Sfântul Simeon Noul Teolog Scrieri I, edit. DEISIS, Sibiu 2001 pag.321,322,323
Căci atunci când se petrece aceasta și suntem botezați duhovnicește prin Preasfântul Duh și ne facem copii ai lui Dumnezeu, și Cuvântul cel întrupat Se sălășluiește ca Lumină în noi prin împărtășirea Preacuratului Său Trup și Sânge, atunci am văzut Slava Lui, Slavă ca a Unuia-născut din Tatăl, Născuți de către El și din El duhovnicește și avându-L sălășluind în noi trupește și noi locuind în chip știut [conștient, gnostos ] în El, atunci de îndată, în însuși ceasul când s-a întâmplat aceasta, am văzut Slava Dumnezeirii Lui…dacă a cunoscut că în el S-a sălășluit Cuvântul întrupat și dacă a văzut Slava Lui, Slava ca a Unuia-născut din Tatăl, iată s-a făcut creștin și, născându-se din nou, a văzut și pe Cel Care L-a născut pe el, L-a recunoscut pe Tatăl nu numai în cuvânt, ci și în realitatea harului și adevărului. Să rămânem, fraților, în această oglindă a adevărului și să ne depărtăm de învățătura și presupunerea vătămătoare și eretică a celor ce spun că Slava Dumnezeirii Domnului Iisus nu se descoperă acum în noi cei credincioși prin darul Duhului Sfânt; fiindcă darul se dă în descoperire și descoperirea se lucrează în dar. Și atunci nimeni nu primește pe Duhul Sfânt, dacă Acesta nu e descoperit și văzut cu mintea, nici nu vede o descoperire, dacă nu este luminat în Duhul Sfânt, nici nu poate să se numească credincios în chip desăvârșit dacă nu primește Duhul lui Dumnezeu, precum a spus Hristos samarinencei: „Cel ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta vreodată, ci se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică” [In 4, 14]. „Iar aceasta”, spune Evanghelistul, „o spune despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei ce cred în El” [In 7, 39]. Vezi cum cei ce nu au în ei înșiși lucrând și grăind pe Duhul sunt necredincioși?…Deci, dacă izvorul țâșnește, atunci negreșit și râul care iese și curge se vede de către cei ce au ochi să-l vadă. Iar dacă, potrivit celor ce gândesc așa, acesta se lucrează în noi în chip neștiut [agnostos], nimeni dintre noi simțindu-le, atunci este vădit că n-am primit defel nici o simțire a vieții veșnice care urmează acestora și rămâne în noi, nici nu vom vedea lumina Duhul Sfânt, ci rămânem morți, orbi și nesimțitori, atunci ca și acum; și așa deșartă ni se face nădejdea noastră [1 Co 15, 17] și alergarea noastră e zadarnică [Ga 2, 2; Flp 2, 16], întrucât suntem în moarte și nu primim simțirea vieții veșnice.
—–
P.S. Asa ca parerea unor care zic , ca nu mai este har (ca ereticul Theodor Leontescu si cei din gasca vesela Claudiu Maria, Ioan Miron, Tudor) nu au nici o valoare ptr ca ei sunt ORBI si talcuiesc in orbirea lor logica ceea ce EI NU VAD, ei nici macar nu se pot numi credinciosi IS MORTI, parerea lor are valoare cand vor vedea harul