] viaţă cinstită, şi „înlăuntru”este undiţa [vânarea]. 

Haină de oaie” este şi blândeţea pe care o arată unii, prefăcându-se, ca să măgulească şi să înşele; dar după „roade” se cunosc – adică după fapte şi după viaţa lor. Căci, chiar de se şi făţărnicesc aceştia, aceasta o fac pentru puţină vreme, iar celor ce iau aminte le este vădită înşelăciunea lor  11

—-

Sfântul Ioan Gură de Aur. Cuvânt despre prorocii mincinoşi şi dascălii mincinoşi şi lipsiţii de Dumnezeu eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia

(A fost rostit pe când urma să iasă din trup)

(PG 59, 553-568)

 Şi iarăşi: „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi, care vin la voi în piele de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. Din roadele lor îi veţi cunoaşte” (Mt. 7, 15-16), adică din cuvinte, din prorocia mincinoasă, din făţărnicia lor, din reaua lor credinţă, din hula lor îi veţi cunoaşte. Căci nu poate pomul rău să facă roade bune. Căci tot pomul din rodul său se cunoaşte (cf. Mt. 7, 16-20). Aşa şi voi îi veţi cunoaşte pe unii ca aceştia din roadele lor. Şi, cunoscându-i, să nu îi primiţi în casă, nu vă plecaţi lor, nu-i învredniciţi de cuvânt, nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea lor. însă păzi-ţi-vă de frământătura lor, adică de erezia lor[3].
…Aşadar, hai să-i aducem înainte pe cuvântătorii de Dumnezeu şi să auzim de la ei ce ne poruncesc despre eretici… „Şi între voi vor fi dascăli mincinoşi care vor strecura eresurile pierzaniei, tăgăduind pe Stăpânul Care i-a răscumpărat. Şi mulţi vor urma destrăbălărilor lor, a căror judecată nu zăboveşte şi pierzania lor nu dormitează” (cf. II Pt. 2, 1-3); „copii ai blestemului, care au lepădat calea dreaptă” (cf. II Pt. 2, 14-15)…. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu. Că mulţi proroci mincinoşi au venit în lume” (I In. 4, 1). Şi iarăşi zice: „Dacă vine cineva la voi şi nu poartă cu sine această învăţătură, nu îl primiţi în casă şi nu-i spuneţi «Bucură-te». Căci cel ce-i spune «bucură-te» se face părtaş la faptele lui cele rele” (II In. 10-11). Şi iarăşi: „Tot cel ce încalcă şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu îl are pe Dumnezeu” (II In. 9).

Acestea ne îndeamnă Ioan, Ioan, fiul tunetului, cel iubit mai mult decât toţi sfinţi cel ce a întărit Biserica de la o margine la cealaltă a lumii şi a sfărâmat gurile ereticilor cu teologia.

Dreapta Credința în scrierile Sfinților Părinți Vol.1, Ed. Sophia, București 2006, pag.164-189

http://www.glasulstramosesc.ro/blog/auziti_toti_care_mancati_impreuna_cu_ereticii_hotarare_dureroasa_sunteti_vrajmasi_ai_lui_hristos/2017-10-19-528
—–

Sfântul Maxim Mărturisitorul și tovarășii lui întru martiriu, Deisis Sibiu 2004

Pag.144-145:

 Să observăm însă și alt lucru: Dumnezeu a ales și a ridicat apostoli, proroci și învățători spre desăvârșirea sfinților [Ef. 4, 11–12], diavolul însă a ales și a ridicat și el apostoli, proroci și învățători mincinoși împotriva dreptei cinstiri a lui Dumnezeu ca să lupte și să combată atât Legea Veche, cât și Evanghelia. Iar apostoli, proroci și învățători mincinoși cred că sunt doar ereticii ale căror cuvinte și gânduri sunt perverse[FA 20,30]. Deci, așa cum cel care primește pe adevărații apostoli, proroci și învățători primește pe Dumnezeu, tot așa și cel ce primește apostoli, proroci și învățători mincinoși primește pe diavolul. Așadar, cel ce respinge pe sfinți împreună cu ereticii cei spurcați și necurați –primiți pe cel ce grăiește adevarul! – acela comdamnă în chip vădit împreună cu diavolul și pe Dumnezeu.

 Așa dar dacă discutând inovațiile făcute pe vremurile noastre găsim ca ele ajung de fapt la acest rău suprem, vedeți ca nu cumva sub pretextul „păcii” să ne aflăm bolnavi de „apostazie” propovaduind-o pe cea despre care dumnezeiescul Apostol a spus [2 Tes 2, 3] că va fi înainte-mergătoare a venirii lui antihrist7. Acestea vi le-am spus fără teamă și reținere, stăpânii mei, ca să vă feriți atât pe voi înșivă, cât și pe noi. Vreți ca, având toate acestea scrise în cartea inimii, să vin să mă cuminec în Biserica care propovăduiește aceste lucruri și să intru în comuniune cu cei care respingând, chipurile, pe diavolul, resping de fapt pe Dumnezeu? Să mă ferească Dumnezeu Care pentru mine S-a făcut om afara de păcat[Ev 4,15]!

Și punând metanie, a zis:

 – Dacă vreți să faceți ceva cu robul vostru, faceți, dar eu nu voi intra nicicând în comuniune cu cei ce primesc unele ca acestea.
—–

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/08/06/prorocii-mincinosi-sfantul-maxim-grecul/

Cel ce NU STIE ar putea sa fi acceptat sa binecuvanteze si sa cante cu noi

Care e diferența între a pomeni episcopul eretic din frică sau având conștient părtășie cu acesta? Înseamnă cumva că dacă preotul pomenește de frică nu este conștient de ce face? Nicidecum! A pomeni din frică înseamnă a nu întrerupe pomenirea ierarhului eretic din frica de a fi caterisit, de a fi dat afară, din frica de a nu fi susținut de familie, din teama pentru viitorul material al familiei etc. Iar, a avea conștient părtășie cu episcopul eretic, înseamnă a te identifica conștient cu credința lui eretică. La asta, înțeleg eu, că se referă Sfântul Teodor Studitul.

Daniele ce e cu sofismu ăsta??: Înseamnă cumva că dacă preotul pomenește de frică nu este conștient de ce face? Nicidecum! …Iar, a avea conștient părtășie cu episcopul eretic, înseamnă a te identifica conștient cu credința lui eretică.

==== Acolo se zice clar “preot pomeneste de frica” si conditia ca sa fie primit ca  sa “cante si sa binecuvanteze” ca d-aia zice CA AR PUTEA FI PRIMIT, asta arata ca exista si a NU PUTEA FI PRIMIT

=====CONDITIA E CA FRICOSUL sa NU FI avut “conștient părtășie” , NU ZICE CA FRICOSU E CONSTIENT , acolo zice Clar “NU…CONSTIENT PARTASIE”, ca sa poata fi primit sa cante si sa binecuvanteze de a fost CONSTIENT NU E PRIMIT la cantat si binecuvantat. Ai despartit “fricosu”  de ”nu constient” si ai intors cuvintele Sfantului Teodor vezi ca partasia la acrivia- iconomica  afecteaza , acolo NU ZICE DE FRICOSU CONSTIENT

Sântului Teodor Studitul Scrisoarea 49,pag.59-60 Dreapta Credinta in scrierile Sfintilor Parinti vol I, edit. Sophia, Bucuresti 2006

„Dar dacă [preotul] pomenește vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are viețuire fericită,  chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie; dar când e vorba de masa de obște — de vreme ce doar [acolo la liturghie], din frică, îl pomenește [pe episcopul eretic] —, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvinteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel].”

——

frică
nu a avut conștient părtășie


CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni)…își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale. 

conscient și (ob.) conștient, -ă adj. (lat. cón-sciens, -sciéntis). Care are conștiința (noțiunea) unuĭ lucru, unuĭ fapt: conscient de vina luĭ.

CONȘTIÉNT adj. lucid, (fig.) treaz. Lucid (lucidă), adjectiv
Sinonime: limpede, cu mintea clară, raţional, cu multă judecată, perspicace, pătrunzător

Luciditate, substantiv

Sinonime: acuitate, caracter lucid, claritate în gândireconştienţădiscernământlimpezime, perspicacitate, sagacitate, trezie.

—-

In text se refera la cel: 

INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face,

  —
NEȘTIÍNȚĂ s. f. 1. Faptul de a nu ști, de a nu avea știință de ceva; situație în care se află cel care nu știe ceva, nu are știință de ceva.
=======

Sfantul Maxim Grecul : „Iar dacă el procedează aşa din neştiință, atunci este numit rătăcit, nu eretic.“

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/07/30/eretic-sau-ratacit/
———
Sfantul Teofilact :

​12,47-48: Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit 39, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. (48) Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin… Căci cu cât [mai mult] ştiind, a greşit, cu atât mai mare muncă [caznă] lui însuşi îşi pricinuieşte…cel care nu a ştiut-o, din ce pricină este dat la munci [cazne]?” Pentru că, putând a o cunoaşte şi el, nu a voit, ci dintru a sa lenevire s-a făcut pricinuitor de a nu o cunoaşte. Aşadar, pentru aceasta i se cade a fi muncit [căznit], pentru că de bunăvoie nu a cunoscut.

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/08/09/pentru-cei-care-rastalmacesc-si-zic-ca-cei-ce-nu-stiu-nu-ca-nu-vor-sa-stie-se-osandesc-ceea-ce-e-o-mare-minciuna/
———-

“… Dar tainele savarsite de serghianistii care sunt hirotoniti corect si nu sunt caterisiti de la slujirea de preot sunt fara indoiala Taine mantuitoare pentru cei care la primesc cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli privind eficienta lor, si nici nu suspecteaza macar ceva incorect in ordinea serghianista a Bisericii. Dar, in acelasi timp, ele slujesc spre judecata si spre condamnare pentru cei care le savarsesc si pentru cei care se apropie de ele intelegand bine neadevarul care exista in serghianism si, prin lipsa lor de opozitie fata de aceasta, arata o indiferenta criminala fata de batjocorirea Bisericii. De aceea, este esential pentru un episcop ortodox sau pentru un preot sa se retina de la comuniunea de rugaciune cu serghianistii. Acelasi lucru este esential pentru laicii care au o atitudine constienta fata de toate detaliile vietii bisericesti.”(Sfantul Ierarh Chiril de Kazan, primul loctiitor al Patriarhului Tihon- Sfintii Catacombelor Rusiei, pag 221)
——-
Sfantul Paisie: „iar acesta nu știa că este agheasmă, nu este vinovat

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/09/02/cel-ce-nu-stia-nu-este-vinovat/

——-

https://danielvla.wordpress.com/2017/10/05/de-ce-gheron-sava-lavriotul-in-decembrie-2016-alaturi-de-inca-sase-parinti-aghioriti-spunea-ceva-si-acum-spune-altceva/

—————–

danielvla pe Octombrie 7, 2017 la 19:07 Prietene, frica nu e o scuza ca nu stie! Tu nu vrei sa intelegi ca desi preotul pomeneste de frica, el totusi stie ce a facut ierarhul, ca altfel nu i-ar fi frica de nimic? Intelegi sau nu? Si inca ceva: articolul l-am scris cu binecuvantare/ascultare de la un preot. Si cu asta am incheiat, ca ti-am raspuns destul! Te rog sa te opresti din comentat!

ayeaye20 pe Octombrie 7, 2017 la 19:23 Unde zice sfantul Teodor asta ??? Vezi d-asta te-a legat ca refuzi si tai tot intelesul cu fricosul ce pomeneste dar care nu a avut conștient părtășie fraza e clara…

ayeaye20 pe Octombrie 7, 2017 la 19:26 Poti sa ai tu binecuvantare de la oricine daca tai adevaru si din NU faci DA ai probleme nu cu mine ci cu Sfintii ca rastalmacesti

danielvla pe Octombrie 7, 2017 la 19:35 In primul rand, NU M-A LEGAT, CA NU ARE SCHISMATICUL AUTORITATE SA MA LEGE! Vad ca nu pricepi. Hai s-o luam mai babeste! De ce i-e frica preotului fricos? Sa nu cumva sa fie caterisit/pedepsit, daca nu ar pomeni ierarhul. Dar de ce sa-i treaca prin cap sa nu-l pomeneasca??? Doar asa ca i se pune lui pata? Nu. Pentru ca stie ca ierarhul a facut/semnat/afirmat o erezie!!! Daca stie, inseamna ca e constient de erezia in care se afla ierarhul. Si atunci „partasia constienta” nu se mai refera la fricos, ci la un altul, care se face partas in mod constient, adica se da de partea ierarhului eretic cu cugetul! Frica fricosului e determinata de faptul ca stie ca ierarhul a savarsit o erezie si stie ca ar fi de datoria lui sa intrerupa pomenirea. Dar totusi n-o face, pentru ca i-e frica!

ayeaye20 pe Octombrie 7, 2017 la 19:47 Hai ca ai zis-o is doi despre care vorbeste Sfantul Teodor? Acolo zice preotul nu preotii zice la singular acceptat nu acceptati

Prorocii mincinosi, Sfantul Maxim Grecul

CUVIOSUL MAXIM GRECUL SCRIERI DOGMATICO-POLEMICE Volumul II, Traducere: Florentina Cristea Editura Bunavestire, Galați, 2003

​pag. 49:
Domnul nostru Iisus Hristos, precum se spune în Sfânta Evanghelie, când i-a învățat pe ucenicii Lui şi i-a întărit în credința şi iubirea Lui, iar prin ei pe toți credincioşii şi a fost întrebat de ei: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?, El, după ce le-a proorocit nenorocirile şi neorânduielile care vor lovi omenirea înainte de venirea Lui înfricoşătoare şi de sfârşitul acestui veac, a adăugat, zicând: Atunci mulți se vor sminti şi se vor vinde unii pe alții; şi se vor urî unii pe alții. Şi mulți prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulți (Mt. 24, 10-11). Prin acestea Stăpânul i-a arătat pe începătorii diferitelor erezii care au apărut în Biserica Lui şi care au fost: Simon vrăjitorul, Marchion, Manent, Origen, Arie, Macedonie, Nestorie, Serghie şi ticăloşii iconoclaşti; toți aceştia au pricinuit, prin diferite mijloace, necazuri şi suferințe Bisericii Soborniceşti a lui Hristos şi au atras o mulțime nenumărată de ortodocşi la ereziile lor. Apoi a adăugat, zicând: Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul (Mt. 24, 14). Pentru ce se va propovădui spre mărturie? 

Pentru ca cei ce aud şi cred să se mântuiască, iar cei ce nu cred să fie osândiți la dreapta judecată, neavând nici o îndreptățire pentru necredința lor.

Pag. 76:

„Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la mulțimea celorlalte porunci şi învățături mântuitoare ale Sale, prin care ne îndrumă pe noi, cei ce credem în El, pe calea cunoaşterii neclintite şi neîntinate a lui Dumnezeu, a adăugat şi aceasta, zicând: Feriți-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori (Mt. 7, 15). De aceea, Iubitorul de oameni, învățându-ne cum să îi recunoaştem şi să ne păzim nevătămați de ei, adaugă: După roadele lor îi veți cunoaşte. El îi numeşte prooroci mincinoşi pe învățătorii mincinoşi, adică pe ereticii care vorbesc din pântecele lor (din cuget trupesc), iar nu după Legea Evangheliei şi după teologie, şi care, prin propriile lor cuvinte şirete, amăgesc inimile oamenilor simpli. Roadele lor sunt nu numai faptele şi cuvintele lor, ci şi învățătura lor răstălmăcită, ascunsă în adâncul scrierilor lor. 

La fel ca şi Mântuitorul, vesteşte şi dumnezeiescul Apostol Pavel vorbind despre aceiaşi prooroci mincinoşi în a doua Epistolă către Corinteni. Iată ce zice Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos (2 Cor. 11, 13). Ca unii ca aceştia este şi linguşitorul Nicolae neamțul, care a trăit mulți ani în mijlocul bine-credinciosului popor rus şi s-a străduit prin toate mijloacele să-l abată de la credința cea ortodoxă primită de la strămoşii săi. În rândul celorlalte fapte viclene ale lui se numără şi faptul că a scris cuvântul despre unirea ruşilor cu latinii, silindu-se să arate că atât credința unora, cât şi a celorlalți este una şi aceeaşi.