Sv. Macarie Egipteanul, Valens si faptele ce sunt MOTIV DE CADERE daca is urmarite fara discernamant

PSB 34 SFÎNTUL MACARIE EGIPTEANUL SCRIERI OMILII DUHOVNICEŞTI, Bucureşti 1992 pdf

pag. 45-46

Despre Valens
Un oarecare Valens, de neam din Palestina, venind in pustiu, a trăit cea mai mare parte a vieţii sale împreună cu noi. Acesta, după ce a dus o viaţă aspră şi a ajuns la cel mai înalt grad al nevoinţelor (în cele din urmă) a fost dat de ruşine de diavol. Diavolul l-a împins spre înfumurare. Şi fiind cuprinsă, puţin cîte puţin, mintea lui, de această patimă nenorocită, a început să cugete despre sine lucruri mari : că, anume, se află în preajma îngerilor şi că aceştia sînt gata să-i slujească. Prietenii săi povesteau că într-o seară, tîrziu, cosea un coş. Făcîndu-se întuneric şi căzîndu-i jos acul, nu-l găsea. (Atunci) demonul i-a făcut o făclie şi el l-a găsit; pentru acest lucru se mîndrea nenorocitul, minune mare. Dar, prin grija lui Dumnezeu, s-a făcut numaidecît cunoscută obştii vătămarea lui. S-a întâmplat ca nişte străini să aducă fructe comunităţii. Sfîntul Macarie, bătrânul, trimiţând cîte un pumn (din ele) fiecăruia la chilie, i-a trimis şi nenorocitului Valens. Acesta, bătînd şi insultând pe cei ce i le-au adus, a zis: Spune lui Macarie că nu sînt mai rău decît el, ca să-mi trimită el mie binecuvîntare. Cunoscînd, deci, Macarie rătăcirea lui, s-a dus după cîteva zile ca să-i vorbească şi i-a zis : Frate Valens, eşti pe calea cea rătăcită ; încetează şi roagă-te
lui Dumnezeu. El, însă, n-a luat aminte la acest îndemn şi nu i s-a supus. Văzînd, însă, diavolul că
lui i se supune, s-a prefăcut că este Mîntuitorul şi i s-a arătat noaptea, în vedenie, împreună cu mii de demoni, care purtau făclii. I-a arătat o roată de foc, care avea în mijloc ceva asemănător cu Mîntuitorul. Unul dintre (demoni) îi zicea: Te iubeşte Hristos pentru curăţenia vieţii şi pentru purtarea ta; de aceea s-a apropiat de tine ca să te vadă. Ieşi din chilia ta şi văzîndu-l, pleacă-te şi închină-te lui. Ieşind, deci, din chilie şi văzînd mulţimea celor ce purtau făclii, şi ca la o milă pe Antihrist, a căzut şi i s-a închinat. Atît de mult şi-a pierdut minţile nenorocitul, încît după cîteva zile, venind în biserică, a zis în prezenţa tuturor, că nu are nevoie de împărtăşanie pentru că a văzut pe Hristos. Atunci, luîndu-l părinţii, l-au legat pentru un timp cu lanţuri, (umilindu-l), şi făcînd
rugăciuni continue pentru el, l-au vindecat. Pentru că cele protivnice sînt medicamente pentru cele protivnice.
Prin urmare, am socotit necesar să adaug în carte şi vieţile celor amăgiţi, pentru siguranţa celor ce se află pe calea (cea bună). Pentru că şi virtuţile sînt motiv de cădere, pentru cei ce le urmăresc fără discernămînt.