Traducerea din rusa in engleza apoi in romana Epistola 1 Sv. Theodor Studitul

Rusă:

https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/poslania/1

Engleză:

Letter 1. To Plato, the spiritual father (1)
What will we talk about with you, my dear father, for we, torn away from your holy essence for God’s sake? What shall we say pleasant or
joyful? For it is not with tears and sorrow that we endure the apparent exile. We have not learned to recognize this as such, since we are
“wanderers” on earth (Gen. 15:13), but only falling away and distant excommunication from God through violation of any His commandment. Therefore, we rejoice and are glad that even though we are not worthy of heaven and earth, we have been honored with you, our holy father, to
tolerate this for His commandment and to lose communion with you in the flesh. However, you, father, are always with us, in front of our eyes
and talking with us. But how else could we live happily when each of us is separate from the others, on our own, if the cover of your holy prayers were not kept unharmed from the evil one? However, we all remained safe and sound. And although we suffered a little on the way, so some fell ill, but He who said: “look at the birds of the air” and “field lilies” (Matthew 6: 26–28), and the Faithful in His promises has kept us, as we had not hoped,
leading us here and inciting the hearts of the local men, especially the archbishop, to compassion for our calamities. We have only one concern and an unceasing thought, combined with our zealous and unworthy prayer, that you might be strengthened, our most longed-for father, and remain firm and adamant in the attempted confession for the truth of God, without fear or hesitation in spirit because of lies those people who are trying to pervert and humiliate the exploits granted to you by the grace of God for piety. For the rumor about this spread
everywhere and terrified the souls of almost everyone, but the Lord “erected a horn of salvation” between Christians and “removed the reproach” from the monks (Luke 1:25, 69). And, I know, every sane person will say that Christ lives and reigns in us, and we obey Him more than the
people whom He created not in order to be despised of them, but in order to be glorified by them. You know everything, you know what you need to do, you don’t need our reminder, but you yourself ordered us to write about it before. So, father, do not be afraid of a person or grief from people. You know that saints, considering these fears and afflictions, like dreams and shadows,
have become a subject of wonder in heaven and on earth. We will work hard, I beg you, we will tolerate a little more, and our “good course” will
be over (2 Tim. 4: 7). The crown is prepared, the eternal reward is prepared, and you will be called a friend of the Heavenly King, a companion of saints and a confessor between people. So I beg and, with an oath, I ask the mercy of my father: be support, patience, courage for us. For if you, father, can stand, then we, your weak children, will become firm, we will be courageous, we will endure everything that happens courageously by the power of God and your prayers. This is an allowance from God, who in this way, of course, tests us and He Himself gives us strength. Do not be afraid, father, of the wiles of
those who try to divert you from the truth. This is a simple matter. Saint Epiphanius in his conversation about Easter shows what a person is like when he advises contrary to what is contained in the Divine Scripture. He speaks from his heart and sets out human statutes. I will cite the words
of the apostle who speaks of such people: “If an angel from heaven also says this, he is an anathema to him” (Gal. 1: 8). To speak of the words:
“My priests have rejected my law and have defiled my holy places” (Ezek. 22:26)? Citing this prophetic saying, st. Gregory the Theologian in his
great apologetic word (2) adds the following: “They did not distinguish this sacred from the bad, but everything was the same for them.”
And there is much more if someone wanted to listen! May their mouths be closed, finally, those distorting the truth of God with false speeches, and may they listen to themselves. But we, with such a clear commandment, moreover, threatening eternal flame for a crime, let us not fall before human threats or torment, – no, I swear by these feats for virtue, – but if we even need to shed blood, let us do it with joy, let us so strengthened by God through your holy prayers. Take heart and you, my brother Euthymius: “You have labored with a good deed” (2 Tim. 4: 7). Let’s not lag behind each other, you are my light and my life. For the sake of small and temporary well-being, let us not lose a blissful life. Do not enjoy yourself, brother, with real pleasures and do not afflict yourself with sorrows, do not show the rear in this battle. Christ rejoiced when he saw that you were scourged for Him. Therefore, do not bring Him sorrow, my beloved, as well as to these angels who rejoiced with Him, and your lord father, and your venerable mother,
suffering for us with the Holy Spirit, and all your brothers, especially me, whom you call: a valuable spiritual gift. We are three brothers in the flesh (3), so let us be brothers and in spirit. May we not dishonor this venerable and divine number, let us betray
ourselves to suffering for the commandment of God, so that we can live forever. Father, our great sorrow is also about our other kind brothers:
how did the Lord arrange them? For we sinners pray that He Himself be their Guardian, Ruler, Leader, when He arranges their affairs, as He
Himself knows, and commands and desires. For truly, we shed bitter tears about them, and we constantly have their faces in front of our eyes, asking for their prayers to help our laziness. However, you, father, pray for everyone so that we can gain patience, prosperity, God’s help and protection from the temptations of the devil and, God willing, that we will see you or our brethren in the flesh. May it be fulfilled! We dare to ask you to greet our dear brother from us, if he is with you. If any of our brothers happens to be with you, then hurry to tell him that too. Together with me, your holy soul is greeted by Mr. Deacon and our father, your good brother and your son, who is a housekeeper, and other respectable and polite brothers. Pray for us, father, fiery and unceasingly, as you command us. We have nothing else to say.

* * *
1. This and the next two letters to St. Plato is written by St. Theodore from Thessaloniki in 797, during his first exile.
2. Works in Russian translation. Part I. p.46. Moskow. 1889.
3. i.e. Theodore, Joseph and Euthymius.

Română:

Epistola 1. Către Platon, părintele duhovnicesc (1)
Despre ce vom vorbi noi cu tine, dragul meu părinte/tată, pentru noi, sfâşiaţi departe de fiinţa ta svântă, pentru numele Lui Dumnezău/ de dragul lui Dumnezău? Ce vom spune noi plăcut sau vesel? Căci nu este cu lacrimi și mâhnire aceea [că] noi îndurăm exilul aparent. Noi nu am învățat să recunoaștem acest lucru ca atare, din moment ce noi suntem
„rătăcitori”/1688 “înstreinată”/”pribegi” pe pământ (Gen. 15:13), dar căzând departe doar și excomunicarea îndepărtată/[la o] distanţă de la Dumnezeu prin încălcarea oricărei porunci a Lui.

Prin urmare, ne bucurăm și [suntem] bucuroşi/ne veselim că deși noi nu suntem vrednici de cer și pământ, noi am fost onorați/învredniciţi cu tine, svântul nostru tată/părinte, răbdăm aceasta pentru porunca Lui și să pierdem comuniunea cu tine în trup/carne. Totuși, tu, tată, ești mereu cu noi, în fața ochilor noștri și vorbind cu noi. Dar cum altfel noi am putea trăi fericiți când fiecare dintre noi este separat de ceilalți, pe cont propriu, dacă acoperirea svântelor tale rugăciuni nu ne-ar păstra nevătămaţi de cel rău? Cu toate acestea, noi toții am rămas încă în viaţă/nevătămaţi. Și deși noi am suferit puțin pe drum, așa că unii s-au îmbolnăvit, dar Cel care a spus: „privește la păsările din aer”/1688 “Căutaţi spre pasările ceriului” și „crinii câmpului ” (Matei 6: 26–28), iar Credincios în promisiunile Lui ne-a ținut [pe] noi, așa cum noi n-am sperat, conducându-ne [pe] noi aici și incitând/strâni inimile oamenilor din localitate, în special a arhiepiscopului, la compasiune pentru calamitățile/dezastrele noastre. Noi avem o singură preocupare și un gând neîncetat, combinat cu rugăciunea noastră zeloasă și nevrednică, pentru ca tu să fii întărit, al nostru cel mai dorit tată, și să rămâi ferm și dur/tare/nestrămutat/necompromis în încercarea mărturisirii pentru adevărul Lui Dumnezău, fără teamă/frică sau ezitare în duh din cauza minciunii/minciunilor acelor oameni care încearcă să pervertească/schimbe și să umilească realizarile remarcabile/ faptele eroice care ți-au fost acordate ţie de harul lui Dumnezău pentru evlavie.
Pentru [că] zvonul despre aceasta [s-a] răspândit pretutindeni și a îngrozit sufletele/duhurile a aproape tuturor, dar Domnul „a ridicat un corn al mântuirii”/ 1688 “Şi rîdică corn de spăsenie” între Creștini și „a înlăturat ocara”/ 1688 “să ia ocara mea întru”de la/dintre/din călugări (Luca 1:25, 69). Și, eu știu, fiecare om sănatos[la minte] va spune că Hristos trăiește și domnește în noi, iar noi îl ascultăm [pe] El mai mult decât
oamenii pe care El i-a creat nu pentru a fi disprețuit de ei, ci pentru a fi slăvit de ei.

Tu ştii totul, tu ştii ce tu trebuie să faci, tu nu ai nevoie de aducerea aminte [a] noastră, dar tu însuți ne-ai ordonat nouă să scriem despre asta înainte. Deci, tată, nu te teme de o persoană sau de durere din [partea] oamenilor /de la oameni. Tu şti că svânții, având în vedere aceste temeri/frici și suferințe, precum visele și umbrele, au devenit un subiect de minunare/mirare în cer și pe pământ. Noi vom lucra [din] greu, eu te implor, noi vom răbda puțin mai mult, iar [al] nostru „bun curs” se va fi terminat/se va sfârşi (2 Tim. 4: 7). Coroana/Cununa este pregătită, răsplata veșnică este pregătită, și tu vei fi numit prieten al Cerescului Împărat, însoţitor al svânților și
mărturisitor între oameni. Așa că eu cer și, cu un jurământ, eu cer mila tatălui meu: să fie sprijin, răbdare, curaj pentru noi. Căci dacă tu, tată, poți sta, atunci noi, copiii tăi slabi, vom deveni fermi, noi vom fi curajoși, noi vom îndura tot ce se întâmplă cu curaj prin puterea lui Dumnezău și rugăciunile tale.

Aceasta este o încuviinţare/permis/ cu voia de la Dumnezău, care în acest fel, desigur, ne testează/ne încearcă [pe] noi și El Însuși ne dă nouă putere. Nu-ți fie frică, tată, de ticăloșiile ale
celor care încearcă să te abată [pe] tine de la adevăr. Aceasta este o chestiune simplă.

Svântul Epifanie în conversația sa despre Paști arată cum este o persoană atunci când sfătuiește contrar celor conținute în Dumnezăiasca Scriptură. Vorbește din inimă lui și stabilește statutele/legile omeneşti. Voi cita cuvintele apostolului care vorbește despre astfel de oameni: „Dacă un înger din cer deasemenea spune aceasta, el este o anatemă pentru el”/1688 “au îngeru den ceriu va binevesti voao afară den ce am vestit voao, anathema să fie!” (Gal. 1: 8). Pentru a vorbi de cuvinte:„Preoții mei au respins legea Mea și au spurcat locurile mele svânte” (Ezechiel 22:26)/1688 ” Şi preoţii lui au defăimat leagea Mea şi spurca sfintele Meale” (Iezechiil 22, 26)? Citând această zicală prorocească, sv. Grigorie Theologul în al său cuvântul mare apologetic/apărător (2) adaugă următoarele: „ Ei nu au deosebit acest svânt de rău, dar totul a fost la fel pentru ei.” Și sunt mult mai multe dacă cineva ar fi vrut să asculte!
Fie ca gurile lor să fie închise, în cele din urmă, cei care denaturează adevărul Lui Dumnezău cu false/mincinoase discursuri, și fie ca ei să se asculte pe ei înșiși. Dar noi, cu o atât de clară poruncă, în plus, amenințând flacăra veșnică pentru o crimă, să nu cădem noi în fața amenințărilor omeneşti sau chinului – nu, eu jur de aceste fapte pentru virtute, – dar dacă noi chiar trebuie să vărsăm sânge, o facem cu bucurie, să ne întărim atât de mult de Dumnezău prin rugăciunile tale svânte. Ia inimă/Fi curajos și tu, fratele meu Euthimie: „Tu ai lucrat cu o faptă bună”/1688 “Nevoinţa cea bună m-am nevoit” (2 Tim. 4: 7). Să nu rămânem[în urmă] în spatele celuilalt, tu ești lumina mea și viața mea. De dragul unei bunăstări mici și temporare, să nu pierdem o viață fericită. Nu te bucura tu însuţi, frate, cu adevărate plăceri și nu te afecta/ nu îți provoca tu însuţi cu durere, nu arăta spatele în această luptă. Hristos s-a bucurat când El a văzut că ești biciuit pentru El. Prin urmare, nu-I aduce Lui întristare, iubitului meu, precum și acestor îngeri care s-au bucurat cu El, și stăpânului tău tată, și mamei tale venerabile, suferind pentru noi cu Duhul Svânt, și toți frații tăi, în special eu, pe care îl numeşti: un dar duhovnicesc valoros. Noi suntem trei frați în trup/carne (3), deci să fim frați și în duh. Să nu dezonorăm acest venerabil și dumnezăiesc număr, să ne angajăm/dedicăm pe noi înșine să suferim/suferinţei pentru porunca lui Dumnezău, pentru ca noi să putem trăi pentru totdeauna. Tată, marea noastră întristare este deasemenea despre ai noștri ceilalți frați buni: cum le-a aranjat Domnul? Căci noi, păcătoșii, ne rugăm ca El Însuși să fie Păzitorul lor, Domnitor, Conducător, când El va aranja ale lor treburi, așa cum El Însuși știe, și poruncește și dorește. Cu adevărat, noi vărsăm lacrimi amare despre/cu privire la ei, și noi constant avem feţele lor în fața ochilor noştri, cerând rugăciunile lor pentru a ajuta lenea noastră.
Cu toate acestea, tu, tată, roagă-te pentru toţi, astfel încât noi să putem dobândi răbdare, prosperitate, ajutorul Lui Dumnezău și protecția împotriva ispitelor diavolului și, [cu] voia Lui Dumnezău, aceea că noi te vom vedea pe tine sau pe frații noștri în trup. Fie să fie plinit/Să se împlinească! Noi îndrăznim să te rugăm să îl saluți pe dragul nostru frate de la noi, dacă el este cu tine. Dacă vreunul dintre frații noștri se întâmplă să fie cu tine, atunci grăbește-te să-i spui lui asta deasemenea. Împreună cu mine, sufletul tău svânt este întâmpinat/salutat de domnul Deacon și de tatăl nostru, fratele tău bun și fiul tău, care este un îngrijitor, și alți respectabili și politicoși frați. Roagă-te pentru noi, tată, înfocat/fierbinte/arzător/înflacărat și neîncetat, așa cum tu ne poruncești. Noi nu avem altceva de spus.

* * *

1. Aceasta și următoarele două epistole/scrisori către Sv. Platon sunt scrise de Sv. Theodor de la Thessalonik în 797, în timpul primului său exil.
2. Lucrări în traducere Rusă. Partea I. p.46. Moskowa. 1889.
3. adică Theodor, Iosif și Euthimie.

Multumim Lui Dumnezău, lui Ambrozie traducatorul si celor care au mai ajutat la tradus!