Traducerea din rusa in engleza apoi in romana Epistola 130 Sv. Theodor Studitul

Rusă:

https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/poslania/130

Engleză:

Letter 71 (130). To Navratia, son

We were late to send you a letter, beloved son, but this is because here too there is fierce persecution, flagellation, bondage, imprisonment, since he who holds us in his power breathes anger and threats, and, looking for the pious here and there, grabs them and tortures them. Going to the city where he is now located, he did not hesitate to say: “I will beg the emperor to send a royal
official with me to cut off their heads or tongues.” I do not know if these words will be carried out. Meanwhile, we have already prepared for this, not only for this, but also for other reasons: because of the anger of this person and because the bishops there gathered, for, as they say, they gathered in order to arrange something like that. The sevent, in fear and trembling, – since the head of wickedness himself severely threatened him with death if he was guilty of anything small, he was afraid to give us even paper and ink. From this there was a delay. Moreover, it was an obstacle to hear that you were released from prison, and the Sardinian one, we didn’t know exactly who it was — the head was cut off. For these reasons, we delayed. However, we, humble ones, have the privilege of talking with you again, informing you that we wholesome with the body – oh, if you could say: and the spirit! – according to your holy prayers and my blessed father. Regarding what you hinted at, what I will say and what I will say, besides that, for the gravity of the heresy corresponds to the severity of the persecution? Indeed, what can be expected when Christ is rejected through the humiliation of His holy icon? And not through the shedding of blood and the dissection of the flesh? And not through sorrow and sighing? and not through bonds and detention and any other calamities? Because of the “vessels” of “anger ready for perdition” (Rom. 9:22), one of which is the one you spoke of? And you will see even more difficult things, brother, if heresy continues. But those who endure are “blessed,” “for theirs is the kingdom of heaven” (Matthew 5:10). Hosts of confessors and martyrs are already rejoicing and celebrate, accepting some after a blessed death, and others invisibly encouraging with their help. But what am I saying about the martyrs? Christ Himself, who is confessed, rejoices, and strives with every confessor. For otherwise they are courageously enduring real disasters would not be able to bear them. And the women would not have shown courage like the ancient holy wives, the laity and dignitaries would not have rushed to the exploits, the virgins would not despise the views of the wicked men. It wouldn’t be visible everywhere the people dungeons, deserts, mountains, forests and caves would not be filled with those who had fled for the Lord’s sake, finally, the whole of heaven would not oscillate. They are so firmly believe that Christ Himself is being persecuted. And one must hope and be sure that every true believer will endure all torment with Christ and with the help of Christ. That is our news. “Let the meek hear and rejoice” (Ps. 33: 3). Let them hear east and west of what is happening in Byzantium, and give praise. “When sin multiplies,” then “grace abounds” (Rom. 5:20). Here is a strong struggle, here blood flows, irrigating the Church of Christ more abundantly than the streams of Eden. “Therefore the Lord says so:“ I will glorify those who glorify me, but those who not glorify me will be put to shame ”” (1 Kings. 2:30). Describe also and you, whoever you are as a jealous of the Lord, this new, or better, divine martyrdoms, so that descendants know that God is truly with us, and lives the seed of the righteous, and contains Christ’s in themselves that golden race of martyrs, which were not overcome, and they would not be overcome by the “gates of hell”, according to the promise of the Truthful (Matthew 16:18). “It is difficult for you,” it is said, “to go against the pricks” (Acts 26:14). And it cannot be otherwise. I say this, as a miserable. You, sacred son, give me your prayers. Salute the names of your co-confessors and fellow practitioners, and not only them, but if you meet them, and all the other chosen ones of God, chosen from thousands of lamps in the world, vessels of mercy, useful to God, creators accoding will of God, beloved of the Trinity, by whose prayers we may also be saved, unworthy!

The brother who is with me greets you and everyone.

Written in 820.

Română:

Epistola 71 (130). Către Navkratie, fiul

Noi am întârziat să îţi trimitem o scrisoare, iubit fiu, dar aceasta este pentru că și aici de asemenea este persecuție acerbă, flagelare, robie, închisoare, întrucât cel care ne ține [pe] noi în puterea lui respiră mânie și amenințări, și, căutându-l pe cel evlavios aici și acolo, îi apucă [pe] ei și îi torturează [pe] ei. Mergând în orașul în care el se află acum, el nu a ezitat să spună: „ Eu îl voi ruga pe împăratul să trimită un oficial împărătesc cu mine ca să le taie de tot capetele lor sau limbile. ” Eu nu știu/cunosc dacă aceste cuvinte vor fi realizate/puse în faptă. Între timp, noi ne-am pregătit deja pentru asta, nu numai pentru asta, ci și din alte motive: din cauza mâniei acestei persoane și din cauză că episcopii acolo s-au adunat, pentru că, așa cum spun ei, ei s-au adunat pentru a aranja ceva de genul acesta. Cei șaptesprezece, de frică și tremurând – din moment ce capul răutății el însuși l-a amenințat grav pe el cu moartea dacă el era vinovat de ceva mic, lui i-a fost teamă să ne dea nouă chiar hârtie și cerneală. De aici a apărut o întârziere. Mai mult, a fost un obstacol să auzi că tu ai fost eliberat din închisoare, iar cel din Sardinia, noi nu știam exact cine era – capul [lui] a fost tăiat. Din aceste motive, noi am întârziat. Cu toate acestea, noi, cei smeriţi, avem privilegiul de a vorbi din nou cu tine, informându-te [pe] tine că noi suntem sănătoși cu trupul – oh, dacă tu ai putea spune: și cu duhul! – după rugăciunile tale svânte și cu binecuvântatul meu tată. Referitor la ceea ce ai înțeles, ce voi spune eu și ce eu voi spune/proclama, în afară de asta, pentru gravitatea ereziei corespunde gravității persecuției?Într-adevăr, ce se poate aștepta atunci când Hristos este respins prin umilirea svântei Sale icoane? Și nu prin vărsarea sângelui și prin disecția cărnii? Și nu prin durere și suspin? și nu prin legături și detenție și alte calamități? Din cauza [acestor] „vase” de „mânie gata pentru pierdere” (Rom. 9:22)/ 1688 “vase de urgie întărite spre peire” (Rîmleani 9, 22), dintre care unul este acela despre care ai vorbit? Și tu vei vedea și lucruri chiar mai dificile, frate, dacă erezia continuă. Dar cei care îndură/rabdă sunt „binecuvântați/fericiţi”, „pentru că a lor este împărăția cerurilor” (Matei 5:10)/1688 “că acelora iaste împărăţia cerurilor!”(Matthei 5, 10). Taberele de mărturisitori și martiri se bucură deja și sărbătoresc, acceptând [pe] unii după o moarte binecuvântată/fericită, iar alții [dintre marturisitori, martiri şi svânţi] încurajând nevăzut cu ajutorul lor. Dar ce spun eu despre martiri? Însuși Hristos, care este mărturisit, se bucură, şi [alege să]simtă cu fiecare mărturisitor. Căci altfel ei sunt [şi] rabdă curajos dezastre reale [şi] nu ar putea să le suporte/îndure/rabde/ poarte. Și femeile nu ar fi arătat curaj ca vechile soții svânte, mirenii și demnitarii nu s-ar fi grăbit la exploatări, fecioarele nu ar disprețui privirile celor răi. Nu ar fi vizibil pretutindeni temniţele oamenilor, deșerturi, munți, păduri și peșteri nu s-ar fi umplut cu cei care au fugit de dragul Domnului, în cele din urmă, întregul cer nu ar oscila/nu s-ar clătina. Ei cred atât de ferm că Hristos Însuși este persecutat/prigonit. Și unul trebuie să spere și să fie sigur că fiecare credincios adevărat va îndura toate chinurile cu Hristos și cu ajutorul lui Hristos. Asta este vestea noastră. „Lasă-i pe cei blânzi să audă și să se bucure” (Ps. 33: 3)/1688 “Auză cei blînzi şi să să veselească” (Psalm 33, 2). Lasă-i să audă [la] est și [la] vest de ceea ce se întâmplă în Bizanț, și să aducă laudă. „Când păcatul se înmulțește”, atunci „harul abundă” (Rom. 5:20)/1688 “ iară unde au înmulţit păcatul, au prea prisosit darul”(Rîmleani 5, 20). Iată/Aici este o luptă puternică, aici curge sânge, irigând/udând Biserica lui Hristos mai abundent decât fluxurile/rîurile Edenului. „Prin urmare, Domnul spune așa:„ Îi voi preaslăvi pe cei care mă preaslăvesc, dar cei care nu mă slăvesc vor fi rușinați ”(1 Regi 2:30)/1688 “Şi acum zice Domnul: Nice într-un chip mie, căci numai pre ceia ce vor mări pre Mine voiu mări, şi cela ce Mă defaimă pre Mine se va necinsti”(1 A împăr. 2, 32). Descrie de asemenea și [pe] tine, oricine ai fi ca un gelos pe Domnul, acest nou, sau mai bine aceste martiriuri/mucenicii dumnezăieşti , astfel încât urmașii să știe că Dumnezău este cu adevărat cu noi, și trăiește sămânța dreptului, și conțin [pe] Hristos în ei însuși acel [de] aur neam/popor/nărod=norod al martirilor / acea de aur rudenie a martirilor, care nu au fost învinşi și ei nu vor fi învinşi de „porțile iadului”, după promisiunea Adevărului (Matei 16:18). „Este dificil pentru tine”/1688 “Cu greu iaste ţie“, se spune/este spus, „să te duci împotriva înţepăturilor” (Fapte 26:14)/1688 “către bolduri a lovi”(Faptele 26, 14). Și nu poate fi altfel. Eu spun asta, ca un mizerabil. Tu, fiule svânt, dă-mi mie rugăciunile tale. Salut numele co-mărturisitorilor tăi și fraţilor lucrători/făptuitori, și nu numai pe aceștia, dar dacă îi întâlniți [pe] ei, și pe toți ceilalți cei aleși ai lui Dumnezău, aleși dintre mii de lămpi/făcli din lume, vase ale milosteniei, utile pentru Dumnezău, făcători/făptuitori conform voinței lui Dumnezău, iubiţi de Treime/Troiţă, prin rugăciunile cărora noi poate de asemenea [să] fim mântuiți,[noi] nevrednicii!

Fratele care este cu mine te salută [pe] tine și [pe] toți.

Scrisă în 820.

Multumim Lui Dumnezău, lui Ambrozie traducatorul si celor care au mai ajutat la tradus!