A judeca pe crestinii cu numele tot crestinii, si scopul la porunca : a nu manca cu ei! si a nu ne impartasi cu ei de dumnezeiestile Taine

TILCUIREA EPISTOLEI ÎNTÎI CĂTRE CORINTENI ŞI A EPISTOLEI A DOUA CĂTRE CORINTENI A SLĂVITULUI ŞI PREA-LĂUDATULUI APOSTOL PAVEL de Sfîntul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei,Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2005 pag. 68-70: 
11 Ci v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul care, numindu-se frate, ar fi curvar, ori lacom de averi, ori slujitor la idoli, ori ocărîtor, ori beţiv, ori răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu mîncaţi împreună! 
Vezi – o, cititorule! – că în Corint nu era numai un singur curvar (acel amestecător de sînge), ci şi alţii, şi că erau mulţi căzuţi în alte osebite păcate ? Şi Apostolul zice: Creştinii să nu petreacă, nici măcar să mănînce împreună cu acela dintre ei care este învederat curvar, ori lacom de averi, ori slujitor la idoli, ori ocărîtor, ori beţiv 90 ori răpitor! 91 Şi cine este slujitorul la idoli pe care îl arată aici sau cum e cu putinţă a fi cineva şi frate Creştin, şi slujitor la idoli totodată ? Răspundem că – precum Samarinenii nu erau desăvîrşiţi bine-cinstitori de Dumnezeu şi Evrei, ci erau pe jumătate Evrei şi pe jumătate slujitori la idoli şi Elini [adică „păgîni”, n. m ] – tot aşa şi între Creştinii Corinteni erau unii care îi cinsteau încă pe idoli. Totodată însă, cu aceasta Apostolul apucă şi întemeiază cuvîntul pentru aceia care mîncau cele jertfite idolilor. 92

—–

90 Vezi şi subînsemnarea zicerii: „Şi nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrînarea” (Efeseni 5:18). (n. aut.) 

91 Iar în a doua epistolă către Tesaloniceni (3:14). Pavel le porunceşte Creştinilor a nu petrece nici cu aceia ce şed nelucrători şi nu fac lucru de mînă. Şi vezi subînsemnarea de acolo, ca să cunoşti cît de înfricoşată era la cei vechi despărţirea de ceilalţi Creştini.(n. aut.) 

92 Unii însă înţeleg că „slujitor la idoli” este aici iubitorul de argint, fiindcă Pavel numeş­te lăcomia de averi şi iubirea de argint „slujire la idoli” (Coloseni 3:5 ). (n. aut.)

—-

Şi bine a zis: „vreunul care, numindu-se frate”, căci acela ce are relele de mai sus doar poartă nume de frate, dar nu este frate cu adevărat. […]  Şi Apostolul porunceşte Creştinilor a nu se aduna împreună şi a mînca cu cei care curvesc învederat, care se lăcomesc la avuţii şi fac celelalte păcate, nu pentru că i-ar urî, ci pentru ca acei răi să ştie că pentru păcatele lor vădite nu se adună împreună cu dînşii fraţii lor Creştini, şi aşa să contenească a mai face rău şi să se îndrepteze.93

12 Căci trebuie oare să-i judec eu şi pe cei din afară? 

Aici, Apostolul îi numeşte „din afară” pe Elini şi pe cei necredincioşi şi păgîni, ca pe unii ce sînt afară de credinţa lui Hristos şi de Biserica Creştinilor Iar „din lăuntru”, îi va numi pe Creştini. Aşadar zice: Eu nu am nici cuvînt, nici vreo purtare de grijă pentru necredincioşi, pentru că aceştia sînt afară de legile lui Hristos. De aceea, este lucru de prisos a zice poruncile lui Dumnezeu acelora ce sînt afară de curtea şi Biserica lui Hristos. Căci, după acelaşi Pavel, „cîte le grăieşte Legea, le grăieşte celor ce sînt în Lege”(Romani 3:19).

—-

93

 Pentru aceasta a zis dumnezeiescul Hrisostom: „Trebuie a ne depărta de cei răi şi a-i scoate dintre noi ca pe nişte mădulare putrede” (în şirul Tîlcuirii Evangheliei lui Matei). Şi Teofilact zice: „Să fie lepădat, ca să nu-i împărtăşească şi pe ceilalţi de răutatea sa!”Aceasta o scrie în tîlcuirea acelui cuvint al Domnului despre cei răi pe care îi arată aici Pavel: „Iar de te sminteşte mîna ta sau piciorul tău, taie-le şi leapădă-le de la tine! Şi, de te sminteşte ochiul tău, scoate-l şi leapădă-l de la tine!”(Matei 18:8). 

Iar marele Vasilie zice că oamenii cei răi se aseamănă cu ciumaţii, pentru că se împărtă­şesc unii pe alţii din răutatea lor. De aceea, precum fugim de ciumaţi, aşa trebuie să fugim şi de răii lucrători ai păcatului: „Zic cei ce ştiu despre aceasta că ciuma (atît cea omenească, cît şi cea dobitocească), cînd se atinge de vreun om sau de vreun dobitoc, se împarte apoi la toţi cei ce se apropie dc acela. Asemenea acestora sînt şi lucrătorii fărădelegii, căci unul împărtăşeşte altuia boala, împreună-bolesc unul cu altul şi împreună pier” (în tîlcuirea psalmului întîi). De aceea şi David îi fericeşte pe cei ce nu au şezut în scaunul pierzătorilor: „Fericit – bărbatul care nu a şezut în scaunul pierzătorilor!” (Psalm 1:1), adică nu petrece şi nu şade împreună cu oamenii cei vătămători de suflet. De aici, Parimistul a zis: „Scoate din adunare pe cel pierzător, şi răul va ieşi împreună cu dînsul. Căci, cînd şade în adunare, pe toţi îi necinsteşte” (Pilde 22:10). Iar dumnezeiescul Hrisostom a arătat că însăşi privirea celor răi vatămă, zicînd pilda aceasta: „Văzînd oarecari pe unii ce pătimeau de ochi, s-au împărtăşii de boală doar din privire” (Cuvântul VII despre pocăinţă). […] 

Despre aceasta scria şi Isidor Pelusiotul: „Aşadar, cum l-a oprit Pavel pe cel ce curvea? Nu l-a bătut şi nu l-a ocărît, ci l-a despărţit de turmă, ca să nu se dea boala cea pierzătoare şi celorlalte oi” (Epistola 290). 

Iar Teodorit adaugă şi aceasta: „Iar dacă cu unii ca aceştia nu se cade a ne împărtăşi nici de obşteasca hrană, cu mult mai vîrtos de cea tainică şi dumnezeiască!” Adică: Dacă Creştinii nu se cuvine a mînca împreună cu cei ce păcătuiesc învederat, cu mult mai vîrtos nu se cuvine a se împărtăşi cu ei de dumnezeieştile Taine! Căci unii ca aceştia sînt nevrednici a se împărtă­şi, de nu se vor pocăi. 

Şi toţi dumnezeieştii Apostoli zic în Aşezămintele lor: „Păcatul neînfruntat se face mai rău decît este, şi se ia la alţii, precum puţinul aluat dospit dospeşte toată frămîntătura, precum furul pricinuieşte ură la tot neamul, precum şoarecii, murind, spurcă vasul de apă sau de unt-de-lemn; precum oaia rîioasă împărtăşeşte de boală oile cele sănătoase, dacă nu e despăr­ţită de celelalte; precum cîinele cuprins de turbare este cu totul primejduitor pentru cel ce s-ar apropia. Deci, dacă nu-l vom despărţi de Biserică pe omul cel fără de lege, casa lui Dumnezeu o facem peşteră de tîlhari.”(n. aut)

—–

Nu voi îi judecaţi pe cei din lăuntru

13 Iar pe cei din afara îi va judeca Dumnezeu. 

Unii, după „nu”, pun virgulă, apoi citesc cealaltă parte ca de la alt început, fără ton întrebător, aşa: „Voi îi judecaţi pe cei din lăuntru”. Pentru că, mai sus, Apostolul a zis: „Ce mi se potriveşte mie a judeca pe cei din afară ?”, aceştia socotesc că zice: Nu! – în loc de: Nu este dreptul meu să-i judec pe aceia. Iar unii citesc fraza unind pe „nu” cu celelalte, cu chip întrebător: „Au nu voi îi judecaţi pe cei din lăuntru”, în loc de: Nu sînteţi datori voi, Creştinii, să-i judecaţi pe cei „din lăuntru”, adică de o credinţă cu voi ? Aşa sînteţi datori! Iar pe cei din afară şi necredincioşi îi va judeca Dumnezeu. Judecătorul mai înfricoşat decît voi. Şi – dacă Creştinii, cei din lăuntru, sînt judecaţi de voi cu judecata voastră mai blîndă – ei nu vor scăpa negreşit de aceea înfricoşată a lui Dumnezeu.

—-

====Poti fi si idolatru si crestin cu numele

Poti fi deci si eretic (in faptă) si episcop cu numele, asta ptr cei care zic GRESIT CA FACI SCHISMA DE NUMESTI ERETIC UN PSEUDO-EPISCOP 

Si nu ne impartasim cu cei ce is sodomiti dovediti

Foarte bine au facut cei ce au ingradit oile de madularele putrede

Pentru cei care rastalmacesc si zic ca cei ce NU STIU (nu ca nu vor sa stie) SE OSANDESC (ceea ce e o mare MINCIUNA)

COLECŢIA TÂLCUIRI LA SFÂNTA SCRIPTURĂ, III, TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA, SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI, Bucureşti 2007, EDITURA SOPHIA, EDITURA CARTEA ORTODOXĂ

Pag.180-181

​12,47-48: Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit 39, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. (48) Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. 
(12,47) Deuteronom 25,2 / Amos 3, 2 (12,48) Levitic 5,17 / 1 Timotei 1,13 

Aici ne arată nouă Domnul ceva mai mult şi mai înfricoşător. Căci zice: „Nu numai de dar va fi golit unul ca acesta şi nimic nu-i va folosi lui spre izbăvirea de munci [cazne], ci şi pricină de mai mare osândă i se va face lui mărimea dregătoriei. Căci cu cât [mai mult] ştiind, a greşit, cu atât mai mare muncă [caznă] lui însuşi îşi pricinuieşte“.  Încă şi prin cele ce urmează mai mult o arată pe aceasta, căci zice: „oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere“. Şi prin aceasta însemnează că mai mare va fi osânda ce se cuvine celor ce săvârşesc lucru învăţătoresc. Deci, învăţătorilor şi li se dă” şi li „se încredinţează“. Li „se dă“, precum ar fi: darul de a face minuni şi a tămădui boli, şi li “se încredinţează” darul cuvântului şi al învăţăturii. Aşadar, la acel grai, adică „se dă”, nu a zis că „mai mult” i se va cere, ci la aceasta, adică „se încredinţează” – căci, cu adevărat, darul cuvântului de lucrare are trebuinţă, iar dascălul este îndatorat cu prisosinţă la aceasta. Pentru că i se cuvine lui a nu se lenevi, ci a înmulţi talantul cuvântului. Deci, graiul acesta: „cui i s-a încredinţat mult”, se cuvine să-l înţelegi în loc de „căruia i s-a dat împrumut mult”, căci „încredinţare” a numit aici împrumutarea.

Dar, întreabă unii: „Bine, fie aşa, că acela care a ştiut voia stăpânului şi nu a împlinit-o este muncit [căznit], dar, cel care nu a ştiut-o, din ce pricină este dat la munci [cazne]?” Pentru că, putând a o cunoaşte şi elnu a voit, ci dintru a sa lenevire s-a făcut pricinuitor de a nu o cunoaşte. Aşadar, pentru aceasta i se cade a fi muncit [căznit], pentru că de bunăvoie nu a cunoscut. 

Să ne înfricoşăm fraţilor, pentru că dacă acela care nicidecum nu a ştiut este „vrednic de bătăi”, ce cuvânt de răspuns îi va izbăvi pe cei care întru cunoştinţă greşesc, şi mai vârtos de vor fi şi învăţători? Că mai grea este osânda acestora.

——

=====Concluzia e simpla is batuti putin cei ce NU STIU SI NU VOIESC/VOR SA STIE,  si nu cum talcuiesc unii ca : gata cei ce NU STIU SE OSANDESC OBLIGATORIU, conditia de OSANDA ca sa zicem asa e : NU STIU, NU VREAU SA STIU(chiar de vrei sa imi arati ca gresesc) , deci parintii ruși au avut dreptate cu pasajul : “… Dar tainele savarsite de serghianistii care sunt hirotoniti corect si nu sunt caterisiti de la slujirea de preot sunt fara indoiala Taine mantuitoare pentru cei care la primesc cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli privind eficienta lorsi nici nu suspecteaza macar ceva incorect in ordinea serghianista a Bisericii. Dar, in acelasi timp, ele slujesc spre judecata si spre condamnare pentru cei care le savarsesc si pentru cei care se apropie de ele intelegand bine neadevarul care exista in serghianism si, prin lipsa lor de opozitie fata de aceasta, arata o indiferenta criminala fata de batjocorirea Bisericii. De aceea, este esential pentru un episcop ortodox sau pentru un preot sa se retina de la comuniunea de rugaciune cu serghianistii. Acelasi lucru este esential pentru laicii care au o atitudine constienta fata de toate detaliile vietii bisericesti.”(Sfantul Ierarh Chiril de Kazan, primul loctiitor al Patriarhului Tihon- Sfintii Catacombelor Rusiei, pag 221)

—-

Si cei de la Lacul Frumos au zis bine :

Cel de al doilea text aduce un plus de lamurire in privinta laturii mantuitoare sau de osanda in ce priveste comuniunea liturgica cu cei ce promoveaza erezia: cei ce nu suspecteaza cu nimic caderea care s-a savarsit in Creta si primesc “cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli” Tainele, se impartasesc spre mantuire. Insa aceste Taine sunt spre osanda celor ce le savarsesc si pentru cei ce se impartasesc si care sunt constienti de caderea doctrinara care s-a petrecut in Creta.

https://danielvla.wordpress.com/2017/07/17/excelent-studiu-al-parintelui-grigorie-sanda-de-la-manastirea-lacul-frumos-despre-masura-intreruperii-pomenirii-ierarhilor-pe-motiv-de-erezie/

Prorocii mincinosi, Sfantul Maxim Grecul

CUVIOSUL MAXIM GRECUL SCRIERI DOGMATICO-POLEMICE Volumul II, Traducere: Florentina Cristea Editura Bunavestire, Galați, 2003

​pag. 49:
Domnul nostru Iisus Hristos, precum se spune în Sfânta Evanghelie, când i-a învățat pe ucenicii Lui şi i-a întărit în credința şi iubirea Lui, iar prin ei pe toți credincioşii şi a fost întrebat de ei: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?, El, după ce le-a proorocit nenorocirile şi neorânduielile care vor lovi omenirea înainte de venirea Lui înfricoşătoare şi de sfârşitul acestui veac, a adăugat, zicând: Atunci mulți se vor sminti şi se vor vinde unii pe alții; şi se vor urî unii pe alții. Şi mulți prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulți (Mt. 24, 10-11). Prin acestea Stăpânul i-a arătat pe începătorii diferitelor erezii care au apărut în Biserica Lui şi care au fost: Simon vrăjitorul, Marchion, Manent, Origen, Arie, Macedonie, Nestorie, Serghie şi ticăloşii iconoclaşti; toți aceştia au pricinuit, prin diferite mijloace, necazuri şi suferințe Bisericii Soborniceşti a lui Hristos şi au atras o mulțime nenumărată de ortodocşi la ereziile lor. Apoi a adăugat, zicând: Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul (Mt. 24, 14). Pentru ce se va propovădui spre mărturie? 

Pentru ca cei ce aud şi cred să se mântuiască, iar cei ce nu cred să fie osândiți la dreapta judecată, neavând nici o îndreptățire pentru necredința lor.

Pag. 76:

„Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la mulțimea celorlalte porunci şi învățături mântuitoare ale Sale, prin care ne îndrumă pe noi, cei ce credem în El, pe calea cunoaşterii neclintite şi neîntinate a lui Dumnezeu, a adăugat şi aceasta, zicând: Feriți-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori (Mt. 7, 15). De aceea, Iubitorul de oameni, învățându-ne cum să îi recunoaştem şi să ne păzim nevătămați de ei, adaugă: După roadele lor îi veți cunoaşte. El îi numeşte prooroci mincinoşi pe învățătorii mincinoşi, adică pe ereticii care vorbesc din pântecele lor (din cuget trupesc), iar nu după Legea Evangheliei şi după teologie, şi care, prin propriile lor cuvinte şirete, amăgesc inimile oamenilor simpli. Roadele lor sunt nu numai faptele şi cuvintele lor, ci şi învățătura lor răstălmăcită, ascunsă în adâncul scrierilor lor. 

La fel ca şi Mântuitorul, vesteşte şi dumnezeiescul Apostol Pavel vorbind despre aceiaşi prooroci mincinoşi în a doua Epistolă către Corinteni. Iată ce zice Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos (2 Cor. 11, 13). Ca unii ca aceştia este şi linguşitorul Nicolae neamțul, care a trăit mulți ani în mijlocul bine-credinciosului popor rus şi s-a străduit prin toate mijloacele să-l abată de la credința cea ortodoxă primită de la strămoşii săi. În rândul celorlalte fapte viclene ale lui se numără şi faptul că a scris cuvântul despre unirea ruşilor cu latinii, silindu-se să arate că atât credința unora, cât şi a celorlalți este una şi aceeaşi.

Ce inseamna teolog

Pr. Ioannis Romanidis, Dogmatica Empirică (explicată de Mitr. Ierotheos Vlachos), vol. I, trad. Din greacă de Tatiana Petrache, Ed. Doxologia, 2014, p. 170 – 174.

“adică trăiau (empiric) luminarea și îndumnezeirea.

în teologie, cel care vede, fiind luminat, cel care are ochii luminați, având experiența luminării, a Rugăciunii minții, a pomenirii neîncetate a lui Dumnezeu etc., acela este teolog.”

Cei îndumnezeiți au experiența personală a lui Dumnezeu, văd slava lui Dumnezeu.”

Mai mare Dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca viata sa si-o puna pentru Stapanul a toate Iisus