Category Archives: Uncategorized

Cica libertate cu 666

Normal ca nu mergem!!!

De aceea nu mergem

https://danielvla.wordpress.com/2017/08/20/parintii-athoniti-rusi-rafail-berestov-si-onufrie-stebelev-globalizarea-si-ecumenismul-doua-coarne-ale-antihristului-doua-parghii-de-putere-ale-satanei/

„Binele nu mai este bine, dacă mijloacele sunt rele” (Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântarea teologică 1, 4 PG 36, 16C).

Advertisements

Sfantul Marcu nu ii primea intru partasie pe eretici

Cartea: Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți,Vol.2, edit. Sophia 2009 Bucuresti

Pag.319-320

I se mai ceruse și înainte să se învoiască la unire, chiar de ar fi făcut-o în chip vădit numai de hatârul celorlalți. El răspunsese: „ Nu se cade a face pogorăminte ori a șovăi în privința credinței.” Iar când i s-a arătat că deosebirea între cele două mărturisiri era neînsemnată, Marcu a răspuns: „Vorbiți întocmai ca dregătorul care stăruia pe lîngă Theodor să-i primească întru părtășie pe eretici doar o singură dată, iar apoi să facă cum voiește. Ceea ce-mi ceri este ca și cum ai zice: Lasă-mă să-ți tai capul, iar apoi te poți duce unde voiești.”După pilda aceasta, Marcu rămase neclintit pînă la sfîrșit.

——-

Matei Vulcanescu:

De aceea, IPS Serafim e în îngrădire faţă de Arhiepiscopul său, Ieronim. Pe Patriarhul Bartolomeu nu are cum să-l pomenească (şi, prin urmare, să-i întrerupă pomenirea), pentru că acesta nu are jurisdicţie în sudul Greciei, nu e pomenit decât de Arhiepiscopul Ieronim în această parte a Greciei.

Este adevărat faptul că IPS Serafim a conslujit cu Arhiepiscopul Ieronim ca membru al Sinodului permanent în ziua de Boboteaza în 2017, lucru pe care îl consider greşit şi pentru care l-am tras la răspundere şi i-am cerut explicaţii. IPS Serafim mi-a răspuns că nu se rupe deocamdată de Sinodul Bisericii Greciei pentru că dacă s-ar rupe ar însemna să se autoexcludă din Sinod, să nu mai aibă nicio putere de a stăvili ecumenismul în Grecia şi să se autoizoleze, ceea ce este cu totul contraproductiv în acest moment.

—–

==== Concluzie simpla unii zic ca are si pasaport cu cip(Serafim de Pireu)acu a slujit si cu ereticii ecumenisti( si rugat bineinteles), degeaba esti anti-ecumenism si pro-cipuri(cnp), acestea is doua coarne. Daca nu le retezi pe ambele , unul(cornul ramas) va face sa  creasca si pe celalalt (cornul taiat), deci fie ca esti anti-ecumenism dar pastrezi cnp-ul ul(cip-ul)te va face sa cazi in ecumenism, si varianta a doua tai cornu cnp-ul(cip-ul) si lasi ecumenismul ca nu te afecteaza, in timp din cauza ecumenismului iti vei reface cnp-ul, iei cip-ul, ele merg in tandem(in doua coarne ca sa zic asa). Alt exemplu Buza Claudiu e pro-cip (are si cnp) ptr ca zice la oameni sa le ia (documentele cu cip) era anti-ecumenist s-a ferit de erezie acu emana erezii: acrivia-iconomica, partas la erezie ortodox , plus ca s-a rugat cu ereticii ecumenisti la consitoriu a cazut in ecumenism erezie, tiparul(modelul) e acelasi doar persoanele difera si exemplele pot continua


Al doilea Avertisment pentru Grigorie Sanda


A 3-a Erezie promovata de Grigorie Sanda: pomenitor de frica=ortodox=partas la erezia

Sau – pomenitor ortodox(din frica) al ereticului

 – partas ortodox(din frica) la erezia episcopului

———


„Canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe interzic cu desăvârşire rugăciunea în comun cu ereticii. Dacă preotul pomenitor din frică ar fi eretic atunci însuşi Sfântul Teodor Studitul, care vedem că este un canonist desăvârşit, nu ar fi acceptat ca un preot pomenitor din frică, deci ortodox dar părtaş din frică prin pomenire la erezia episcopului, să binecuvânteze masa de obşte – nu o simplă masă, ci o masă de comunitate fie ea monahala sau laică. Cel ce binecuvântează masa este mai mare decât ceilalţi care participă la masă, pentru că cel mic se binecuvântează de cel mai mare, deci acel preot care pomeneşte din frică se bucură de cinste înaintea mesenilor. Un eretic nu poate să se bucure de această cinste.“

===Grigorie Sanda zice:

pomenitor din frică, deci ortodox dar părtaş din frică prin pomenire la erezia episcopului

Mai clar :

– pomenitor de frica=ortodox=partas la erezia

====Sfantul Teodor spune:

SCRISOAREA 452
Căci dacă acel lucru [împărtăşirea] nu este părtăşie, nici cădere [din dreapta credinţă], ce folos s-a dobândit de pe urma luptelor cu aceia [cu ereticii] şi a Vărsărilor de sânge şi a necazurilor? 
Dreapta Credință în scrierile Sfinților Părinti, Ed. Sophia 2006, vol.1, pag. 131-135
====Desi apar in text negatii nu, nici is pentru a arata ca Mucenicii tocmai de aceea s-au luptat ca, considerau: partasia cadere din credinta, deci in nici un caz cel cazut din credinta NU ESTE ORTODOX

—–

SFÂNTUL TEODOR STUDITUL, SCRIERI ÎMPOTRIVA ICONOCLAȘTILOR, Editura Intitutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, BUCUREȘTI – 2017, pag.8, 81

„Dacă vreunul nu socotește printre celelalte erezii și erezia celor care se dezlănțuie împotriva cinstitelor icoane – [erezia] care îi îndepărtează de Dumnezeu în aceeași măsură ca și celelalte – , ci ar spune că părtășia cu aceștia este indiferentă, acela este eretic.”(Anatemă din finalul Primului tratat polemic împotriva iconomahilor).

====Cine zice ca nu conteaza că cineva are partasie cu ereticii, că nu ne afecteaza aceasta partasie e considerat ERETIC de sfantul Teodor si chiar anathema, deci cum poate fi ortodox cel partas cu ereticii???Dar cel care din eretic partas face ortodox partas, el ce e (Grigorie Sanda)??

——

==== limbaj ecumenist:

“Deci sa lasam si noi fiecare atitudinile exclusiviste, sa ne acceptam si sa ne sprijinim pe calea mantuirii, sa lasam polemicile si sa ne zidim duhovniceste unii pe altii.”

=====Aceasta cu  : atitudinile exclusiviste se invata in facultatile ecumeniste cu nume ortodox , parca si aud discutia dintre un mirean si un filopapistas cu nume de preot ortodox din Bucuresti: 

Mireanul : – Toma de Aquino e eretic. 

Filopapistasul cu nume de preot ortodox: Dar sa nu fim exclusivisti, el (Toma de Aquino) e ortodox
—-

====Motivatie indirecta ptr ruga in comun de la consistoriu cu ereticii(tipic ecumenist) sa nu judecam :

“parintele Sava spune ca preotii trebuie sa mearga numai la consistoriu nu si la recurs unde sa dea marturie, daca parintii vor sa dea marturie si la recurs si la consistoriul patriarhal, oare putem noi sa-I judecam? 

=====In viata Sfantului Maxim  acolo Sfantul a fost luat pe sus si nu s-a dus el la judecata ereticilor vremii, apoi ca sa nu se mearga a 2-a sau a 3-a oara la astfel de judecata tocmai ptr ca  sa NU FIE NEVOIT respectivul marturisitor sa se roage cu ereticii(ceea ce din pacate s-a si intamplat). In cazul acestei rugaciuni nu exista nici un dubiu ca cei DE FATA(ereticii acuzatori) NU AR FI CONSTIENTI ce fac sau pe cine sau ce acuza, ei sunt constienti ptr ca acuza marturistorul si mimeaza o judecata ortodoxa, deci nu exista nici urma de scuză  ptr aceasta cadere in rugăciune cu ereticii

——-

“(cantarea se refera clar la o rugaciune sau ierurgie).”

“ierurgiile necesare”
=====Ioan Vlăducă spune : nu exista ierurgii…Sfantul Justin Popovici spune ca nu este valabila aceasta impartire papistaseasca, scolastica intre ierurgii si Taine…

—–

Exista partasie cu erezia !!! dar NU exista cu intelesul ăsta : partasia la erezie= stare intermediara=ortodox pomenitor de frica constient (dat de Grigorie Sanda):

„Din toate aceste aspecte rezultă clar că, clericii, şi nu numai, care au duh ortodox, dar pomenesc ierarhii semnatari ai documentelor eretice din anumite nedumeriri sau frici, până la o condamnare sinodală, se află într-o stare intermediară între Ortodoxie şi erezie“
Cartea : Sfântul Andrei Arhiepiscopul Cezareei Capadociei Tîlcuire la Apicalipsă, Edit. Sophia 2016
Pag.66-67: Iar cel călduț în credință este lepădat, căci el și crede, și nu crede. Și Sfântul Grigorie de Nazianz zice:…cel rece, care n-a gustat credința cea fierbinte,  de multe ori va fi întru nădejde s-o dobândească. Iar cel fierbinte, care s-a încălzit prin Sfântul Botez cu Duhul, iar apoi a rătacit din lene, și-a tăiat nădejdea de mântuire, nesocotind credința primită mai înainte.[…] În credință starea mijlocie – nici cald, nici rece, ci căldicel – nu este de nici un folos, ci este de lepădat.

====Starea mijlocie e de LEPADAT , care dupa dvs e : partasie la erezie ( stare intermediara) prin pomenirea de frica constienta ce il face(pe preot) ortodox ca poate binecuvanta masa. PAI DACA E ORTODOX CUM E LEPADAT?????

———

Ar fi bine sa va deziceti public de aceste erezii prin scrisoare cu semnătură dandu-le anathemei, ptr ca daca nu va veti dezice veti inventa altele asta spun Sfintii

Semnat: Miscarea pentru Apararea Ortodoxiei

Primul avertisment! pentru Grigorie Sanda

http://ortodoxinfo.ro/2017/10/11/ieromonah-grigorie-sanda-partasia-comuniunea-cu-erezia-cu-ereticii-si-alte-explicatii/​

“…“Dar dacă [preotul] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e ortodox, trebuie să ne îndepărtăm de dumnezeiasca împărtăşanie; dar când e vorba de masă de obşte – de vreme ce doar acolo [la Liturghie] din frică îl pomeneşte [pe episcopul eretic] – ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie nici cu eretic, nici cu episcopul său
(Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi, vol. 1, Ed. Sofia, 2006).

Dacă Sfântul Teodor Studitul ar fi văzut în preotul care pomeneşte din frică pe ierarh un eretic, atunci cu siguranţă nu ar fi fost de acord ca acest preot să binecuvânteze masa de obşte şi să cânte cu cei ortodocşi (cântarea se referă clar la o rugăciune sau ierurgie). Ştim că preotul care pomeneşte de frică este conştient de erezia episcopului său, frica reprezintând singura cauză pentru care acesta pomeneşte, deci în sinea lui el este ortodox, dar pomenitor din frică. Prin această pomenire din frică, el îşi calcă într-o oarecare măsură conştiinţa, fiind un compromis pe care îl săvârşeşte, această părtăşie pe care el o are.”

=====Prima minciuna si Falsificare a textului adica EREZIE(1) care cuprinde si o a doua EREZIE(2) modificarea sensului: “preotul care pomeneşte de frică este conştient de erezia episcopului său” 

1. Textul nefalsificat e: ” de vreme ce doar acolo [la Liturghie] din frică îl pomeneşte [pe episcopul eretic] – ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie  nici cu eretic, nici cu episcopul său” 

2. In text e se spune de:

– din frica… nici nu a avut conştient 

Grigorie Sanda zice: 

 – de frica…este conştient

———Asta se numeste trunchere/tăiere si schimbare/modificare a sensului din: nici nu… constient in constient(de frica)

Noi, Miscarea pentru Apararea Ortodoxiei va ACUZAM PUBLIC DE EREZII=Minciunii Grigorie Sanda, prin Falsificarea Textului si schimbare a sensului, va rugam sa va retrageti public aceste doua erezii sub forma de articol si sa nu mai teologhisiti !!! ca sa nu fie mai multe erezii

Părtășie=Împărtășit=Participare(=Comuniune) si despre ȘTIA si CUNOȘTINȚĂ, acordul, dezacordul launtric

SCRISOAREA 452

Lui Nichita egumenul [1]

Nu cred că e nepotrivită Sfinţiei tale părinteşti scrisoarea aceasta, nu numai pentru că plineşte cele ale dragostei, ci şi fiindcă dezvăluie ceva întristător care s-a aciuat în sufletul nostru smerit. Şi, dacă porunceşti, ia aminte la cele spuse.

După întoarcerea de la întrevederea cu sfinţii voştri părinţi din Akrita, m-am întâlnit cu fratele nostru Atanasie, povestindu-i fiecare din cele discutate întru Domnul şi spunându-i că şi [egumenul] din Midichia îl susţine pe [egumenul] [din mănăstirea] lui Maximin în schimbarea lui cea preafrumoasă, adică în apărarea [credinţei] şi în mărturisirea [ei]. Dar el a dezmințit şi eu am cerut pricina dezminţirii. Iar acela a zis: „În ceea ce priveşte problema apărării [credinţei] [apologetica] – fapt care el[2] l-a semnat, iar eu l-am citit – zice să ne împărtăşim dar să nu avem părtăşie [cu ereticii] şi să existe iconomie [în această privinţă] prin slăbirea acriviei, căci aceasta nu este cădere de la adevăr”.

Ce înseamnă acestea, preacinstite părinte? Nu mărturiseşte [acela], precum spune în Typos, că „cruţându-mi bătrâneţea, mi-am pierdut sufletul, având părtăşie pe baza tăgăduirii icoanei lui Hristos şi a Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor; căci aceasta înseamnă erezia iconomahă şi prin acest fapt m-am pierdut împreună cu cei necredinciosi, apoi şi până la sfârşit am rămas neprigonit în mănăstirea mea, agitând lumea în urma noastră”?

[Făcând] astfel, [de fapt el] nu se mărturiseşte şi nu plânge, ci arată doar acele bâiguieli – cum mi-a spus cel ce mi-a explicat -, de vreme ce şi-a adus ca apărător al cauzei sale pe un oarecare părinte Dianion, care ar fi făcut acelaşi lucru şi pe care, zice el, l-a primit Sfântul Vasile; apoi [mai aduce ca exemplu] şi pe tatăl lui Grigorie Teologul. O, dreaptă mânie şi a sfântului nostru arhiereu, şi a întregii plinătăţi a mărturisitorilor! Căci dacă acel lucru [împărtăşirea] nu este părtăşie, nici cădere [din dreapta credinţă], ce folos s-a dobândit de pe urma luptelor cu aceia [cu ereticii] şi a Vărsărilor de sânge şi a necazurilor? Şi pentru ce a mai fost canonisit şi el însuşi? Şi de ce îşi mai lasă mănăstirea? Şi de ce este oprit de la slujirea celor sfinte? O, iarăşi zic, dumnezeiască mânie! Fiindcă ţine adevărul întru nedreptate, i se pare că şi Părinţii pătimesc la fel cu el.

Dar hai să vedem cuvântul lui fără logică. „M-am împărtăşit, dar nu am avut părtăşie”. Zice undeva cel cu glas mare între teologi [3]: „M-am împărtăşit de chip şi nu l-am păzit. Se împărtăşeşte de slăbiciunea mea ca şi chipul să-l mântuiască, şi trupul să-l facă nemuritor. Iată, dar, se face părtaş cu a doua părtăşie şi care e mult mai uimitoare decât prima”. Iată că „m-am împărtăşit” este înţeles ca „a avea părtăşie”. Căci împărtăşire şi părtăşie este acelaşi lucru, una trăgându-şi numele de la a avea parte împreună de ceva, iar una de la a face părtaşi pe cei ce au ceva împreună. Dar şi insuflatul Apostol [zice]: „paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este părtăşia de sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este părtăşia cu trupul Domnului? Fiindcă o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi dintr-o singură pâine ne împărtăşim” (1 Cor. 10, 16-17). Iată, a arătat şi aici lumina lumii[4] că părtăşia este participare, şi nu este cineva întreg la minte care să nu spună că participarea este împărtăşire. Aşadar, după cum dumnezeiasca pâine cu care se împărtăşesc ortodocşii îi face pe toţi cei ce se împărtăşesc de ea un singur trup, tot aşa şi pâinea ereticească îi face părtaşi unii cu alţii pe cei ce se împărtăşesc de ea şi îi înfăţişează un singur trup potrivnic lui Hristos. Deci cel grăitor în deşert degeaba grăieşte în deşert. Iar dacă totuşi mintea celui ce s-a împărtăşit nu a fost de acord cu fapta [împărtăşirii], acest lucru este şi mai mult o lepădare, fiindcă – de vreme ce ştia că face un lucru străin [de credinţă] – a păcătuit întru cunoştinţă, netemându-se de Dumnezeu, Care ucide şi sufletul şi trupul prin azvârlirea în gheenă, ci [înfiicoşându-se] de cel care bate trupul doar pe lumea asta (cf Mt. 10, 28). Pentru ce sunt puse laolaltă cele care nu se pot împăca?[5] De ce îi crede ajutători pe sfinţii care sunt [de fapt] împotrivitori faţă de el?[6] Deja şi numai acordul sau dezacordul [lăuntric] în ceea ce priveşte mărturisirea şi lepădarea [de credinţă] se socoteşte de ei [de sfinţi] ca împlinire a faptei şi la ei nu ţine ca dovadă făţărnicia că numai se atinge de jertfă [cu gura, iar cu mintea petrece nedespărţit de Hristos] – şi nu [zic] [jertfă] idolească, ci nici când e vorba de jertfa propriu-zisă [a lui Hristos, săvârşită de eretici]. Şi exemplele sunt nepotrivite[7].

Aşadar, ce altceva decât aceasta a fost în prigoana dinainte? Sfântul patriarh a fost dat jos, a fost exilat, a fost îndepărtat într-un ţinut de la marginea [imperiului][8]. În locul lui pe scaun a fost un luptător împotriva lui Hristos, un sinod de nelegiuiţi, anatematizarea Sfântului Sinod de la Niceea[9], proclamarea unei credinţe odinioară antihristice, îndepărtarea sfinţilor episcopi şi egumeni, a monahilor şi monahiilor. Valuri de sânge, morţi neaşteptate, încarcerări, foamete, jafuri. Şi ceea ce e mai înfricoşător şi de văzut, şi de auzit: cinstita icoană a lui Hristos ocărâtă, călcată în picioare; [la fel] a Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Bisericile şi altarele, ruinate, cele sfinte, profanate şi predate focului. Aşa stând lucrurile, oare nu tot cel ce are părtăşie, adică se împărtăşeşte de pâinea otrăvitoare[10] se leapădă de Hristos, fiind departe [de El] şi necuvios, afară numai dacă şi-a revenit cumva prin pocăinţă? Aşa se ţine adevărul şi pentru el au fost ucişi mucenicii şi au suferit toate cei ce s-au ţinut de el. „Şi dacă cineva umblă după dreptarul acesta”, zice Apostolul, „pace şi milă peste el şi peste Israelul lui Dumnezeu” (Gal. 6, 16). Căci cazul lui Dianion şi al tatălui Teologului – şi dacă mai este vreun altul asemănător era vreo farsă a unei scrisori meşteşugite, scrisă în chip mincinos de eretici, iar sfinţii aceia au subscris ei [scrisorii] din simplitate faţă de sofismele din ea, iar nu din oarecare frică – să nu fie! Fiindcă de îndată ce au cunoscut vicleşugul, au revenit şi au apărat cu bună îndrăznire [credinţa dreaptă].

Acestea, părinte sfinte, dacă sunt lege pentru tine [înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor], transmite-i-le bărbatului ca, cunoscând adevărul, să lepede acel nedrept înscris şi să fie rânduit împreună cu cei drept credincioşi; şi, de vreme ce este şi bătrân şi canonisit, de aceea să lase şi vestita-i mănăstire. Iar dacă nu, făgăduieşte-ne că nu ai nici o părtăşie în ceva cu bărbatul [acela], dacă nu se căieşte.

1 Sf. Nichita a fost egumen în mănăstirea din Midichia şi e prăznuit la 3 aprilie.

2 Egumenul din mănăstirea lui Maximin.

3 Sf. Grigorie Teologul, Cuvânt la teofanie, PG 36, 325.

4 Aşa e numit Sf. Pavel.

5 Ce folos de împărtăşire, dacă mintea nu e de acord cu ea.

6 Aşa şi azi ne fundamentăm deciziile filoeretice pe afirmaţii ale sfinţilor scoase din context, şi nu ţinem seama de faptul elementar că sfinţii citaţi au acţionat exact contrar în cazuri similare. De pildă, azi e foarte uzitat Sf. Maxim Mărturisitorul pentru a susţine holismul ştiinţific şi unitatea religiilor, fără să se ţină seama că Sf. Maxim niciodată nu a gândit aşa ceva, dovadă fiind tocmai poziţia sa intransigentă faţă de orice erezie.

7 În sensul că n-au fost cercetate îndestulător spre a se vedea raţiunea lor.

8 Sfântul Nichifor fusese exilat în insula Proconis într-o mănăstire a Sfântului mare mucenic Teodor unde şi-a petrecut ultimii 13 ani de viaţă.

9 Cel din 787.

10 Denumire dată împărtăşaniei eretice.

| Dreapta Credință în scrierile Sfinților Părinti, Ed. Sophia 2006, vol.1, pag. 131-135

La problema cu antimisul

Daca nu are atimis ptr ca : i-a fost luat sau l-a dat inapoi ptr ca are semnatura minciuno-episcopului un posibil raspuns e in cartea :Ivan Andreev, SFINŢII CATACOMBELOR RUSIEI, Vieţile noilor mucenici, Bucureşti, 2015 pag.185 : 

episcopul Damaschin a făcut ceea ce era mai necesar, de asemenea şi o masă…Folosind părticele de moaşte din crucea de la gâtul său, vlădica a reuşit să facă un antimis dintr-o simplă cârpă cu o cruce făcută pe ea.

—– 

P.S. Unii parinti români ce au intrerupt pomenirea folosesc epitaful cu Sfintele Moaste