Tomosul sinodal; prin verdict comun sinodal insusi Varlaam osandit fiind; afurisit sa fie si taiat de la sfanta lui Hristos soborniceasca si apostoleasca Biserica si de la drept-slavitorul sobor al crestinilor…dar si.. altul; dupa hotararea aceasta a Sinodului, afurisit este, şi taiat de la sfanta lui Hristos soborniceasca si apostoleasca Biserica si de la drept-slavitorul sobor al crestinilor; supus este osandei afurisaniei sinodale/sobornicesti, cata vreme ramane neschimbat si ne aduce aceleasi acuze

PĂRINŢII BISERICII

SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA

OPERE COMPLETE VI

EDITURA GÂNDUL APRINS 2018

Epistola căre Arsenie

pp.83, 85

9 Astfel, dar Varlaam şi Achindin aceleaşi lucruri zicându-le [ei] împotriva noastră (mai bine zis: împotriva sfinților lui Dumnezeu) şi cu aşa îndrăzneală dându-ne [chipurile] în vileag, tot din Tomosul Sinodal ascultă care este verdictul/votul final şi sinodala hotărâre1 ([tomos] în care şi despre lumina ce a strălucit în Tavor vorbindu-se mai înainte – şí aceasta fiind cu totul legată de chestiunea de față –, s-a adăugat în urmă cum [că], prin verdict comun sinodal însuşi Varlaam osândit fiind, ca [în chip] rău şi greşit punându-se [el] împotriva celor dumnezeieşti, şi-a cerut – chipurile – iertare în privința acestora): «hotărâm, aşadar, că, de va arăta cu adevărat pocăință2 şi nicicum nu va fi prins a mai vorbi şi a mai scrie despre unele ca acestea, bine să îi fie [lui]; iar de nu, afurisit să fie3 şi tăiat de la sfânta lui Hristos sobornicească şi apostolească Biserică şi de la drept-slăvitorul sobor al creştinilor; dar şi de s-ar ivi vreun altul care iarăşi i-ar învinui pe monahi de ceva din cele de către acela4 în chip hulitor şi rău-slăvitor [de Dumnezeu] spuse şi scrise împotriva monahilor – mai bine zis: [împotriv]a Bisericii înseşi – sau în orice fel i-ar ocărî pe aceştia în privința [chestiunilor] celor de felul acesta, aceleiaşi osânde supunându-l Smerenia noastră5, afurisit să fie şí acesta, şi tăiat de la sfânta lui Hristos sobornicească şi apostolească Biserică şi de la drept-slăvitorul sobor al creştinilor»6.

10 Care, aşadar, este lucrul pe care Varlaam [în chip] hulitor şi rău-slăvitor [de Dumnezeu] zicându-l împotriva monahilor, a fost dat în vileag [de Tomosul Sinodal]? Oare nu (pe lângă celelalte şi mai înainte de celelalte) [acela] că, de vreme ce [aceştia7] spun că nezidită este şí ființa lui Dumnezeu cea – şi sfinţilor [înşişi] – de-nevăzut şi de-neîmpărtăşit, şi împărtăşita şi văzuta – de către sfinți – de-dumnezei-făcătoare dare şi har şi lucrare, cad în diteism? Dar [tocmai] acesta este lucrul de care şí Achindin necontenit ne învinuieşte. Prin urmare, de vreme ce şi acesta a trecut, nebuneşte, de partea lui Varlaam, de nu va înceta şi nu se va căí, îndreptându-se [adică] pe sine însuşi1, [e limpede că,] după hotărârea aceasta a Sinodului, afurisit este, şi tăiat de la sfânta lui Hristos sobornicească şi apostolească Biserică şi de la drept-slăvitorul sobor al creştinilor. Dar ce zice mai departe Tomosul: «Ci şi cu tărie şi duhovnicească asprime şi pedeapsă zicem ca, de acum, nimeni să nu mai dogmatisească nicicum, pornindu-se [asupra cuiva]2 în privința acestor – şi a altor – cuvinte dogmatice3»4. Vezi şi aici [zicându-se că] pedepsit [va fi] ‘ cel ce se porneşte [asupra cuiva]’, adică cel ce acuză, iar nu cel ce se apără [în cuvânt]? Cine, deci, este cel ce acuză? Nu e oare limpede că Achindin? Că de-ar fi încetat cu totul [chiar] şi după cel de al doilea sinod – [sinod] care l-a [şi] dat în vileag pe acesta5 –, poate că s-ar mai fi putut gândi cineva că altul [decât el] este cel ce s-a pornit [să acuze]; dar acesta nicidecum potolindu-se, nici măcar câtuşi de cât, cum poate zice cineva că altul este cel ce se porneşte [să acuze]? Pe lângă aceasta, şí de se porneşte, şí de nu se porneşte, vădit este că nu s-a pocăit6, nici s-a îndreptat pe sine însuşi7, ci aceleaşi rele-socotințe le are înrădăcinate în suflet; încât, supus este osândei afurisaniei sinodale/soborniceşti, câtă vreme rămâne neschimbat şi ne aduce aceleaşi acuze ca Varlaam.

——-

1 Aici în sensul de decizie.

2 Altfel zis: de se va răzgândi cu adevărat, de se va dezice cu adevărat de cele susţinute de el mai înainte.

3 Literal: excomunicat; sensul primar: dezmoştenit.

4 Adică: de către Varlaam.

5 «Smerenia Noastră» (literal Mijlocia – adică Modestia – Noastră): formulă folosită referitor la sine însuşi de către patriarhul Constantinopolei.

6 Tomosul Sinodal 1, PG 151, 691D–692A.

7 Monahii adică, isihaştii.

1 Altfel zis: corijându-se.

2 Notăm că expresia din original are conotaţie juridică, desemnând intentarea unui proces.

3 Aici expresia «cuvinte dogmatice» are cel mai probabil un sens general, adică acela de teze sau chestiuni dogmatice.

4 Tomosul Sinodal 1, PG 151, 692A.

5 Pe Varlaam, după cât se pare.

6 Altfel zis: că nu s-a răzgândit, că nu s-a dezis de convingerile dinainte.

7 Adică: nu s-a corijat.