Category Archives: Sfantul Teofilact al Bulgariei

Ca cel ce va zice lui „bucura-te“, se impartaseste de faptele lui cele rele, acoperamant de la voi sa nu dobandeasca

BIBLIOTECA PAISIANĂ, Traduceri 2

Sfântul Teofilact al Bulgariei

TÂLCUIRE CU DE-AMĂNUNTUL LA EPISTOLELE SOBORNICEȘTI, edit.DOXOLOGIA Iași,2015

Pag. 178-179

10. Dacă cineva vine către voi și pe învățătura aceasta nu o aduce, să nu-l primiți în casă, şi să nu-i ziceți lui: Bucură-te;

11. Că cel ce va zice lui „bucură-te“, se împărtșește de faptele lui cele rele.
12. Multe având a scrie vouă, n-am voit prin hârtie și cerneală, ci nădăjduiesc că voi veni către voi, și gură către gură voi grăi, ca bucuria voastră deplină să fie.

Întăreşte pe ceia către care este Epistola, că dacă cineva nu cu mărturisirea aceasta vine către voi, nu numai acoperământ de la voi să nu dobândească, ci nici de închinăciune[salutare] să nu se învrednicească, cu de-amănuntul pe aceasta zicându-le, fiindcă
închinăciunea aceasta numai celor de un nărav cu noi și celor de o credință este îndatorată. Căci căruia îi vom ura să se bucure, fără numai celor de un nărav şi de o credinţă? Drept aceea, dacă celor necredincioşi s-ar fi adus de la noi o închinăciune ca aceasta, apoi negreşit ca unora de un nărav şi ca unora de o credinţă cu noi se
va fi adus, şi ca pe nişte părtaşi pe dânșii i-am făcut prin acest lucru, şi în prăpastia lor pe noi aceştia ne-au tras. Iar pricina pentru care scurtă a alcătuit Epistola, şi aici și întru cea după aceasta însuși, ne-a învățat, că nădăjduia ca să meargă la dânșii și prin însăși vederea feței pe cele ce lipsea să le adauge.

Advertisements

aluatul, invatatura fariseilor, amestecatura de cuvant și din viata stricata

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI,
Sfântul Teofilact al Bulgariei, edit. Sophia 2007:

pag.288 : Și precum aluatul este amestec de apă și făină, așa și învățătura fariseilor era amestecătură de cuvânt și din viață stricată. Însă nu a zis in chip arătat ,,păziti-vă de învățătura”, ci le vorbește de „aluat

pag. 289 :
a numit ,,aluat” învățătura [cea rea a fariseilor].

Prorocii mincinosi=ereticii. Sfintii Teofilact, Ioan Gura de Aur, Maxim Marturisitorul (eu nu voi intra nicicand in comuniune) si Maxim Grecul

TÂLCUIREA S FINTEI EVANGHELII DE LA MATEI SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI, Sophia 2007

Pag 206

7,15-16 a : Feriţi-vă10 de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori. (16) După roadele lor îi veţi cunoaşte. (7,15) Deuteronom 13,1-3 / Ieremia 14,14; 23,6 / Miheia 3, S / Matei 24,4 / Marcu 13,’ 22 / Faptele Apostolilor 20,29 / 2 Corinteni 11,15 /1 Ioan 4,1 (7,16″) Matei 7,20 / Luca 6,44 

Vicleni sunt ereticii şi amăgitorii şi de aceea zice: „Păziţi-vă!” Că aceştia pun înainte cuvinte bune şi făţărnicesc [arată] viaţă cinstită, şi „înlăuntru”este undiţa [vânarea]. 

Haină de oaie” este şi blândeţea pe care o arată unii, prefăcându-se, ca să măgulească şi să înşele; dar după „roade” se cunosc – adică după fapte şi după viaţa lor. Căci, chiar de se şi făţărnicesc aceştia, aceasta o fac pentru puţină vreme, iar celor ce iau aminte le este vădită înşelăciunea lor  11

—-

Sfântul Ioan Gură de Aur. Cuvânt despre prorocii mincinoşi şi dascălii mincinoşi şi lipsiţii de Dumnezeu eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia

(A fost rostit pe când urma să iasă din trup)

(PG 59, 553-568)

 Şi iarăşi: „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi, care vin la voi în piele de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. Din roadele lor îi veţi cunoaşte” (Mt. 7, 15-16), adică din cuvinte, din prorocia mincinoasă, din făţărnicia lor, din reaua lor credinţă, din hula lor îi veţi cunoaşte. Căci nu poate pomul rău să facă roade bune. Căci tot pomul din rodul său se cunoaşte (cf. Mt. 7, 16-20). Aşa şi voi îi veţi cunoaşte pe unii ca aceştia din roadele lor. Şi, cunoscându-i, să nu îi primiţi în casă, nu vă plecaţi lor, nu-i învredniciţi de cuvânt, nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea lor. însă păzi-ţi-vă de frământătura lor, adică de erezia lor[3].
…Aşadar, hai să-i aducem înainte pe cuvântătorii de Dumnezeu şi să auzim de la ei ce ne poruncesc despre eretici… „Şi între voi vor fi dascăli mincinoşi care vor strecura eresurile pierzaniei, tăgăduind pe Stăpânul Care i-a răscumpărat. Şi mulţi vor urma destrăbălărilor lor, a căror judecată nu zăboveşte şi pierzania lor nu dormitează” (cf. II Pt. 2, 1-3); „copii ai blestemului, care au lepădat calea dreaptă” (cf. II Pt. 2, 14-15)…. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu. Că mulţi proroci mincinoşi au venit în lume” (I In. 4, 1). Şi iarăşi zice: „Dacă vine cineva la voi şi nu poartă cu sine această învăţătură, nu îl primiţi în casă şi nu-i spuneţi «Bucură-te». Căci cel ce-i spune «bucură-te» se face părtaş la faptele lui cele rele” (II In. 10-11). Şi iarăşi: „Tot cel ce încalcă şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu îl are pe Dumnezeu” (II In. 9).

Acestea ne îndeamnă Ioan, Ioan, fiul tunetului, cel iubit mai mult decât toţi sfinţi cel ce a întărit Biserica de la o margine la cealaltă a lumii şi a sfărâmat gurile ereticilor cu teologia.

Dreapta Credința în scrierile Sfinților Părinți Vol.1, Ed. Sophia, București 2006, pag.164-189

http://www.glasulstramosesc.ro/blog/auziti_toti_care_mancati_impreuna_cu_ereticii_hotarare_dureroasa_sunteti_vrajmasi_ai_lui_hristos/2017-10-19-528
—–

Sfântul Maxim Mărturisitorul și tovarășii lui întru martiriu, Deisis Sibiu 2004

Pag.144-145:

 Să observăm însă și alt lucru: Dumnezeu a ales și a ridicat apostoli, proroci și învățători spre desăvârșirea sfinților [Ef. 4, 11–12], diavolul însă a ales și a ridicat și el apostoli, proroci și învățători mincinoși împotriva dreptei cinstiri a lui Dumnezeu ca să lupte și să combată atât Legea Veche, cât și Evanghelia. Iar apostoli, proroci și învățători mincinoși cred că sunt doar ereticii ale căror cuvinte și gânduri sunt perverse[FA 20,30]. Deci, așa cum cel care primește pe adevărații apostoli, proroci și învățători primește pe Dumnezeu, tot așa și cel ce primește apostoli, proroci și învățători mincinoși primește pe diavolul. Așadar, cel ce respinge pe sfinți împreună cu ereticii cei spurcați și necurați –primiți pe cel ce grăiește adevarul! – acela comdamnă în chip vădit împreună cu diavolul și pe Dumnezeu.

 Așa dar dacă discutând inovațiile făcute pe vremurile noastre găsim ca ele ajung de fapt la acest rău suprem, vedeți ca nu cumva sub pretextul „păcii” să ne aflăm bolnavi de „apostazie” propovaduind-o pe cea despre care dumnezeiescul Apostol a spus [2 Tes 2, 3] că va fi înainte-mergătoare a venirii lui antihrist7. Acestea vi le-am spus fără teamă și reținere, stăpânii mei, ca să vă feriți atât pe voi înșivă, cât și pe noi. Vreți ca, având toate acestea scrise în cartea inimii, să vin să mă cuminec în Biserica care propovăduiește aceste lucruri și să intru în comuniune cu cei care respingând, chipurile, pe diavolul, resping de fapt pe Dumnezeu? Să mă ferească Dumnezeu Care pentru mine S-a făcut om afara de păcat[Ev 4,15]!

Și punând metanie, a zis:

 – Dacă vreți să faceți ceva cu robul vostru, faceți, dar eu nu voi intra nicicând în comuniune cu cei ce primesc unele ca acestea.
—–

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/08/06/prorocii-mincinosi-sfantul-maxim-grecul/

Cel ce NU STIE ar putea sa fi acceptat sa binecuvanteze si sa cante cu noi

Care e diferența între a pomeni episcopul eretic din frică sau având conștient părtășie cu acesta? Înseamnă cumva că dacă preotul pomenește de frică nu este conștient de ce face? Nicidecum! A pomeni din frică înseamnă a nu întrerupe pomenirea ierarhului eretic din frica de a fi caterisit, de a fi dat afară, din frica de a nu fi susținut de familie, din teama pentru viitorul material al familiei etc. Iar, a avea conștient părtășie cu episcopul eretic, înseamnă a te identifica conștient cu credința lui eretică. La asta, înțeleg eu, că se referă Sfântul Teodor Studitul.

Daniele ce e cu sofismu ăsta??: Înseamnă cumva că dacă preotul pomenește de frică nu este conștient de ce face? Nicidecum! …Iar, a avea conștient părtășie cu episcopul eretic, înseamnă a te identifica conștient cu credința lui eretică.

==== Acolo se zice clar “preot pomeneste de frica” si conditia ca sa fie primit ca  sa “cante si sa binecuvanteze” ca d-aia zice CA AR PUTEA FI PRIMIT, asta arata ca exista si a NU PUTEA FI PRIMIT

=====CONDITIA E CA FRICOSUL sa NU FI avut “conștient părtășie” , NU ZICE CA FRICOSU E CONSTIENT , acolo zice Clar “NU…CONSTIENT PARTASIE”, ca sa poata fi primit sa cante si sa binecuvanteze de a fost CONSTIENT NU E PRIMIT la cantat si binecuvantat. Ai despartit “fricosu”  de ”nu constient” si ai intors cuvintele Sfantului Teodor vezi ca partasia la acrivia- iconomica  afecteaza , acolo NU ZICE DE FRICOSU CONSTIENT

Sântului Teodor Studitul Scrisoarea 49,pag.59-60 Dreapta Credinta in scrierile Sfintilor Parinti vol I, edit. Sophia, Bucuresti 2006

„Dar dacă [preotul] pomenește vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are viețuire fericită,  chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie; dar când e vorba de masa de obște — de vreme ce doar [acolo la liturghie], din frică, îl pomenește [pe episcopul eretic] —, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvinteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel].”

——

frică
nu a avut conștient părtășie


CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni)…își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale. 

conscient și (ob.) conștient, -ă adj. (lat. cón-sciens, -sciéntis). Care are conștiința (noțiunea) unuĭ lucru, unuĭ fapt: conscient de vina luĭ.

CONȘTIÉNT adj. lucid, (fig.) treaz. Lucid (lucidă), adjectiv
Sinonime: limpede, cu mintea clară, raţional, cu multă judecată, perspicace, pătrunzător

Luciditate, substantiv

Sinonime: acuitate, caracter lucid, claritate în gândireconştienţădiscernământlimpezime, perspicacitate, sagacitate, trezie.

—-

In text se refera la cel: 

INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face,

  —
NEȘTIÍNȚĂ s. f. 1. Faptul de a nu ști, de a nu avea știință de ceva; situație în care se află cel care nu știe ceva, nu are știință de ceva.
=======

Sfantul Maxim Grecul : „Iar dacă el procedează aşa din neştiință, atunci este numit rătăcit, nu eretic.“

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/07/30/eretic-sau-ratacit/
———
Sfantul Teofilact :

​12,47-48: Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit 39, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. (48) Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin… Căci cu cât [mai mult] ştiind, a greşit, cu atât mai mare muncă [caznă] lui însuşi îşi pricinuieşte…cel care nu a ştiut-o, din ce pricină este dat la munci [cazne]?” Pentru că, putând a o cunoaşte şi el, nu a voit, ci dintru a sa lenevire s-a făcut pricinuitor de a nu o cunoaşte. Aşadar, pentru aceasta i se cade a fi muncit [căznit], pentru că de bunăvoie nu a cunoscut.

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/08/09/pentru-cei-care-rastalmacesc-si-zic-ca-cei-ce-nu-stiu-nu-ca-nu-vor-sa-stie-se-osandesc-ceea-ce-e-o-mare-minciuna/
———-

“… Dar tainele savarsite de serghianistii care sunt hirotoniti corect si nu sunt caterisiti de la slujirea de preot sunt fara indoiala Taine mantuitoare pentru cei care la primesc cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli privind eficienta lor, si nici nu suspecteaza macar ceva incorect in ordinea serghianista a Bisericii. Dar, in acelasi timp, ele slujesc spre judecata si spre condamnare pentru cei care le savarsesc si pentru cei care se apropie de ele intelegand bine neadevarul care exista in serghianism si, prin lipsa lor de opozitie fata de aceasta, arata o indiferenta criminala fata de batjocorirea Bisericii. De aceea, este esential pentru un episcop ortodox sau pentru un preot sa se retina de la comuniunea de rugaciune cu serghianistii. Acelasi lucru este esential pentru laicii care au o atitudine constienta fata de toate detaliile vietii bisericesti.”(Sfantul Ierarh Chiril de Kazan, primul loctiitor al Patriarhului Tihon- Sfintii Catacombelor Rusiei, pag 221)
——-
Sfantul Paisie: „iar acesta nu știa că este agheasmă, nu este vinovat

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/09/02/cel-ce-nu-stia-nu-este-vinovat/

——-

https://danielvla.wordpress.com/2017/10/05/de-ce-gheron-sava-lavriotul-in-decembrie-2016-alaturi-de-inca-sase-parinti-aghioriti-spunea-ceva-si-acum-spune-altceva/

—————–

danielvla pe Octombrie 7, 2017 la 19:07 Prietene, frica nu e o scuza ca nu stie! Tu nu vrei sa intelegi ca desi preotul pomeneste de frica, el totusi stie ce a facut ierarhul, ca altfel nu i-ar fi frica de nimic? Intelegi sau nu? Si inca ceva: articolul l-am scris cu binecuvantare/ascultare de la un preot. Si cu asta am incheiat, ca ti-am raspuns destul! Te rog sa te opresti din comentat!

ayeaye20 pe Octombrie 7, 2017 la 19:23 Unde zice sfantul Teodor asta ??? Vezi d-asta te-a legat ca refuzi si tai tot intelesul cu fricosul ce pomeneste dar care nu a avut conștient părtășie fraza e clara…

ayeaye20 pe Octombrie 7, 2017 la 19:26 Poti sa ai tu binecuvantare de la oricine daca tai adevaru si din NU faci DA ai probleme nu cu mine ci cu Sfintii ca rastalmacesti

danielvla pe Octombrie 7, 2017 la 19:35 In primul rand, NU M-A LEGAT, CA NU ARE SCHISMATICUL AUTORITATE SA MA LEGE! Vad ca nu pricepi. Hai s-o luam mai babeste! De ce i-e frica preotului fricos? Sa nu cumva sa fie caterisit/pedepsit, daca nu ar pomeni ierarhul. Dar de ce sa-i treaca prin cap sa nu-l pomeneasca??? Doar asa ca i se pune lui pata? Nu. Pentru ca stie ca ierarhul a facut/semnat/afirmat o erezie!!! Daca stie, inseamna ca e constient de erezia in care se afla ierarhul. Si atunci „partasia constienta” nu se mai refera la fricos, ci la un altul, care se face partas in mod constient, adica se da de partea ierarhului eretic cu cugetul! Frica fricosului e determinata de faptul ca stie ca ierarhul a savarsit o erezie si stie ca ar fi de datoria lui sa intrerupa pomenirea. Dar totusi n-o face, pentru ca i-e frica!

ayeaye20 pe Octombrie 7, 2017 la 19:47 Hai ca ai zis-o is doi despre care vorbeste Sfantul Teodor? Acolo zice preotul nu preotii zice la singular acceptat nu acceptati

Harul ca foc ce arde pe cei ce au fapte fara valoare si straluceste pe cei cu fapte de aur

Cartea: ​Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum *Selecție de texte de la Sfinții Prinți și autori contemporani* Ediția a II-a revăzută și adugită,Editura Biserica Ortodoxă Alexandria 2004

Pag.24-25

Râu de foc curge (Daniel 7, 10), care lămurește faptele oamenilor. Dacă cineva are fapte de aur, va ajunge mai strălucitor, dacă cineva are fapte de trestie și fără valoare, este ars de foc (I Corinteni 3, 12-15).

——

TILCUIREA EPISTOLEI ÎNTÎI CĂTRE CORINTENI ŞI A EPISTOLEI A DOUA CĂTRE CORINTENI A SLĂV1TULUI ŞI PREA-LĂUDATULUI APOSTOL PAVEL de Sfîntul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei tălmăcită din elina veche în cea nouă şi împodobit ă cu felurite înseninări de către Nicodim Aghioritul îndreptarea tălmăcirii şi notele ediţiei: Florin Stuparu, Editura Cartea Ortodoxă Bucureşti, 2005

1Cor.3,12-13

Pag.44-46
12 Iar dacă cineva zideşte pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemne, iarbă, stuf, lucrul fiecăruia se va face arătat;(62 Dumnezeiescul Maxim tîlcuieşte zicerea aceasta aşa: „Avîndu-L pe Domnul ca temelie, să zidim asupra ei înălţimea bunătăţilor: să punem «aur», «argint», «pietre scumpe» -adică: cuvîntare de Dumnezeu curată şi nemincinoasă, viaţă străvezie şi strălucită, cugetări dumnezeieşti şi înţelegeri luminate ca mărgăritarul – iar nu «lemne», nici «iarbă», nici «trestii», adică: nici slujire la idoli, nici căscare de gură către cele simţite, nici viaţă fără de socotinţă, nici cugetări pătimaşe şi lipsite de priceperea cea după înţelepciune” (capitolul 12 al sutei a doua din cele teologice), (n. aut. ))

După ce noi, Creştinii, primim credinţa întru Hristos ca temelie a toată casa şi Biserica credincioşilor. începem fiecare să zidim asupra ei. Unii zidesc lucrările cele bune, osebite între dînsele, mai mari sau mai mici. De pildă, zidesc pe această temelie fecioria şi necăsătoria, ca aur; iar nunta cea cinstită, ca argint, necîştigarea de averi, ca pe nişte pietre scumpe; iar milostenia, ca un alt lucru de mai mic preţ.”(63 Dumnezeiescul Ambrozie înţelege prin „aur” dragostea, prin „argint” înţelepciunea, iar prin „pietre scumpe” celelalte fapte bune (la Coresi).     Iar Sfîntul Grigorie al Nyssei zice aşa: ..Pe temelia aceasta se poate zidi «aur», «argint» ori «pietre scumpe». Acestea sînt faptele bune: iar «lemne», «iarbă» şi «trestie» însemnează firea răutăţii, care nu se găteşte spre nimic altceva decît numai spre cheltuiala focului” (Cuvîntul al şaptelea către cei bisericeşti), (n. aut.))

 Alţii zidesc asupra temeliei credinţei lucrările cele rele, care au şi ele trepte şi măsuri. De pildă, cineva zideşte necurăţia patimilor celor trupeşti, ca o iarbă; iubirea de argint şi lăcomia de averi, ca paiele ţarinii secerate, care ard mai lesne decît celelalte, iar beţia, rîsul şi glumele, ca nişte lemne. Poate că unii înţeleg însă altfel şi zic că „lemnele” ar fi păcatele cele trupeşti şi iubirea de argint, iar „paie” şi „iarbă” zic că ar fi beţia, îmbuibarea şi glumele. 

13 ziua (Domnului) îl va arăta. Căci în foc se va descoperi, focul va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. 

Aici, Pavel numeşte „ziuă” pe aceea a celei de-a doua veniri şi a Judecăţii Domnului. Şi zice că cu foc se vor arăta, adică se vor descoperi, ce fel sînt după firea lor, ori „aur” şi „argint”, ori „lemne”, „iarbă” şi „trestii”.(64 Despre această zicere, marele Vasilie zice aşa: ..«Acesta [Hristos] vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc», «botez de foc» numind cercarea din vremea Judecăţii, precum zice Apostolul: «Focul cercetează ce fel este lucrul fiecăruia» şi «ziua (Domnului) îl va arăta, căci în foc se descoperă.»”(Despre Sfînul Duh. capitolul 15). 

Iar dumnezeiescul Diadoh şi purtătorul de Dumnezeu Maxim vorbesc mai într-un glas cu marele Vasilie. Căci Diadohul zice aşa: ..Aceia [ … ] se vor lăsa întru mulţimea tuturor celorlalţi oameni, ca unii ce sînt sub judecată, pentru ca, cercetîndu-se prin focul judecăţii, să-şi ia de la Dumnezeul nostru şi de la împăratul Iisus Hristos soarta ce li se cuvine după faptele lor” (capitolul 3). Iar purtătorul de Dumnezeu Maxim. întrebat fiind despre zicerea aceasta, răspunde aşa: „Cei ce nu au ajuns la desăvirşire, ci se află avînd păcate, vin la Judecată ţinîndu-se spre cercetare; şi, dacă va atîrna mai mult cumpăna faptelor bune, se vor curăţa de muncă”(în Filocalie, foaia 237). (n. aut.) )



14 Dacă lucrul zidit de cineva va rămîne, acela va lua plată; 

15 iar dacă se va arde lucrul cuiva, el se va păgubi. 

Zice: Dacă tu – o Creştine! – ai zidit asupra temeliei credinţei lucruri şi fapte bune ca aurul şi argintul, lucrurile şi faptele tale cele bune vor rămîne negreşit, şi tu vei lua ca plată a lor împărăţia cerurilor. Iar dacă ai zidit lucruri rele şi păcate, să ştii că lucrurile tale cele rele nu vor suferi iuţimea focului celui veşnic, ci vor arde, şi se va arăta că au fost rele. Căci – precum cineva ce ar trece printr-un rîu de foc purtînd arme de aur s-ar face mai strălucit, iar dacă ar fi încărcat cu iarbă şi cu trestii, ar arde împreună cu acelea – tot aşa se întîmplă şi cu faptele cele bune şi cu cele rele. De aceea, nu e de ajuns doar credinţa, fără fapte bune. Căci, deşi temelia este Hristos şi credinţa în Hristos, dacă faptele nu sînt după Hristos şi potrivite cu credinţa – adică bune şi sfinte, precum credinţa e bună şi sfinta – ele sînt vrednice a se arde


El însă se va mîntui, însă aşa, ca prin foc.

Zice: „El”, adică păcătosul, nu are să se ardă şi să se piardă desâvîrşit, adică să se ducă întru a nu mai fi, precum vor arde şi vor pieri faptele lui cele rele; ci „se va mîntui”, adică se va păzi întreg, pentru a se arde în foc în veci. Căci şi noi, cînd vorbim despre vreun lemn care nu arde cu lesnire, făcîndu-se cenuşă, obişnuim a zice că se păzeşte în foc, adică rămîne nears îndelungată vreme.

Acum înţelegem de ce „se păgubeşte” păcătosul, cel ce a făcut lucruri rele, pentru că el a ostenit întru lucruri care îi pricinuiesc muncă. Totodată, el se păgubeşte fiindcă a pus osteneală zadarnică în lucruri neînfiinţate, căci toate păcatele sînt nimic, la fel cum s-ar păgubi un negustor care ar da bani mulţi şi ar cumpă­ra un dobitoc mort în loc de unul viu. Şi „se mîntuieşte” fiindcă rămîne întreg şi nu piere, dar rămîne întreg pentru ca să se muncească veşnic. Aşa tîlcuieste zicerea aceasta dumnezeiescul Hrisostom împreună cu sfinţitul Teofilact.(65 Iar faptul că lucrurile cele rele au să se ardă şi să se piardă de tot, nu însă şi păcătosul care le-a făcut, este mărturisit şi de marele Vasilie, care zice: „Păcatul nu are fiinţă proprie, ci, întru cei ce îl fac şi întru cele ce se fac rău, el lipseşte sufletul de fiinţa binelui, căci, din pricina nedreptăţilor, el închipuie întuneric gindit, care se topeşte cu lumina dreptăţii. Fiindcă, dacă faptele rele încetează, se pierde şi firea păcatului, după cum zice [Scriptura]: «Se va căuta păcatul lui. şi nu se va afla» (Psalm 9:39). Se întîmplă însă ca, celor ce păcătuiesc, să le fie păstrată pedeapsa şi nedezlegată munca pentru păcate.” […]

Ci şi Fotie (la Icumenie) tîlcuieşte zicerea „ca prin foc” aşa: „Şi vezi ce a adăugat: «aşa – zice – ca prin foc», adică aşa se va mîntui, ca şi cum ar fi ţinut în focadică arzindu-se, dar netopindu-se. A avut trebuinţă de această adăugire – anume că păcătosul «se va mîntui» arzîndu-se în foc de-a pururi – pentru ca tu, auzind de «mîntuire», să nu socoteşti că munca va fi doar pînă se vor arde faptele.”

Iar Dialogul (in capitolul IV al Dialogurilor) şi Augustin (în tîlcuirea psalmului 37) înţeleg că „focul” acesta este focul pocăinţei în viaţa aceasta (la Coresi). Însă aici, prin „foc” se în­ţelege cel al venirii Mîntuitorului a doua oară, precum au tîlcuit dumnezeiescul Hrisostom. Teofilact şi Fotie într-un glas. Fiindcă, prin „ziua Domnului”, se înţelege aici aceea a Judecăţii şi venirea a doua, precum a tîlcuit-o şi marele Vasilie mai în urmă. Ci şi Teologul Grigorie zice (în Cuvînt despre botez) : „Ştiu şi foc care nu e curaţitor, ci muncitor, adică pe acela gătit diavolilor şi îngerilor lui, sau pe cel ce va purcede de la faţa Domnului şi va arde împrejur pe vrăjmaşii Lui.” Iar sfinţitul Cosma adaugă: „La sfîrşit, în foc îi botează Hristos pe cei nesupuşi, care nu-L socotesc pe El Dumnezeu. Deci focul acela va cerca şi va desluşi faptele cele bune şi cele rele.” Iar Teodorit zice aşa: „[…] În ziua arătării Mîntuitorului va fi judecată şi cercetare amănunţită, şi focul îi va arăta pe cei ce au vieţuit viaţă bună mai străluciţi decît aurul şi argintul, iar pe lucrătorii răutăţii îi va topi ca pe nişte lemne, şi iarbă şi trestii.” […] (n. aut. )

A judeca pe crestinii cu numele tot crestinii, si scopul la porunca : a nu manca cu ei! si a nu ne impartasi cu ei de dumnezeiestile Taine

TILCUIREA EPISTOLEI ÎNTÎI CĂTRE CORINTENI ŞI A EPISTOLEI A DOUA CĂTRE CORINTENI A SLĂVITULUI ŞI PREA-LĂUDATULUI APOSTOL PAVEL de Sfîntul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei,Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2005 pag. 68-70: 
11 Ci v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul care, numindu-se frate, ar fi curvar, ori lacom de averi, ori slujitor la idoli, ori ocărîtor, ori beţiv, ori răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu mîncaţi împreună! 
Vezi – o, cititorule! – că în Corint nu era numai un singur curvar (acel amestecător de sînge), ci şi alţii, şi că erau mulţi căzuţi în alte osebite păcate ? Şi Apostolul zice: Creştinii să nu petreacă, nici măcar să mănînce împreună cu acela dintre ei care este învederat curvar, ori lacom de averi, ori slujitor la idoli, ori ocărîtor, ori beţiv 90 ori răpitor! 91 Şi cine este slujitorul la idoli pe care îl arată aici sau cum e cu putinţă a fi cineva şi frate Creştin, şi slujitor la idoli totodată ? Răspundem că – precum Samarinenii nu erau desăvîrşiţi bine-cinstitori de Dumnezeu şi Evrei, ci erau pe jumătate Evrei şi pe jumătate slujitori la idoli şi Elini [adică „păgîni”, n. m ] – tot aşa şi între Creştinii Corinteni erau unii care îi cinsteau încă pe idoli. Totodată însă, cu aceasta Apostolul apucă şi întemeiază cuvîntul pentru aceia care mîncau cele jertfite idolilor. 92

—–

90 Vezi şi subînsemnarea zicerii: „Şi nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrînarea” (Efeseni 5:18). (n. aut.) 

91 Iar în a doua epistolă către Tesaloniceni (3:14). Pavel le porunceşte Creştinilor a nu petrece nici cu aceia ce şed nelucrători şi nu fac lucru de mînă. Şi vezi subînsemnarea de acolo, ca să cunoşti cît de înfricoşată era la cei vechi despărţirea de ceilalţi Creştini.(n. aut.) 

92 Unii însă înţeleg că „slujitor la idoli” este aici iubitorul de argint, fiindcă Pavel numeş­te lăcomia de averi şi iubirea de argint „slujire la idoli” (Coloseni 3:5 ). (n. aut.)

—-

Şi bine a zis: „vreunul care, numindu-se frate”, căci acela ce are relele de mai sus doar poartă nume de frate, dar nu este frate cu adevărat. […]  Şi Apostolul porunceşte Creştinilor a nu se aduna împreună şi a mînca cu cei care curvesc învederat, care se lăcomesc la avuţii şi fac celelalte păcate, nu pentru că i-ar urî, ci pentru ca acei răi să ştie că pentru păcatele lor vădite nu se adună împreună cu dînşii fraţii lor Creştini, şi aşa să contenească a mai face rău şi să se îndrepteze.93

12 Căci trebuie oare să-i judec eu şi pe cei din afară? 

Aici, Apostolul îi numeşte „din afară” pe Elini şi pe cei necredincioşi şi păgîni, ca pe unii ce sînt afară de credinţa lui Hristos şi de Biserica Creştinilor Iar „din lăuntru”, îi va numi pe Creştini. Aşadar zice: Eu nu am nici cuvînt, nici vreo purtare de grijă pentru necredincioşi, pentru că aceştia sînt afară de legile lui Hristos. De aceea, este lucru de prisos a zice poruncile lui Dumnezeu acelora ce sînt afară de curtea şi Biserica lui Hristos. Căci, după acelaşi Pavel, „cîte le grăieşte Legea, le grăieşte celor ce sînt în Lege”(Romani 3:19).

—-

93

 Pentru aceasta a zis dumnezeiescul Hrisostom: „Trebuie a ne depărta de cei răi şi a-i scoate dintre noi ca pe nişte mădulare putrede” (în şirul Tîlcuirii Evangheliei lui Matei). Şi Teofilact zice: „Să fie lepădat, ca să nu-i împărtăşească şi pe ceilalţi de răutatea sa!”Aceasta o scrie în tîlcuirea acelui cuvint al Domnului despre cei răi pe care îi arată aici Pavel: „Iar de te sminteşte mîna ta sau piciorul tău, taie-le şi leapădă-le de la tine! Şi, de te sminteşte ochiul tău, scoate-l şi leapădă-l de la tine!”(Matei 18:8). 

Iar marele Vasilie zice că oamenii cei răi se aseamănă cu ciumaţii, pentru că se împărtă­şesc unii pe alţii din răutatea lor. De aceea, precum fugim de ciumaţi, aşa trebuie să fugim şi de răii lucrători ai păcatului: „Zic cei ce ştiu despre aceasta că ciuma (atît cea omenească, cît şi cea dobitocească), cînd se atinge de vreun om sau de vreun dobitoc, se împarte apoi la toţi cei ce se apropie dc acela. Asemenea acestora sînt şi lucrătorii fărădelegii, căci unul împărtăşeşte altuia boala, împreună-bolesc unul cu altul şi împreună pier” (în tîlcuirea psalmului întîi). De aceea şi David îi fericeşte pe cei ce nu au şezut în scaunul pierzătorilor: „Fericit – bărbatul care nu a şezut în scaunul pierzătorilor!” (Psalm 1:1), adică nu petrece şi nu şade împreună cu oamenii cei vătămători de suflet. De aici, Parimistul a zis: „Scoate din adunare pe cel pierzător, şi răul va ieşi împreună cu dînsul. Căci, cînd şade în adunare, pe toţi îi necinsteşte” (Pilde 22:10). Iar dumnezeiescul Hrisostom a arătat că însăşi privirea celor răi vatămă, zicînd pilda aceasta: „Văzînd oarecari pe unii ce pătimeau de ochi, s-au împărtăşii de boală doar din privire” (Cuvântul VII despre pocăinţă). […] 

Despre aceasta scria şi Isidor Pelusiotul: „Aşadar, cum l-a oprit Pavel pe cel ce curvea? Nu l-a bătut şi nu l-a ocărît, ci l-a despărţit de turmă, ca să nu se dea boala cea pierzătoare şi celorlalte oi” (Epistola 290). 

Iar Teodorit adaugă şi aceasta: „Iar dacă cu unii ca aceştia nu se cade a ne împărtăşi nici de obşteasca hrană, cu mult mai vîrtos de cea tainică şi dumnezeiască!” Adică: Dacă Creştinii nu se cuvine a mînca împreună cu cei ce păcătuiesc învederat, cu mult mai vîrtos nu se cuvine a se împărtăşi cu ei de dumnezeieştile Taine! Căci unii ca aceştia sînt nevrednici a se împărtă­şi, de nu se vor pocăi. 

Şi toţi dumnezeieştii Apostoli zic în Aşezămintele lor: „Păcatul neînfruntat se face mai rău decît este, şi se ia la alţii, precum puţinul aluat dospit dospeşte toată frămîntătura, precum furul pricinuieşte ură la tot neamul, precum şoarecii, murind, spurcă vasul de apă sau de unt-de-lemn; precum oaia rîioasă împărtăşeşte de boală oile cele sănătoase, dacă nu e despăr­ţită de celelalte; precum cîinele cuprins de turbare este cu totul primejduitor pentru cel ce s-ar apropia. Deci, dacă nu-l vom despărţi de Biserică pe omul cel fără de lege, casa lui Dumnezeu o facem peşteră de tîlhari.”(n. aut)

—–

Nu voi îi judecaţi pe cei din lăuntru

13 Iar pe cei din afara îi va judeca Dumnezeu. 

Unii, după „nu”, pun virgulă, apoi citesc cealaltă parte ca de la alt început, fără ton întrebător, aşa: „Voi îi judecaţi pe cei din lăuntru”. Pentru că, mai sus, Apostolul a zis: „Ce mi se potriveşte mie a judeca pe cei din afară ?”, aceştia socotesc că zice: Nu! – în loc de: Nu este dreptul meu să-i judec pe aceia. Iar unii citesc fraza unind pe „nu” cu celelalte, cu chip întrebător: „Au nu voi îi judecaţi pe cei din lăuntru”, în loc de: Nu sînteţi datori voi, Creştinii, să-i judecaţi pe cei „din lăuntru”, adică de o credinţă cu voi ? Aşa sînteţi datori! Iar pe cei din afară şi necredincioşi îi va judeca Dumnezeu. Judecătorul mai înfricoşat decît voi. Şi – dacă Creştinii, cei din lăuntru, sînt judecaţi de voi cu judecata voastră mai blîndă – ei nu vor scăpa negreşit de aceea înfricoşată a lui Dumnezeu.

—-

====Poti fi si idolatru si crestin cu numele

Poti fi deci si eretic (in faptă) si episcop cu numele, asta ptr cei care zic GRESIT CA FACI SCHISMA DE NUMESTI ERETIC UN PSEUDO-EPISCOP 

Si nu ne impartasim cu cei ce is sodomiti dovediti

Foarte bine au facut cei ce au ingradit oile de madularele putrede

Pentru cei care rastalmacesc si zic ca cei ce NU STIU (nu ca nu vor sa stie) SE OSANDESC (ceea ce e o mare MINCIUNA)

COLECŢIA TÂLCUIRI LA SFÂNTA SCRIPTURĂ, III, TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA, SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI, Bucureşti 2007, EDITURA SOPHIA, EDITURA CARTEA ORTODOXĂ

Pag.180-181

​12,47-48: Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit 39, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. (48) Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. 
(12,47) Deuteronom 25,2 / Amos 3, 2 (12,48) Levitic 5,17 / 1 Timotei 1,13 

Aici ne arată nouă Domnul ceva mai mult şi mai înfricoşător. Căci zice: „Nu numai de dar va fi golit unul ca acesta şi nimic nu-i va folosi lui spre izbăvirea de munci [cazne], ci şi pricină de mai mare osândă i se va face lui mărimea dregătoriei. Căci cu cât [mai mult] ştiind, a greşit, cu atât mai mare muncă [caznă] lui însuşi îşi pricinuieşte“.  Încă şi prin cele ce urmează mai mult o arată pe aceasta, căci zice: „oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere“. Şi prin aceasta însemnează că mai mare va fi osânda ce se cuvine celor ce săvârşesc lucru învăţătoresc. Deci, învăţătorilor şi li se dă” şi li „se încredinţează“. Li „se dă“, precum ar fi: darul de a face minuni şi a tămădui boli, şi li “se încredinţează” darul cuvântului şi al învăţăturii. Aşadar, la acel grai, adică „se dă”, nu a zis că „mai mult” i se va cere, ci la aceasta, adică „se încredinţează” – căci, cu adevărat, darul cuvântului de lucrare are trebuinţă, iar dascălul este îndatorat cu prisosinţă la aceasta. Pentru că i se cuvine lui a nu se lenevi, ci a înmulţi talantul cuvântului. Deci, graiul acesta: „cui i s-a încredinţat mult”, se cuvine să-l înţelegi în loc de „căruia i s-a dat împrumut mult”, căci „încredinţare” a numit aici împrumutarea.

Dar, întreabă unii: „Bine, fie aşa, că acela care a ştiut voia stăpânului şi nu a împlinit-o este muncit [căznit], dar, cel care nu a ştiut-o, din ce pricină este dat la munci [cazne]?” Pentru că, putând a o cunoaşte şi elnu a voit, ci dintru a sa lenevire s-a făcut pricinuitor de a nu o cunoaşte. Aşadar, pentru aceasta i se cade a fi muncit [căznit], pentru că de bunăvoie nu a cunoscut. 

Să ne înfricoşăm fraţilor, pentru că dacă acela care nicidecum nu a ştiut este „vrednic de bătăi”, ce cuvânt de răspuns îi va izbăvi pe cei care întru cunoştinţă greşesc, şi mai vârtos de vor fi şi învăţători? Că mai grea este osânda acestora.

——

=====Concluzia e simpla is batuti putin cei ce NU STIU SI NU VOIESC/VOR SA STIE,  si nu cum talcuiesc unii ca : gata cei ce NU STIU SE OSANDESC OBLIGATORIU, conditia de OSANDA ca sa zicem asa e : NU STIU, NU VREAU SA STIU(chiar de vrei sa imi arati ca gresesc) , deci parintii ruși au avut dreptate cu pasajul : “… Dar tainele savarsite de serghianistii care sunt hirotoniti corect si nu sunt caterisiti de la slujirea de preot sunt fara indoiala Taine mantuitoare pentru cei care la primesc cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli privind eficienta lorsi nici nu suspecteaza macar ceva incorect in ordinea serghianista a Bisericii. Dar, in acelasi timp, ele slujesc spre judecata si spre condamnare pentru cei care le savarsesc si pentru cei care se apropie de ele intelegand bine neadevarul care exista in serghianism si, prin lipsa lor de opozitie fata de aceasta, arata o indiferenta criminala fata de batjocorirea Bisericii. De aceea, este esential pentru un episcop ortodox sau pentru un preot sa se retina de la comuniunea de rugaciune cu serghianistii. Acelasi lucru este esential pentru laicii care au o atitudine constienta fata de toate detaliile vietii bisericesti.”(Sfantul Ierarh Chiril de Kazan, primul loctiitor al Patriarhului Tihon- Sfintii Catacombelor Rusiei, pag 221)

—-

Si cei de la Lacul Frumos au zis bine :

Cel de al doilea text aduce un plus de lamurire in privinta laturii mantuitoare sau de osanda in ce priveste comuniunea liturgica cu cei ce promoveaza erezia: cei ce nu suspecteaza cu nimic caderea care s-a savarsit in Creta si primesc “cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli” Tainele, se impartasesc spre mantuire. Insa aceste Taine sunt spre osanda celor ce le savarsesc si pentru cei ce se impartasesc si care sunt constienti de caderea doctrinara care s-a petrecut in Creta.

https://danielvla.wordpress.com/2017/07/17/excelent-studiu-al-parintelui-grigorie-sanda-de-la-manastirea-lacul-frumos-despre-masura-intreruperii-pomenirii-ierarhilor-pe-motiv-de-erezie/