Category Archives: Sfantul Maxim Marturisitorul

Sminteli, ochii, prietenia cu smintitorii duce la iad, doi Papi rup comuniunea cu ereticii


Sf. Atanasie cel Mare

“Dacă episcopul sau preotul, cu adevărat ochii Bisericii, se comportă rău şi scandalizează poporul, pe unii ca aceştia trebuie să-i îndepărtezi. Căci mai de folos este fără de aceştia să vă adunaţi în casa de rugăciune, decât să fiţi aruncaţi cu aceştia ca şi Ana şi Caiafa în gheena focului.”

=====Sfantul Athanasie zice ca episcopul si preotul is OCHII
​Sfantul Teofilact al Bulgariei pag.189, Matei

5,29-30: Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi arun-că-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. (30) Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. 

(5, 29) Deuteronom 13,5-10 / Pilde 1,15-16 / Matei 18, 8-9 / Marcu 9,43,47 / Romani 8,13 (5,30) Matei 18,8 

Auzind „ochi” şi „mână”, să nu socoti [crezi] că acestea sunt spuse despre mădulare, fiindcă atunci n-ar fi adăugat „cel drept” şi „cea dreaptă”, ci s-au spus acestea pentru cei ce par a fi prieteni, dar care ne vatămă. 

Aşa, fiind cineva tânăr şi având prieteni neînfrânaţi care-l vatămă, acesta să-i taie de la sine, căci zice: „Poate şi pe aceia îi vei mântui, venindu-şi ei întru simţire. Iar de nu, măcar pe tine [să te mântuieşti]. Însă dacă iubeşti prieteşugul cu aceia, dimpreună veţi pieri” 37

37 Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte asemenea: „Ceea ce spune parabola în chip întunecos, se poate înţelege şi despre prieteni, care ne sunt ca nişte ochi, şi despre rudenii, care ne sunt ca nişte mâini, şi de slugi, care ne slujesc ca nişte picioare. Scriptura porunceşte să-i scoatem pe aceştia toţi, dacă ne smintesc şi ne vatămă sufletul” (Filocalia românească, voi. 2, întrebarea 35, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 222)/2009 pag.203

Pag.305-306 : 

Dar dacă „nevoie este să vină smintelile”, cum vom putea scăpa de ele? „Nevoie este să vină”, dar nu este nevoie să pierim, căci este cu neputinţă să stăm împotriva [venirii] smintelilor. Iar prin „sminteli” să-i înţelegi pe cei care te împiedică de la faptele cele bune. Iar „lume ” îi numeşte pe oamenii cei de jos, care se târăsc pe pământ şi care cu lesnire se împiedică. 

18,8-9: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic. (9) Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine,că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului 8. (18,8) Matei 5,29-30 / Marcu 9,43-45 (18,9) Deuteronom 13,5-10 / Psalm 118,37 / Matei 5,29 / Marcu 9, 47 

Prin „mână ” şi „picior” şi „ochi” să-i înţelegi pe prieteni, pe care întru rânduiala mădularelor îi avem. Deci, dacă aceştia, prieteni de aproape fiind, ne vatămă pe noi, se cuvine să-i lepădăm ca pe nişte mădulare putrede şi să-i „tăiem”, ca nu cumva şi pe alţii să-i vatăme. încât dintru aceasta este arătat că „nevoie este să vină smintelile ” – adică cei care ne vatămă -, dar nu este de nevoie să ne vătămăm noi. Căci, dacă vom face precum a zis Domnul şi vom „tăia” de la noi pe cei ce ne vatămă, chiar şi prieteni de-ar fi, [atunci] nu ne vom vătăma.

Marcu pag.127

9 (45)Și de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îți este ție să intri fără un picior în viață, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheenă,în focul cel nestins. (46) unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.(47). Și de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este ție cu un singur ochi în Împărăția lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. 

După ce i-a îngrozit pe cei ce smintesc cum că mai de folos le-ar fi fost lor de s-ar fi aruncat în mare, acum îi sfătuiește și pe cei care se smintesc, ca să se păzească de cei ce sunt gata a-i sminti și a-i împiedica pe ei [de la mântuire]. Că măcar de-ar fi „picior“, „mână“ sau „ochi cel ce te smintește pe tine, adică cineva din cei de aproape, cei care se înrudesc cu tine după sânge și îți sunt de trebuință, „taie-l“ pe el, adică leapădă-te de prietenia și dragostea cea către dânsul.

——–
Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele două voințe ale lui Hristos, Editura Anastasia 2004, pag. 10:  

730  Atanasie devine patriarh al          Constantinopolului în locul lui Germanos care refuzase iconoclasmul împăratului Leon. Papa Grigorie II reacționează la scrisoarea împăratului și rupe comuniunea cu Constantinopolul.
pag. 77

…Împărații bizantini vor încerca prin formulele de compromis doctrinar să obțină revenirea sediilor monofizite în comuniune cu Patriarhia de la Constantinopol, dar vor trezi opoziția Romei, apărătoare a formulei calcedoniene. În urma edictului din 482, papa Felix III rupe comuniunea cu patriarhul Acacios, schismă care va dura treizeci și trei de ani.

CUM VA RĂSPUNDE VARLAAM, PSEUDO-EPISCOP VICAR LA PATRIARHIA ROMÂNĂ PENTRU MĂRTURIA MINCINOASĂ ŞI DIVERSIUNILE DIN 30 AUGUST 2016 DIN FAŢA CREDINCIOŞILOR CARE CEREAU RETRAGEREA SEMNĂTURILOR DE LA SINODUL TÂLHĂRESC DIN CRETA?

“v”arlaam si minciunile ecumeniste

Acest (“v”arlaam de Romania Ploiesteanul) frate cu Varlaam Calabrezul aduce ca argumente pe 30 august 2016      (https://youtu.be/2WaAb4zSn-A la minutul 8:04 cu Sf Vasile : “Sf Vasile cel Mare  a co-slujit nu numa …cu ereticii semi-arieni  ” 

si la minutul 15: 57  cu curviile mixte : “Sf Ap Pavel stabileste ca familia aceasta mixta nu trebuie desfacuta daca nu s-au convertit amandoi … ea devine campul unei misiuni evanghelice, ca femeia necredicioasa se va mantui prin barbatul credincios si viceversa”


//=====
Sf.Vasile a slujit cu semi-arienii, pusa aceasta afirmatie in fata cu scrierile despre Sf. Vasile si PSB-ul (12, 16, 20)se  dovedeste o MARE MINCIUNA, apoi insusi Sf. Vasile afirma ca prin aceasta comuniune cu ereticii, acestia aduc si ratacirea si o pot TRANSMITE si altora (9) :
„nu trebuie să numim pe Duhul Sfânt creatură şi nici să nu primim în comuniune pe cei care-L numesc aşa.”4

„iar de comuniunea cu cei care numesc pe Duhul Sfânt creatură să ne ferim, socotindu-i adevăraţi hulitori de Dumnezeu.”5

Vor spune poate că eu ţin legături cu Apolinarie şi am în mine aceste învăţături rătăciteSă se prezinte dovezi pentru acest lucru! Dacă ştiu să cerceteze adevărul, s-o declare şi veţi putea proba atotştiinţa lor! Dacă dovedesc comuniunea mea cu el după cele văzute şi cunos­cute clar de toţi, să arate fie epistola canonică trimisă de mine către el şi de la el către mine, fie legăturile dintre clericii lui şi ai mei, dacă am primit pe cineva cândva de la ei la rugăciunea de comuniune!”6
„să faci în aşa fel ca aceste rătăciri să-şi primească de la Biserică îndreptarea lor şi să stai departe de comuniunea cu ere­ticii, căci, să ştii, în aceste privinţe nepăsarea nimiceşte libertatea de vorbire pe care trebuie s-o avem în Hristos.”7

„Oricum, Cuvioşia Ta nu te-ai înşelat cînd ai spus că acel Asclepios, care a fost crunt bătut de arieni, a murit în urma rănilor, mai bine spus a preferat să se mute la viaţa veşnică, decât să intre în co­muniune cu cei de soiul lui Doic.”8
„pe faţă înaintea tuturor Bise­ricilor Răsăritului pentru ca, ori să vină într-adevăr alături de noi, fixându-şi atitudinea în acest sens, ori, dacărămân în izolarea lor, să menţină numai pentru ei acea stricăciune, fără ca, prin comuniune des­chisă, să poată transmite rătăcirea lor şi celor din jurul lor.”9
„Deci să nu ne ademenească pe noi cu apucături sofistice şi să nu răspundă împreună cu toţi ceilalţi care sunt de părerea lui, ci să ne tri­mită un cuvânt scurt, drept răspuns la întrebări, ori să mărturisească deschis că renunţă să mai stea în comuniune cu duşmanii credinţei.”12

„(Căci nu greşim, n.n.) dacă vom exclude din comuniune pe toţi cei care nu primesc credinţa Sinodului de la Niceea şi dacă vom refuza să mai stăm în legătură cu cei care afirmă că Duhul Sfânt este făptură.”16

„după o pocăinţă şi îndreptare învederată, anatemizarea pe faţă a ereziei şi recunoaşterea deplină a dogmelor ortodoxe. În acest fel, ortodocşii vor redeveni mădulare ale «trupului Bisericii lui Hristos» şi se vor izbăvi de osânda care le-a fost gătită pentru erezie. Fără păzirea acestor condiţii, Sfântul Vasile este categoric: vom fi învinuiţi noi, ortodocşii, că am trecut la erezie.”19

„Sunt conştient şi până în ceasul de faţă că, prin darul Celui care m-a ales la o chemare sfânta întru cunoaşterea fiinţei Sale, n-am adunat în inimă alt cuvânt potrivnic învăţăturii celei sănătoase şi nici nu mi-am întinat sufletul cu blestemata învăţătură a ucenicilor lui Arie. Dacă uneori am admis în comuniune pe unii din cei proveniţi din şcoala lui, care-şi ascundeau acest rău în adâncul inimii lor şi care pronunţau cu­vinte pioase sau cel puţin nu se împotriveau la cele ce spuneam eu,am făcut-o din pricină că nu am vrut să arunc asupra lor toate osândirile şi pentru că m-am supus hotărârii pe care Părinţii o luaseră în legătură cu ei. Căci eu am primit de la fericitul Atanasie, episcopul Alexandriei o scrisoare pe care o am încă în mâini, iar celor care o doresc le-o pot arăta, scrisoare în care el lămureşte limpede că dacă vrea cineva să se întoarcă de la rătăcirea arienilor şi să recunoască mărturisirea de credinţă de la Niceea, să-l primim fără rezerve, căci la o astfel de hotărâre au aderat şi episcopii din Macedonia şi Ahaia.”20

——

“Încă de când era diacon, Sfântul Vasilie cel Mare, acest descoperitor al tainelor dumnezeieşti [Ouranophantor], în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei şi a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund şi-l cinstea pe Dianios şi în ciuda faptului că Dianios îl botezase şi-l hirotonise. De ce s-a ‘îngrădit pe sine’ Sfântul Vasilie cel Mare? [1]

Pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, asemnat mărturisirea neortodoxă de credinţă a sinodului ****semiarian ****din Constantinopol [în anul 360, sub conducerea ereticului homoean Acachie din Cesaerea Palestinei]. (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 388C-392A [Epistola 51: Episcopului Vosforie]).

Mai târziu, episcop fiind, Sfântul Vasilie cel Mare nu a ezitat să rupă prietenia cu episcopul de gândire ariană Eustatie de Sevastia şi să întrerupă orice legătură cu el. Explicând poziţia sa strictă, el scria: “În orice caz, dacă acum refuzăm să-i urmăm pe aceştia [cei din cercul lui Eustatie] şi să-i evităm pe toţi cei de o împreună-cugetători cu aceştia, cu siguranţă merităm să dobândim iertare, “punând adevărul şi propria noastră statornicie în dreapta credinţă înainte de toate” (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 925BC Epistola 245: Episcopului Theofil]).”
——

4 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 114, în col. PSB vol. 12, EIBMBOR, București, 1988, p. 295.
5 Idem, Epistola 125, II, ed. cit., p. 306.
6 Idem, Epistola 224, II, ed. cit., p. 465.
7 Idem, Epistola 262, II, ed. cit., p. 541.
8 Idem, Epistola 248, ed. cit., p. 516. Prin Doic Sf. Vasile îi înțelege pe eretici.
9 Idem, Epistola 263, II, ed. cit., p. 543.12 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 128, II, ed. cit., 1988, p. 31016 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 128, II, ed. cit., pp. 309-310.
19 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 266, I, în Arhim. Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei, Ed. Egumeniţa, 2015, p. 559.
20 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 204, VI, în col. PSB vol. 12, EIBMBOR, București, 1988, p. 420-421.

—–
//===== O alta minciuna e talcuirea in sens ecumenist eretic a casatoriilor ORTODOXE ca fiind cununii mixte=eretic-ortodoxa cea ce este nu numai interzis de canoanele10, 31 ,14,72,26(29,24)dar si astfel de curvii sunt supuse sa se dezlege

//=====Talcuire e clara  : credincioasa  ortodoxa botezata si necrdinciosul ortodox botezat si nici vorba de  pseudo-cununie, papistasa- ortodox, ca zice ereticu paistas nu se face sfant , si acolo se se spune “se sfinteste” si nu cum ii dau ereticii ecumenisti sensu ca ereticu se face “sfant” prin IMPREUNA-LOCUIRE, e vorba de infrangerea patimei curviei ( sau a patimilor)a unui ortodox necredicios cu ajutorul unei sotii ortodoxe credincioase, curatia semnifica aceasta  : femeia ortodoxa NU E STAPANITA de patima curviei 

Tâcuirea Sf Teofilct al Bulgariei

1 Cor.cap.7
14 Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. 

Adică. Din covîrşirea curăţiei soţului cel credincios, se biruieşte necurăţia celui necredincios. Aşa se înţelege zicerea, iar nu că Elinii şi necredincioşii s-ar face sfinţi prin ****împreuna-locuire *****cu credincioşii, căci Apostolul nu a zis că soţul necredincios „se face sfînt“, ci că „se sfinţeşte“, adică se biruieşte de sfinţenia celui credincios. 

Şi Pavel zice aceste cuvinte pentru ca femeia credincioasă să nu se teamă că s-ar face necurată prin împreunarea cu bărbatul ei necredincios şi, la fel, ca bărbatul credincios să nu se teamă că s-ar face necurat prin împreunarea cu femeia sa necredincioasă.’ ” Aici însă se iveşte o întrebare şi o nedumerire: 

Dacă cel ce se împreunează trupeşte cu curva este necurat, căci se face un trup cu curva, e vădit că şi femeia care se împreunează trupeşte cu Elinul cel necredincios se face şi ea un trup cu acela. Şi atunci cum de nu este şi ea necurată’1

 Dezlegarea nedumeririi este aceasta: la curvie, însuşi lucrul acela după care se împreunează bărbatul cu muierea, adică amestecarea lor nelegiuită, este necurat, şi de aceea se fac necuraţi amîndoi. Cît priveşte împreunarea so­ţului credincios cu acela necredincios nu se întîmplă aşa, ci altfel stau lucrurile. Căci bărbatul necredincios este necurat după necredinţa pe care o are, dar femeia credincioasă nu se împărtăşeşte cu dînsul din necredinţă, ci trupeşte, şi aici nu se vede nici o necurăţie, fiindcă ea a fost însoţită prin nuntă cu bărbatul său necredincios mai înainte de a crede. Asta e pricina aşadar pentru care partea cea credincioasă nu este necurată. 1 2 ” 

Căci altfel, fiii voştri sînt necuraţi, 

Căci – zice – dacă nu s-ar birui partea cea necredincioasă de curăţia părţii credincioase, atunci copiii ce se nasc din aceştia ar fi necuraţi, adică curaţi doar pe jumătate dar acum sînt sfinţi. 

Adică copiii ce se nasc din aceştia nu sînt necuraţi, căci, cu covîrşirea zi-cerii „sfinţi“. Apostolul înlătură frica părţii celei credincioase că aceia ar fi necuraţi.

——-

10 Iar celor căsătoriţi, le poruncesc — nu eu, ci Domnul -Domnul a legiuit anume a nu se despărţi bărbatul de femeie sau femeia de bărbat decît doar pentru pricină de curvie, cînd a zis: „Iar eu vă zic vouă: Orice bărbat îşi va lăsa femeia, afară de cuvînt de curvie, o face pe ea să prea-curvească” (Matei 5:32). De aceea. Apostolul zice aici: Nu eu poruncesc să nu se despartă cei căsătoriţi, ci însuşi Domnul! Iar cuvîntul acesta arată că cele zise de Pavel pînă acum nu sînt legiuite de Domnul anume, deşi toate spusele lui sînt porunci ale Domnului, iar nu cuvinte omeneşti, precum zice el însuşi: „Dacă cineva se socoteşte a fi Prooroc sau om duhovnicesc, să ştie că cele pe care vi le scriu sînt porunci ale Domnului” (1 Corinteni 14:37), „căci socotesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 7:40). Iar pentru deo­sebirea dintre stătuire şi învăţătură, vezi la stihul 2 al capitolului 4 al epistolei întîi către Tesaloniceni şi la stihul I 1. capitolul 4 al celei dintîi către Timotei. 

ca femeia să nu se despartă de bărbat! 

11 Iar dacă s-ar despărţi, să rămînă nemăritată, ori să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia. 

De vreme ce ******se făceau despărţiri între bărbaţi şi femei pentru înfrînare şi pentru întreaga-înţelepciune, sau din alte pricini neîntemeiate (iar nu adică din pricina prea-curviei)*******, Pavel zice aici că este mai bine ca soţii să nu se despartă nicidecum; iar dacă totuşi s-ar despărţi, femeia să nu ia al doilea bărbat, ci să rămînă a bărbatului său, dacă nu după împreunarea cu dînsul, cel puţin prin aceea că nu poate lua alt bărbat, sau, dacă nu se poate înfrîna, să se împace şi să se unească iarăşi cu bărbatul său. Iar aceasta trebuie să o facă şi bărbatul dacă se va despărţi de femeia sa, adică să nu se însoare cu alta, ci să rămînă necăsătorit; sau. dacă nu se poate înfrîna si păzi întreaga-înţelepciune, să se împace şi să se unească iarăşi cu femeia sa.

Sf Evanghelist Matei si el spune acelasi lucru 
Mat. 19,6

 Deci , ce a împreunat  Dumnezeu,  omul  să nu  despartă. 

[Talcuirea Sf Teofilact ]
Arată  că a  Cel ui  Care  ne-a zidit  pe noi  dintru început îi este  lucru şi punere de lege  o nuntă. Că zice:  „dintru început un bărbat  a  împreunat  Dumnezeu  cu  o  femeie, de  aceea  nu  se cuvine  ca  un bărbat  să  se împreuneze  cu  mai  multe  femei, nici  o femeie  cu  mai  mulţi bărbaţi,  ci  să vieţuiască  aşa  cum  au  fost  dintru  început  şi să  nu  despartă [rupă],  fără  de  socoteală,****  împreuna  lor  locuire“*****….încă şi aceasta să înţelegi: cel ce se alipeşte de Domnul un duh este cu El (1 Corinteni  6,17)’-  şi însoţire  se face între credincios  şi Hristos, că  toţi un  trup  ne-am  făcut  cu  El  şi  mădulare  în  parte  suntem  ale  lui  Hristos. Deci, bine  s-a  zis  că  nu  poate  fi despărţită  [ruptă]  această  însoţire,  după cuvântul lui Pavel, care spune: „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?” (Romani  8,35)  Drept aceea, pe cele ce Dumnezeu le-a împreunat, nici omul şi nici o altă făptură, nici îngerii, nici începătoriile, nici Stăpâniile –  după  cum  zice Pavel –  nu  le pot  despărţi  (Romani  8,  38-39). 

—-

Dint-o carte :

Mulți bărbați, din toate timpurile și locurile, mărturisesc că s-au întors la Hristos, că au lăsat înșelăciunea și păcatul, și au venit la adevăr și lumină, că au luat drumul harului, că s-au izbăvit de patimile tiranice datorită soțiilor lor creștine. Acestea s-au făcut instrumentele lui Dumnezeu pentru mântuirea lor. De aceea Îl și preaslăvesc pe Dumnezeu, Care le-a dăruit astfel de soții creștine.
Faptul acesta le întărește pe femeile creștine care nu i-au văzut încă pe soții lor aproape de Iisus Hristos și le îndeamnă să continue luptele până când vor fi câștigați și aceștia pentru Hristos și mântuiți prin Biserica Lui.
(Atanasie I. Skarmoghiani, Mamele creștine ale Sfinților Trei Ierarhi, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 108)

Punem tot capitolul 7 ptr a se vedea ca e vorba de patima curviei de care ar suferi ortodoxul si prin casatorie cu ortodoxa s-ar vindeca ,si nu de curvii mixte

1 Cor.Capitolul 7

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.

2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.

3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.

4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.

5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.

6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.

7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.

8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.

9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.

10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!

11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.

12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.

13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.

14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.

15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.

16. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?

17. Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.

18. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.

19. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.

20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână.

21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!

22. Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos.

23. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.

24. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.

25. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.

26. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa.

27. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.

28. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.

29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.

30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;

31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.

32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.

33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.

34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.

35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.

36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se.

37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.

38. Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.

39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.

40. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

//=====Gandul mi-a sups ca nu se neaga canoanele ci chiar se intaresc , prin a dezlega aceste curvii ortodoxa-eretic

//=====Punem iar canoanele care sunt in conglasuire cu talcuirea celor 2 versete INTERPRETATE ERONAT de ecumenistii eretici care CAUTA SA STATORNICEASCA DREPTATEA LOR SI NU ADEVARUL ORTODOX :

Canoane ce interzic si fac nevalide cununiile mixte 


—–Sinodul Laodiceea

CANONUL 10

Nu se cuvine, ca cei ai Bisericii cu ne băgare de seamă să împreuneze spre împărtăşirea nunţii pe fiii lor cu eretici.

[Sinod 4, can. 14]

TÂLCUIRE

Nu se cade cei ai Bisericii(278) adică atât clericii cât şi mirenii dreptslăvitori, a-şi însoţi prin nuntăpe fiii, sau fiicele lor cu feţe ereticeşti, nefăcând deosebire între dreptcredincios şi eretic. Citeşte şi pe cel 14 al sinodului al 4-lea.

(278) Precum sinodul acesta în cel mai de sus al 9-lea canon zice să nu meargă la cimitirele ereticilor cei ai Bisericii, adică clericii, ori mirenii cei credincioşi, care şi însuşi el aceasta tâlcuieşte. Asemenea şi în acest canon zicând ca cei ai Bisericii că nu se însoare cu ereticii, să înţelege şi clericii şi mirenii creştini.

—–CANONUL 31

Nu se cade a se încuscri cu nici un eretic, ori a da fii, sau fiice, ci mai ales a lua, de s-ar făgădui a se face creştini.

TÂLCUIRE

Nu se cade, creştinii a-şi da pe fii, sau pe fiicele lor după nici un eretic spre împreunarea nunţii. Ca să nu-i întoarcă pe ei la a lor rătăcire, de la dreapta credinţă, ci mai ales creştinii să ia din eretici,de se vor făgădui însă, şi se vor întoarce mai înainte la Ortodoxie.Vezi şi canonul 14 al sinodului 4.

—–Sinodul IV Ecumenic

CANONUL 14

Fiindcă în oarecare eparhii s-au iertat anagnoştilor şi psalţilor a se însura, au hotărât sfântul sinod a nu fi iertat vreunul din aceştia a lua muiere de altă religie. Iar cei ce acum dintr-o însoţire ca aceasta au făcut copii, de au apucat a boteza pe cei născuţi dintr-înşii de către eretici, să-i aducă pe ei la împărtăşirea soborniceştii Biserici. Iar de n-au apucat a-i boteza, să nu poată a-i boteza de eretici, încă nici a-i împreuna prin nunta cu faţa ereticească, sau evreiască, sau elinească. Fără numai când ar făgădui că se va muta la ortodoxa credinţă, faţa ceea ce s-a împreunat cu cel ortodox. Iar dacă cineva ar călca hotărârea aceasta a sfântului sinod, să se supuie canoniceştii certări.

[Apostolic, can. 26; Sinod 6, can. 6, 72; Laodiceea, can. 10, 31; Cartagina, can. 19, 29, 33]

TÂLCUIRE

Măcar că canonul 26 al Apostolilor porunceşte că anagnoştii şi cântăreţii după hirotesie, de vor voi pot să se însoare, cu toate acestea din canonul acesta se vede, că acest lucru nu era pretutindenea iertat, (şi mai ales în Africa după al său canon 19), porunceşte dar sfântul sinodul acesta, că în locurile acelea unde se iartă aceasta, să nu fie slobod vreunui citeţ şi cântăreţ a lua muiere de străină religie. Iar câţi au ajuns a naşte copii din acest fel de nelegiuită nuntă, să-i aducă la soborniceasca Biserică, şi de i-au botezat cu botezul ereticilor, dacă botezul acel ereticesc, cu care s-au botezat, nu era deosebit de cel al ortodoxiei, după materie şi fel, ci ar putea fi primit de soborniceasca Biserică, să-i ungă cu Sfântul Mir, numai precum zice Zonara. (mai drept însă este, şi mai sigur a se boteza, fiindcă botezul tuturor ereticilor este întinăciune, şi nu botez, după tâlcuirea canoanelor 46, 47, 68 apostoleşti.) Iar dacă botezul acela n-ar fi primit, din nou să-i boteze. Şi dacă încă nu i-au botezat, să nu-i mai boteze în botezul cel ereticesc, nici să-i împreuneze prin nuntă cu faţă ereticească adicăsau cu iudeu, sau cu elinadică cu necredincios, şi slujitor de idoli. Iar dacă poate şi ereticul va făgădui a se face ortodox,facă-se mai întâi după făgăduinţa sa, şi atuncea să se săvârşească nunta. Iar cel ce le-ar călca acestea, să fie supus canoniceştilor certări, celor mai de sus adică apostoleşti.

——Sinodul VI Ecumenic

CANONUL 72

Să nu fie iertat bărbatul dreptslăvitor a se împreuna cu muiere eretică, nici iarăşi bărbat eretic a se însoţi cu femeie dreptslăvitoare, ci deşi s-ar afla ceva de acest fel că s-a făcut de vreunul dintre toţi, nunta să se socotească neîntărită, şi nelegiuita însoţire să se deslege, că nu trebuie cele neamesteacate a se amesteca, nici cu oaia lupul a se împletici, şi cu partea lui Hristos soarta păcătoşilor. Iar de va călca cineva acestea de noi hotărâte, să se aforisească. Iar dacă unii încă întru necredinţă aflându-se, şi încă nu sunt număraţi în turma celor dreptslăvitori, s-au însoţit cu legiuită nuntă, între sineşi, apoi, o parte adică binele alegându-l, a alergat la lumina Adevărului; iar cealaltă, se ţine încă de legătura rătăcirii, nealegând a căutat către dumnezeieştile raze ale adevărului (însă de binevoieşte cea necredincioasă a locui împreună cu cel credincios, sau dimpotrivă cel necredincios cu cea necredincioasă) să nu se despartă, după dumnezeiescul Apostol: „Că se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia credincioasă, şi se sfinţeşte femeia necredincioasă prin bărbatul credincios”. (I Corinteni: 7,14)

[Sinod 4, can. 14]

TÂLCUIRE

Poate că din învoirea aceasta, şi din împreună locuinţa, se va povăţui şi cealaltă parte către buna cinstire; după zicerea a însuşi acestui dumnezeiesc Apostol, că ce ştii femeie de-ţi vei mântui bărbatul? Şi ce ştii bărbate de-ţi vei mântui femeia? (I Corinteni: 7,16) Teamă-se de certarea acestui sfânt sinod arhiereii cei ce slobod nişte asemenea însoţiri, şi nici întru un chip să ierte nişte nunţi ca acestea.

——-Canonul Apostolic

CANONUL 26

Dintru cei ce au intrat în cleros neînsuraţi, vrând să se însoare, poruncim numai anagnoştii (citeţii) şi psalţii.

[Sinod 4, can. 14; Sinod 6, can. 6; Cartagina, can. 19, 33; Vasilie, can. 69]

TÂLCUIRE

Prezbiterii, şi diaconii, şi ipodiaconii, mai-nainte de a se hirotonisi, au voie a-şi lua femeie (prin cununie), şi după nuntă să se hirotonisească, iar dacă după hirotonie s-ar însoţi cu femeie, se caterisesc de la treapta lor după canonul 6 al soborului 6. Iar citeţii şi cântăreţii şi clericii cei mai josiţi au voie a se căsători, şi după ce se vor face clerici fără de păcătuire, şi să păşească înainte şi la mai mare treaptă. Drept aceea acest canon,porunceşte unii ca aceştia să se însoţească cu femeie, şi după ce s-au făcut clerici însă cu femeie credincioasă, şi nu cu de altă credinţă, după canonul 14 al soborului 4 de toată lumea. Iar canonul 9 al celui din Cartagina rânduieşte: cum că citeţii când vor ajunge la vârsta de 14 ani, să fie siliţi ori a se însoţi prin nuntă, ori să mărturisească înfrânare adică a păzi feciorie. Iar după ce se vor însoţi să nu fie siliţi a se înfrâna mai mult de ce este rânduit, după canonul 33 al acestuiaşi. Iar canonul 69 al marelui Vasilie zice că citeţul de va cădea cu logodnica sa mai-nainte de a se cununa, să fie argos (liber) un an, apoi să se primească, iar la mai înaltă treaptă însă să nu se suie. Iar de ar fura nunta fără de logodnă, să înceteze de slujba sa. Iar canonul 6 al soborului al 6-lea anume pune înainte pe acest canon.

——Sinod Cartagina

CANONUL 29, 24

Asemenea a plăcut, ca fiii clericilor, cu păgâni, ori cu eretici, să nu se împreune cu nuntă.

[Sinod 4, can. 14; Sinod 6, can. 72; Laodiceea, can. 10, 31]

TÂLCUIRE

Vezi mai pe larg la canonul 14 al sinodului 4.

=======

Gandul mi-a spus :

Avand in vedere ca , cunununia e mixta si de Biserica Ortodoxa nu e binecuvantata si neacceptata ba chiar se cere in alt canon dezlegarea unei asemenea nelegiuiri , daca ei se iau sot si sotie mixt vor avea si relatii trupesti si deci cad in curvie , e ca si cum Biserica a binecuvantat curvia ca sa apara niste suflete noi ca sa fie Botezate Ortodox…

======

======

Dumnezeiescul  Maxim  ne  învaţă  următoarele:  „Prin  urmare,  tot  omul  care  s-a botezat  în numele  Treimii Dumnezeieşti  şi de  viaţă  făcătoare,  trebuie  să  ţină  toate  câte  a poruncit  Domnul.  Din  această  pricină,  Domnul  a împreunat  păzirea  tuturor  poruncilor cu Dreapta  Credinţă,  ştiind  că nu  e  cu  putinţă  să-i  aducă  omului  mântuirea  numai  una dintre  ele,  despărţită  de  celelalte”  (Filocalia  românească,  voi.  2,  Cuvânt  ascetic,  cap  2,  ed. Humanitas,  Bucureşti,  1999,  p.  25). 
Ne vor acuza tot mai mult că suntem FANATICI sau FUNDAMENTALIŞTI?

Sfantul Maxim si necomuniunea cu ereticii

Fragmente din procesul intentat de Patriarhia Constantinopolului Sfântului Maxim Marturisitorul pentru ca a rupt comuniunea cu ea
Sfântul Maxim Mărturisitorul
(+662)
(fragmente din proces)

Atunci când toţi Patriarhii, din convingere sau de frica împăratului, au devenit monoteliţi (eretici care mărturisesc că este numai o voinţă în Hristos), Sfântul Maxim Mărturisitorul, care era simplu monah, nu a primit să se împărtăşească cu ei.

Când trimişii Patriarhului au venit la el în temniţă, au încercat să-l facă să creadă că este în afara Bisericii, căci toate bisericile locale erau oficial monotelite (eretice):

– De care Biserică aparţii? L-au întrebat trimişii. De cea de Constantinopol, de Roma, de Antiohia, de Alexandria sau de Ierusalim? Fiindcă toate aceste Biserici, cu părţile cele ce se află sub ele, sunt unite (în comuniune). Deci, de eşti fiu al Bisericii Soborniceşti, intră neântârziat în comuniune cu noi, ca să nu te trezeşti pe cine ştie ce drum străin sau nou, care te va face să cazi acolo unde nu te aştepţi!

Iar Sfântul a grăit:
Domnul Iisus Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzeşte adevărata şi mântuitoarea mărturisire de credinţă. Pentru această mărturisire El l-a numit pe Petru fericit şi a spus că va zidi Biserica Sa pe această mărturisire (Matei 16,18). Totuşi, eu vreau să cunosc mărturisirea voastră, pe care se întemeiază, ziceţi voi, unitatea întregii Biserici. Dacă ea nu se împotriveşte Adevărului, nu voi mai rupe comuniunea cu voi. Apoi, văzând că această mărturisire a lor se îndepărta de Adevăr, Sfântul Maxim nu a primit să semneze. Apoi a continuat:
Dacă de dragul iconomei credința mântuiroare (ortodoxă) se
amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.

– Prin cuvintele pe care le spui , bagi dihonie în Biserică.

ar Sf. Maxim a spus:
Dacă cel ce mărturisește învățăturile Sfintelor Scripturi și ale Sfinților Părinți provoacă schismă în Biserică, atunci cel care șterge învățăturile Părinților ce va provoca în Biserică? Fără acestea nu poate exista nici numele Bisericii…Căci dacă ștergem cuvintele care ne învață despre Dumnezeu, nu ne va mai rămâne nimic la care să ne închinăm.

Eu nu am o învățătură a mea, ci învățătura de obște a Bisericii Sobornicești.
N-am formulat nici o părere a mea, ca să se poată spune că am scornit vreo dogmă.

Mai apoi, când Patriarhul Romei care era încă ortodox, a condamnat monotelismul Patriarhilor Răsăriteni, Sfântul Maxim a mărturisit că, fiind lipsiţi de Credinţa Ortodoxă, Patriarhii acestor aşezări şi-au pierdut continuitatea Apostolică, deci şi „puterea de a lega şi a dezlega”. Ei (care susțin erezia) ce singuri de la sine sunt blestemați și lepădați, și de Preoție sunt înstrăinați, aceia ce fel de Taine săvîrșesc? Apoi ce duh vin asupra acelora care se hirotonesc de unii ca aceștia?

Vrăjmaşii lui au încercat să-l facă să spună vorbe de prisos, întrebându-l astfel:
– Atunci, doar tu te vei mântui, în timp ce toţi ceilalţi se vor pierde?
Iară Sfântul Maxim, cu mare înţelepciune de la Duhul Sfânt care se odihnea întru el, răspunse:
– „Dumnezeu mă opreşte să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei.

Zis-au lui:
– Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniţi cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegaţii şi mâine dimineaţă, în ziua duminicii, se vor împărtăşi cu Patriarhul din Preacuratele Taine. Cuviosul răspunse:
Chiar dacă tot Universul va fi în comuniune cu Patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou în credinţă(Galateni 1,8).

Cu alt prilej, Eparhul Constantinopolului l-a întrebat pe Sfântul Maxim:

– Vei intra în comuniune cu Biserica noastră sau nu?

– Nu voi intra, a răspuns Sfântul.

– De ce? a întrebat Eparhul.

– Deoarece a încălcat hotărârile Sinoadelor Ortodoxe, a spus Sfântul Maxim. Eparhul a continuat:
– Dacă este aşa, cum se face că părinţii acelor sinoade rămân în dipticele Bisericii noastre?

– Ce câştigaţi pomenindu-i, dacă vă lepădaţi de învăţăturile lor? l-a contrazis Sfântul. Nimic nu câştigaţi!

Apoi trimișii Patriarhului i-au spus:

-Într-un singur lucru îi superi pe toți, că îi faci pe mulți să rupă legătura cu Biserica de aici.
Atunci Sf. Maxim a spus:
-Este vreunul care spune că l-am îndemnat să rupă legăturile cu Biserica Bizanțului?

Apoi ei au răspuns:

-Faptul că tu ai rupt legăturile este cel mai mare îndemn pentru toți.

Sf. Maxim a zis:
-Nimic nu este mai puternic decât conștiința care te mustră și nimic nu este mai încurajator decât conștiința împăcată.

Sursa:Măreția Ortodexiei-Ed. Egumenița 2009

… „A tăinui cuvîntul adevărului înseamnă a te lepăda de el. Bine este să trăim în pace cu toţi, dar numai cu aceia care cugetă aceleaşi despre buna credinţă ortodoxă. Şi este mai bine să ne războim, atunci cînd pacea lucrează conglăsuirea către rău”(erezie). (Vieţile Sfinţilor din greacă, 21 ianuarie).
…Orice om se sfințește prin mărturisirea corectă a credinței. Cel care are credință nefalsificată în Hristos, acela are în el toate harismele Dumnezeiești.

Nu există compromis și iconomie în chestiunile de credință, de care depinde mântuirea veșnică a sufletelor oamenilor.(Sf. Maxim Mărturisitorul)

Unitatea Bisericii stă în păzirea întreagă și nevătămată a învățăturilor Dreptei Credinței Ortodoxe lăsate nouă de Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți…și deci dezbinați de Biserică (schismatici) sunt toți cei ce cugetă osebit de Sfinții Bisericii…Hristos a numit Sobornicească Biserica Sa deoarece ea păstrează Adevărul și Mărturisirea de credință.

În Biserica Sobornicească noi trebuie să dăm atenție îndeosebi la a păstra ceea ce a fost crezut pretutindeni, în toate timpurile și de către toți. (Sf. Vichentie de Lerini)