Sv. Augustin: “în eternitate însă nu există succesiune în trecut, ci totul se află în prezent…Cel ce este veşnic prezent”nota tr.: prezent etern, cel al Creatorului

SFÂNTUL AUGUSTIN CONFESIUNI
EDIȚIE BILINGVĂ, edit. Humanitas, Bucureşti 2018, pag. 553

Cartea a XI-a
CAPITOLUL AL XI-lea

Filozofii nu au o înţelegere corectă
a timpului şi a eternităţii

13 Cei care vorbesc astfel nu au ajuns încă să înţeleagă, o, înţelepciune a lui Dumnezeu62, lumină a minţilor, nu înţeleg încă în ce chip primesc fiinţă; ei năzuiesc să simtă gustul a ceea ce este etern, dar gândirea lor plină de deşertăciune63 este încă purtată încolo şi încoace, pe valurile lucrurilor trecute şi viitoare.
Cine va opri din rătăcirea ei acest fel de gândire şi o va ţine pe loc, pentru a-i da o clipă de statornicie, ca să prindă cât de puţin din strălucirea veşniciei mereu statornice şi să o compare cu necontenita nestatornicie a curgerii timpului? Ar vedea că nu încape comparaţie. Ar vedea că timpul, oricât ar fi de îndelungat, nu îşi datorează lungimea decât marelui număr de mişcări care îşi urmează una alteia pentru că nu pot să se desfăşoare toate deodată; în eternitate însă nu există succesiune în trecut, ci totul se află în prezent, spre deosebire de timp, care nu este niciodată prezent în întregime.
Ar vedea că orice trecut este împins în urmă de viitor, că orice viitor urmează întotdeauna după trecut, că amândouă, atât trecutul, cât şi viitorul, îşi primesc fiinţa şi desfăşurarea de la Cel ce este veşnic prezent64. Cine va ţine pe loc gândirea omului, pentru ca, rămânând o clipă nemişcată, să vadă
cum veşnicia, în care nu există nici trecut, nici viitor, determină, în statornicia ei, atât trecutul, cât şi viitorul?
Stă oare aceasta în puterea mâinii mele65? Sunt eu în stare să înfăptuiesc prin cuvintele gurii mele un lucru atât de măreţ?

——

62. Cf. Efes. 3:10.

63. Ecou al Ps. 5:10: Quoniam non est in ore eorum veritas; cor eorum vanum est – „Căci în gura lor nu e nimic temeinic; lăuntrul lor este pieire“ (RADU–GAL.).

64. Folosind majuscula (Colui che è l’eterno presente), ORSA sugerează persoana Creatorului ca prezenţă eternă a Fiinţei; este unica interpretare explicită în versiunile pe care le‑am avut la îndemână. Oricum, Augustin concepe existenţa creaturii în istorie ca pe o neîntreruptă izvorâre dintr‑un prezent etern, cel al Creatorului; cf. De Trinitate, II, v, 9: Illa quae coram corporeis oculis foris geruntur, ab interiore apparatu naturae spiritalis existunt – „Lucrurile care se întâmplă în exterior, înaintea ochilor trupeşti, îşi primesc existenţa din interiorul structurii naturii spirituale“.

65. Expresie biblică: nunc quidem valet manus mea (Fac. 31:29).