Category Archives: Sfantul Teodor Studitul

Părtășie=Împărtășit=Participare(=Comuniune) si despre ȘTIA si CUNOȘTINȚĂ, acordul, dezacordul launtric

SCRISOAREA 452

Lui Nichita egumenul [1]

Nu cred că e nepotrivită Sfinţiei tale părinteşti scrisoarea aceasta, nu numai pentru că plineşte cele ale dragostei, ci şi fiindcă dezvăluie ceva întristător care s-a aciuat în sufletul nostru smerit. Şi, dacă porunceşti, ia aminte la cele spuse.

După întoarcerea de la întrevederea cu sfinţii voştri părinţi din Akrita, m-am întâlnit cu fratele nostru Atanasie, povestindu-i fiecare din cele discutate întru Domnul şi spunându-i că şi [egumenul] din Midichia îl susţine pe [egumenul] [din mănăstirea] lui Maximin în schimbarea lui cea preafrumoasă, adică în apărarea [credinţei] şi în mărturisirea [ei]. Dar el a dezmințit şi eu am cerut pricina dezminţirii. Iar acela a zis: „În ceea ce priveşte problema apărării [credinţei] [apologetica] – fapt care el[2] l-a semnat, iar eu l-am citit – zice să ne împărtăşim dar să nu avem părtăşie [cu ereticii] şi să existe iconomie [în această privinţă] prin slăbirea acriviei, căci aceasta nu este cădere de la adevăr”.

Ce înseamnă acestea, preacinstite părinte? Nu mărturiseşte [acela], precum spune în Typos, că „cruţându-mi bătrâneţea, mi-am pierdut sufletul, având părtăşie pe baza tăgăduirii icoanei lui Hristos şi a Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor; căci aceasta înseamnă erezia iconomahă şi prin acest fapt m-am pierdut împreună cu cei necredinciosi, apoi şi până la sfârşit am rămas neprigonit în mănăstirea mea, agitând lumea în urma noastră”?

[Făcând] astfel, [de fapt el] nu se mărturiseşte şi nu plânge, ci arată doar acele bâiguieli – cum mi-a spus cel ce mi-a explicat -, de vreme ce şi-a adus ca apărător al cauzei sale pe un oarecare părinte Dianion, care ar fi făcut acelaşi lucru şi pe care, zice el, l-a primit Sfântul Vasile; apoi [mai aduce ca exemplu] şi pe tatăl lui Grigorie Teologul. O, dreaptă mânie şi a sfântului nostru arhiereu, şi a întregii plinătăţi a mărturisitorilor! Căci dacă acel lucru [împărtăşirea] nu este părtăşie, nici cădere [din dreapta credinţă], ce folos s-a dobândit de pe urma luptelor cu aceia [cu ereticii] şi a Vărsărilor de sânge şi a necazurilor? Şi pentru ce a mai fost canonisit şi el însuşi? Şi de ce îşi mai lasă mănăstirea? Şi de ce este oprit de la slujirea celor sfinte? O, iarăşi zic, dumnezeiască mânie! Fiindcă ţine adevărul întru nedreptate, i se pare că şi Părinţii pătimesc la fel cu el.

Dar hai să vedem cuvântul lui fără logică. „M-am împărtăşit, dar nu am avut părtăşie”. Zice undeva cel cu glas mare între teologi [3]: „M-am împărtăşit de chip şi nu l-am păzit. Se împărtăşeşte de slăbiciunea mea ca şi chipul să-l mântuiască, şi trupul să-l facă nemuritor. Iată, dar, se face părtaş cu a doua părtăşie şi care e mult mai uimitoare decât prima”. Iată că „m-am împărtăşit” este înţeles ca „a avea părtăşie”. Căci împărtăşire şi părtăşie este acelaşi lucru, una trăgându-şi numele de la a avea parte împreună de ceva, iar una de la a face părtaşi pe cei ce au ceva împreună. Dar şi insuflatul Apostol [zice]: „paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este părtăşia de sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este părtăşia cu trupul Domnului? Fiindcă o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi dintr-o singură pâine ne împărtăşim” (1 Cor. 10, 16-17). Iată, a arătat şi aici lumina lumii[4] că părtăşia este participare, şi nu este cineva întreg la minte care să nu spună că participarea este împărtăşire. Aşadar, după cum dumnezeiasca pâine cu care se împărtăşesc ortodocşii îi face pe toţi cei ce se împărtăşesc de ea un singur trup, tot aşa şi pâinea ereticească îi face părtaşi unii cu alţii pe cei ce se împărtăşesc de ea şi îi înfăţişează un singur trup potrivnic lui Hristos. Deci cel grăitor în deşert degeaba grăieşte în deşert. Iar dacă totuşi mintea celui ce s-a împărtăşit nu a fost de acord cu fapta [împărtăşirii], acest lucru este şi mai mult o lepădare, fiindcă – de vreme ce ştia că face un lucru străin [de credinţă] – a păcătuit întru cunoştinţă, netemându-se de Dumnezeu, Care ucide şi sufletul şi trupul prin azvârlirea în gheenă, ci [înfiicoşându-se] de cel care bate trupul doar pe lumea asta (cf Mt. 10, 28). Pentru ce sunt puse laolaltă cele care nu se pot împăca?[5] De ce îi crede ajutători pe sfinţii care sunt [de fapt] împotrivitori faţă de el?[6] Deja şi numai acordul sau dezacordul [lăuntric] în ceea ce priveşte mărturisirea şi lepădarea [de credinţă] se socoteşte de ei [de sfinţi] ca împlinire a faptei şi la ei nu ţine ca dovadă făţărnicia că numai se atinge de jertfă [cu gura, iar cu mintea petrece nedespărţit de Hristos] – şi nu [zic] [jertfă] idolească, ci nici când e vorba de jertfa propriu-zisă [a lui Hristos, săvârşită de eretici]. Şi exemplele sunt nepotrivite[7].

Aşadar, ce altceva decât aceasta a fost în prigoana dinainte? Sfântul patriarh a fost dat jos, a fost exilat, a fost îndepărtat într-un ţinut de la marginea [imperiului][8]. În locul lui pe scaun a fost un luptător împotriva lui Hristos, un sinod de nelegiuiţi, anatematizarea Sfântului Sinod de la Niceea[9], proclamarea unei credinţe odinioară antihristice, îndepărtarea sfinţilor episcopi şi egumeni, a monahilor şi monahiilor. Valuri de sânge, morţi neaşteptate, încarcerări, foamete, jafuri. Şi ceea ce e mai înfricoşător şi de văzut, şi de auzit: cinstita icoană a lui Hristos ocărâtă, călcată în picioare; [la fel] a Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Bisericile şi altarele, ruinate, cele sfinte, profanate şi predate focului. Aşa stând lucrurile, oare nu tot cel ce are părtăşie, adică se împărtăşeşte de pâinea otrăvitoare[10] se leapădă de Hristos, fiind departe [de El] şi necuvios, afară numai dacă şi-a revenit cumva prin pocăinţă? Aşa se ţine adevărul şi pentru el au fost ucişi mucenicii şi au suferit toate cei ce s-au ţinut de el. „Şi dacă cineva umblă după dreptarul acesta”, zice Apostolul, „pace şi milă peste el şi peste Israelul lui Dumnezeu” (Gal. 6, 16). Căci cazul lui Dianion şi al tatălui Teologului – şi dacă mai este vreun altul asemănător era vreo farsă a unei scrisori meşteşugite, scrisă în chip mincinos de eretici, iar sfinţii aceia au subscris ei [scrisorii] din simplitate faţă de sofismele din ea, iar nu din oarecare frică – să nu fie! Fiindcă de îndată ce au cunoscut vicleşugul, au revenit şi au apărat cu bună îndrăznire [credinţa dreaptă].

Acestea, părinte sfinte, dacă sunt lege pentru tine [înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor], transmite-i-le bărbatului ca, cunoscând adevărul, să lepede acel nedrept înscris şi să fie rânduit împreună cu cei drept credincioşi; şi, de vreme ce este şi bătrân şi canonisit, de aceea să lase şi vestita-i mănăstire. Iar dacă nu, făgăduieşte-ne că nu ai nici o părtăşie în ceva cu bărbatul [acela], dacă nu se căieşte.

1 Sf. Nichita a fost egumen în mănăstirea din Midichia şi e prăznuit la 3 aprilie.

2 Egumenul din mănăstirea lui Maximin.

3 Sf. Grigorie Teologul, Cuvânt la teofanie, PG 36, 325.

4 Aşa e numit Sf. Pavel.

5 Ce folos de împărtăşire, dacă mintea nu e de acord cu ea.

6 Aşa şi azi ne fundamentăm deciziile filoeretice pe afirmaţii ale sfinţilor scoase din context, şi nu ţinem seama de faptul elementar că sfinţii citaţi au acţionat exact contrar în cazuri similare. De pildă, azi e foarte uzitat Sf. Maxim Mărturisitorul pentru a susţine holismul ştiinţific şi unitatea religiilor, fără să se ţină seama că Sf. Maxim niciodată nu a gândit aşa ceva, dovadă fiind tocmai poziţia sa intransigentă faţă de orice erezie.

7 În sensul că n-au fost cercetate îndestulător spre a se vedea raţiunea lor.

8 Sfântul Nichifor fusese exilat în insula Proconis într-o mănăstire a Sfântului mare mucenic Teodor unde şi-a petrecut ultimii 13 ani de viaţă.

9 Cel din 787.

10 Denumire dată împărtăşaniei eretice.

| Dreapta Credință în scrierile Sfinților Părinti, Ed. Sophia 2006, vol.1, pag. 131-135

Advertisements

Anatema

https://www.facebook.com/ParinteleInimilorJustin.Parvu/posts/1563621763879176

In Duminica Ortodoxiei , sa mergem la Biserica cu o Icoana si sa fim cu adevarat madulare vii ale Bisericii .

Sa dam ANATEMA celor care urasc Ortodoxia :

1) Preafericitul Daniel , episcopii , clerul si preotii Ecumenisti (eretici) din Biserica Ortodoxa Romana —– ANATEMA

2) Patriarhii , episcopii , clerul si preotii eretici (Ecumenisti) din Biserica Ortodoxa —- ANATEMA

3) Papa Francisc inainte mergatorul lui Antihrist —– ANATEMA

4) Sectantilor :
– Martorii lui Iehova , Baptisti , Adventisti , Penticostali , Evanghelisti , Luterani si toti ceilalti —– ANATEMA

5) Statul Islamic —- ANATEMA

6) Monofizitilor —– ANATEMA
________________________

IPS Serafim de Pireu – Anatema papei Ratzinger, rabinilor, musulmanilor, monofizitilor, ecumenistilor

https://www.youtube.com/watch?v=AMf97QoJhXs

__________________________

Cei care doriti sa faceti ceea ce a facut IPS Serafim de Pireu , care le-a dat ANATEMA celor mai sus pomeniti , va doresc sa faceti ceea ce simtiti !

In Bisericile Ortodoxe Romane , nu avem voie sa dam ANATEMA , dar fiecare o poate face chiar si in soapta .

Doamne ajuta !

============
Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (1779)

“Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre.”

—-
Sf Amonie şi Donat
4 septembrie
“Creştini suntem, şi nu vom jertfi; ci anatema să fii tu şi zeii
tăi”.
—-

Sf. Nichifor Mărturisitorul
: „Îi anatemizez pe cei care au lepădat
predania sfinţilor, alipindu-se de învăţăturile cele pervertite şi
aducătoare de moarte, şi care au îndrăznit să semene neghină pe
ogorul credinţei ortodoxe, şi pe toţi cei ce-i urmează, ca pe o
ocară a Bisericii lui Hristos, mă scârbesc de ei şi îi anatemizez”.
—-

Pr Augustin

Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice,
când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe.
______

 

Sf Fotie : „Care dintre sfintii si vestitii nostri Parinti a spus ca Duhul purcede de la Fiul? Care Sinod a sprijinit si a evidentiat aceasta prin marturisirile ecumenice? Dimpotriva, ce adunare de preoti si arhierei, de Dumnezeu reunita, nu a condamnat, prin insuflarea Duhului Preasfint, aceasta idee chiar inainte de a aparea? Caci acestia, initiati potrivit mistagogiei Stapinului, propovaduiau cu voce limpede si tare ca Duhul Tatalui de la Tatal purcede. Mai mult, pe cei ce nu gindeau astfel ii dadeau anatemei ca pe niste ofensatori ai Bisericii universale si apostolice. Din vremuri vechi vazind dinainte, cu ochi profetici, aceasta rea evlavie, recent aparuta, au condamnat-o si in scris, si cu cuvintul, si cu gindul, laolalta cu apostazia multipla care a precedat-o.” (Mistagogia Duhului Sfint, 5)
______

Sf. Maxim Marturisitorul

Anatema asupra lui Origen şi a dogmelor lui şi a oricui gândeşte ca el!
______________
Papa Damasus I : ” Fiindcă după Sinodul de la Niceea s-a ivit rătăcirea încât unii cuteazau cu gură spurcată să spună că Duhul Sfânt a fost făcut prin Fiul, ….Dacă nu spune cineva că Duhul Sfânt e în chip adevărat și propiu din Tatăl ca și Fiul, din fiinţa dumnezeiască și Dumnezeu adevărat, să fie anatema!”
————-

Sfantul Sofronie al Ierusalimului
: ” Ca sa spun, intr-un  singur cuvant,eu aprob si imbratisez toate cate aproba sfanta noastra Biserica soborniceasca si ,iarasi, le resping,le anatematizez si socotesc ca sunt de dispretuit toate cate le-a dovedit ea,in atotintelepciunea ei, ca trebuie respinse cu groaza, si pe cele pe care ea le socoteste dusmanoase credintei noastre,nu numai cartuliile si micile cuvantari,ci si invataturile luptatoare impotriva lui Dumnezeu, si cele scrise pe alaturi de adevar,in acelasi timp resping si anatematizez si persoanele eretice,de trista  amintire,care au fosr urzitoarele ereziilor”.

Sf Sofronie al Ierusalimului : Noi nu recunoastem insa ca sunt  trei dumnezei….pe cel care are astfel de cunoastere,sau cugeta,sau stie acesta,il  dam anatemei.
——-
Sinaxar 2003, 30 Noiembrie Sfântul Părinte Frumențiu episcopul Indiei pag.157 coloana 2 sus : …iar pe alții îi da Satanei. După cum a făcut apostolul, care zice : «Dați-l pe el Satanei spre pierzarea trupului, ca să se mântuiască duhul lui».
—–
Pag.164 coloana 2 mijloc, 5 Decembrie Sfântul Mucenic Anastasie : iar pe idolii voștri și pe cei ce se închină lor îi dau anatemei și-i urăsc
——-

oarecare Mirax
, 11 Decembrie
Pag.175 colana 1 sus : și vă dau anatemei și pe voi și credinta voastra».
——
Pag.177 coloana 1 sus, 12 Decembrie Sf.Alexandru arhiepiscopul Ierusalimului : și a dat anatemei cu glas plin de îndrăznire pe cei ce cinstesc pe idoli.
——
Pag.200 coloana 2 jos , 26 Decembrie, Sf.Eftimie Mărturisotorul , episcopul Sardelor( doi împărați anatemizați ): l-a dat anatemei pe împărat…. “strigând : «Dacă cineva nu se închină Domnului nostru Iisus Hristos zugrăvit în icoană, anatema să fie».
—–
Pag. 248 coloana 1 jos , 29 ianuarie,

Sf. Mc. Silvan episcopul, Luca diaconul și Mochie citețul :
și că dădeau anatemei pe slujitorii idolilor
——

Sf.Ioan Damaschin
 :
Hristos n-a dat împăraților puterea de a dezlega și a lega, ci Apostolilor și urmașilor acestora, păstorilor și didascalilor. Chiar dacă înger, spune Apostolul Pavel, vă va vesti altceva decât ceea ce ați primit…și voi tăcea restul versetului deoarece voim să cruțăm pe cei care nădăjduim că se vor întoarce.Dar dacă vom vedea că se încăpățânează, lucru pe care ne rugăm să nu-l dea Dumnezeu, atunci vom pronunța și restul versetului. Dar mai bine să nu se întâmple aceasta.

Sfântul Ioan Damaschin pag.103 : De asemeni, dacă cineva va îndumnezeii icoana oamenilor sau a zburătoarelor sau a târâtoarelor sau a altei zidiri, îl anatematizăm.

Pag.134; 11. Unde ai găsit, în chip precis și cuvânt cu cuvânt, în vechiul Testament sau în Evanghelii, numele Treimii sau cuvintele: de aceeași ființă sau o singură fire a Dumnezeirii sau trei ipostasuri sau un singur ipostas al lui Hristos sau două firi? Dar pentru că Sfinții Părinți le-au hotărât pe acestea din cuvintele echivalente, care se găsesc în Scriptură, le primim; iar pe cei care nu le primesc îi anatematizăm.

——

Episcopul Ambrozie
a zis:….Anatema să fie cel ce nu-și  explică limpede credința.Toți episcopii au zis : Anatema să fie.

Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat….
Fiul Unul-Născut al lui  Dumnezeu este Dumnezeu  adevărat…Cel ce nu mărturisește aceasta este pe drept condamnat și prin aceasta te acuz, chiar dacă tăgăduiești în glumă adevărul.

——-

R.O.C.O.R.: „Anatema celor ce se ridică împotriva Bisericii Ortodoxe şi susţin că Biserica s-a împărţit în aşa zise ramificaţii ce diferă una de alta după doctrină şi moduri de viaţă, sau că Biserica nu a existat în chip văzut, ci se va constitui abia în viitor când toate ramificaţiile sau părţile sau confesiunile şi chiar toate religiile se vor uni într-un singur trup! Anatema şi celor care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de preoţia şi tainele ereticilor, şi afirmă că botezul şi euharistia ereticilor pot mântui. Anatema şi celor ce au legături cu ereticii sau susţin, propovăduiesc şi iau apărarea ereziei ecumeniste a acestora, sub pretextul pretinsei dragoste frăţeşti sau a presupusei uniri a creştinilor despărţiţi”.
——
Sa ne pazim sa nu cadem in anathema Sfintilor Parinti de la Sinodul general (1166):

„Cei ce nu înteleg corect cuvintele sfintilor Dascali ai Bisericii lui Dumnezeu, si încearca sa rastalmaceasca si sa întoarca (întelesul) celor zise în acestea limpede si lamurit prin harul Sfantului Duh, sa fie anathema. ”

—-

sinaxar pag 475 colana 2 sus

Sfinții zece Mucenici, care au mărturisit ptr sfânta icoana a Mântuitorului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos…Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie și Maria Patrichiași au anatematizat și au blestemat pe împărat.

—–

Sinaxar pag.517, coloana 2 mijloc , Duminica Întâia a Postului Mare, Împărăteasa Teodora : “Împărăteasa…spunând: Să fie anatema toți cei care nu se închină și nu sărută icoanele, nu ca pe un Dumnezeu, ci ca pe niște chipuri ale acelora care au iubit pe Dumnezeu!

—–
Sf Grigorie Palamas Pag 263 Și totuși, dacă am permite să fie determinate cele ce au fost teologhisite nedeterminat de către sfinți, atunci aceasta ar putea fi și modificat cu ușurință de către oricine ar dori însă de îndată acesta, dacă nu se pocaiește, va fi supus anatemei, căci se spune “dacă cineva propovăduiește o altă evanghelie decât cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema“(Gal.1,8).

——

 Sf. Ioan Gură de Aur: „chiar dacă ceva puţin însemnat vor binevesti ce nu se potriveşte cu ce am binevestit noi, să fie anatema!” (Sf. Ioan Gură de Aur – Tâlcuire la Epistola către Galateni)

—–

Dreapta Credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi- Sfântul Theodor Studitul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Amfilohie de Iconium”; traducere din limba greacă veche de pr. Marcel Hancheș- Bucureşti, Editura Sophia 2006, volumul 1.

 Sfântul Theodor Studitul

Iar dacă ar zice că se pocăieşte şi ţine un canon, să arate aceasta prin mărturisire scrisă, dând anatemei pe eretici, împreună cu erezia, şi nemaiavând nicidecum legătură cu ei. Dar până nu face aceasta, să vă lepădaţi de el, voi care vă temeţi de Domnul. Căci este viclean când se preface că se întoarce, rănindu-vă pe ascuns şi împrăştiind pe ascuns cuvinte vătămătoare, ca şi cum ar fi, fără îndoială, din partea potrivnicilor” (nota traducătorului- “Mimează dreapta credinţă, iar afirmaţiile eretice, pe care le crede în adâncul său, le pune pe seama ereticilor”)pag. 114.

—–

Străjerii Ortodoxiei pag. 130: 

Sfântul Leon al Romei …„ astfel de nevoitori ai bunei-cinstiri, care nu suferă nici în auz credințele necinstitoare și hulitoare, păzind în inima lor predania apostolească: «Chiar dacă noi […] v-am vesti o altă Evanghelie – să fie anatema! (Galateni 1, 8)»“ 211 S.Milias(Colecția Sfintelor Sinoade) (Lui Faust, Martin…) pp.16-17

Pag.158-159:

Sfințitul Macedonie…recunoaște Sinodul al IV-lea Ecumenic și-i anatematizează pe toți cei care nu-l primesc.261 M.Ghedeon (Tablouri Patriarhale), p. 137.