Category Archives: Uncategorized

Nu stie, fara ca acela sa-si dea seama, inconstienti, primim harul, hirotonit legitim

cartea: Staretii Despre vremurile din urma, Petru Voda 2007, Pag.212-213

Iti  aduc un exemplu,ca sa intelegi cat de atenti trebuie sa fim: Ce ii spune preotul copilului ptr ca acesta sa devina crestin ?”Te lepezi de satana?”Pruncul nu spune nici “da” nici “nu”doar plange.Atunci ,preotul ce face?Il cufunda in apa si la citirea sfintelor rugaciuni,pogoara Sf Duh si cu toate ca pruncul nu stie aceasta,in el deja se aseaza Sfantul Duh si devine crestin,intotdeauna avand cu el Harul lui Dumnezeu
=====

Trezirea Duhovniceasca II, Edit. Evanghelismos 2012, pag.205

Vezi, copilaşul, la Sfântul Botez, atunci când preotul îl afundă în apă primeşte pe Sfântul Duh, fără ca acela să-şi dea seama de aceasta şi după aceea se sălăşluieşte în el harul dumnezeiesc.

======

Sfantul Simeon Noul Teolog, Scrieri I, edit Deisis Sibiu 2001, pag. 47

„ Fiindcă am fost botezați ca prunci inconștienți, / primim harul ca niște desăvârșiți și în chip nedesăvârșit, / dobândind iertarea întâii neascultări” ( H 55, 38-48).

—–

Pag.422

răspunsul dat de Fericitul Augustin donatiștilor: săvârșitorul hirotonit legitim administrează Sfintele Taine și acea administrare nu are nimic de-a face cu vrednicia personală a slujitorului, sau cu absența ei

—–

Pag.426

Dionisie Areopagitul…Epistolă VIII…că un preot neluminat(aphotistos) „nu e preot deloc, ci un dușman, un amăgitor, unul care se prostește pe sine însuși și e un lup în mijlocul poporului lui Dumnezeu”( Ep. VIII, 2; PG 3, 1092C)

Advertisements

Iuda s-a impartasit nevrednic, primirea Harului atarna de starea sufletului

Cartea: CEA MAI SCURTA CALE CATRE RAI Nu judeca și nu vei fi Judecat, Arhimandrit Serafim Alexiev, edit. Sophia 2007,pag.110-111

„Iuda a primit chiar de la Hristos Precinstitul Lui Trup, dar s-a împărtășit nevrednic și, pentru aceasta, satana a intrat în el.”  De aici se vede limpede că primirea Harului prin Sfintele Taine atârnă exclusiv de starea sufletului celui care le primește.“

Iar cu trei stari

Cartea : Despre credința ortodoxă și despre erezii, edit. Basilica, București-2010, pag.161: 

„ Sufletul omenesc are trei stări: de ignoranță, de îngâmfare și de științăNeamurile se găsesc în starea de ignoranță;Biserica cea adevarată în stare de științăereziile, în stare de îngâmfare. Nu poți vedea ceva mai lămurit decât aceea că ereticii, acești oameni îngâmfați, afirmă fără să aducă dovezi ceea ce își închipuie că știu și o afirmă cu mai multă tărie decât oamenii Bisericii, care într-adevăr știu. Mai mult, ereticii se disprețuiesc unii pe alții și-și bat joc unii de alții, pentru că se întâmplă chiar ca aceeași idee să fie foarte prețuită de unii, iar de alții să fie socotită nebunie.“ (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. XVI, 100.7,101.1.-101.2., în col. PSB, vol. 5, p. 540)

Pacatul ne desparte de Dumnezeu, prorocii mincinosi/pseudo-prorocii

​Pacatul ne desparte de Dumnezeu si ne spurca; rugaciunea ne spala, ne sfinteste, ne deschide din nou calea spre lumina si iubirea lui Dumnezeu. 

(Pr. Ilarion Felea, Spre Tabor)

——–
Parintele Ilarion Felea: CINE ESTE ANTIHRIST?
“Cine sunt antihristii, cine este Antihrist si ce este lucrarea antihristica, taina faradelegii care se lucreaza in lume inainte de aratarea lui Antihrist?
 Antihristii, despre care aminteste mai intai Sfantul Evanghelist Ioan, sunt fortele anticrestine si uneltele raului; sunt contrarii lui Dumnezeu, potrivnicii Tatalui, Fiului si Duhului Sfant; sunt prigonitorii crestinilor, ateii – oamenii lui Antihrist si dusmanii lui Hristos, vrajmasii neimpacati ai Crucii, ai Evangheliei si ai Bisericii.
De aceea, in istoria Bisericii toti prigonitorii crestinilor si toti marii vrajmasi ai Bisericii au fost numiti antihristi. Asa au fost numiti Irod si Nero, Diocletian, Iulian Apostatul si Mahomed, toti imparatii, sultanii, regii si tiranii sangerosi care au prigonit pe crestini.
Tot in grupul antihristilor, Sfantul Ioan Evanghelistul numara si ereticii, „care dintre noi au iesit” (1 In. 2:19), „duhurile inselatoare” (1 Tim.4:1), razvratitii care ataca unitatea de credinta a Bisericii, proorocii si apostolii mincinosi, pseudo-hristosii, pseudo-proorocii si pseudo-apostolii. Asa au fost numiti Simon Magul, Cerint si Nicolae din vremea apostolilor, din Asia si Macedonia, Nestorie si altii pana in ziua de astazi.
Acestia sunt antihristii: toate acele persoane razvratite, potrivnice, dusmane lui Hristos, fie ca sunt stapanitori care prigonesc pe crestini, fie ca sunt eretici care ataca invatatura cea dreapta a crestinilor. Si mii si altii pun piedici crestinismului, si unii si altii sustin lupta impotriva fiilor lui Dumnezeu; si unii si altii reprezinta duhul lui antihrist, puterea intunericului si a raului care se razvrateste impotriva luminii, a binelui si adevarului. Toti acestia sunt slugile si premergatorii lui Antihrist.

Iisus Hristos numeste pe Antihrist «uraciunea pustiirii»(Mt. 24:15, cf Dan. 9: 27). Apostolul Pavel il numeste pe Antihrist «omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce este Dumnezeu sau e facut pentru inchinare, asa incat sa se aseze el in Biserica lui Dumnezeu si pe sine sa se dea drept Dumnezeu» (2 Tes. 2:3-4).
«In zilele cele de apoi – spune „Invatatura celor 12 apostoli” (cap. 16) – se vor inmulti apostolii mincinosi si amagitorii si se vor preface oile in lupi, si dragostea in ura.Caci sporind nelegiuirea se vor uri unii pe altii si se vor prigoni si se vor trada si atunci se va arata amagitorul lumii (Antihrist) ca si cum ar fi Fiul lui Dumnezeu».

 Istoria intreaga nu este altceva decat o infruntare si o lupta a binelui cu raul, a pacatului pustiitor cu virtutea mantuitoare, a luminii cu intunericul, a adevarului cu minciuna, a vietii cu moartea, a lui Hristos cu slugile lui Antihrist. Exista in lume un spirit care neaga, un duh rau care se impotriveste lui Dumnezeu, „o uraciune a pustiirii” (Mt. 24:15), „o taina a faradelegii” (2 Tes. 2:7) care lucreaza intre oameni cu puterea satanei. Aceasta e lucrarea antihristica, amagitoare, inselatoare, mincinoasa; e lucrarea antihristilor, satanica, distrugatoare, infernala. Ea tine pana la sfarsitul veacurilor, pana la venirea a doua. Acum, puterea si lucrarea aceasta e legata, e „oprita” de puterea si lucrarea Bisericii lui Hristos, de puterea si de lucrarea harului Duhului Sfant.

(Preot Ilarion V. Felea, Spre Tabor, Vol. IV: Desavarsirea, Editura Crigarux)

Sfantul Simeon Noul Teolog dand anathema

Sfantul Simeon Noul Teolog, Scrieri I, edit. Deisis Sibiu 2001

Pag.245

„Căci dacă am presupune că luăm totul încă de aici, atunci, după ei, noi tăgăduim însăși și învierea, judecata și răsplatirea, și respingem de bunăvoie nădejdea celor viitoare. Dar nu așa gândim și grăim noi, iar pe cei ce grăiesc aceasta îi azvârlim cu tărie anatemei. Așadar, noi mărturisim și spunem că acum primim deja, încă de aici, cu măsură, arvuna [ 2 Co 11, 2; Ef 1, 14] tuturor bunătăților, dar totul nădăjduim să-l primim după moarte“

Sfantul Simeon, sa nu ne lasam amagiti, cand sa primim cuvintele(altora)

Sfantul Simeon Noul Teolog, Scriei I, Deisis Sibiu 2001 pag.81-82

Stăpânul ne învață să nu ne lăsăm amăgiți numai de cuvinte și să nu credem pe orice om care spune despre sine că e duhovnicesc, ci numai dacă avem mai înainte confirmarea din viața și din faptele lui, și mai cu seamă dacă cuvintele și faptele lui consună cu cele ale Domnului și ale Apostolilor și cu învățăturile Sfinților Părinți, și abia atunci să primim și să ascultăm cuvintele lui ca și cuvintele lui Hristos. Iar dacă nu, chiar dacă ar învia pe morți, chiar dacă ar arăta zeci de mii de alte minuni, să-i întoarcem spatele și să-l urâm ca pe un demon, mai cu seamă atunci când vedem că, dacă e povățuit, nu primește să-și schimbe gândul său, ci stăruie în cunoașterea sa rătăcită și socotește că-și are cetățenia și petrecerea sa în ceruri [Flp 3, 20].“