Svantul care nu face minuni, minunile, cel ce are credinta in Hristos nesmintita are in sine deodata toate darurile dumnezeiesti, exista doar o singura schima, sa fugim de toti cei ce lucreaza faradelegea, Nu este de folos sa se lipeasca cineva de calcatorii de lege, partas

Constantin Cavarnos, Sfântul Nicodim Aghioritul ,Editura DOXOLOGIA Iaşi, 2011

pag. 48

Nicodim nu a fost făcător de minuni, ca Sfinţii Cosma şi Macarie al Corintului. Dar acest lucru nu l-a împiedicat să fie considerat sfânt cu mult înainte ca Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului să-l fi canonizat în anul 1955 72. În Biserica Ortodoxă, minunile nu sunt esenţiale pentru canonizare. Astfel Nicolae Cabasila (sec. al XIV-lea) remarcă „Minunile nu sunt întotdeauna dovada unei vieţi pline de virtuţi. Fiindcă nu toţi sfinţii au săvârşit minuni, nici toţi cei ce săvârşeau minuni erau oameni care cultivau virtuţile. Numeroşi sfinţi care au fost înălţaţi de Dumnezeu pe cele mai înalte
trepte ale vieţii duhovniceşti şi săvârşeau mari fapte de virtute n-au săvârşit minuni”73. Motivele recunoaşterii lui Nicodim drept sfânt sunt marile sale contribuţii teologice în viaţa Bisericii, felul său de viaţă creştin cu totul exemplar, virtuţile şi sfinţenia vieţii sale.
Recunoaştera oficială a lui Nicodim în calitate de sfânt a fost cerută în anul 1953 de Mănăstirea Lavra, de care ţinea chilie Skourtaioi, acolo unde Nicodim şi-a petrecut ultimele zile ale vieţii.

72 Teoclit Dionisiatul, op. cit., pp. 10-11.

73 Viaţa în Hristos, Migne, Patrologia Graeca, vol. 150.

Filocalia II pag. 108/151 pdf

69. Unii dintre fraţi se socotescsunt afară de darurile (harismele) Duhului Sfânt. Lenevia în lucrarea poruncilor îi face să nu ştiecel ce are credinţa în Hristos nesmintită are în sine deodată toate darurile dumnezeieşti. Căci aflându-ne, din pricina lenii, departe de dragostea lucrătoare faţă de El, care ne arată comorile dumnezeieşti ascunse în noi, ne socotim, pe drept cuvânt, afară de darurile dumnezeieşti.

pag. 57

10 În monahismul ortodox răsăritean timpuriu exista doar o singură schimă pentru monahi: marea schimă îngerească. Schima mică monahală a fost concepută de unii Părinţi de mai târziu ca o concesie făcută slăbiciunilor şi neputinţelor omeneşti. Vezi Pidalionul Sfântului Nicodim Aghioritul. În Evhologiu există o diferenţiere între cele trei grade
monahale: rasofor, schima mică şi schima cea mare, îngerească.

[in epistola 10 Sv. Theodor confirma O SINGURA SCHIMA]

https://ayeaye20444home.wordpress.com/2020/11/15/traducerea-din-rusa-in-engleza-apoi-in-romana-epistola-10-sv-theodor-studitul/

CUVINTE FOLOSITOARE
ALE SFINŢILOR BĂTRÂNI
CEI FĂRĂ DE NUME
Editura DOXOLOGIA Iaşi, 2009

pag. 255-256

17) Zis-a un bătrân:

– Trebuie să fugim de toţi cei ce lucrează fărădelegea, chiar prieteni sau rude de ne vor fi, dregătorie preoţească sau împărătească de vor avea. Căci depărtarea de cei ce lucrează fărădelegea ne dăruieşte nouă dragostea şi îndrăzneala către Dumnezeu.

18) Tot acesta a zis:

Nu este de folos să se lipească cineva de călcătorii de lege, nici în biserică, nici în târg, nici la alt lucru, ci trebuie să se depărteze de prietenia lor. Tot călcătorul de lege este vrednic să fie ocolit, fiind părtaş muncii celei veşnice.