- Confirmat de doi oameni ca Antonie Oros nu este impotriva CNP666, ci si mai mult indeamna oamenii ce vor sa renunte la cnp666 SA SI-L REFACA, ca zice el cel cu cip nu tre luat (motivand nebunia cnp666 cu vorba ca si pr. Justin Parvu avea , Antonie fiind eretic nu stie sa asculte de Maica Domnului si nici de Iisus Hristos care au spus ca e lepadare Cnp666 daca facea asa Sv Ap. Pavel nu mai mucenicea daca se lua dupa proroc sa nu se mai suie la Ierusalim care(proroc) era mai mic ca APOSTOLUL Pavel in treapta de ce acest preasuprcat saduche in inteles duhovnicesc Antonie Oros nu zice nimic de ce a spus Stapanul Iisus si Maica Svanta, ASCULTAND DE MAICA DOMNULUI SI IISUS HRISTOS se face O PAZIRE A BUNEI RANDUIELI! https://ayeaye20.wordpress.com/2019/08/13/parca-am-trai-un-film-lumesc-si-nu-realitatea-cand-vine-vorba-de-apararea-cnp-ului-dracesc-666/
- Fiind din fosta gasca eretica a lui Staicu arianul si el foloseste ecteniile de pomenire a ereticilor ecumenisti asemanatoare cu ale ereticului Ieronim ( https://ayeaye20studio.wordpress.com/2022/04/05/dovada-ca-ereticul-ecumenist-ieronim-fals-ingradit-inca-pomeneste-pe-ecumenistul-eretic-teofan-prin-numirea-demnitatii-episcopesti-arhiepiscop-episcopia-arhieria-03-04-2022/ ) si Staicu iconomahul deci TOT IN COMUNIUNE CU ERETICII ECUMENISTI E! adica pomeneste TREAPTA respectiva a ereticilor (prin asta ii recunoaste de păstori nu de eretici cum se bate cu caramida in piept ca el se lupta cu erezia https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/24/semnaturile-ereticilor-ecumenisti-care-au-acceptat-erezia-ecumenismului-sub-alta-formulare-mascata-la-roman-mestecanis-adica-biserica-eretica/ /// https://ayeaye947288961.wordpress.com/2021/04/29/antonieoros-emanuel-ereticul-ce-a-semnat-ca-orthodocsii-sunt-eretici-adica-is-biserica-eretica-si-alte-erezii-ale-ereticilor-sava-staicu-stilor-ecumenisto-arieni-la-roman/ /// https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/29/un-alt-eretic-din-gasca-ecumenisto-arienilor-margaritare-sava-staicu-stilor-adica-antonie-zis-emanuel-oros/ /// https://ayeacy20.wordpress.com/2021/07/20/ereticul-ecumenistoid-emanule-orosantonie-laudatorul-ereticului-orban-cel-pro-sodomie-oros-mai-e-sustinator-si-votangiu-al-familei-traditioase-ecumenist-curvite-laudata-de-papa-francisc-pub/ )
Month: April 2022
Rupeti-va din mijlocul acestor barbati, ca sa nu pieriti impreuna cu ei; Ca trebuie sa ne separam de eretici; daca vesteste alta invatatura decat v-a predat-o Hristos prin noi, unuia ca acesta sa nu-i ingaduiti sa multumeasca [sa spuna Euharistia], pentru ca-L INSULTA pe Dumnezeu mai degraba decat il slaveste; nu oricine profeteste sau scoate demoni e neaparat sfant; Caiafa [In 11, 51] NUMIT IN CHIP MINCINOS ARHIEREU; NICI UN EPISCOP prizonier al ignorantei sau al rautatii NU MAI ESTE EPISCOP, ci SE NUMESTE IN CHIP MINCINOS EPISCOP, fiind promovat nu de Dumnezeu, ci de oameni
Canonul Ortodoxiei
Canonul apostolic al primelor secole, Edit. Deisis 2008
Pag. 597
Constituţiile Sfinţilor Apostoli prin Clement (Antiohia, cca 380)
Pag. 688
Cartea VI: Despre schisme şi erezii
I. [Despre schisme]
1 Înainte de toate, păziţi-vă, episcopi, de cumplitele, relele şi neîngăduitele erezii, fugind de ele ca de focul care-i arde pe cei ce se apropie de el. Fugiţi şi de schisme. Că nu e îngăduit nici să plecăm mintea spre necuvioasele erezii, nici să ne separăm de cei de un gând cu noi din pricina iubirii de stăpânire [philarchian].
Pag.690
Şi pe căpeteniile rătăcirii schismei care spuneau: „Să dăm o căpetenie” [Nm 14, 4], pământul s-a deschis şi i-a înghiţit pe ei şi corturile lor şi lucrurile lor şi s-au pogorât de vii în iad [Nm 16, 30-35], iar pe
coreiţi i-a dat pieirii prin foc.
IV. Că face schismă nu cel ce se separă de necredincioşi/păgâni,
ci cel ce se depărtează de credincioşi
1 Deci dacă Dumnezeu a adus îndată pedeapsa Lui asupra celor ce făcuseră schismă/ruptură din iubire de stăpânire, cu cât mai mult asupra iniţiatorilor ereziilor impioase? Nu va aduce o pedeapsă mai viguroasă asupra celor ce blasfemiază providenţa sau creaţia Lui? 2 Voi însă, fraţilor, lăsându-vă povăţuiţi din Scriptură, păziţi-vă să nu faceţi schisme/rupturi ale cugetului sau unirii voastre, pentru că iniţiatorii unei opinii neîngăduite devin pentru noroade santinele ale pierzaniei. 3 Asemenea şi voi, laicii, nu vă apropiaţi de cei care învaţă lucruri contrare socotinţei lui Dumnezeu, nici nu vă faceţi părtaşi ai impietăţii lor, căci zice Domnul: „Rupeţi-vă din mijlocul acestor bărbaţi, ca să nu pieriţi împreună cu ei” [Nm 16, 21. 26], şi iarăşi: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă separaţi de ei, zice Domnul, şi nu vă atingeţi de nimic necurat şi Eu vă voi primi pe voi” [2 Со 6, 17; Is 52, 11; Iz 20, 34].
V. Din ce pricină a fost respins Israelul cel numit în chip mincinos aşa: demonstraţie din preziceri profetice
1 Fiindcă într-adevăr trebuie fugit de cei ce blasfemiază pe Dumnezeu, pentru că cei mai mulţi dintre cei necredincioşi/păgâni au o necunoaştere a lui Dumnezeu; aceştia sunt însă bolnavi de o răutate a gândirii pentru că luptă împotriva lui Dumnezeu; căci din răutatea ereticilor o molimă a ieşit peste tot pământul, cum spune Ieremia profetul [Ir 23, 15]. 2 Căci reaua sinagogă a fost respinsă de Domnul Dumnezeu şi casa a fost părăsită de El, cum se spune undeva: „Am părăsit casa Mea, am lăsat moştenirea Mea” [Ir 12, 7]. Şi iarăşi: „Voi lăsa via Mea şi nu va mai fi tăiată, nici săpată şi în ea vor creşte spini, iar norilor le voi porunci să nu mai verse ploaie peste ea” [Is 5,6]. 3 Lăsând deci poporul [Israel] ca pe un cort într-o vie şi un adăpost într-o bostănărie, ca pe o cetatea împresurată [ Is 1, 8], luând de la ei şi Duhul Sfânt şi ploaia profetică, a umplut Biserica Sa cu har duhovnicesc ca râul Egiptului în zilele primăverii [Sir 24, 25] şi a înălţat-o ca pe o casă aflată pe un munte sau „ca pe un munte foarte înalt, ca un munte închegat, un munte gras, în care a binevoit Dumnezeu să locuiască, căci Domnul se va sălăşlui în el până la sfârşit” [Ps 67, 16-17]. Şi în Ieremia spune: „Tron înalt de slavă e locul sfinţirii noastre” [Ir 17, 12]. Iar în Isaia spune: „Fi-va în zilele de pe urmă arătat muntele Domnului şi casa lui Dumnezeu va fi pe vârfurile munţilor şi se va înălţa peste dealuri” [Is 2, 2]. 4 Aşadar, pentru că a părăsit poporul, a lăsat pustiu şi templul rupând perdeaua/catapeteasma lui [Mt 27, 51] şi luând de la ei Duhul Sfânt, căci zice: „Iată, casa voastră vi se va lăsa pustie” [Mat 23, 38], şi dând harul Duhului peste voi, cei dintre păgâni, cum spune prin loil profetul: „Şi va fi după acestea, zice Dumnezeu, şi voi revărsa din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri vor profeţi, fiicele voastre vedenii vor vedea şi bătrânii voştri vise vor visa” [loil 3, 1, FA 2, 17], pentru că luând Dumnezeu de la popor[ul Israel] toată puterea şi lucrarea Cuvântului şi această supraveghere, le-a pus asupra voastră, a celor dintre păgâni.
5 De aceea şi diavolul, gelos pe sfânta Biserică a lui Dumnezeu, s-a mutat la voi iscând între voi necazuri, prigoane, agitaţii, blasfemii, schisme, erezii; căci pe celălalt popor [Israel] l-a adus la el prin uciderea lui Hristos, dar pe voi, care v-aţi depărtat de zădărnicia lui, vă încearcă altfel, ca pe fericitul
Iov [Iov 1-2]. 6 Căci el s-a împotrivit şi marelui arhiereu Iosua al lui Iosedec
[Za 3, 1], iar pe noi a căutat de multe ori să ne slăbească, pentru ca să lipsească credinţa noastră [Lc 22, 31-32]. 7 Dar Domnul şi învăţătorul nostru, chemându-l la judecată, i-a zis: „Ceartă-te pe tine Domnul, diavole, ceartă-te pe tine Domnul Cel ce a ales Ierusalimul! Acesta nu este oare ca un tăciune scos din foc?” [Za 3, 2]. Iar cel ce a zis atunci celor ce stăteau înaintea arhiereului: „Luaţi hainele murdare de pe el” [Za 3, 4], şi a adăugat; „iată, am luat fărădelegile de la tine” [Za 3, 4], Acelaşi zice acum aşa cum ne-a spus odinioară când eram adunaţi cu El: „M-am rugat să nu lipsească credinţa voastră” [Lc 22, 32].
VI. Despre ereziile iudaice
1 Gloata iudaică a avut deci şi ea erezii rele. 2 Căci dintre ei sunt şi saducheii care nu mărturisesc învierea morţilor. 3 Şi fariseii care atribuie sorţii şi destinului acţiunea păcătoşilor. 4 Şi masboteii care neagă providenţa spunând că toate cele ce sunt s-au format în mod spontan şi care retează nemurirea sufletului. 5 Şi hemerobaptiştii care dacă nu se botează în fiecare zi nu mănâncă, şi care nu se folosesc de paturi, de farfurii, vase, pahare şi scaune, dacă n-au fost curăţite în prealabil cu apă. 6 Şi ebioniţii care sub ochii noştri vor ca Fiul lui Duinnezeu să fie un simplu om şi-L fac să se nască din plăcerea unui bărbat şi din împreunarea lui losif cu Maria. 7 Mai sunt şi esenienii care se separă de toţi aceştia şi păzesc cele ale părinţilor lor. 8 Aceste [erezii] se găsesc aşadar în poporul dinainte. Şi acum însă cel viclean, care e iscusit a face răul [Ir 4, 22] şi nu ştie vreodată binele, scoţând pe unii dintre noi, a lucrat prin ei erezii şi schisme.
VII. De unde au răsărit ereziile la creştini şi cine a fost iniţiatorul impietăţii lor [Simon Magul]
1 Iar începutul noilor erezii s-a făcut aşa. Diavolul s-a îmbrăcat într-un oarecare Simon, samarinean din satul Ghiton, de profesiune mag, şi l-a slujitor al relei lui gândiri. 2 Iar când Filip, tovarăşul nostru de apostolie
săvârşea cu darul Domnului şi lucrarea Duhului Său puterile vindecărilor în Samaria [FA 8], astfel încât samarinenii loviţi de uimire veneau la credinţă în Dumnezeul a toate şi în Domnul nostru Iisus Hristos şi se botezau în numele Lui, văzând acest Simon semnele şi minunile săvârşite fară vrăjitoriile unui şarlatan, căzând în admiraţie şi crezând, s-a botezat [FA 8, 13] şi stăruia în post şi rugăciune. Şi auzind noi harul lui Dumnezeu care s-a făcut între samarineni prin Filip, ne-am dus la el şi adăugând mult cuvântului învăţăturii, punându-ne mâinile peste toţi cei botezaţi, le-am dat prin rugăciuni împărtăşirea Duhului Sfânt [FA 8, 17]. 3 Văzând însă Simon că prin punerea mâinilor noastre se dă credincioşilor Duhul Sfânt, luând bani, ni i-a adus spunând: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela peste care-mi voi pune şi eu mâinile să primească Duhul Sfânt” [FA 8, 18-19]; vrând ca, aşa cum l-a lipsit pe Adam prin gustarea din pom de nemurirea făgăduită, aşa şi pe noi, momindu-ne cu luarea banilor, să ne despartă de darul lui Dumnezeu, ca în schimbul banilor să-i cedăm darul nepreţuit al Duhului. 4 Noi toţi tulburându-ne pentru aceasta, aţintindu-mi eu, Petru, privirea asupra şarpelui lucrător de cele rele din el, i-am spus lui Simon; „Argintul tău să fie cu tine spre pierzare, căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu n-ai parte, nici moştenire la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doar ţi se va ierta gândul inimii tale. Căci întru amărăciunea fierii şi întru
legătura nedreptăţii te văd că eşti” [FA 8, 20-23]. Iar atunci Simon temându-se a zis; „Rugaţi-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vină asuprea mea nimic din cele ce aţi zis” [FA 8, 24].
VIII. Cine sunt urmaşii impietăţii lui Simon şi ce erezii au început în continuare (continuare şi în capitolele IX, X şi XX)
1 Iar când am ieşit între neamurile păgâne să vestim în lume cuvântul vieţii, atunci diavolul a lucrat în popor şi a trimis pe urmele noastre apostoli mincinoşi ca să profaneze cuvântul. Şi au pus înainte pe un oarecare Cleobius, pe care l-au adăugat lui Simon, iar aceştia au fost discipoli unui anume Dositei pe care, întrecându-l în renume, l-au lipsit de autoritate. Apoi au iniţiat diverse dogme nelalocul lor şi alţii: Kerint, Marcu, Menandru, Vasilide şi Saturnil. 2 Dintre care unii opinează că sunt mulţi dumnezei, alţii că sunt trei dumnezei opuşi, fară de început şi coexistenţi, iar alţii că există o infinitate dumnezei necunoscuţi; unii anulează căsătoria, opinând că nu este un lucru al lui Dumnezeu, alţii se scârbesc de mâncăruri, iar alţii desfrânează fără ruşine, ca aceia care se numesc acum în chip mincinos nicolaiţi.
Pag.693
… a încercat să distorsioneze cuvântul lui Dumnezeu, împreună cu mine fiind sfinţii fii Zaheu, care odinioară fusese vameş [Lc 19, 2], Barnaba, Nichita şi Achila, fraţii lui Clement, episcopul şi cetăţeanul Romei, care a fost învăţăcel al lui Pavel, tovarăşul nostru în apostolie şi colaboratorul nostru în vestirea Evangheliei. Şi în prezenţa lor am discutat a treia oară despre cuvântul profetului şi unitatea [monarhia] lui Dumnezeu, şi cu puterea Domnului aruncându-l în muţenie, a fugit în Italia.
Pag.697
XIII. Că trebuie să ne separăm de eretici
1 Am trimis deci scrisoare, dar noi am rămas destule zile în Ierusalim discutând împreună cu privire la care e folosul comun spre îndreptare. 2 Iar după destul timp i-am vizitat pe fraţi şi i-am întărit prin cuvântul dreptei-credinţe/bunei-cinstiri îndemnându-i să fugă de cei care în numele lui Hristos şi Moise combat pe Hristos şi pe Moise, şi ascund lupul în piele de oaie [Mt 7,5]. Căci ei sunt hristoşi mincinoşi, profeţi mincinoşi şi apostoli mincinoşi, amăgitori şi corupători, părţi ale vulpilor [Ps 62, 11], distrugători ai viilor [Cânt 2, 15], din pricina cărora iubirea multora se va răci, dar cine va răbda până la sfârşit nepervertit, acesta se va mântui [Mt 24, 12-13). Despre care Domnul ne-a asigurat dându-ne de veste şi zicând: „Vor veni la voi oameni în haine de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori; după roadele lor îi veţi cunoaşte. Feriţi-vă de ei. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor duce în rătăcire pe mulţi” [Mt 7, 15-16; 24, 11. 24].
Pag. 699
XV. Că nu trebuie nici rebotezat, nici primit botezul dat de cei impioşi [eretici]; căci nu e botez, ci întinăciune
1 De asemenea să vă mulţumiţi cu un singur botez dat numai întru moartea Domnului [Rm 6, 3], nu cel dat de ereticii cei cu nume rău, ci cel dat de preoţii ireproşabili în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt [Mt 28, 19]. 2 Nu-l primiţi însă nici pe cel primit la impioşi, dar nici nu-l invalidaţi printr-un al doilea [botez] pe cel primit la cei pioşi. Căci aşa cum e Un Singur Dumnezeu, Un Singur Hristos şi Un Singur Mângâietor, şi o singură moarte a Domnului în trup, tot aşa şi botezul dat întru ea să fie unul singur. Cei care primesc însă întinăciunea de la cei impioşi se vor face părtaşi ai socotinţei lor. 3 Fiindcă aceia nu sunt preoţi, căci Dumnezeu le spune; „Pentru că tu ai lepădat cunoaşterea Mea şi Eu te voi lepăda de a mai sluji Mie ca
preot” [Os 4, 6]. Cei botezaţi de ei n-au primit iniţierea, ci sunt întinaţi, neprimind iertarea păcatelor, ci o legătură a impietăţii. 4 Tot aşa şi cei care încearcă să-i boteze a doua oară pe cei deja iniţiaţi, îl răstignesc a doua oară pe Domnul [Evr 6, 6], îl suprimă a doua oară, îşi bat joc de cele dumnezeieşti râd de cele sfinte, insultă Duhul, necinstesc Sfântul Sânge ca pe unul comun, n-arată respect faţă de Cel care L-a trimis, faţă de Cel ce a pătimit [Hristos] şi faţă de Cel ce a dat mărturie [Duhul Sfânt]. 5 Dar şi cel care din dispreţ nu vrea să se boteze va fi osândit ca un necredincios şi va fi mustrat ca un nerecunoscător şi nemulţumitor, căci zice Domnul: „De nu se va boteza cineva din apă şi din Duh, nu va intra în împărăţia cerurilor” [In 3, 5]; şi iarăşi: „Cine va crede şi se va boteza se va mântui, iar cine nu va crede va fi osândit” [Mc 16, 16]. 6 Iar cine spune: „Mă voi boteza când voi muri, ca să nu păcătuiesc şi să întinez botezul”, acesta nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi şi-a uitat firea, căci se spune: „Nu amâna întoarcerea la Domnul, căci nu ştii ce-ţi va aduce viitorul” [Sir 5, 7; Pr 3, 28]. 7 Botezaţi-vă şi pruncii şi-i creşteţi în educaţia şi disciplina lui Dumnezeu, căci spune: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi!” [Lc 18, 16].
Pag. 700
XVIII. Îndemn care porunceşte să fugim de la comuniunea cu impioşii eretici
1 Primiţi-i pe cei ce se pocăiesc, „fiindcă aceasta e voia lui Dumnezeu în Hristos” [I Tes 5, 18]; pe catehumeni instruiţi-i elementar şi botezaţi-i; dar pe ereticii fără Dumnezeu care rămân nepocăiţi îndepărtaţi-i dintre credincioşi şi dezavuaţi-i public din Biserica lui Dumnezeu şi porunciţi credincioşilor să se abţină cu desăvârşire de la ei şi să nu stea în comuniune de cuvânt şi de rugăciune cu ei. 2 Căci ei sunt adversari şi uneltitori împotriva Bisericii, cei care strică turma şi întinează moştenirea, aparenţii înţelepţi şi răi întru totul, despre care zicea înţeleptul Solomon că, deşi sunt rău-credincioşi, se prefac ipocrit că sunt bine-credincioşi: „Pentru că este o cale care unora le
pare dreaptă, dar sfârşitul ei priveşte în fundul iadului” [Pr 14, 12]. 3 Ei sunt cei despre care Domnul spunea cu amar şi asprime că sunt hristoşi mincinoşi şi învăţători mincinoşi, cei care au blasfemiat Duhul harului şi au scuipat după harul Acestuia şi darul care vine de la El, „care nu vor fi iertaţi nici în veacul acesta, nici în veacul viitor” [Mt 12, 32], fiindcă sunt mai rău credincioşi decât iudeii şi mai lipsiţi de Dumnezeu decât păgânii. 4 Sunt cei care blasfemiază pe Dumnezeu Cel peste toate, calcă în picioare pe Fiul Său şi scuipă învăţătura Duhului, cei care tăgăduiesc cuvintele dumnezeieşti sau se prefac cu ipocrizie că le primesc pentru a-L insulta pe Dumnezeu şi a-i amăgi pe cei ce se apropie de ei, cei care insultă sfintele Scripturi şi nu ştiu ce e dreptatea, cei care strică Biserica lui Dumnezeu ca nişte mici vulpi via [Cânt 2, 15] şi devin părţi vulpilor [Ps 62, 11]. 5 Vă îndemnăm să fugiţi de ei ca sufletele voastre să nu fie prinse; „căci cine umblă cu cei înţelepţi va fi înţelept, iar cine umblă cu cei nebuni va fi recunoscut” [Pr 13,20]. 6 Pentru că nu trebuie „să alergi cu furul, nici să-ţi pui partea împreună cu adulterul” [Ps 49, 18], întrucât şi cuviosul David zice: „Doamne, am urât pe cei care Te-au urât şi m-am scârbit de duşmanii Tăi, cu ură desăvârşită i-am urât şi mi-au devenit duşmani” [Ps 138, 21-22]. 7 Căci Dumnezeu I-a mustrat pe Iosafat pentru prietenia şi alianţa sa cu Ahav şi cu Ohozia, spunând prin profetul Iehu: „Fiindcă ai ajutat pe un păcătos şi ai fost prieten cu cineva urât de Domnul, de aceea a venit peste tine mânia Domnului [2 Par 19,2-3]; dar inima ta a fost găsită desăvârşită spre Domnul, de aceea te-a cruţat pe tine Domnul, deşi El ţi-a sfărâmat lucrurile tale şi a zdrobit navele tale [2 Par 20, 37].” 8 Fugiţi deci de comuniunea cu ei şi faceţi-vă străini de pacea cu ei; căci despre ei a spus profetul: „Nu e îngăduit să vă bucuraţi cu cei necredincioşi, zice Domnul” [Is 57, 21]. 9 Căci aceştia sunt lupi ascunşi, câini muţi care nu pot lătra [Is 56, 10], care acum sunt puţini, dar cu trecerea timpului şi apropierea sfârşitului vor fi mai mulţi şi mai răi. Despre ei spunea Domnul: „Oare când va veni Fiul Omului, va mai găsi credinţă pe pământ?” [Lc 18, 8]; şi: „Din pricina înmulţirii fărădelegii iubirea multora se va răci. Şi vor veni profeţi mincinoşi şi vor face semne în cer, ca dacă va fi cu putinţă să-i înşele pe cei aleşi” [Mt 24, 12. 24]. Dar de rătăcirea lor ne va izbăvi Domnul Dumnezeu prin lisus Hristos, nădejdea noastră [1 Tim 1, 1]. 10 Căci şi noi, străbătând neamurile şi sprijinind Bisericile, pe unii care urmau să moară prin înşelăciune i-am întors înapoi, facându-i sănătoşi prin multa povăţuire şi un cuvânt vindecător, iar pe cei incurabili i-am scos afară din turmă, ca să nu dea râia lor şi mieilor sănătoşi, ci să rămână curaţi şi fară prihană, sănătoşi şi nepătaţi pentru Domnul Dumnezeu. 11 Acestea le-am făcut pretutindeni în fiecare oraş, în toată lumea locuită, lăsându-vă vouă, episcopilor şi celorlalţi preoţi, această învăţătură catholică/ortodoxă în chip vrednic şi drept spre aducere-aminte şi sprijinirea celor ce au crezut în Dumnezeu, trimiţând-o prin coliturghisitorul nostru Clement, preacredinciosul nostru copil în Domnul de un suflet cu noi, împreună cu Barnaba şi Timotei, preadragul fiu, şi sincerul Marcu, împreună cu care vi-i facem cunoscuţi şi pe Timotei, pe Luca, Iason, Lucius şi Sosipatros.
Pag. 706-707
XXV. Că din pricina impietăţii lor faţă de Hristos, Dumnezeu i-a făcut pe iudei captivi şi supuşi impozitului
1 Urmând deci lui Hristos, să moştenim binecuvântările, să ne aliniem Legii şi Profeţilor prin Evanghelie, să fugim de politeişti [păgâni], de ucigaşii lui Hristos şi omorâtorii de profeţi [iudei] şi de ereticii cei cu nume rău şi fără
Dumnezeu. 2 Şi să ne supunem lui Hristos Care ca un împărat are libertatea de a schimba diferitele orânduieli [diataxeis] şi ca Legiuitor are înţelepciunea de a orândui în chip diferit cele ale firii [legea naturală], fiind păzite în acelaşi timp neschimbate pretutindeni.
XXVI. Că trebuie fugit de eretici ca de unii care corup sufletele, şi ce opinii susţine fiecare erezie (ca în capitolele VIII, IX şi X )
1 Episcopi şi laici, abţineţi-vă de la toţi ereticii care socotesc rele Legea şi Profeţii. Fiindcă Ei îl urăsc şi nu se supun Dumnezeului Atoateţiitor şi nu-L mărturisesc pe Hristos Fiu al iui Dumnezeu, pentru că neagă naşterea Lui după trup, se ruşinează de crucea Lui şi nu slăvesc pătimirea şi moartea Lui, nu cunosc învierea Lui şi retează naşterea Lui înainte de veci. 2 Unii dintre ei au altă impietate închipuindu-şi că Domnul e un simplu om, crezând că e din suflet şi din trup; iar alţii văd în lisus pe însuşi Dumnezeu Cel peste toate, crezând că e însuşi Tatăl Său şi că Acelaşi [Tată] e şi Fiu şi Mângâietor. Şi ce e mai spurcat decât aceasta? 3 Iar alţii, iarăşi, socotesc rele unele mâncăruri şi spun despre căsătorie şi facerea de copii că sunt uneltiri ale diavolului şi, din răutatea lor, pentru că sunt impioşi, nu vor să învie din morţi, de aceea defaimă învierea spunând: „Suntem persoane respectabile care nu vrem nici să mâncăm, nici să bem”, închipuindu-şi că vor învia din morţi ca nişte demoni fară trup; ei vor fi osândiţi pe veci în focul cel veşnic. Fugiţi deci de ei, ca să nu pieriţi împreună cu impietăţile lor.
Pag. 721
XXVIII. Că nu trebui să fim indiferenţi faţă de cuminecare, ci să observăm dacă episcopul, prezbiterul sau diaconul e ortodox, şi să ne ferim de cei ce nu sunt aşa
1 Dacă venind cineva va mulţumi aşa, primiţi-l ca pe un învăţăcel al lui Hristos. 2 Dar dacă vesteşte altă învăţătură decât v-a predat-o Hristos prin noi, unuia ca acesta să nu-i îngăduiţi să mulţumească [să spună Euharistia], pentru că-L insultă pe Dumnezeu mai degrabă decât îl slăveşte. 3 Oricine vine la voi să fie pus la încercare şi aşa să fie primit; pentru că aveţi înţelegere şi puteţi cunoaşte dreapta şi stânga şi discerne învăţătorii mincinoşi de învăţătorii adevăraţi. 4 Învăţătorului adevărat care vine la voi dăruiţi-i din suflet cele de lipsă, iar învăţătorului mincinos daţi-i cele de trebuinţă, dar nu-i primiţi rătăcirea, ca să nu vă întinaţi împreună cu el. Orice profet sau învăţător adevărat care vine la noi e vrednic de hrană, ca un lucrător al cuvântului dreptăţii.
Pag. 736
II. Că nu oricine profeţeşte sau scoate demoni e neapărat sfânt
1 La acest cuvânt adăugăm faptul că nici oricine profeţeşte nu este cuvios, nici oricine scoate demoni nu este sfânt. 2 Căci şi ghicitorul Valaam al lui Beor a profeţit [Nm 23; 24], deşi era necredincios, şi Caiafa [In 11, 51] numit în chip mincinos arhiereu; diavolul şi demonii din jurul lui prezic şi ei multe, deşi în ei nu se găseşte nici o scânteie de dreaptă-credinţă, fiindcă din pricina răutăţii lor sunt prizonierii neştiinţei. 3 Este evident deci că, deşi profeţesc, necredincioşii nu-şi acoperă prin profeţie necredinţa, nici cei care scot demoni nu vor deveni cuvioşi prin alungarea acestora, fiindcă se amăgesc unii pe alţii ca aceia care se dedau la jocuri pentru a provoca râsul şi pentru a-i face să piară pe cei care iau aminte la ei. 4 Dar nici un împărat necredincios nu mai este împărat, ci tiran, nici un episcop prizonier al ignoranţei sau al răutăţii nu mai este episcop, ci se numeşte în chip mincinos episcop, fiind promovat nu de Dumnezeu, ci de oameni, ca Anania şi Samaia în Ierusalim, Sedechia şi Achia profeţii mincinoşi la Babilon [Ir 35; 36]. 5 Ghicitorul Valaam a suferit şi el pedeapsă pentru că l-a stricat pe Israel la Beelfegor[Nm 25, 31]. Caiafa s-a sinucis mai apoi, fiii lui Scheva care au încercat sa scoată demoni au fost răniţi de ei fugind in chip ruşinos [FA 19, 14], iar împaraţii necredincioşi ai lui Israel şi Iuda au suferit tot felul de pedepse. 6 Este evident deci că şi episcopii şi preoţii numiţi în chip mincinos aşa nu vor scăpa de pedeapsa de la Dumnezeu, căci şi lor li se va spune acum: „Pe voi preoţi care faceţi rău în numele Meu, vă voi preda spre junghiere [Is 34, 2], ca pe Sedechia şi Achia, pe care împăratul Babilonului i-a ars in tăvi cu jăratic”, cum spune leremia profetul [36, 22]. 7 Iar acestea le spunem nu nesocotind profeţiile adevărate, căci ştim că ele se lucrează în cei cuvioşi prin insuflarea lui Dumnezeu, ci pentru a reprima îndrăzneala celor trufaşi, adăugând aceea că unora ca acestora Dumnezeu le ia harul: „Căci Dumnezeu cclor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” [Pr 3, 34]. 8 Deci Sila şi Agav, care au profeţit pe vremea noastră [FA 15, 32; 21, 10], nu s-au întins pe ei înşişi până la treapta apostolilor, nici n-au trecut peste măsurile lor, deşi sunt iubiţi de Dumnezeu. 9 Au profeţit şi femei: în vechime Mariam, sora lui Moise şi a lui Aaron [Is 15, 20], iar după ea Debora [Jd 4, 4], după aceasta Hulda [4 Rg 22, 14] şi Iudit [Idt 8], prima sub Iosia, a doua sub Darius; au profeţit şi Maica Domnului şi Elisabeta, ruda ei, şi Ana [Lc 1, 2], iar în timpul nostru fiicele lui Filip [FA 21,9], dar ele nu s-au ridicai împotriva bărbaţilor lor, ci şi-au păzit măsurile. 10 Prin urmare, dacă între voi cineva, sau femeie sau bărbat, ar dobândi un asemenea har, să se smerească, ca Dumnezeu să binevoiască în el, căci El spune: „Peste cine voi privi dacă nu peste cel smerit şi liniştit şi care tremură la cuvintele Mele?” [Is 66, 2].
Pag. 743
Să ne rugăm pentru întreg episcopatul care e sub cer şi învaţă drept cuvântul adevărului [2 Tim 2, 15].
Pag. 752
şi pentru întreg episcopatul care drept învaţă cuvântul adevărului Tău [2 Tim 2, 15].
Pag. 757
XXVII. Rânduială a lui Simon Canaanitul cu privire la de câţi episcopi trebuie e hirotonit episcopul
1 Eu, Simon Canaanitul, vă rânduiesc vouă de câţi episcopi trebuie hirotonit episcopul:
2 Episcopul să fie hirotonit de trei sau doi episcopi, iar dacă e hirotonit de un singur episcop, să fie depus atât de el, cât şi cel care l-a hirotonit. Iar dacă dintr-o necesitate e hirotonit de unul singur, din pricină că nu pot veni mai mulţi, întrucât e o persecutie sau din altă cauză, să se dea un vot al acordului mai multor episcopi.
Pag. 760
8 Dacă vine un fabricant de idoli, fie să înceteze, fie să fie îndepărtat.
9 Dacă vine cineva de pe scenă bărbat sau femeie, vizitiu, luptător, alergător, organizator de jocuri, atlet, flautist, chitarist sau dansator de cabaret—, fiе să înceteze, fie să fie îndepărtat.
Pag. 761
11 Autorul de lucruri ce nu se pot spune, perversul, leneşul, vrăjitorul, şarlatanul, descântătorul, astrologul, prezicătorul, îmblânzitorul de animale sălbatice, fabricantul de amulete, purificatorul, augurul, tâlcuitorul de zvâcniri, cel care în întâlniri respectă superstiţios defectele de vedere sau ale picioarelor, păsările, pisicile, sunetele sau zgomotele cu caracter simbolic, să fie pus la încercarea timpului, căci răutatea lor e cu anevoie de stâpit; şi dacă încetează, să fie primiţi, iar dacă nu ascultă, să fie îndepărtaţi.
17 Cel ce învaţă să înveţe chiar dacă e laic, dar e iscusit în cuvânt şi decent în purtare; „căci toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu” [In 6, 45; Is 54, 13].
Pag. 762
8 Dacă nu e cu putinţă să veniţi la biserică din pricina necredincioşilor, să faci adunări în case, episcope, ca să nu intre un drept-credincios într-o adunare de necredincioşi [Ps 25, 2]; căci nu locul sfinţeşte pe om, ci omul sfinţeşte locul. 9 Iar dacă necredincioşii ocupă locul acela, trebuie să fugi din el, pentru că a fost profanat de ei; căci aşa cum preoţii cuvioşi sfinţesc, tot aşa cei spurcaţi întinează. 10 Iar dacă nu e cu putinţă să vă adunaţi nici în casă, nici în biserică, fiecare să spună psalmii, să citească şi să se roage la sine, ori împreună cu doi sau trei; căci zice Domnul: „Unde vor fi doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo voi fi şi Eu în mijlocul lor” [Mt 18, 20].
11 Un credincios să nu se roage cu un catehumen nici măcar în casă, căci nu este drept ca cel iniţiat să se întineze împreună cu cel neiniţiat. 12 Un drept-credincios să nu se roage împreună cu un eretic nici măcar în casă; „căci comuniune este între lumină şi întuneric?” [2 Со 6, 14].
Pag. 766
XLII. Despre zilele celor adormiţi, care trebuie ţinute
1 Să se celebreze cea de-a treia zi a celor adormiţi în psalmi şi rugăciuni din pricina Celui ce S-a sculat a treia zi, 2 a noua zi spre aducerea-aminte a celor ce au rămas şi a celor adormiţi, 3 a treizecea zi după exemplul vechi, căci aşa l-a jelit pe Moise poporul [Dt 34, 8], 4 şi împlinirea unui an spre pomenirea lui. 5 Şi să se dea din averile lui săracilor în amintirea lui.
Pag. 771
10 Cine se roagă cu un excomunicat să aibă aceeaşi osândă cu el.
10 Dacă cineva s-ar ruga împreună cu un excomunicat chiar şi într-o casă, să fie îndepărtat.
11 Cine se roagă cu un depus, să aibă aceeaşi osândă cu el.
11 Dacă cineva fiind cleric s-ar ruga împreună cu un cleric depus, să fie depus şi el.
Pag. 774
51 Cine se rupe de episcopul său fără motiv şi-şi face alt altar să fie depus împreună cu cei care l-au primit.
51 Dacă vreun prezbiter, dispreţuindu-l pe episcopul său, ar face adunări separat şi ar ridica un alt altar, fară să-l poată arăta pe episcopul său condamnabil cu ceva în ce priveşte dreapta-credinţă şi dreptatea, să fie depus ca un iubitor de stăpânire, fiindcă e un tiran. Asemenea şi ceilalţi clerici şi câţi s-ar alătura lui; iar laicii să fie îndepărtaţi. Dar acestea să se facă numai după prima, a doua şi a treia chemare a episcopului.
33 Clericul străin să nu fie primit fără scrisori de recomandare, iar când vine să fie întrebat [de credinţă], şi dacă vorbeşte drept să fie primit, iar dacă nu, să fie trimis cu merinde de drum.
33 Nici unul din episcopii, prezbiterii sau diaconii străini să nu fie primit fară scrisori de recomandare; şi dacă le aduc, să fie verificate, şi dacă sunt propovăduitorii ai dreptei-credinţe, să fie primiţi; iar dacă nu, dându-li-se cele de trebuinţă, să nu fie primiţi în comuniune, căci multe lucruri se fac prin răpire.
Pag. 775
37 Episcopii să se adune de două ori pe an pentru treburi şi dogme; mai întâi în a patra săptămână a Cincizecimii, iar a doua oară pe 12 ale lunii octombrie.
37 De două ori pe an să se facă un sinod al episcopilor şi să se verifice dogmele dreptei-credinţe [dogmata eusebeias] şi să se soluţioneze controversele bisericeşti [ekklēsiastikas logias] survenite: unul în a patra sâptămână după Cinzecime, iar altul în a 12-a zi a lui octombrie [Hyperberetatos].
Pag. 777
45 Cine se roagă cu ereticii să fie îndepărtat; să fie depus cel care-i socoteşte clerici.
45 Episcopul, prezbiterul sau diaconul care se roagă numai împreună cu ereticii să fie îndepărtaţi, iar dacă le-a îngăduit să lucreze ceva ca unor clerici, să fie depuşi.
46 Clericul care a primit Botezul şi Jertfa [Euharistia] ereticilor să nu mai fie preot.
46 Episcopul sau prezbiterul care a primit Botezul sau Jertfa ereticilor, poruncim să fie depus; căci oare ce acord poate fi între Hristos şi Beliar, şi ce parte poate avea credinciosul cu necredinciosul [2 Со 6,15].
47 Cine rebotează pe cel botezat cu adevărat şi nu-l rebotează pe cel întinat de necredincioşi să nu mai fie preot.
47 Episcopul sau prezbiterul care ar boteza din nou pe cel ce are un Botez adevărat sau n-ar boteza pe cel întinat de cei necredincioşi [prin „botezul” lor] să fie depus ca unul care-şi râde de crucea şi de moartea Domnului şi nu face distincţie între preoţi[i adevăraţi] şi preoţii mincinoşi [hiereas pseudoierēon].
Pag. 778
49 Cine nu botează în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ci altfel, să nu mai fie cleric.
49 Dacă un episcop sau prezbiter n-ar boteza după porunca Domnului în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ci în Trei fară început sau în Trei fii sau în Trei mângâietori, să fie depus.
50 Cine nu botează cu trei cufundări, ci cu una, întru moartea Domnului
— ceea ce n-a spus Domnul — să nu mai fie cleric.
50 Dacă un episcop sau un prezbiter n-ar săvârşi trei cufundări ale unei unice iniţieri, ci o singură cufundare dată în moartea Domnului, să fie depus; căci Domnul n-a zis: „Botezaţi în moartea Mea”, ci: „Mergând faceţi învăţăcei toate neamurile păgâne, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” [Mt 28, 19]5
Pag.780
60 Cine răspândeşte în biserică o carte a impioşilor [ereticilor] să fie depus.
60 Dacă difuzează cineva cărţile cu titluri mincinoase [ta pseudepigrapha biblia] ale necredincioşilor spre vătămarea poporului şi a clerului, să fie depus.
62 Clericul care a tăgăduit pe Hristos să fie scos din Biserică, iar cine a tăgăduit numele de cleric, dacă se întoarce, să fie primit ca laic.
62 Dacă din frică omenească de un iudeu, păgân sau eretic, un cleric ar tăgădui numele lui Hristos, să fie scos afară/exclus [apoballestho], iar dacă ar tăgădui numele de cleric, să fie depus; însă dacă se pocăieşte, să fie primit ca un laic.
64 Cine se roagă cu iudeii să fie îndepărtat.
64 Dacă un cleric sau laic ar intra să se roage într-o sinagogă a iudeilor sau a ereticilor, să fie şi depus şi îndepărtat.
Pag. 781
68 Cel hirotonit de două ori să fie depus împreună cu cel care l-a hirotonit, afară numai dacă prima mână a fost eretică.
68 Dacă un episcop, prezbiter sau diacon ar primi de la cineva a doua hirotonie, să fie depus şi el şi cel care l-a hirotonit, afară de cazul in care s-ar dovedi că are hirotonia de la eretici; căci cei botezaţi sau hirotoniţi de unii ca aceştia nu pot fi nici credincioşi, nici clerici.
70 Clericul care iudaizează sau ţine cele ale păgânilor să fie depus.
70 Dacă un episcop, prezbiter sau diacon, sau oricare altul din registrul clericilor, ar posti sau ar ţine sărbătorile împreună cu iudeu sau ar primi de la ei cele ale sărbătorii, ca de pildă azime sau ceva asemănător, să fie depuşi; iar dacă e laic, să fie îndepărtat.
Pag. 782
71 Laicul care iudaizează sau ţine cele ale păgânilor să fie îndepărtat.
71 Dacă, de sărbătorile lor, un creştin ar aduce untdelemn sau ar aprind lumini într-un templu al păgânilor sau într-o sinagogă a iudeilor, sa fie îndepărtat.
75 Ereticul să nu acuze un episcop, nici un singur credincios.
75 Să nu fie primit ca martor împotriva unui episcop un eretic, nici numai un singur credincios, căci „pe gura a doi sau trei martori se va statornici orice cuvânt” [Mt 18, 16].
Pag. 783
83 Clericul dregător să nu mai fie cleric, căci scris este: „Daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu” [Mt 22, 21].
83 Episcopul, prezbiterul sau diaconul care rămâne în armată şi vrea să le facă pe amândouă: şi dregătoria romană [romaikēn archēn] şi conducerea preoţească [hieratikēn dioikein], să fie depus, „căci cele ale Cezarului trebuie date Cezarului şi cele ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu” [Mt 22, 21].
Pag. 813
Să ne rugăm pentru episcop, ca Domnul să-l păzească în credinţă întru lungime de zile, ca, dreapta cale croind cuvântului adevărului, să conducă Biserica în curăţie şi fară prihană.
Pag. 892
Întâi de toate adu-Ţi aminte, Doamne, de sfântul părintele nostru arhiepiscopul (N) avva, papa şi patriarhul marelui Oraş Alexandria, pe care dăruieşte-l sfintelor Tale biserici în pace, sănătos, cinstit, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău [2 Tim 2, 15] şi păstorind turma Ta în pace.
Pag. 900
Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de sfinţii noştri părinţi şi episcopi care în toată lumea învaţă drept cuvântul adevărului Tău [2 Tim 2, 15]. Întâi de toate de sfântul părintele nostru (N), de tot clerul şi cinul lui preoţesc; dăruieşte-i bătrâneţe cinstită, păzindu-l îndelungat în zile păstorind poporul Tău în toată evlavia şi cuviinţa.
Pag. 919
[15] Adu-Ţi aminte, Doamne, de toţi episcopii ortodocşi4> care drept învaţă cuvântului adevărului Tău. Aşa, Dumnezeul nostru. Şi pe nici unul dintre noi să nu-l faci vinovat de aceste înfricoşătoare şi cereşti Taine, nici cu suflet şi trup neputincios pentru că se împărtăşeşte din ele cu nevrednicie [1 Со 11, 29 – 30]
Pag. 926
[37] Te mai mgăm: Adu-Ţi aminte. Doamne, şi de toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău [2 Tim 2, 15], de tot prezbiteriul,
de diaconatul în Hristos şi de tot cinul preoţesc. Ecfo[nis]: între primii adu-Ţi aminte, Doamne, şi de episcopul nostru (N).
Pag. 971
[Reconcilierea ereticilor]
[146] Cum anume trebuie primiţi cei ce vin de la erezii la sfânta Biserică a lui Dumnezeu catholică şi apostolică.
Pe arieni şi macedonieni sau pnevmatomahi, pe sabelieni şi novaţieni, care se numesc pe ei înşişi catari [curaţi], pe cvartodecimani sau tetradiţi şi e apolinarişti îi primim dacă dau libeluri [înscrisuri] şi anatemizează împreună cu erezia lor şi orice altă erezie care nu gândeşte cum gândeşte sfânta Biserică a lui Dumnezeu catholică şi apostolică, pecetluindu-i sau ungâdu-i cu Sfântul Mir.
Pag. 972
[147 ] Nestorienii şi eutihienii trebuie să facă libeluri [înscrisuri] şi să anatemizeze erezia şi pe Nestorie şi pe Eutihie, pe Dioscor, pe Sever şi pe cei ce gândesc cele ale lor şi toate ereziile mai înainte menţionate şi aşa să se împărtăşească cu Sfânta Cuminecătură.
Dar pe eunomieni care botează într-o singură cufundare, pe montanişti numiţi şi frigieni, pe manihei şi pe sabelieni care învaţă un „Fiu-Tată” şi fac şi alte lucruri grave, şi toate ereziile asemănătoare, precum şi pe aceia care din ele vor să se alăture adevărului, îi primim ca pe păgâni.
[148] Cum anume trebuie să anatemizeze în scris aceia care vin la sfânta Biserică a lui Dumnezeu de la manihei:
Anatema lui Mani sau Maniheu, cel numit şi Cubric, şi învăţăturilor lui şi tuturor celor expuse şi scrise de el, şi tuturor celor ce cred în el, precum şi celor cinci cărţi întocmite de el în chip impios, pe care le-a numit „Evanghelia vie”, care de fapt omoară, şi „Comoară a vieţii”, care de fapt e o comoara a morţii, şi adunarea „Epistolelor” şi cea a „Tainelor” care e spre răsturnarea uneltită de ei a Legii şi sfinţilor Profeţi, şi lucrarea „Giganţii” şi aşa-numitul “Heptalog al lui Agapie” şi însuşi Agapie şi toată cartea lui şi orice rugăciune, sau mai bine zis vrăjitorie făcută de ei. Anatemizez şi iarăşi anatemizez pe Zarade pe Bodda şi Skythian care au fost înainte de manihei. Mai anatemizez şi pe Sisinie, urmaşul aceluiaşi Mani, pe Adda şi pe Adeimant, pe care impiosul Mani i-a trimis în diverse părţi ale pământului. Pe lângă aceştia îi anatemizez şi iarăşi îi anatemizez şi pe Hierakas şi Heraclide şi pe Aphthonios exegeţii aceluiaşi nelegiuit şi spurcat Mani, pe Toma, pe Zarua şi pe Gabriabion. Mai anatemizez şi pe Marcion, Valentin şi Vasilide, şi pe orice om care cutează să blasfemieze şi să vorbească împotriva Vechiului şi Noului Testament. Mai anatemizez pe cel ce se închină soarelui, lunii şi tuturor stelelor ca unor dumnezei. Mai anatemizez şi iarăşi anatemizez pe orice om care spune că sunt două obârşii/principii, şi acestea sunt opuse între ele şi necreate: una rea şi alta bună. Mai anatemizez şi pe cei ce spun că trupul e alcătuit din obârşia rea sau din lucruri rele prin fire. Mai anatemizez orice om care nu mărturiseşte că cerul, pământul, marea şi toate cele din ele au fost făcute de Unul Dumnezeu. Pe lângă acestea, mai anatemizez pe cel ce tăgăduieşte că noi şi întâiul om, adică Adam, cel asemenea nouă, am fost plăsmuiţi din pământ de Dumnezeu. Pe lângă acestea mai anatemizez şi câte mitologizează ei despre materie şi întuneric, despre aşa-numiţii Sakla şi Nebrod, şi despre diferitele ceruri şi eoni. Mai mărturisesc că este Unul şi Acelaşi Dumnezeu al Vechiului şi Noului Testament; pe toţi cei ce s-au distins şi sunt lăudaţi în fiecare din ele îi ştiu sfinţi şi prieteni ai lui Dumnezeu; iar naşterea marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pătimirile Lui mântuitoare şi învierea din morţi spun că s-au făcut nu în chip aparent sau imaginar, ci potrivit adevărului real însuşi, întrucât El este de-o-fiinţă atât cu Tatăl, cât şi cu noi.
ayeaye20 