Sfantul Maxim Marturisitorul si opozitia lui fata de erezie

Mystagogia EIBMBOR, București 2000, pag. 5-6:

„…Rămas orfan la 9 ani, a fost încredințat unei mănăstiri din Palestina, dominată de gândirea origenistă și evagriană(¹ La Oliviere Clemente, Sources. Les mystiques chretienes des origines Paris, Stock, 1982, p. 332.)

…într-o mănăstire din Cartagina. Aici are, în anul 646, celebra dispută cu fostul și viitorul patriarh al Constantinopolului, Pyrrhus. Căci, pe la 634, Sfântul Maxim devenise principalul apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei monotelite. La 649 îl vedem la Roma, unde are rolul hotărâtor în pregătirea și desfășurarea unui sinod care, sub papa Martin I, condamnă monotelismul. În 653 Sfântul Maxim și papa Martin sunt aduși cu forța la Constantinopol. În 655 e condamnat aci de un sinod, pentru opoziția lui față de monotelismul susținut
de politica imperială, și e trimis în exil la Bizya, în Tracia. În anul 656, respingând încercarea împartatului Constantin II de a-l câștiga pentru monotelism, prin episcopul Teodor de Bitinia, trimis în acest scop la Bizya, Sfântul Maxim este adus iarăși la Constantinopol, unde, după noi încercări zadarnice de a-l face să renunțe la opoziția lui, este torturat și trimis din nou în exil, la Terebesis, în Tracia. În 622 este adus încă o dată la Constantinopol. După alte încercări de a-l câștiga de partea poziției imperiale, un sinod îl anatematizează pe el, pe ucenicul lui, Anastasie, și pe un alt Anastasie, apocriziarul Romei la Constantinopol. După ce tuturor acestora li se taie limba și mâna dreaptă, Sfântul Maxim a fost trimis într-un nou exil, pe coasta orientală a Mării Negre. Acolo a murit la 13 august la 662, la vârsta de 82 de ani, epuizat de torturi și de bătrânețe, rămas până la moarte monah, deși de mai multe ori i se oferise, dacă va renunța la opoziție scaunul de patriarh.“

Advertisements