Epistola II. Svantului Cyril: Oare putem noi sa ne indreptatim (justificam) in tacerea nepotrivita…?; ca sa intoarcem la adevar pe cei, care, nu stiu cum, sunt sedusi de ganduri, straine de adevar; cucernicia ta ma uraste… pe nedrept ma ponegreste, atunci cand mai bine ar fi fost de a corecta cuvintele sale, ca sa punem capat ispita in soborniceasca Biserica

pag.13-14

II. Epistola lui Chiril episcopul Alexandriei către Nestorie, când a aflat despre modul lui greșit de gândire.5
Evlaviosului și iubitorului de Dumnezeu episcopului Nestorie, tovarășului nostru, Chiril
episcopul vă urez în Domnul tot binele.
În Alexandria au venit câțiva respectabili și care merită încredere bărbați. Ei mi-au spus, ca și cum evlavia ta este în mare indignare și folosește toate mijloacele pentru a mă
întrista. Când eu am vrut să aflu pricina unei astfel de supărări a evlaviei tale, ei mi-au spus, că oarecare din alexandrieni au împrăștiat în popor o epistolă, scrisă de mine pentru sfinții monahi, și că ea a devenit cauza urii și iritării. Eu mă mir, că pietatea ta în mod minuțios nu a examinat acest subiect. Neliniște în credință a apărut nu din epistolă, care a fost scrisă de mine mai înainte, ci din careva învățături, spuse de evlavia ta sau de altcineva. Dimpotrivă, când scrierile sau tălmăcirile, care conțineau o învățătură pe dos,
au început să circule prin mâini, noi ne-am îngrijitcorectăm această învățătură. Pentru că unii au ajuns până acolo, că nu vreau să-l mărturisească pe Hristos ca Dumnezeu, dar Îl mărturisesc pe El ca instrument sau unealtă a lui Dumnezeu și ca om (богоносным)
purtător de Dumnezeu, și încă ceva mai absurd decît aceasta. Pe noi ne întristează cuvintele, spuse de evlavia ta, sau spuse de alt cineva: eu nu prea cred acestor învățături
neînsemnate (lipsite de valoare) răspîndite printre oameni. Cum nouă ne-a fost cu putință să tăcem în acel timp, când credința se răstălmăcește, când atîtea modificări apar în ea?
Sau noi nu vom sta în fața judecății lui Hristos? Oare putem noi să ne îndreptățim (justificăm) în tăcerea nepotrivită, noi, care am fost puși pentru ca să vorbim ce se cuvine
(cere)? Ce dar trebuie să fac eu acum? Eu sunt nevoitintru în relații pe această temă cu cucernicia ta, după ce evlaviosul și iubitorul de Dumnezeu episcopul Romei Celestin și prin (cu) el alți mulți episcopi iubitori de Dumnezeu care se află alături de el, au întrebat despre aceste scrieri lucrări, apărînd acolo nu se știe de unde, de la cucernicia ta, sau din
altă parte. Ei scriu despre ele, considerîndu-le o mare ispită. Cum noi să-i liniștim pe cei, care, venind aici din toate bisericile de răsărit, cîrtesc împotriva acestor scrieiri? Nu
cumva, cucernicia ta se gândește, că neliniștea, apărută în biserici de la aceste neobișnuite scrieri, este puțin importantă? Toți acum suntem în faptă (act) și în muncă, ca să
întoarcem la adevăr pe cei, care, nu știu cum, sunt seduși de gânduri, străine de adevăr.
Cît de repede motiv către această generală cîrtire a dat cucernicia ta, este oare drept a învinui în aceasta pe altcineva (altul)? De ce cucernicia ta mă urăște? De ce pe nedrept mă ponegrește, atunci când mai bine ar fi fost de a corecta cuvintele sale ,ca să punem capăt ispita în soborniceasca Biserică? Dacă și cuvântul s-a revărsat de pe buze și, presupunem, că el s-a răspîndit deja în popor, acestui lucru se poate încă de a ajuta prin
reexaminarea cuvintelor sale. Asigură-te, că cea mai bună faptă în acest caz va fi spunerea către cei ce s-au sedus unui cuvânt, și numirea sfintei Fecioare, Născătoare de
Dumnezeu, ca noi mîngîiindu-i pe cei logodiți și avînd gîndire corectă, ca și toți ceilalți, să putem în pace și armonie să săvîrșim ceremoniile religioase în comun. Ca să nu se
îndoiască cucernicia ta, că noi pentru credința în Hristos suntem pregătiți să le răbdăm pe
toate, să fim supuși lanțurilor și chiar morții. Îți voi spune adevărul, că încă când era în viață vrednica de pomenire Atica, de mine a fost scrisă o cărțulie despre sfânta și de o
ființă Treime; în ea este de asemenea un cuvânt despre înomenirea Unuia Născut, cu acestea sunt armonie și actuala mea scriere. Eu am citit-o pe ea episcopilor, clericilor și
celor din popor, care iubesc cititul. Dar pînă la momentul de față nu am dat-o nimănui.
Probabil, cu editarea acestei scrieri, iar mă vor învinui; pentru că această lucrare a fost alcătuită de mine mai înaite, ca cucernicia ta să fie aleasă la arhiepiscopie.

——
5 PR(142,2); ACO I-1-1(23,2); S(2); A(10); L(III,314); M(IV,884); PG(77,40); Ms.Vat.gr49(27,2); CT(2);
Ms.Vat.lat.1320(21f,26)

Advertisements