Category Archives: sinodul talharesc 2016

Sinodul Talharesc 2016 filioqueist si eunomieist (pag.109 Sf.Vasile cel Mare) prin erezia personalista

Sf.Grigorie Palamas explică de ce lat[r]inii/papistașii îl fac pe Duhul Sfânt creat/creatura cu un început în timp și erezia personalistă


Vol 1 pag 105 : Atunci când auzi că Fiul este obârșie din obârșie și „cel ce numește pe acesta obârșie din neam în neam“ (Is. 41, 4 -Septuaginta) și „împreună cu tine obârșie la ziua puterii tale“(Psalmi 109, 3), să înțelegi că se referă la obârșia creaturilor, așa cum de altfel foarte limpede vorbește despre acesta Apocalipsa Sfântului Ioan, cand îl numește obârșie a făpturilor lui Dumnezeu, nu însă ca și când ar avea început, căci este Dumnezeu, ci ca și creator al acestora. Căci este părtaș al obârșiei Tatălui din care provin toate, care este și caracteristica stăpânirii a toate.

Cum ar putea cineva sa numească pe Fiul ca obârșie a Duhului Sfânt cu înțelesul acesta, daca nu îl numești pe Duhul rob și creat? însă, deoarece Duhul este Dumnezeu, Fiul nu poate fi acestuia obârșie decât dacă ar fi obârșie a dumnezeirii. Dacă Fiul este obârșia dumnezeirii Duhului, este imposibil faptul ca Fiul să fie părtaș împreună cu Tatăl la această obârșie căci s-a teologhisit că numai Tatăl este dumnezeirea izvorâtoare, ceea ce duce la concluzia că Fiul este obârșia unei dumnezeirii diferite și astfel desparte pe Duhul din dumnezeirea care izvorăște din Tatăl. Sau cumva noi cei care marturisim în trei  o singura dumnezeire vom vorbi de doua dumnezeiri diferite într-unul singur?

Cum poate să fie cele două obârșii ale Duhului despre care vorbesc latinii o singură obârșie? Căci nu pot să ne ceară nouă să acceptăm cu credință aceste învățături pe care le propagă…Când noi întrebăm cum poate să fie conform lor doua obârșii al unui singur Duh, aceștia susțin ca una este obârșia celor doua. Noi nu punem întrebarea despre cele doua persoane, ci numai despre una, caci despre aceasta am alcatuit acest cuvânt către ei. Pag.107

Dar, întrucât una este obârșia celor doua, asa cum se spune în mod corect, atunci cum vor fi doua obârșii ale unuia singur și cum, conform lor, cele doua sunt în definitiv una?

Spun ei, deoarece una este din cealaltă. Ce vor să spuna de fapt? Set s-a născut dintr-o singură obârșie, pentru că Eva a fost luata din Adam, deci nu sunt doua obârșii ale acestuia singur, căci una este din cealaltă? Nu este Eva a doua obârșie a celor ce au ieșit din ea, căci și aceasta a avut această obârșie din Adam? Și totuși zămislirea s-a datorat amândoura, însă într-un ipostas diferit și în ipostasuri diferite. De aceea, aceste doua obârșii nu sunt una,…, deși una din ele este din cealaltă.

Dacă aici unde zămislirea, deși nu este una, totuși este a amândoura, nu poate fi singura obârșie a unuia singur, cum în Preaînalta Treime, conform lor, cele două obârșii ale unuia Duhul Sfânt sunt de fapt una, de vreme ce nu există nici comunicare a insușirii theogoniei? Caci s-a teologhisit că numai Tatăl este Dumnezeirea theogonă.

Și iarăși Eva, fiind numai din Adam, este dintr-o singură obârșie. Dacă Adam este din pământ, nu înseamnă de aici că Eva este din Adam și din pământ. Căci numai Adam este din pământ. Ρrin urmare, aceștia vor putea spune fie că Duhul purcede numai din Fiul și astfel vor afirma că purcede dintr-o singura obârșie, urmând bineînțeles părerilor lor și nu dreapta credință, caci nu poate să fie din obârșia din care este și Fiul (aceasta ar însemna iarăși doua obârșii în ființa dumnezeiască și în nici un caz nu ar mai fi Tatăl mai mare decât Fiul prin însușirea de a fi cauzator, căci ar deveni și Fiul cauzator), fie că Duhul purcede numai de Tatăl, afirmând în consecință drept credincios că există o singură obârșie atât pentru Fiul, cât și pentru Duhul. Câtă vreme spun că Duhul purcede din Fiul sau din amândoi și nu numai din Tatăl, nu poate exista singura obârșie a dumnezeirii Duhului Sfânt.

Pag. 109 : … Vasile cel mare în Cuvintele împotriva eunomienilor scrie : “toate cele ce sunt comune Tatălui și Fiului, sunt comune și Duhului”? Dacă însușirea purcederii este comună Tatălui și Fiului, atunci este comuna și Duhului și treimea deνine pătrime, deoarece Duhul νa purcede și el alt duh. Căci, după latini, dacă purcederea nu este comună Tatălui și Fiului, prin care, dupa ei, Duhul purcede indirect din Tatăl  și direct din Fiul – căci spun ei astfel are ipostatic însușirea purcederii Fiul- prin urmare după ei nici însușirea creației și a sfintirii și pur și simplu toate cele ale firii nu ar mai fi comune Tatălui și Fiului, deoarece Tatăl prin Fiul creează și sfintește, iar Fiul nu poate crea prin Fiul. Prin urmare, dupa ei, Fiul are însușirea de a crea și de a sfinții în mod ipostatic direct și nu ca Tatăl care o are indirect. Astfel, cele ale ființei nu difera cu nimic de însușirile ipostatice și prin urmare și ființa nu diferă cu nimic față de ipostas, ca și cum Dumnezeu n-ar fi după aceștia trisipostatic sau o ființă în trei.

Pag. 119
Când tu spui că Duhul purcede și de la Tatăl și de la Fiul și nu adaogi pe „numai de la ei“ oare nici în cazul acesta nu înțelegi că purcede„numai de la ei“ nici nu subînțelegi aceasta, chiar și dacă nu pronunți însă, urmând felul tău de gândire, o să-ți cerem, ca, conform gândirii tale„iubitoare de purcedere“, ca să spun așa să purceadă Duhul și din altă persoană, de vreme ce tu ignori pe„numai“.

Pag 121  Dionisie cugetătorul de cele cerești „cele ale teogoniei celei mai presus de ființa nu se transmit între ele“.

Atunci bravo ție pentru concordanța totală cu Ρărinții cei care au avut înțelepciunea lui Dumnezeu și cu toți care suntem înțelepțiti din învătătura lor.

——

Alții filosofează, vorbind despre comuniunea Persoanelor Sfintei Treimi și, în temeiul credinței lor, încearcă să dovedească așa-zisul adevăr al multor teorii teologice, antropologice și sociale secundare. Sfinții Părinți ai Bisericii nu vorbesc însă despre comuniunea Persoanelor, ci despre comuniunea firii-esenței. Persoanele Sfintei Treimi au însușiri comune și însușiri specifice, neîmpărtășibile. Cele comune sunt firea, esența, energia-lucrarea, de vreme ce Tatăl Îi comunică esența Sa Fiului și Duhului Sfânt, iar cele neîmpărtașibile sunt însușirile ipostatice ale fiecărei Persoane: pentru Tatăl nenașterea, pentru Fiul, nașterea, iar pentru Duhul Sfânt, purcederea. De altfel, nu persoana este modul ființării firii-esenței, ci însușirile ipostatice sunt înseși trăsăturile ipostasurilor-persoanelor. (Isihie și teologie. Calea tămăduirii omului în Biserica Ortodoxă.HIEROTHEOS VLACHOS, MITROP.-Ed.Sophia, pag.316)

(*erezia personalista unirea in dubla purcedere zicand ei/la[t]rinii ca e o singura obarsie desi zic  Tatal si Fiul purced pe Duhul Sfant -deci doua obarsii)
Pag. 109

Căci dacă unește (are ca punct de plecare unitatea persoanelor-n.trad .) în astfel de situații, chiar dacă spune că exista numai o obârșie, o spune numai ca să se asemene cu noi în numiri însă fără să fie una. Dacă însă îi desparte (are ca punct de plecare diversitatea-n.trad .), vede ipostasurile despărțite și atunci în mod clar doua ipostasuri devin automat obârșii ale unuia.

=== unitate in diversitate/ doua obarsii (unitate)+ doua obarsii(diversitate)= patru obarsii (dublarea primelor doua)+ alte doua obarsii care reies din ale Duhului (Ipostasul Duhului fiind si el dublat 1 din unitate +1 din diversitate =2 (2 de Duhul Sfant)ca rezultate ale unitatii(2)in diversitate (2), = sase obarsii (6)-acesta e doar o erezie ce iese din astfel se dogme kakodoxe
Pag.111

Tot dupa parerea lor, de aici se vede că cele ipostatice nu diferă de cele ale ființei. Dacă e așa, atunci nici ființa nu diferă de ipostasuri, ci sunt identice. Oare nu au cazut în mod clar de la Treimea cea preaînaltă și de la unitatea credinței și de la împărtășirea Duhului Sfânt cei care spun și cugetă acestea?

Pag.117 Duhul purcede din ipostasul Tatalui

Pag.119 te voi judeca din cuvintele tale și negreșit te va judeca și Dumnezeu

Pag.141 Sfântul Dionisie Areopagitul…zice: „sunt distinctive numele cel mai presus de ființă și lucrul (ceea ce e popriu) Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, neintroducându-se în Ele nici o schimbare sau comunicare a lor“ 

31. Ρrin urmare, daca spui ca Fiul este purcezător, atunci Tatăl n-ar mai fi niciodată purcezător, căci va împărtași Fiului însușirea theogoniei, ceea ce este exclus.
Unul Născut din lumina cea nenăscută, nu are nici o comunicare prins însușirile ipostatice distinctive față de Tatăl sau Duhul Sfânt

Așadar zice, Fiul lui Dumnezeu cel Unul Născut ne face cunoscut și ne descoperă pe Duhul Sfânt prin sine și cu sine, dar nu și- l purcede, ca nu cumva să comunice cu Tatăl prin însușirile ipostatice

—–

” În aceste documente se vorbește despre comuniunea persoanelor Sfintei Treimi și despre sacralitatea persoanei umane. IPS Ierotheos demonstrează în studii ample[6] că nu există comuniunea Persoanelor Sfintei Treimi, există comuniunea Firii dumnezeiești, a Naturii. Persoanele Sfintei Treimi au aceeași Fire, fiecare Persoană are însușirea ei particulară ipostatică, care nu se împărtășește celeilalte Persoane. Tatăl este nenăscut și această însușire este necomunicabilă.”-Atitudini 

De asemenea, problematică este şi afirmaţia că „persoana umană” este „purtatoarea concretă a chipului unui Dumnezeu personal” şi „membru al unei comunităţi de persoane în unitatea neamului omenesc, prin harul, viaţa şi comuniunea Persoanelor Divine in Sfânta Treime” (art.1).-St Macarie de la Oituz
===Ortodoxie :Unitatea e in Fiinta nu in Persoane/Ipostasuri, textu e eretic zice de unitate in Persoane/Ipostasuri , daca unitatea e pe baza Persoanelor/Ipostasurilor se distruge Treimea. Ptr ca tocmai insusirile Persoanelor nenastere, nastere , purcedere fac sa fie Dumnezeu Treime, ptr ca Tatal naste dar nu e nascut, si purcede dar nu e purces , mai simplu Tatal nu e Fiul si nu e Duhul Sfant, Fiul nu e Tatal si nu e Duhul Sfant, Duhul Sfant nu e Tatal si nu e Fiul

Notă erezia personalistă consta in unitatea pe baza Ipostaselor Sf Treimi, ortodox unitatea e pe baza Fiintei si nu a Ipostaselor,(Ipostasele) Se desosebesc intre Ele prin insusiri personale 
Sf Grigorie Teologul : „ Cea mai înaltă învățătură a teologiei creștine este cea a Tri-Unității dumnezeiești : Dumnezeu Se arată ca Unul în Trei Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Având aceeași ființă, cele Trei Persoane (sau Ipostasuri) sunt un singur Dumnezeu, însă ele se deosebesc prin însușirile personale și alcătuiesc astfel o Treime.

Pag.125„vorbim de Cel nenăscut, de Cel născut și de Cel purces din Tatal…

===Amestecand insusirile distrugi Treimea adica : daca Tatal si Fiul purced pe Duhul Sfant ,Fiul devine Tata si Tatal devine Fiu ,

„ vei numi pe Fiul Tată…și vei sta cu adevarat în partea opusă și vei fi excomunicat dintre noi “ Duhul are proprietatea de a fi purces din Tatăl, Tatăl are automat proprietatea de a purcede pe Duhul 

==(dar nu e purces Tatal) 
===Sintagma unitate in diversitate nu e crestin ortodoxa adica toate sunt una, adica doua obarsii , se naste intrebarea : De ce nu e crestin ortodoxa ?

Aplicata Ipostaselor Treimii e eretica, unitatea e pe baza fiintei nu a Ipostaselor, dar nu spunem si Nu marturisim noi ortodocsii ca ar exista o diversitate in Ipostase (ca aceasta ar insemna sa acceptam doua obarsii=Filioque)  ci marturisim insusiri necomunicabile sau„ se deosebesc prin insusiri Personale( Sf Ioan Damaschin)“

==Nu se poate sluji la doi Domni ne spune Stapanul Hristos Dumnezeu-Omul Matei 6, 24.Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. 

Sf. Teofilact al Bulgariei: 

6, 24a: Nimeni nu poate să slujească la doi domni

(6, 24“) 3 Regi 18, 24; 21, 7 / Luca 16,13 / Romani 6,16 / lacov 4, 4 /1 loan 2,15

״Doi domni” numeşte pe cei ce poruncesc cele împotrivă, adică pe Dumnezeu şi pe mamona. Iar noi facem domn al nostru pe diavolul, după cum şi pântecele ni-I facem dumnezeu; dar, Domn firesc şi adevărat este Dumnezeu, iar mamona este nedreptatea.

6, 24b: Căci sau pe unul îl va uri şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu și lui mamona Luca 16,13 /Romani 6,16/ lacov 4,4/1 loan 2,15

Vezi că este cu neputinţă ca cel bogat şi nedrept să slujească lui Dumnezeu? Fiindcă iubirea banilor îl îndepărtează de la Dumnezeu.
===Deci ei ori se leapada in scris si public de ereziile semnate, ori daca nu marturisesc Sfanta Ortodoxie vadit arata cui slujesc adica mamonei , satanei
Gându’ mi-a spus :
Acest limbaj dublu puteti sa il aveti ca model si ptr limbajul dublu ecumenist eretic gen: nu ne rugam in comun dar ne rugam ptr unitatea cre[t]stinilor, nu cununii mixte da ptr iconomie calcam canonanele unor sinoduri unul chiar ecumenic VI, si transformam acrivia in iconomie
—-

Cu sens de Dictionar explicativ : 

Latrin = cel ce latră

Latrini de la latrină

LATRÍNĂ, latrine, s. f. Closet (rudimentar), privată, hazna. – Din lat. latrina, fr. latrine.

Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de blaurb.

//

LATRÍNĂ, latrine, s. f. Closet (rudimentar), privată, hazna. – Din lat. latrina, fr. latrine.

Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de RACAI

//

LATRÍNĂ, latrine, s. f. Closet fără canalizare.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner

//

latrínă (la-tri-) s. f., g.-d. art. latrínei; pl. latríne

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza

//

latrínă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. latrínei; pl. latríne

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco

//

LATRÍNĂ s. v. closet, toaletă, vece.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco

//

LATRÍNĂ s.f. Closet (fără canalizare); privată. [< lat. latrina, fr. latrine].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner

//

LATRÍNĂ s. f. closet fără canalizare; privată, hazna. (< lat. latrina, fr. latrine)

Sursa: MDN ’00 (2000) | Adăugată de raduborza

//

LATRÍNĂ ~e f. Încăpere specială pentru satisfacerea nevoilor fiziologice; closet; privată. [Sil. la-tri-] /<lat. latrina, fr. latrines

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco

//

latrină f. privată.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb.

//

*latrínă f., pl. e (lat. latrina, din *lautrina, d. lavare, a spăla, fiindcă la început era un loc de spălat). Umblătoare, ĭeșitoare, clozet [!], privată, retiradă, loc p. dejecțiunile corpuluĭ.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner

//

latrínă s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE.

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner

—–

P.S. NU EXISTA MIRENI LAICI , ORI ESTI MIREAN UNS CU SFANTUL SI MARELE MIR LA SF. BOTEZ ORI ESTI LAIC ADICA NEMIRUNS ADICA TURC=PAGAN SAU ERETIC,SECTANT; TRADUCERILE NOI AU INLOCUIT CUVANTUL MIREAN CU LAIC, TINE DE PREDANIILE SF.PARINTI NU LE SCHIMBA DUPA TEO[O]LOGII IADULUI

Advertisements