Category Archives: Sfantul Teofilact al Bulgariei

A judeca pe crestinii cu numele tot crestinii, si scopul la porunca : a nu manca cu ei! si a nu ne impartasi cu ei de dumnezeiestile Taine

TILCUIREA EPISTOLEI ÎNTÎI CĂTRE CORINTENI ŞI A EPISTOLEI A DOUA CĂTRE CORINTENI A SLĂVITULUI ŞI PREA-LĂUDATULUI APOSTOL PAVEL de Sfîntul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei,Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2005 pag. 68-70: 
11 Ci v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul care, numindu-se frate, ar fi curvar, ori lacom de averi, ori slujitor la idoli, ori ocărîtor, ori beţiv, ori răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu mîncaţi împreună! 
Vezi – o, cititorule! – că în Corint nu era numai un singur curvar (acel amestecător de sînge), ci şi alţii, şi că erau mulţi căzuţi în alte osebite păcate ? Şi Apostolul zice: Creştinii să nu petreacă, nici măcar să mănînce împreună cu acela dintre ei care este învederat curvar, ori lacom de averi, ori slujitor la idoli, ori ocărîtor, ori beţiv 90 ori răpitor! 91 Şi cine este slujitorul la idoli pe care îl arată aici sau cum e cu putinţă a fi cineva şi frate Creştin, şi slujitor la idoli totodată ? Răspundem că – precum Samarinenii nu erau desăvîrşiţi bine-cinstitori de Dumnezeu şi Evrei, ci erau pe jumătate Evrei şi pe jumătate slujitori la idoli şi Elini [adică „păgîni”, n. m ] – tot aşa şi între Creştinii Corinteni erau unii care îi cinsteau încă pe idoli. Totodată însă, cu aceasta Apostolul apucă şi întemeiază cuvîntul pentru aceia care mîncau cele jertfite idolilor. 92

—–

90 Vezi şi subînsemnarea zicerii: „Şi nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrînarea” (Efeseni 5:18). (n. aut.) 

91 Iar în a doua epistolă către Tesaloniceni (3:14). Pavel le porunceşte Creştinilor a nu petrece nici cu aceia ce şed nelucrători şi nu fac lucru de mînă. Şi vezi subînsemnarea de acolo, ca să cunoşti cît de înfricoşată era la cei vechi despărţirea de ceilalţi Creştini.(n. aut.) 

92 Unii însă înţeleg că „slujitor la idoli” este aici iubitorul de argint, fiindcă Pavel numeş­te lăcomia de averi şi iubirea de argint „slujire la idoli” (Coloseni 3:5 ). (n. aut.)

—-

Şi bine a zis: „vreunul care, numindu-se frate”, căci acela ce are relele de mai sus doar poartă nume de frate, dar nu este frate cu adevărat. […]  Şi Apostolul porunceşte Creştinilor a nu se aduna împreună şi a mînca cu cei care curvesc învederat, care se lăcomesc la avuţii şi fac celelalte păcate, nu pentru că i-ar urî, ci pentru ca acei răi să ştie că pentru păcatele lor vădite nu se adună împreună cu dînşii fraţii lor Creştini, şi aşa să contenească a mai face rău şi să se îndrepteze.93

12 Căci trebuie oare să-i judec eu şi pe cei din afară? 

Aici, Apostolul îi numeşte „din afară” pe Elini şi pe cei necredincioşi şi păgîni, ca pe unii ce sînt afară de credinţa lui Hristos şi de Biserica Creştinilor Iar „din lăuntru”, îi va numi pe Creştini. Aşadar zice: Eu nu am nici cuvînt, nici vreo purtare de grijă pentru necredincioşi, pentru că aceştia sînt afară de legile lui Hristos. De aceea, este lucru de prisos a zice poruncile lui Dumnezeu acelora ce sînt afară de curtea şi Biserica lui Hristos. Căci, după acelaşi Pavel, „cîte le grăieşte Legea, le grăieşte celor ce sînt în Lege”(Romani 3:19).

—-

93

 Pentru aceasta a zis dumnezeiescul Hrisostom: „Trebuie a ne depărta de cei răi şi a-i scoate dintre noi ca pe nişte mădulare putrede” (în şirul Tîlcuirii Evangheliei lui Matei). Şi Teofilact zice: „Să fie lepădat, ca să nu-i împărtăşească şi pe ceilalţi de răutatea sa!”Aceasta o scrie în tîlcuirea acelui cuvint al Domnului despre cei răi pe care îi arată aici Pavel: „Iar de te sminteşte mîna ta sau piciorul tău, taie-le şi leapădă-le de la tine! Şi, de te sminteşte ochiul tău, scoate-l şi leapădă-l de la tine!”(Matei 18:8). 

Iar marele Vasilie zice că oamenii cei răi se aseamănă cu ciumaţii, pentru că se împărtă­şesc unii pe alţii din răutatea lor. De aceea, precum fugim de ciumaţi, aşa trebuie să fugim şi de răii lucrători ai păcatului: „Zic cei ce ştiu despre aceasta că ciuma (atît cea omenească, cît şi cea dobitocească), cînd se atinge de vreun om sau de vreun dobitoc, se împarte apoi la toţi cei ce se apropie dc acela. Asemenea acestora sînt şi lucrătorii fărădelegii, căci unul împărtăşeşte altuia boala, împreună-bolesc unul cu altul şi împreună pier” (în tîlcuirea psalmului întîi). De aceea şi David îi fericeşte pe cei ce nu au şezut în scaunul pierzătorilor: „Fericit – bărbatul care nu a şezut în scaunul pierzătorilor!” (Psalm 1:1), adică nu petrece şi nu şade împreună cu oamenii cei vătămători de suflet. De aici, Parimistul a zis: „Scoate din adunare pe cel pierzător, şi răul va ieşi împreună cu dînsul. Căci, cînd şade în adunare, pe toţi îi necinsteşte” (Pilde 22:10). Iar dumnezeiescul Hrisostom a arătat că însăşi privirea celor răi vatămă, zicînd pilda aceasta: „Văzînd oarecari pe unii ce pătimeau de ochi, s-au împărtăşii de boală doar din privire” (Cuvântul VII despre pocăinţă). […] 

Despre aceasta scria şi Isidor Pelusiotul: „Aşadar, cum l-a oprit Pavel pe cel ce curvea? Nu l-a bătut şi nu l-a ocărît, ci l-a despărţit de turmă, ca să nu se dea boala cea pierzătoare şi celorlalte oi” (Epistola 290). 

Iar Teodorit adaugă şi aceasta: „Iar dacă cu unii ca aceştia nu se cade a ne împărtăşi nici de obşteasca hrană, cu mult mai vîrtos de cea tainică şi dumnezeiască!” Adică: Dacă Creştinii nu se cuvine a mînca împreună cu cei ce păcătuiesc învederat, cu mult mai vîrtos nu se cuvine a se împărtăşi cu ei de dumnezeieştile Taine! Căci unii ca aceştia sînt nevrednici a se împărtă­şi, de nu se vor pocăi. 

Şi toţi dumnezeieştii Apostoli zic în Aşezămintele lor: „Păcatul neînfruntat se face mai rău decît este, şi se ia la alţii, precum puţinul aluat dospit dospeşte toată frămîntătura, precum furul pricinuieşte ură la tot neamul, precum şoarecii, murind, spurcă vasul de apă sau de unt-de-lemn; precum oaia rîioasă împărtăşeşte de boală oile cele sănătoase, dacă nu e despăr­ţită de celelalte; precum cîinele cuprins de turbare este cu totul primejduitor pentru cel ce s-ar apropia. Deci, dacă nu-l vom despărţi de Biserică pe omul cel fără de lege, casa lui Dumnezeu o facem peşteră de tîlhari.”(n. aut)

—–

Nu voi îi judecaţi pe cei din lăuntru

13 Iar pe cei din afara îi va judeca Dumnezeu. 

Unii, după „nu”, pun virgulă, apoi citesc cealaltă parte ca de la alt început, fără ton întrebător, aşa: „Voi îi judecaţi pe cei din lăuntru”. Pentru că, mai sus, Apostolul a zis: „Ce mi se potriveşte mie a judeca pe cei din afară ?”, aceştia socotesc că zice: Nu! – în loc de: Nu este dreptul meu să-i judec pe aceia. Iar unii citesc fraza unind pe „nu” cu celelalte, cu chip întrebător: „Au nu voi îi judecaţi pe cei din lăuntru”, în loc de: Nu sînteţi datori voi, Creştinii, să-i judecaţi pe cei „din lăuntru”, adică de o credinţă cu voi ? Aşa sînteţi datori! Iar pe cei din afară şi necredincioşi îi va judeca Dumnezeu. Judecătorul mai înfricoşat decît voi. Şi – dacă Creştinii, cei din lăuntru, sînt judecaţi de voi cu judecata voastră mai blîndă – ei nu vor scăpa negreşit de aceea înfricoşată a lui Dumnezeu.

—-

====Poti fi si idolatru si crestin cu numele

Poti fi deci si eretic (in faptă) si episcop cu numele, asta ptr cei care zic GRESIT CA FACI SCHISMA DE NUMESTI ERETIC UN PSEUDO-EPISCOP 

Si nu ne impartasim cu cei ce is sodomiti dovediti

Foarte bine au facut cei ce au ingradit oile de madularele putrede

Pentru cei care rastalmacesc si zic ca cei ce NU STIU (nu ca nu vor sa stie) SE OSANDESC (ceea ce e o mare MINCIUNA)

COLECŢIA TÂLCUIRI LA SFÂNTA SCRIPTURĂ, III, TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA, SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI, Bucureşti 2007, EDITURA SOPHIA, EDITURA CARTEA ORTODOXĂ

Pag.180-181

​12,47-48: Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit 39, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. (48) Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. 
(12,47) Deuteronom 25,2 / Amos 3, 2 (12,48) Levitic 5,17 / 1 Timotei 1,13 

Aici ne arată nouă Domnul ceva mai mult şi mai înfricoşător. Căci zice: „Nu numai de dar va fi golit unul ca acesta şi nimic nu-i va folosi lui spre izbăvirea de munci [cazne], ci şi pricină de mai mare osândă i se va face lui mărimea dregătoriei. Căci cu cât [mai mult] ştiind, a greşit, cu atât mai mare muncă [caznă] lui însuşi îşi pricinuieşte“.  Încă şi prin cele ce urmează mai mult o arată pe aceasta, căci zice: „oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere“. Şi prin aceasta însemnează că mai mare va fi osânda ce se cuvine celor ce săvârşesc lucru învăţătoresc. Deci, învăţătorilor şi li se dă” şi li „se încredinţează“. Li „se dă“, precum ar fi: darul de a face minuni şi a tămădui boli, şi li “se încredinţează” darul cuvântului şi al învăţăturii. Aşadar, la acel grai, adică „se dă”, nu a zis că „mai mult” i se va cere, ci la aceasta, adică „se încredinţează” – căci, cu adevărat, darul cuvântului de lucrare are trebuinţă, iar dascălul este îndatorat cu prisosinţă la aceasta. Pentru că i se cuvine lui a nu se lenevi, ci a înmulţi talantul cuvântului. Deci, graiul acesta: „cui i s-a încredinţat mult”, se cuvine să-l înţelegi în loc de „căruia i s-a dat împrumut mult”, căci „încredinţare” a numit aici împrumutarea.

Dar, întreabă unii: „Bine, fie aşa, că acela care a ştiut voia stăpânului şi nu a împlinit-o este muncit [căznit], dar, cel care nu a ştiut-o, din ce pricină este dat la munci [cazne]?” Pentru că, putând a o cunoaşte şi elnu a voit, ci dintru a sa lenevire s-a făcut pricinuitor de a nu o cunoaşte. Aşadar, pentru aceasta i se cade a fi muncit [căznit], pentru că de bunăvoie nu a cunoscut. 

Să ne înfricoşăm fraţilor, pentru că dacă acela care nicidecum nu a ştiut este „vrednic de bătăi”, ce cuvânt de răspuns îi va izbăvi pe cei care întru cunoştinţă greşesc, şi mai vârtos de vor fi şi învăţători? Că mai grea este osânda acestora.

——

=====Concluzia e simpla is batuti putin cei ce NU STIU SI NU VOIESC/VOR SA STIE,  si nu cum talcuiesc unii ca : gata cei ce NU STIU SE OSANDESC OBLIGATORIU, conditia de OSANDA ca sa zicem asa e : NU STIU, NU VREAU SA STIU(chiar de vrei sa imi arati ca gresesc) , deci parintii ruși au avut dreptate cu pasajul : “… Dar tainele savarsite de serghianistii care sunt hirotoniti corect si nu sunt caterisiti de la slujirea de preot sunt fara indoiala Taine mantuitoare pentru cei care la primesc cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli privind eficienta lorsi nici nu suspecteaza macar ceva incorect in ordinea serghianista a Bisericii. Dar, in acelasi timp, ele slujesc spre judecata si spre condamnare pentru cei care le savarsesc si pentru cei care se apropie de ele intelegand bine neadevarul care exista in serghianism si, prin lipsa lor de opozitie fata de aceasta, arata o indiferenta criminala fata de batjocorirea Bisericii. De aceea, este esential pentru un episcop ortodox sau pentru un preot sa se retina de la comuniunea de rugaciune cu serghianistii. Acelasi lucru este esential pentru laicii care au o atitudine constienta fata de toate detaliile vietii bisericesti.”(Sfantul Ierarh Chiril de Kazan, primul loctiitor al Patriarhului Tihon- Sfintii Catacombelor Rusiei, pag 221)

—-

Si cei de la Lacul Frumos au zis bine :

Cel de al doilea text aduce un plus de lamurire in privinta laturii mantuitoare sau de osanda in ce priveste comuniunea liturgica cu cei ce promoveaza erezia: cei ce nu suspecteaza cu nimic caderea care s-a savarsit in Creta si primesc “cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli” Tainele, se impartasesc spre mantuire. Insa aceste Taine sunt spre osanda celor ce le savarsesc si pentru cei ce se impartasesc si care sunt constienti de caderea doctrinara care s-a petrecut in Creta.

https://danielvla.wordpress.com/2017/07/17/excelent-studiu-al-parintelui-grigorie-sanda-de-la-manastirea-lacul-frumos-despre-masura-intreruperii-pomenirii-ierarhilor-pe-motiv-de-erezie/

Sminteli, ochii, prietenia cu smintitorii duce la iad, doi Papi rup comuniunea cu ereticii


Sf. Atanasie cel Mare

“Dacă episcopul sau preotul, cu adevărat ochii Bisericii, se comportă rău şi scandalizează poporul, pe unii ca aceştia trebuie să-i îndepărtezi. Căci mai de folos este fără de aceştia să vă adunaţi în casa de rugăciune, decât să fiţi aruncaţi cu aceştia ca şi Ana şi Caiafa în gheena focului.”

=====Sfantul Athanasie zice ca episcopul si preotul is OCHII
​Sfantul Teofilact al Bulgariei pag.189, Matei

5,29-30: Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi arun-că-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. (30) Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. 

(5, 29) Deuteronom 13,5-10 / Pilde 1,15-16 / Matei 18, 8-9 / Marcu 9,43,47 / Romani 8,13 (5,30) Matei 18,8 

Auzind „ochi” şi „mână”, să nu socoti [crezi] că acestea sunt spuse despre mădulare, fiindcă atunci n-ar fi adăugat „cel drept” şi „cea dreaptă”, ci s-au spus acestea pentru cei ce par a fi prieteni, dar care ne vatămă. 

Aşa, fiind cineva tânăr şi având prieteni neînfrânaţi care-l vatămă, acesta să-i taie de la sine, căci zice: „Poate şi pe aceia îi vei mântui, venindu-şi ei întru simţire. Iar de nu, măcar pe tine [să te mântuieşti]. Însă dacă iubeşti prieteşugul cu aceia, dimpreună veţi pieri” 37

37 Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte asemenea: „Ceea ce spune parabola în chip întunecos, se poate înţelege şi despre prieteni, care ne sunt ca nişte ochi, şi despre rudenii, care ne sunt ca nişte mâini, şi de slugi, care ne slujesc ca nişte picioare. Scriptura porunceşte să-i scoatem pe aceştia toţi, dacă ne smintesc şi ne vatămă sufletul” (Filocalia românească, voi. 2, întrebarea 35, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 222)/2009 pag.203

Pag.305-306 : 

Dar dacă „nevoie este să vină smintelile”, cum vom putea scăpa de ele? „Nevoie este să vină”, dar nu este nevoie să pierim, căci este cu neputinţă să stăm împotriva [venirii] smintelilor. Iar prin „sminteli” să-i înţelegi pe cei care te împiedică de la faptele cele bune. Iar „lume ” îi numeşte pe oamenii cei de jos, care se târăsc pe pământ şi care cu lesnire se împiedică. 

18,8-9: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic. (9) Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine,că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului 8. (18,8) Matei 5,29-30 / Marcu 9,43-45 (18,9) Deuteronom 13,5-10 / Psalm 118,37 / Matei 5,29 / Marcu 9, 47 

Prin „mână ” şi „picior” şi „ochi” să-i înţelegi pe prieteni, pe care întru rânduiala mădularelor îi avem. Deci, dacă aceştia, prieteni de aproape fiind, ne vatămă pe noi, se cuvine să-i lepădăm ca pe nişte mădulare putrede şi să-i „tăiem”, ca nu cumva şi pe alţii să-i vatăme. încât dintru aceasta este arătat că „nevoie este să vină smintelile ” – adică cei care ne vatămă -, dar nu este de nevoie să ne vătămăm noi. Căci, dacă vom face precum a zis Domnul şi vom „tăia” de la noi pe cei ce ne vatămă, chiar şi prieteni de-ar fi, [atunci] nu ne vom vătăma.

Marcu pag.127

9 (45)Și de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îți este ție să intri fără un picior în viață, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheenă,în focul cel nestins. (46) unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.(47). Și de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este ție cu un singur ochi în Împărăția lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. 

După ce i-a îngrozit pe cei ce smintesc cum că mai de folos le-ar fi fost lor de s-ar fi aruncat în mare, acum îi sfătuiește și pe cei care se smintesc, ca să se păzească de cei ce sunt gata a-i sminti și a-i împiedica pe ei [de la mântuire]. Că măcar de-ar fi „picior“, „mână“ sau „ochi cel ce te smintește pe tine, adică cineva din cei de aproape, cei care se înrudesc cu tine după sânge și îți sunt de trebuință, „taie-l“ pe el, adică leapădă-te de prietenia și dragostea cea către dânsul.

——–
Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele două voințe ale lui Hristos, Editura Anastasia 2004, pag. 10:  

730  Atanasie devine patriarh al          Constantinopolului în locul lui Germanos care refuzase iconoclasmul împăratului Leon. Papa Grigorie II reacționează la scrisoarea împăratului și rupe comuniunea cu Constantinopolul.
pag. 77

…Împărații bizantini vor încerca prin formulele de compromis doctrinar să obțină revenirea sediilor monofizite în comuniune cu Patriarhia de la Constantinopol, dar vor trezi opoziția Romei, apărătoare a formulei calcedoniene. În urma edictului din 482, papa Felix III rupe comuniunea cu patriarhul Acacios, schismă care va dura treizeci și trei de ani.

CUM VA RĂSPUNDE VARLAAM, PSEUDO-EPISCOP VICAR LA PATRIARHIA ROMÂNĂ PENTRU MĂRTURIA MINCINOASĂ ŞI DIVERSIUNILE DIN 30 AUGUST 2016 DIN FAŢA CREDINCIOŞILOR CARE CEREAU RETRAGEREA SEMNĂTURILOR DE LA SINODUL TÂLHĂRESC DIN CRETA?

“v”arlaam si minciunile ecumeniste

Acest (“v”arlaam de Romania Ploiesteanul) frate cu Varlaam Calabrezul aduce ca argumente pe 30 august 2016      (https://youtu.be/2WaAb4zSn-A la minutul 8:04 cu Sf Vasile : “Sf Vasile cel Mare  a co-slujit nu numa …cu ereticii semi-arieni  ” 

si la minutul 15: 57  cu curviile mixte : “Sf Ap Pavel stabileste ca familia aceasta mixta nu trebuie desfacuta daca nu s-au convertit amandoi … ea devine campul unei misiuni evanghelice, ca femeia necredicioasa se va mantui prin barbatul credincios si viceversa”


//=====
Sf.Vasile a slujit cu semi-arienii, pusa aceasta afirmatie in fata cu scrierile despre Sf. Vasile si PSB-ul (12, 16, 20)se  dovedeste o MARE MINCIUNA, apoi insusi Sf. Vasile afirma ca prin aceasta comuniune cu ereticii, acestia aduc si ratacirea si o pot TRANSMITE si altora (9) :
„nu trebuie să numim pe Duhul Sfânt creatură şi nici să nu primim în comuniune pe cei care-L numesc aşa.”4

„iar de comuniunea cu cei care numesc pe Duhul Sfânt creatură să ne ferim, socotindu-i adevăraţi hulitori de Dumnezeu.”5

Vor spune poate că eu ţin legături cu Apolinarie şi am în mine aceste învăţături rătăciteSă se prezinte dovezi pentru acest lucru! Dacă ştiu să cerceteze adevărul, s-o declare şi veţi putea proba atotştiinţa lor! Dacă dovedesc comuniunea mea cu el după cele văzute şi cunos­cute clar de toţi, să arate fie epistola canonică trimisă de mine către el şi de la el către mine, fie legăturile dintre clericii lui şi ai mei, dacă am primit pe cineva cândva de la ei la rugăciunea de comuniune!”6
„să faci în aşa fel ca aceste rătăciri să-şi primească de la Biserică îndreptarea lor şi să stai departe de comuniunea cu ere­ticii, căci, să ştii, în aceste privinţe nepăsarea nimiceşte libertatea de vorbire pe care trebuie s-o avem în Hristos.”7

„Oricum, Cuvioşia Ta nu te-ai înşelat cînd ai spus că acel Asclepios, care a fost crunt bătut de arieni, a murit în urma rănilor, mai bine spus a preferat să se mute la viaţa veşnică, decât să intre în co­muniune cu cei de soiul lui Doic.”8
„pe faţă înaintea tuturor Bise­ricilor Răsăritului pentru ca, ori să vină într-adevăr alături de noi, fixându-şi atitudinea în acest sens, ori, dacărămân în izolarea lor, să menţină numai pentru ei acea stricăciune, fără ca, prin comuniune des­chisă, să poată transmite rătăcirea lor şi celor din jurul lor.”9
„Deci să nu ne ademenească pe noi cu apucături sofistice şi să nu răspundă împreună cu toţi ceilalţi care sunt de părerea lui, ci să ne tri­mită un cuvânt scurt, drept răspuns la întrebări, ori să mărturisească deschis că renunţă să mai stea în comuniune cu duşmanii credinţei.”12

„(Căci nu greşim, n.n.) dacă vom exclude din comuniune pe toţi cei care nu primesc credinţa Sinodului de la Niceea şi dacă vom refuza să mai stăm în legătură cu cei care afirmă că Duhul Sfânt este făptură.”16

„după o pocăinţă şi îndreptare învederată, anatemizarea pe faţă a ereziei şi recunoaşterea deplină a dogmelor ortodoxe. În acest fel, ortodocşii vor redeveni mădulare ale «trupului Bisericii lui Hristos» şi se vor izbăvi de osânda care le-a fost gătită pentru erezie. Fără păzirea acestor condiţii, Sfântul Vasile este categoric: vom fi învinuiţi noi, ortodocşii, că am trecut la erezie.”19

„Sunt conştient şi până în ceasul de faţă că, prin darul Celui care m-a ales la o chemare sfânta întru cunoaşterea fiinţei Sale, n-am adunat în inimă alt cuvânt potrivnic învăţăturii celei sănătoase şi nici nu mi-am întinat sufletul cu blestemata învăţătură a ucenicilor lui Arie. Dacă uneori am admis în comuniune pe unii din cei proveniţi din şcoala lui, care-şi ascundeau acest rău în adâncul inimii lor şi care pronunţau cu­vinte pioase sau cel puţin nu se împotriveau la cele ce spuneam eu,am făcut-o din pricină că nu am vrut să arunc asupra lor toate osândirile şi pentru că m-am supus hotărârii pe care Părinţii o luaseră în legătură cu ei. Căci eu am primit de la fericitul Atanasie, episcopul Alexandriei o scrisoare pe care o am încă în mâini, iar celor care o doresc le-o pot arăta, scrisoare în care el lămureşte limpede că dacă vrea cineva să se întoarcă de la rătăcirea arienilor şi să recunoască mărturisirea de credinţă de la Niceea, să-l primim fără rezerve, căci la o astfel de hotărâre au aderat şi episcopii din Macedonia şi Ahaia.”20

——

“Încă de când era diacon, Sfântul Vasilie cel Mare, acest descoperitor al tainelor dumnezeieşti [Ouranophantor], în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei şi a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund şi-l cinstea pe Dianios şi în ciuda faptului că Dianios îl botezase şi-l hirotonise. De ce s-a ‘îngrădit pe sine’ Sfântul Vasilie cel Mare? [1]

Pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, asemnat mărturisirea neortodoxă de credinţă a sinodului ****semiarian ****din Constantinopol [în anul 360, sub conducerea ereticului homoean Acachie din Cesaerea Palestinei]. (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 388C-392A [Epistola 51: Episcopului Vosforie]).

Mai târziu, episcop fiind, Sfântul Vasilie cel Mare nu a ezitat să rupă prietenia cu episcopul de gândire ariană Eustatie de Sevastia şi să întrerupă orice legătură cu el. Explicând poziţia sa strictă, el scria: “În orice caz, dacă acum refuzăm să-i urmăm pe aceştia [cei din cercul lui Eustatie] şi să-i evităm pe toţi cei de o împreună-cugetători cu aceştia, cu siguranţă merităm să dobândim iertare, “punând adevărul şi propria noastră statornicie în dreapta credinţă înainte de toate” (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 925BC Epistola 245: Episcopului Theofil]).”
——

4 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 114, în col. PSB vol. 12, EIBMBOR, București, 1988, p. 295.
5 Idem, Epistola 125, II, ed. cit., p. 306.
6 Idem, Epistola 224, II, ed. cit., p. 465.
7 Idem, Epistola 262, II, ed. cit., p. 541.
8 Idem, Epistola 248, ed. cit., p. 516. Prin Doic Sf. Vasile îi înțelege pe eretici.
9 Idem, Epistola 263, II, ed. cit., p. 543.12 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 128, II, ed. cit., 1988, p. 31016 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 128, II, ed. cit., pp. 309-310.
19 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 266, I, în Arhim. Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei, Ed. Egumeniţa, 2015, p. 559.
20 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 204, VI, în col. PSB vol. 12, EIBMBOR, București, 1988, p. 420-421.

—–
//===== O alta minciuna e talcuirea in sens ecumenist eretic a casatoriilor ORTODOXE ca fiind cununii mixte=eretic-ortodoxa cea ce este nu numai interzis de canoanele10, 31 ,14,72,26(29,24)dar si astfel de curvii sunt supuse sa se dezlege

//=====Talcuire e clara  : credincioasa  ortodoxa botezata si necrdinciosul ortodox botezat si nici vorba de  pseudo-cununie, papistasa- ortodox, ca zice ereticu paistas nu se face sfant , si acolo se se spune “se sfinteste” si nu cum ii dau ereticii ecumenisti sensu ca ereticu se face “sfant” prin IMPREUNA-LOCUIRE, e vorba de infrangerea patimei curviei ( sau a patimilor)a unui ortodox necredicios cu ajutorul unei sotii ortodoxe credincioase, curatia semnifica aceasta  : femeia ortodoxa NU E STAPANITA de patima curviei 

Tâcuirea Sf Teofilct al Bulgariei

1 Cor.cap.7
14 Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. 

Adică. Din covîrşirea curăţiei soţului cel credincios, se biruieşte necurăţia celui necredincios. Aşa se înţelege zicerea, iar nu că Elinii şi necredincioşii s-ar face sfinţi prin ****împreuna-locuire *****cu credincioşii, căci Apostolul nu a zis că soţul necredincios „se face sfînt“, ci că „se sfinţeşte“, adică se biruieşte de sfinţenia celui credincios. 

Şi Pavel zice aceste cuvinte pentru ca femeia credincioasă să nu se teamă că s-ar face necurată prin împreunarea cu bărbatul ei necredincios şi, la fel, ca bărbatul credincios să nu se teamă că s-ar face necurat prin împreunarea cu femeia sa necredincioasă.’ ” Aici însă se iveşte o întrebare şi o nedumerire: 

Dacă cel ce se împreunează trupeşte cu curva este necurat, căci se face un trup cu curva, e vădit că şi femeia care se împreunează trupeşte cu Elinul cel necredincios se face şi ea un trup cu acela. Şi atunci cum de nu este şi ea necurată’1

 Dezlegarea nedumeririi este aceasta: la curvie, însuşi lucrul acela după care se împreunează bărbatul cu muierea, adică amestecarea lor nelegiuită, este necurat, şi de aceea se fac necuraţi amîndoi. Cît priveşte împreunarea so­ţului credincios cu acela necredincios nu se întîmplă aşa, ci altfel stau lucrurile. Căci bărbatul necredincios este necurat după necredinţa pe care o are, dar femeia credincioasă nu se împărtăşeşte cu dînsul din necredinţă, ci trupeşte, şi aici nu se vede nici o necurăţie, fiindcă ea a fost însoţită prin nuntă cu bărbatul său necredincios mai înainte de a crede. Asta e pricina aşadar pentru care partea cea credincioasă nu este necurată. 1 2 ” 

Căci altfel, fiii voştri sînt necuraţi, 

Căci – zice – dacă nu s-ar birui partea cea necredincioasă de curăţia părţii credincioase, atunci copiii ce se nasc din aceştia ar fi necuraţi, adică curaţi doar pe jumătate dar acum sînt sfinţi. 

Adică copiii ce se nasc din aceştia nu sînt necuraţi, căci, cu covîrşirea zi-cerii „sfinţi“. Apostolul înlătură frica părţii celei credincioase că aceia ar fi necuraţi.

——-

10 Iar celor căsătoriţi, le poruncesc — nu eu, ci Domnul -Domnul a legiuit anume a nu se despărţi bărbatul de femeie sau femeia de bărbat decît doar pentru pricină de curvie, cînd a zis: „Iar eu vă zic vouă: Orice bărbat îşi va lăsa femeia, afară de cuvînt de curvie, o face pe ea să prea-curvească” (Matei 5:32). De aceea. Apostolul zice aici: Nu eu poruncesc să nu se despartă cei căsătoriţi, ci însuşi Domnul! Iar cuvîntul acesta arată că cele zise de Pavel pînă acum nu sînt legiuite de Domnul anume, deşi toate spusele lui sînt porunci ale Domnului, iar nu cuvinte omeneşti, precum zice el însuşi: „Dacă cineva se socoteşte a fi Prooroc sau om duhovnicesc, să ştie că cele pe care vi le scriu sînt porunci ale Domnului” (1 Corinteni 14:37), „căci socotesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 7:40). Iar pentru deo­sebirea dintre stătuire şi învăţătură, vezi la stihul 2 al capitolului 4 al epistolei întîi către Tesaloniceni şi la stihul I 1. capitolul 4 al celei dintîi către Timotei. 

ca femeia să nu se despartă de bărbat! 

11 Iar dacă s-ar despărţi, să rămînă nemăritată, ori să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia. 

De vreme ce ******se făceau despărţiri între bărbaţi şi femei pentru înfrînare şi pentru întreaga-înţelepciune, sau din alte pricini neîntemeiate (iar nu adică din pricina prea-curviei)*******, Pavel zice aici că este mai bine ca soţii să nu se despartă nicidecum; iar dacă totuşi s-ar despărţi, femeia să nu ia al doilea bărbat, ci să rămînă a bărbatului său, dacă nu după împreunarea cu dînsul, cel puţin prin aceea că nu poate lua alt bărbat, sau, dacă nu se poate înfrîna, să se împace şi să se unească iarăşi cu bărbatul său. Iar aceasta trebuie să o facă şi bărbatul dacă se va despărţi de femeia sa, adică să nu se însoare cu alta, ci să rămînă necăsătorit; sau. dacă nu se poate înfrîna si păzi întreaga-înţelepciune, să se împace şi să se unească iarăşi cu femeia sa.

Sf Evanghelist Matei si el spune acelasi lucru 
Mat. 19,6

 Deci , ce a împreunat  Dumnezeu,  omul  să nu  despartă. 

[Talcuirea Sf Teofilact ]
Arată  că a  Cel ui  Care  ne-a zidit  pe noi  dintru început îi este  lucru şi punere de lege  o nuntă. Că zice:  „dintru început un bărbat  a  împreunat  Dumnezeu  cu  o  femeie, de  aceea  nu  se cuvine  ca  un bărbat  să  se împreuneze  cu  mai  multe  femei, nici  o femeie  cu  mai  mulţi bărbaţi,  ci  să vieţuiască  aşa  cum  au  fost  dintru  început  şi să  nu  despartă [rupă],  fără  de  socoteală,****  împreuna  lor  locuire“*****….încă şi aceasta să înţelegi: cel ce se alipeşte de Domnul un duh este cu El (1 Corinteni  6,17)’-  şi însoţire  se face între credincios  şi Hristos, că  toţi un  trup  ne-am  făcut  cu  El  şi  mădulare  în  parte  suntem  ale  lui  Hristos. Deci, bine  s-a  zis  că  nu  poate  fi despărţită  [ruptă]  această  însoţire,  după cuvântul lui Pavel, care spune: „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?” (Romani  8,35)  Drept aceea, pe cele ce Dumnezeu le-a împreunat, nici omul şi nici o altă făptură, nici îngerii, nici începătoriile, nici Stăpâniile –  după  cum  zice Pavel –  nu  le pot  despărţi  (Romani  8,  38-39). 

—-

Dint-o carte :

Mulți bărbați, din toate timpurile și locurile, mărturisesc că s-au întors la Hristos, că au lăsat înșelăciunea și păcatul, și au venit la adevăr și lumină, că au luat drumul harului, că s-au izbăvit de patimile tiranice datorită soțiilor lor creștine. Acestea s-au făcut instrumentele lui Dumnezeu pentru mântuirea lor. De aceea Îl și preaslăvesc pe Dumnezeu, Care le-a dăruit astfel de soții creștine.
Faptul acesta le întărește pe femeile creștine care nu i-au văzut încă pe soții lor aproape de Iisus Hristos și le îndeamnă să continue luptele până când vor fi câștigați și aceștia pentru Hristos și mântuiți prin Biserica Lui.
(Atanasie I. Skarmoghiani, Mamele creștine ale Sfinților Trei Ierarhi, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 108)

Punem tot capitolul 7 ptr a se vedea ca e vorba de patima curviei de care ar suferi ortodoxul si prin casatorie cu ortodoxa s-ar vindeca ,si nu de curvii mixte

1 Cor.Capitolul 7

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.

2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.

3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.

4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.

5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.

6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.

7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.

8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.

9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.

10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!

11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.

12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.

13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.

14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.

15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.

16. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?

17. Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.

18. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.

19. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.

20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână.

21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!

22. Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos.

23. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.

24. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.

25. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.

26. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa.

27. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.

28. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.

29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.

30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;

31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.

32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.

33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.

34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.

35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.

36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se.

37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.

38. Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.

39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.

40. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

//=====Gandul mi-a sups ca nu se neaga canoanele ci chiar se intaresc , prin a dezlega aceste curvii ortodoxa-eretic

//=====Punem iar canoanele care sunt in conglasuire cu talcuirea celor 2 versete INTERPRETATE ERONAT de ecumenistii eretici care CAUTA SA STATORNICEASCA DREPTATEA LOR SI NU ADEVARUL ORTODOX :

Canoane ce interzic si fac nevalide cununiile mixte 


—–Sinodul Laodiceea

CANONUL 10

Nu se cuvine, ca cei ai Bisericii cu ne băgare de seamă să împreuneze spre împărtăşirea nunţii pe fiii lor cu eretici.

[Sinod 4, can. 14]

TÂLCUIRE

Nu se cade cei ai Bisericii(278) adică atât clericii cât şi mirenii dreptslăvitori, a-şi însoţi prin nuntăpe fiii, sau fiicele lor cu feţe ereticeşti, nefăcând deosebire între dreptcredincios şi eretic. Citeşte şi pe cel 14 al sinodului al 4-lea.

(278) Precum sinodul acesta în cel mai de sus al 9-lea canon zice să nu meargă la cimitirele ereticilor cei ai Bisericii, adică clericii, ori mirenii cei credincioşi, care şi însuşi el aceasta tâlcuieşte. Asemenea şi în acest canon zicând ca cei ai Bisericii că nu se însoare cu ereticii, să înţelege şi clericii şi mirenii creştini.

—–CANONUL 31

Nu se cade a se încuscri cu nici un eretic, ori a da fii, sau fiice, ci mai ales a lua, de s-ar făgădui a se face creştini.

TÂLCUIRE

Nu se cade, creştinii a-şi da pe fii, sau pe fiicele lor după nici un eretic spre împreunarea nunţii. Ca să nu-i întoarcă pe ei la a lor rătăcire, de la dreapta credinţă, ci mai ales creştinii să ia din eretici,de se vor făgădui însă, şi se vor întoarce mai înainte la Ortodoxie.Vezi şi canonul 14 al sinodului 4.

—–Sinodul IV Ecumenic

CANONUL 14

Fiindcă în oarecare eparhii s-au iertat anagnoştilor şi psalţilor a se însura, au hotărât sfântul sinod a nu fi iertat vreunul din aceştia a lua muiere de altă religie. Iar cei ce acum dintr-o însoţire ca aceasta au făcut copii, de au apucat a boteza pe cei născuţi dintr-înşii de către eretici, să-i aducă pe ei la împărtăşirea soborniceştii Biserici. Iar de n-au apucat a-i boteza, să nu poată a-i boteza de eretici, încă nici a-i împreuna prin nunta cu faţa ereticească, sau evreiască, sau elinească. Fără numai când ar făgădui că se va muta la ortodoxa credinţă, faţa ceea ce s-a împreunat cu cel ortodox. Iar dacă cineva ar călca hotărârea aceasta a sfântului sinod, să se supuie canoniceştii certări.

[Apostolic, can. 26; Sinod 6, can. 6, 72; Laodiceea, can. 10, 31; Cartagina, can. 19, 29, 33]

TÂLCUIRE

Măcar că canonul 26 al Apostolilor porunceşte că anagnoştii şi cântăreţii după hirotesie, de vor voi pot să se însoare, cu toate acestea din canonul acesta se vede, că acest lucru nu era pretutindenea iertat, (şi mai ales în Africa după al său canon 19), porunceşte dar sfântul sinodul acesta, că în locurile acelea unde se iartă aceasta, să nu fie slobod vreunui citeţ şi cântăreţ a lua muiere de străină religie. Iar câţi au ajuns a naşte copii din acest fel de nelegiuită nuntă, să-i aducă la soborniceasca Biserică, şi de i-au botezat cu botezul ereticilor, dacă botezul acel ereticesc, cu care s-au botezat, nu era deosebit de cel al ortodoxiei, după materie şi fel, ci ar putea fi primit de soborniceasca Biserică, să-i ungă cu Sfântul Mir, numai precum zice Zonara. (mai drept însă este, şi mai sigur a se boteza, fiindcă botezul tuturor ereticilor este întinăciune, şi nu botez, după tâlcuirea canoanelor 46, 47, 68 apostoleşti.) Iar dacă botezul acela n-ar fi primit, din nou să-i boteze. Şi dacă încă nu i-au botezat, să nu-i mai boteze în botezul cel ereticesc, nici să-i împreuneze prin nuntă cu faţă ereticească adicăsau cu iudeu, sau cu elinadică cu necredincios, şi slujitor de idoli. Iar dacă poate şi ereticul va făgădui a se face ortodox,facă-se mai întâi după făgăduinţa sa, şi atuncea să se săvârşească nunta. Iar cel ce le-ar călca acestea, să fie supus canoniceştilor certări, celor mai de sus adică apostoleşti.

——Sinodul VI Ecumenic

CANONUL 72

Să nu fie iertat bărbatul dreptslăvitor a se împreuna cu muiere eretică, nici iarăşi bărbat eretic a se însoţi cu femeie dreptslăvitoare, ci deşi s-ar afla ceva de acest fel că s-a făcut de vreunul dintre toţi, nunta să se socotească neîntărită, şi nelegiuita însoţire să se deslege, că nu trebuie cele neamesteacate a se amesteca, nici cu oaia lupul a se împletici, şi cu partea lui Hristos soarta păcătoşilor. Iar de va călca cineva acestea de noi hotărâte, să se aforisească. Iar dacă unii încă întru necredinţă aflându-se, şi încă nu sunt număraţi în turma celor dreptslăvitori, s-au însoţit cu legiuită nuntă, între sineşi, apoi, o parte adică binele alegându-l, a alergat la lumina Adevărului; iar cealaltă, se ţine încă de legătura rătăcirii, nealegând a căutat către dumnezeieştile raze ale adevărului (însă de binevoieşte cea necredincioasă a locui împreună cu cel credincios, sau dimpotrivă cel necredincios cu cea necredincioasă) să nu se despartă, după dumnezeiescul Apostol: „Că se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia credincioasă, şi se sfinţeşte femeia necredincioasă prin bărbatul credincios”. (I Corinteni: 7,14)

[Sinod 4, can. 14]

TÂLCUIRE

Poate că din învoirea aceasta, şi din împreună locuinţa, se va povăţui şi cealaltă parte către buna cinstire; după zicerea a însuşi acestui dumnezeiesc Apostol, că ce ştii femeie de-ţi vei mântui bărbatul? Şi ce ştii bărbate de-ţi vei mântui femeia? (I Corinteni: 7,16) Teamă-se de certarea acestui sfânt sinod arhiereii cei ce slobod nişte asemenea însoţiri, şi nici întru un chip să ierte nişte nunţi ca acestea.

——-Canonul Apostolic

CANONUL 26

Dintru cei ce au intrat în cleros neînsuraţi, vrând să se însoare, poruncim numai anagnoştii (citeţii) şi psalţii.

[Sinod 4, can. 14; Sinod 6, can. 6; Cartagina, can. 19, 33; Vasilie, can. 69]

TÂLCUIRE

Prezbiterii, şi diaconii, şi ipodiaconii, mai-nainte de a se hirotonisi, au voie a-şi lua femeie (prin cununie), şi după nuntă să se hirotonisească, iar dacă după hirotonie s-ar însoţi cu femeie, se caterisesc de la treapta lor după canonul 6 al soborului 6. Iar citeţii şi cântăreţii şi clericii cei mai josiţi au voie a se căsători, şi după ce se vor face clerici fără de păcătuire, şi să păşească înainte şi la mai mare treaptă. Drept aceea acest canon,porunceşte unii ca aceştia să se însoţească cu femeie, şi după ce s-au făcut clerici însă cu femeie credincioasă, şi nu cu de altă credinţă, după canonul 14 al soborului 4 de toată lumea. Iar canonul 9 al celui din Cartagina rânduieşte: cum că citeţii când vor ajunge la vârsta de 14 ani, să fie siliţi ori a se însoţi prin nuntă, ori să mărturisească înfrânare adică a păzi feciorie. Iar după ce se vor însoţi să nu fie siliţi a se înfrâna mai mult de ce este rânduit, după canonul 33 al acestuiaşi. Iar canonul 69 al marelui Vasilie zice că citeţul de va cădea cu logodnica sa mai-nainte de a se cununa, să fie argos (liber) un an, apoi să se primească, iar la mai înaltă treaptă însă să nu se suie. Iar de ar fura nunta fără de logodnă, să înceteze de slujba sa. Iar canonul 6 al soborului al 6-lea anume pune înainte pe acest canon.

——Sinod Cartagina

CANONUL 29, 24

Asemenea a plăcut, ca fiii clericilor, cu păgâni, ori cu eretici, să nu se împreune cu nuntă.

[Sinod 4, can. 14; Sinod 6, can. 72; Laodiceea, can. 10, 31]

TÂLCUIRE

Vezi mai pe larg la canonul 14 al sinodului 4.

=======

Gandul mi-a spus :

Avand in vedere ca , cunununia e mixta si de Biserica Ortodoxa nu e binecuvantata si neacceptata ba chiar se cere in alt canon dezlegarea unei asemenea nelegiuiri , daca ei se iau sot si sotie mixt vor avea si relatii trupesti si deci cad in curvie , e ca si cum Biserica a binecuvantat curvia ca sa apara niste suflete noi ca sa fie Botezate Ortodox…

======

======

Dumnezeiescul  Maxim  ne  învaţă  următoarele:  „Prin  urmare,  tot  omul  care  s-a botezat  în numele  Treimii Dumnezeieşti  şi de  viaţă  făcătoare,  trebuie  să  ţină  toate  câte  a poruncit  Domnul.  Din  această  pricină,  Domnul  a împreunat  păzirea  tuturor  poruncilor cu Dreapta  Credinţă,  ştiind  că nu  e  cu  putinţă  să-i  aducă  omului  mântuirea  numai  una dintre  ele,  despărţită  de  celelalte”  (Filocalia  românească,  voi.  2,  Cuvânt  ascetic,  cap  2,  ed. Humanitas,  Bucureşti,  1999,  p.  25). 
Ne vor acuza tot mai mult că suntem FANATICI sau FUNDAMENTALIŞTI?