se intelege ca inceteaza de a fi Sfintite dupa lucrare, nu insa si dupa putere; Nimeni nu poate a vinde, sau a schimba, sau a darui, sau amanet a pune manastirea, unde s-a intemeiat jertfelnic, si unde s-au facut Sfanta Liturghie; Caci si Biserica cazand locul nu se neSfinteste nici nu se vinde

Pidalion 1844, 2007, pag.219

subnota 177 la CANONUL 24 Sinodul 4 Ec.

177 Zice însă şi cartea 11 din împărăteştile aşezământuri titlu 8 Aşezământul 51 (la Fotie titlu 2, cap. 1)
„Cele Sfinţite au drept Dumnezeiesc, şi nu se stăpânesc de cineva. Iar lucru Sfinţit este acela ce s-a afierosit în public.” Şi iarăşi aşezământul al 10-lea, titlu 1 „Sfinţit lucru este cel ce cu dreptate şi prin preoţi s-a afierosit lui Dumnezeu, precum Biserici şi vase, iar acela ce-l face cineva sfinţit cu de la sine putere, nu este Sfinţit. Deci lucrului celui de acest fel Sfinţit, şi Biserica de va cădea, locul (lucrul n. ed.) rămâne Sfinţit. Şi nu poate cineva, să-l stăpânească. Că cel ce odată s-a făcut Sfinţit, nu
încetează cândva de a nu fi Sfinţit. Ci deşi aşezământul 36, cartea 11, titlul 7, zice că cele Sfinţite când se
vor robi de barbari încetează de a fi Sfinţite, precum şi cel slobod, când se robeşte, încetează de a fi slobod, iar după ce scăpat din robie iarăşi se fac Sfinţite, aceasta, zic, se înţelege că încetează de a fi Sfinţite după lucrare, nu însă şi după putere; că după putere, de-a pururea sunt Sfinţite, şi mai ales vasele
cel Sfinţite şi mişcate. Care şi robindu-se de multe ori îşi arată puterea sfinţeniei lor ceea ce este întru ele, şi cu lucrarea. Precum o au arătat, atât Sicriul (chivotul n. ed.) lui Dumnezeu, când s-a robit de cei de alt neam, doborând
pe idolii lor, şi de şoareci umplând locurile lor, şi pe dânşii rănindu-i la şezut [I Împăraţi 5, 9] cât şi
vasele cele Sfinţite care s-au robit de babilonieni din Biserica Ierusalimului, omorând pe Valtasar(Belşaţar – Baltazar n.ed.), pentru că le-au întrebuinţat ca pe nişte obşteşti, şi neSfinţite. [Daniel 5, 30] Cu toate acestea, ceea ce zice marele Vasilie, este pe cât (de) adevărat, pe atâta mai înfricoşat. Că zice, că ceea ce se va afierosi în Numele lui Dumnezeu, până atunci are cinste ca un lucru Sfânt, până ce se păzeşte voia lui Dumnezeu într-însul; pentru aceasta şi casa aceea, şi Biserica cea din Ierusalim, s-au lăsat pustii de Dumnezeiescul Dar, după
Cuvântul Domnului: ,,Iată casa voastră se lasă pustie”. Pentru că nu se păzea voia lui Dumnezeu într-însa, adică preoţii cei ce slujeau într-însa nu păzeau voia lui Dumnezeu. Cele Sfinţite nu poate cineva a le
stăpâni, măcar deşi mulţi ani le-ar fi luat rodurile, după titlul 6 al aşezământului 10. Cele Sfinţite nu putem a le avea ca pe ale noastre. După aşezământul 23 cartea 6, titlul 1. Dacă în mijlocul a două locuri obşteşti şi neSfinţite, se află loc Sfinţit, nu se poate face trecere prin locul cel Sfinţit la cel neSfinţit. După
aşezământul 14, al titlului 1. Se opreşte a zidi cineva în loc Sfinţit, după a 4-a instituţie adică introducerea legilor, titlul 15. Nimeni nu poate a vinde, sau a schimba, sau a dărui, sau amanet a pune mănăstirea, unde s-a întemeiat jertfelnic, şi unde s-au făcut Sfânta Liturghie, şi nevoinţă monahicească. Şi de s-ar face una
ca aceasta, nu are tărie, şi cel ce a vândut va pierde şi preţul ce a luat, şi mănăstirea, ori şi lucrul
mănăstirii ce l-au vândut. Şi cel ce a cumpărat încă asemenea, va pierde şi preţul ce a dat, şi lucrul ce a
cumpărat. Şi preţul acesta se va da la mănăstirile cele de loc, şi la Biserica cea de loc. După aşezământul 1 al titlului al 2-lea din nearale (la Fotie titlul 11, cap 1). Iar aşezământul al 2-lea al titlului al doilea din nearale, (Fotie titlul 10, cap. 1 şi Armenopol cartea 3, titlu 4) porunceşteiconomii şi epitropii, şi ceilalţi chivernisitori ai Bisericilor şi ai Sfintelor Lăcaşuri, şi hartularii, şi Părinţii şi fii acestora, să nu dea cumva lucru Bisericesc ca să-l sădească, sau să-l orânduiască, sau şi amanet să-l puie ei, ca să ia bani pentru acestea. Pentru că cei ce le-ar lua, şi banii vor pierde, şi cheltuiala ce vor face pentru a le lucra, şi cei ce le vor da, vor pierde împreună cu preţul ce l-au luat, încă şi suma cât au cheltuit cei ce le-au lucrat, şi banii aceştia se vor da Dumnezeiescului Lăcaş, al căruia a fost lucrul. Căci şi Biserica căzând locul nu se neSfinţeşte nici nu se vinde.

Advertisements