Svantul Ioan Gura de Aur: nu-i cu putinta sa pacatuiasca cineva si sa fie pedepsit altcineva; nici parintii lui n-au pacatuit nu vrea sa spuna ca cineva poate fi pedepsit pentru parinti; ‘Pai atunci cum s-a spus: Cel ce rasplateste pacatele parintilor asupra copiilor pana la al treilea si al patrulea neam4?’, am putea raspunde ca acolo ca nu este o hotarare pentru toti, ci s-a spus doar despre unii care iesisera din Egipt. Acolo vrea să spună aşa: ‘De vreme ce cei care iesisera din Egipt, desi vazusera semnele si minunile inaintasilor, ajunsesera mai rau decat aceia care nu vazusera nimic din acestea si, prin urmare, vor pati aceleasi lucruri – zice – pe care le-au patit aceia, fiindca au indraznit sa faca aceleasi [faradelegi]’; Tot asa si relele nu sunt de fapt rele in aceasta viata, dupa cum nici cele bune nu sunt bune. Singurul rau este pacatul, iar orbirea nu e un lucru rau.

PĂRINŢII BISERICII

SFÂNTUL IOAN GURĂ-DE-AUR

OPERE XV, OMILII LA IOAN (III)

EDITURA GÂNDUL APRINS 2018

OMILIA a LVI-a

Ioan 9, 1-5

pag. 299-303

1. …Nici acesta nu a păcătuit, nici părinţii lui3. Iar aceasta a spus-o nu arătând că aceia erau fără păcate (căci nu a spus pur şi simplu: nici acesta nu a păcătuit, nici părinţii lui, ci a adăugat: de s-a născut orb4), ci ca să Se proslăvească Fiul lui Dumnezeu5. Că au păcătuit şi el, şi părinţii lui, dar nu de aici – zice – vine orbirea‘. Şi a zis acestea ca să arate nu că acesta nu a orbit din această pricină, pe când alţii din aceasta, că nici nu-i cu putinţă să păcătuiască cineva şi să fie pedepsit altcineva – că dacă primim6 asta trebuie să primim şi cealaltă, şi anume că a păcătuit mai înainte să se nască. Precum, zicând: nici acesta n-a păcătuit, nu vrea să spună că se poate ca din naştere să păcătuieşti şi să fii pedepsit, tot aşa şi atunci când spune: nici părinţii lui n-au păcătuit nu vrea să spună că cineva poate fi pedepsit pentru părinţi – că şi prin Iezechiil înlătură această bănuială: Viu sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu: nu va fi pilda aceasta care se zice: „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii1. Iar Moisí zice: Nu va muri tatăl pentru fiu2. Iar despre un oarecare împărat se spune că [tocmai din această pricină] nu a făcut asta, ca să păzească legea lui Moisí3. Iar dacă cineva zice: Păi atunci cum s-a spus: Cel ce răsplăteşte păcatele părinţilor asupra copiilor până la al treilea şi al patrulea neam4?‘, am putea răspunde că acolo că nu este o hotărâre pentru toţi, ci s-a spus doar despre unii care ieşiseră din Egipt. Acolo vrea să spună aşa: De vreme ce cei care ieşiseră din Egipt, deşi văzuseră semnele şi minunile înaintaşilor, ajunseseră mai rău decât aceia care nu văzuseră nimic din acestea şi, prin urmare, vor păţi aceleaşi lucruri – zice – pe care le-au păţit aceia, fiindcă au îndrăznit să facă aceleaşi [fărădelegi]. Şi că [tocmai] despre aceia s-a spus, poate afla oricine cercetând cu de-amănuntul locul. De ce s-a născut, dar, orb? Ca să se arate slava lui Dumnezeu5, zice. Iată aici alt lucru greu de dezlegat: dacă n-ar fi fost cu putinţă să se arate slava lui Dumnezeu fără ca acesta să fie pedepsit. De bună seamă nu asta a vrut să spună – că nu era cu putinţă, fiindcă era –, ci ‘ca şi în aceasta să se arate’. ‘Cum adică? A fost nedreptăţit pentru slava lui Dumnezeu?’ Unde vezi nedreptate? Că dacă n-ar fi vrut, nu l-ar fi adus deloc în lume; ba eu aş zice că i-a făcut bine prin orbire, că l-a făcut să vadă cu ochii lăuntrici. Că la ce le-au folosit ochii trupeşti iudeilor? Că, orbi fiind măcar că vedeau, mai mare pedeapsă şi-au atras. Şi cu ce a fost acesta păgubit că era orb? Că tocmai prin orbire şi-a recăpătat vederea. Tot aşa şi relele nu sunt de fapt rele în această viaţă, după cum nici cele bune nu sunt bune. Singurul rău este pacatul, iar orbirea nu e un lucru rău. Iar El, aducându-l de la nefiinţă la fiinţă, avea stăpânire şi aşa să-l lase. Şi zic unii că aici ‘ca să‘ nici nu arată pricina, ci deznodământul, ca atunci când zice: Spre judecată am venit Eu în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi1 (dar, de bună seamă, nu a venit ca cei ce văd să nu mai vadă). La fel şi Pavel zice: Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu li s-a arătat, pentru ca aceştia să fie fără cuvânt de apărare2 (deşi nu ca să fie fără cuvânt de apărare le-a arătat, ci [tocmai] ca să capete cuvânt de apărare). Şi iarăşi, în alt loc: Iar legea a intrat şi ea ca să se înmulţească greşala3 (dar bineînţeles că n-a intrat ca să se înmulţească, ci ca să împiedice păcatul).

————

3 Ioan 9, 3.

4 În ediţiacritică şi în textul bizantin expresia ţine de întrebarea ucenicilor, nefiind marcate diferenţe textuale la acest verset. Sf. Ioan Hrisostom pare să citeze altfel textul, de genul: Rabbi, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui? Răspuns-a Iisus nici acesta nu a păcătuit, nici părinţii lui, de s-a născut orb.

5 Ioan 9, 3. Textul original ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu este schimbat cu explicaţia din Ioan 11, 4.

6 Adică admitem.

==

1 Iezechiel 18, 3, 2.

2 Deuteronom 24, 16.

3 II Regi, 14, 16.

4 Deuteronom 5, 9.

5 Ioan 9, 3. Din nou textul este citat puţin diferit.

==

1 Ioan 9, 39.

2 Romani 1, 19-20.

3 Romani 5, 20

Advertisements