Sfantul PARINTE JUSTIN PARVU despre preotii cu biometric

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Fiţi atenţi la drogurile astea duhovniceşti…Vezi cum îi apele, astea care se lasă înafara ies din matca lor şi inundă şesuri, case ce merge. Asta este pustiirea sufletească a noastră. Toată pustiirea asta tre să o vedem prin noi înşine. Duhul Sfânt ne-a părăsit şi acuma omu’ merge în virtutea răului.

Diacon român: Părinte, eu trăiesc în America şi soţia mea o primit paşapoartele ăstea noi…care or apărut acuma

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Biometrice…
Diacon român: Da

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Foarte periculos, ar trebui s’o laşi să meargă cu buleti…cu paşaportu ‘cela, că altfel

Diacon român: Avem şi o fetiţă.

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Altfel..altfel toate au căzut mai serios. Noi n-avem voie să primim Liturghie de la oamenii aştia

Diacon român: Părinte am putea să sun un telefon şi să venim cu, să vin cu soţia mea înainte de a pleca în America, am vrea, am avea bilet pe 4 august să plecăm încolo înapoi şi aş vrea să trec pe la dumneavoastra cu ea înainte de a pleca.

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Ea e româncă?

Diacon român: Da, e născută în America din părinţi români, vorbeşte româneşte perfect.

Sfântul Părinte Justin Pârvu: O corşitură..aşa şi aşa..da, da să viniţi, da ‘ţânte de educaţia ei să n’o… alegeţi să nu se piardă. Că răspunzi de ea, la judecată : căderea dea dreapta daca are pacatele ei sau are virtuţile ei, aşa şi copiii aşa şi parinţi şi tata şi mama…Unul dintre scopurile principale în căsătorie {nu înţeleg ce zice} noastră să mântuiască soţia..soția {nu înţeleg ce zice}.

Diacon român: Părinte da’s mulţi părinţi care zic că îs împotriva actelor cu cip, da zic că totuşi să nu’i îndepărteze preoţii pă’ credincioşii care le’o primit.

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Măi credincioşii care rămân aici cu cipul nu au nici o valoare măi..nici o valoare nu mai au.Poţi să ai 700 de credincioşi , adică aia au căzut din har nu mai este…

Diacon român: Deci toţi care au cip, paşapoartele ălea [acelea]?

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Toţi care au paşapoarte, care au buletine,

interlocutor 2: până nu le leapădă îs rupţi…

Sfântul Părinte Justin Pârvu: carnet de..chiar dacă îl arunci nu ai..nu ai voie …ăla’i sămnătura internetu’ cela, pentru ei e de ajuns asta.

Diacon român: Şi atunci ce’i de făcut?

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Păi, îl aruncăm, de la început.
Diacon român : Părinte, cu preoţii care nu’s împotriva şi poate unii chiar au acceptat acte d’ăstea, de unde ştiu că uitaţi de exemplu…eu îs diacon slujesc în soboare cu mai mulţi preoţi, nici nu ştiu care … care au, care n’au ce e de făcut mai bine te faci preot atunci şi stai în satul tău şi slujeşti singur acolo.

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Tu slujeşti, da nu mai slujeşti Domnului, slujeşti antihristului.

Diacon român : Da, ca să nu mai slujeşti cu ceilalţi, tu nu le accepţi.

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Da.

Diacon român: Şi ca să nu slujeşti cu ceilalţi care le acceptă?

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Stau în parohia mea acolo, nu mă duc

Diacon român: Dăcă eşti preot, da dacă eşti diacon ce faci?

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Dacă eşti diacon te caută cu atât mai mult, că te iau toţi din toate parţile şi nu te duci decât acolo unde crezi că…

Diacon român: Şi dacă nu ştii care a primit care n’o primit, la câte un hram, la câte o liturghie arhierească.

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Se aude peste tot, lumea ştie mai mult decât popa.

Diacon român: Părinte mai stăm la oraş sau ne mutăm la ţară?

Sfântul Părintele Justin Pârvu: La ţară e viitorul măi…nu la oraş. Nu mai sta la oraş, ca să nu te scoată ei. Acuma tre să îţi gaseşti o …

Diacon român : Şi dacă nu avem unde să ne mutăm…cum facem?

Sfântul Părintele Justin Pârvu: La bunici, la străbunici ai acolo un petec de pământ, lucrează’l aşa scapi de VÂNĂTOARE.

Diacon român : Trăieşti, trăieşti…

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Să şti că nu se trece până ajungem aşa la sapa asta de lemn … şi nici nu ne mântuim. Episcopu i’o chemat la.. să vadă un preot bat[beat] pe şanţ. Ce să facă o mers şi episcopul acolo. S’a adunat lumea. Băi e fiul vostru, voi l-aţi născut, voi l-aţi crescut, voi l-aţi educat uite aşa cum l-aţi educat. Hai la un parastas să îi dai un păhărel, hai la o masă îi dai un păhărel, hai la o agheazamă îi dai un păhărel, hai la un botez îi mai dai un păhărel şi omu e, ăsta fiul vostru. Da dacă mâine de dimineaţă ăsta se scoală şi face agheasmă, poţi să bei agheasma aceea ca şi pin’ mâinile unui sfânt, dovadă că nu se bagă nu se împlineşte adică nu se amestecă harul cu păcatele lor, e tot preot. DA DACĂ ESTE ATEU, DACĂ ESTE CU CIPURI şi este cu..asta e cel mai mare pericol. A să vie vremuri grele Biserică nouă, pictată, frumoasă, aranjată, te îmbie la rugăciune DA NU POŢI INTRA ACOLO PENTRU CĂ E UN PREOT CU CIPURI CU TOT MODERNISMUL şi atunci vie lumea… întreabă lumea de pe acuma: –Oare preotul ăsta? mă pot spovedii? oare o luat cipu’? –Nu ştiu măi că asta nu se poate dezvălui aşa uşor.. da îl mai prinde cu maşina.

Diacon român: Da un preot care ia cipul pierde harul preoţiei?

Sfântul Părinte Justin Pârvu: PIERDE HARUL PREOŢIEI.. E CĂZUT TOTAL DIN HAR … ŞI N’AI VOIE, SĂ INTRI IN BISERICĂ LUI, N-AI VOIE SĂ TE SPOVEDEŞTI LA EL, SĂ FACI O SLUJBĂ RELIGIOASĂ. Au fost comuniştii, preoţi comunişti cu carnet de om de partid, ei nu o fost aşa de periculos cum o venit angajarea asta a doua cu cipurile, care ASTA E O LEPĂDARE DIRECTĂ…acolo mai mergea…mai mergea, când cu Crucea, Burdşua fostul ministru al…, părintele Burduşa când cu Crucea când cu steaua[steau roşie a partidului comunist], mai mergea atunci, acuma NU MAI, ORI sATAN ORI..{nu înţeleg ce zice}

….Nu vezi acuma buletinu’ NU MAI E NEVOIE SĂ PUI NUMELE PĂRINŢILOR, buletinu pur şi simplu numele tău şi nimic mai mult, da orijinea[originea] ta, de unde vii tu să te caute cineva nu’l mai găseşti. 10-15 ani care e tatăl tău mă? care’i mama ta? nu mai ştiu. Vine în România prin Dobrojea sau mă duc în Banat : –Bine mă da tu nu ai avut mamă? –Nu ştiu. -Pe buletin ce scrie? -N’am numele lor. Adică să se înstrăineze orice legătură şi unitate de dragoste şi de credinţă în lumea noastra naţională, să nu existe. Vedeţi acuma nici să nu te audă cumva de {nu înţeleg ce zice } naţionalistă nu există, s’o îngropat totul. Eminescu nu se ştie dacă e ucainiean, ori e rus, da român în nici un caz nu e. Ştefan cel Mare nu e român măi ăsta’i venit din hoarde de barbari şi uite aşa te diviza, te distruge, nu’ţi dai seama. Dacă’i spui elevului aşa în şcoală 3, 4, 5 ani el aşa crede. Na, cum vă spuneam el n’avea habar de vecinu’ lui din România. Şi dacă îi spunea’i despre Germania era piste deal aici..elev asta’i reducerea la zero a omului, decât nu ai voie să asculţi…

Duhovnicii Rusiei despre card

Părintele Rafail Berestov, unul din cei mai iubiţi duhovnici ruşi, a vizitat Mănăstirea Petru Vodă în anii 2011 şi 2012, sfătuindu-se îndelung cu Părintele Justin Pârvu. Interviul de faţă este luat în anul 2008 de un duhovnic român. Prezentăm mai jos un extras:

Părinte Rafail, v-am ruga – câteva sfaturi referitor la cele ce spune Sfântul Ioan Evanghelistul despre documente…

În timpurile noastre încep a se împlini. Cele care conţin numărul 666 sunt numele lui antihrist. În Apocalipsă se spune că va fi pecetluirea cu numele fiarei. Codul numeric personal deja este de la satana. Precum primim de la Sfântul Botez nume, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa vrea satana să-şi pună numele lui în loc. Dacă primim aceste numere, conştient sau inconştient se face o lepădare de Hristos, chiar dacă mulţi nu înţeleg lucrurile acestea. E foarte mare luptă şi în Rusia despre această numerotare, dar totuşi sunt mulţi episcopi care acceptă lucrurile acestea, şi fac probleme celor ce nu le acceptă şi se pun cu rîvnă împotriva acestei căderi. E chiar o prigoană împotriva Ortodoxiei. E şi boala ecumenismului care s-a înrădăcinat peste tot şi sunt mulţi preoţi care luptă împotriva ecumenismului şi sunt foarte prigoniţi…

Cum se pot împotrivi creştinii de a nu primi aceste documente? Ce să facă ei când va veni timpul acela?

… prin cuvânt, prin publicarea de broşuri, dar cei care vorbesc sunt prigoniţi. Scriitorii sunt nevoiţi să scrie cu pseudonim – şi aceasta e o prigonire.

Cine se ascunde în spatele acestui sistem?

Evreii şi sioniştii care vor să-şi facă o lege pentru întronarea noului împărat antihrist, pentru care drumurile deja se gătesc.

La Sf. Agatanghel, la Sf. Ipolit, la Sf. Mc. Cristea zice că întâi va fi războiul al treilea mondial, şi pe urmă zece împăraţi necuraţi şi prigonitori, şi apoi al unsprezecelea antihrist.

Aşa este. Acum sunt primele etape, cardurile. Apoi cardurile cu microcip. Apoi vine pecetea, care e microcipul.

Dacă cineva, din neluare aminte sau din puţina cercetare, va primi buletinul, are şansa să se pocăiască şi să se împace cu Dumnezeu?

Da.

Dar dacă, Doamne fereşte, va primi pecetea, mai este şansă de pocăinţă?

Nu. În Rusia, Smirnov a făcut cercetări pe calculator şi prin programele de cercetare psihologică, a văzut toate mişcările trupeşti ale omului şi a observat că prin microcip poate influenţa toate activităţile omeneşti şi însăşi mintea omului. Lumea va fi foarte controlată, prin calculator – care va avea cip va fi găsit oriunde. Şi se va şti ce gândesc, tot ce fac, şi dacă vreunul se va împotrivi mişcărilor lor va fi dus la azilul de nebuni.

Sinodul Bisericii Ruse are această precupare bună pentru păstoriţii ei, ca să-i îndemne la luptă?

În timpurile noastre e mai greu. În trecut, când a fost cu KGB-ul, mulţi au fost influenţaţi să lucreze pentru regimul respectiv, pentru KGB. Care s-au împotrivit au fost ori exilaţi, ori eliminaţi. Cei rămaşi au acceptat să lucreze pentru regim. Aşa şi acum, mulţi sunt forţaţi să lucreze pentru KGB. În timpul Perestroikăi s-au întors şi s-au pocăit… aşa va fi şi în timpurile noastre, vor lucra (pentru ei) dar apoi se vor pocăi. Azi se lucrează mai cu şarlatanie. Înainte, cel care lucra cu KGB-ul prigonea pe faţă pe cei împotrivă, dar azi prigoana e foarte ascunsă.

Au fost mai recent în Rusia oameni duhovniceşti dintre călugări sau preoţi care să fi avut descoperire dumnezeiască referitor la aceste buletine, care să nu fie luate dacă prezintă un pericol de lepădare?

Patriarhul Alexei, fiind în vizită în Astrahan, a avut o vedenie în care i s-a arătat Sfântul Teodosie de la Lavra Pecerska, mustrându-l, ca să se opună globalizării. Patriarhul pe moment l-a crezut, dar apoi s-a îndoit de vedenie. Pr. Kiril, un duhovnic foarte cunoscut, se împotriveşte acestor documente, la fel şi pr. Nikolai. Au fost şi minuni – nişte oameni credincioşi, care au murit şi au înviat, şi care, murind, au avut vedenii despre aceste documente, Maica Domnului le-a spus că aceste acte reprezintă o lepădare. Şi înviind ei au dat mărturie despre acestea.

Se spune că Sfântul Serafim de Sarov în preajma acestor evenimente va învia. Ce puteţi să ne spuneţi despre acest lucru?

Mulţi cred această prorocie, e cunoscută, şi lumea ţine la ea, aşteaptă cu nerăbdare să-l vadă.

Cum să se apere fiecare creştin, şi să fie legat mai strâns de Hristos în aceste timpuri, ca să poată preîntâmpina lepădarea?

Să nu ia aceste documente.

Bine, dar pe lângă această hotărâre, ce să facă creştinul ca să-l întărească Hristos?

Cel mai important este să se întărească lumea prin rugăciunea lui Iisus, fiindcă sunt foarte multe vrăjitorii. Azi cei mai prigoniţi sunt creştinii, lupta e toată împotriva lor. Fiecare să se roage cu rugăciunea lui Iisus, care dă acoperirea (harului), fiindcă sistemul psihotronic va da foarte multe ispite. Să fim credincioşi Domnului! Îndeosebi monahilor ne trebuie rugăciunea aceasta, cu multă umilinţă, multă pocăinţă, să nu cumva să ne mândrim că am şti ceva, ca să nu prindă coarnele mândriei, că am făcut ceva, sau că ştim ceva, şi să nu ne mâniem. Toţi care au primit paşaport încă se pot pocăi. Care a primit implantul nu mai are putere de pocăinţă, fiindcă sunt controlaţi, manevraţi ca roboţii.

Părinte Rafail, am citit că chiar prin Rusia sau în SUA li se implantează nou-născuţilor acest microcip. Ei n-au primit cu voinţa lor, deci cum le socoteşte Dumnezeu aceasta? Ce va fi cu ei?

E răspunderea părinţilor lor. Rămâne la Mila lui Dumnezeu. În America se întâmplă foarte multe lucruri din acestea. Vedeţi că militarilor şi deţinuţilor li se implantează microcipul, şi sunt controlaţi.

Sfinţia voastră aţi fost prigonit pentru ceea ce spuneţi?

Când am vorbit despre aceste lucruri, unii au filmat şi, din râvna unora, am fost arestat la domiciliu. Am stat o vreme, apoi am plecat şi au venit după mine din nou, cu domiciliu forţat. Chiar şi aici am multe probleme de întâmpinat din partea patriarhului, dar cu blagoslovenia unor stareţi am primit loc de şedere temporară. Au vrut să mă caterisească, dar nu m-au găsit. Unul (din ei) mi-a aruncat un paraman în faţă, spre umilire.

Când trăia Cuviosul Paisie Aghioritul, s-a dus cineva din Rusia la el să-l întrebe?

Când ieşise prima carte a lui şi poporul a cumpărat-o, la al doilea tiraj Sinodul a rupt foaia în care Cuviosul Paisie zicea să nu primim documentele, zicând că ei nu sunt de acord.

…Care este scopul întregii lupte?

Cei ce conduc (…) vor să reducă lumea până la un miliard, adică atât cât pot să controleze. Urmează omorârea în masă a omenirii, iar din miliardul care va rămâne, vor fi trei puteri mari: comunismul, democraţia şi ortodoxia. Şi va birui Ortodoxia.

Părintele Hariton Negrea: Despre actele electronice de pe site-ul manastirii:

Nu vă închipuiţi cu chipul lumii acesteia! zice Domnul. Care este chipul lumii, decât cugetul trupesc, pofta ochilor, trufia vieţii? Cugetul trupesc este activitate a minţii ale cărei înţelegeri sunt lipite şi sunt unite cu lumea materiei. Acest cuget trupesc este întrucâtva măsurabil, şi fiindcă este atât de observabil. Prin identitatea numerică (cu microcip sau fără), creştinul e înşelat să se identifice cu cugetul trupesc, lepădat la Botez, şi să se lepede de cugetul duhovnicesc, primit la Botez şi simbolizat de numele creştin.

Precum ştim, prin Taina Botezului omul se leapădă de satana, adică de orice duh care tăgăduieşte venirea lui Hristos în trup, prin Botez omul se leapădă de toate lucrurile satanei, adică de orice înfăţişare a răului, toate fiind azi legiferate şi devenite normă, prin Botez omul se leapădă de toţi slujitorii satanei, adică de duhurile răutăţii care lucrează şi nevăzut, dar şi văzut, prin oameni care din voia lor se fac slugi ale lui, precum declară despre ei înşişi cei ce deţin puterea lumească azi. E de la sine înţeles că dacă omul se re-identifică cu acestea trei, lepădate la Botez, atunci se leapădă de Botez şi se re-dăruieşte satanei. Nu e nevoie să mai spună cu cuvintele că se leapădă de Hristos, din moment ce semnătura sa, oferită satanei, dovedeşte acea afirmaţie, o dovedeşte cu fapta, care vorbeşte mai mult decât vorba. Păi, un asemenea gest, care este expresia voinţei libere a omului, nu poate fi considerat fără importanţă, fără a se considera la fel de fără importanţă şi Botezul. Dumnezeu respectă voia liberă a omului: dacă omul voieşte şi se leapădă de satana, Dumnezeu îl primeşte, îl sfinţeşte şi-l face al Său. Dacă omul voieşte şi se leapădă de numele creştin şi semnează că toată identitatea şi activitatea sa o dăruieşte satanei, lucrurilor satanei şi slujitorilor satanei, atunci omul se leapădă de Botez, iar Dumnezeu respectă acest gest, şi Se retrage, retrage harul Botezului din omul acela. Fără harul Botezului, omul acela fără nici o îndoială că nu mai poate fi spovedit, împărtăşit, preoţit, călugărit, înmormântat, sau pomenit la Liturghie, fiindcă a devenit întocmai ca un nebotezat, faţă de care se aplică acele canoane, abundent explicitate de Sfinţi şi de Sinoade mai ales în secolele I-IV, despre cel ce s-a lepădat de Botez. Fireşte, un asemenea om nu mai poate fi numit slujitor al lui Dumnezeu (arhiereu, preot sau călugăr), fiindcă nu poţi sluji la doi domni, şi lui Dumnezeu şi mamonei. Nu poţi să te lepezi de Botez şi să te mai numeşti preot, sau să ai preoţie lucrătoare. Ce epicleză faci, dacă nu eşti conştient de lepădarea de Duhul Sfânt pe care o faci identificându-te satanei? În prigoana comunistă cei care s-au lepădat de Dumnezeu au fost răsplătiţi cu funcţii şi bani, dar au devenit fiare, iar cei care au mărturisit pe Dumnezeu au fost hăituiţi, defăimaţi, înfometaţi, închişi, torturaţi, ucişi, dar au devenit sfinţi. La fel, dar mai greu, va fi şi acum. Oare a minţit vreodată Dumnezeu? Dacă El Însuşi a făgăduit că va ocroti pe cei ce nu se vor lepăda, oare nu va împlini făgăduinţa Sa?

Porunca Noului Testament este ca creştinul să dea, cu supunere şi bună rânduială, ascultare puterii stăpânirii lumeşti prin respectarea legilor, dacă ele nu sunt potrivnice lui Dumnezeu, plata birului, dacă nu este asuprit. Celui căruia eşti dator cu cinstea, dă-i cinstire, zice apostolul, şi cu adevărat li se cuvine cinstire celor care ne-au condus bine, sufletele şi trupurile. Celui cu vama, dă-i vama, zice iarăşi apostolul – dar dacă nu eşti la vamă, de ce să plăteşti vamă? Dacă nu vreisă treci vama în spaţiul Schengen, de ce să plăteşti vamă Schengen? Plus că, după cuvîntul Domnului, vama sufletului e mai importantă, de aceea să ne temem, şi pentru aceea să agonisim s-o trecem cu bine.

Da, sufletul şi trupul creştinului aparţin lui Dumnezeu şi nu pot fi date nici măcar omului însuşi, darămite altora, sau slujitorilor satanei. Sufletul şi trupul nu sunt de dat nimănui, ele sunt Biserica lui Dumnezeu, sfinţită, şi afierosită Lui, cumpărată cu preţul Sângelui Fiului lui Dumnezeu. Dacă cineva, fie arhiereu, fie cleric, fie credincios mirean, cutează a spune că creştinul trebuie să-şi dea sufletul şi trupul bir cezarului, sau că trebuie supunere faţă de cezar chiar dacă asta înseamnă pierderea vieţii veşnice, pierderea harului, un asemenea om care predică nemântuirea şi sclavia, e vrednic de anathema, el şi învăţătura sa mincinoasă, satanică, potrivnică Scripturii şi Sfinţilor Părinţi. Asemenea oameni sunt precum iudeii de odinioară care ziceau: Nu avem alt împărat decât pe Cezarul.

Cum să dăm lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu, dacă nu suntem conştienţi de ce înseamnă chipul şi asemănarea Lui în noi? Darurile Duhului Sfînt primite la Botez curăţă chipul dumnezeiesc din om şi-l pregătesc pentru unirea cu el după asemănare, care vine prin faptă împlinită prin strădania şi voia omului, cu ajutorul Domnului.

Asemănarea vine prin fapta lăuntrică, fapta dinafară, care se face prin împreună-lucrarea dintre voia liberă şi har. Fără strădania aceasta chipul dumnezeiesc sădit natural în om se întunecă. Noua orînduire ideologică a lumii interzice asemănarea omului cu Dumnezeu.

La fel cum orice formă de păcat, de la cel mai fin gând, la cea mai grosolană faptă, sunt numite cu numele generic de păcat, tot astfel orice formă de act de identificare cu antihrist este numit lepădare de credinţă. Lepădarea mai mică e păcatul, lepădarea mai mare e patima, lepădarea propriu-zisă este tăgăduirea identităţii creştine (vezi lepădarea lui Petru, care n-a zis că se leapădă de Hristos, ci: nu sunt eu ucenicul Lui), şi lepădarea totală este apostazia apocaliptică, prin implant.

Nu contează cum suntem numiţi de satana, ci cum suntem numiţi de Dumnezeu, de aceea dacă prin identitatea numerică suntem ocărâţi de satana nu contează atât cât faptul că noi înşine acceptând-o din voia noastră, ocărâm numele lui Dumnezeu pe care-l purtăm. Azi identificarea nu o face Cezarul, iar omul să fie pasiv, şi deci nevinovat, aşa cum au făcut odinioară Nero şi ceilalţi tirani prigonitori ai creştinismului. Acum Cezarul cere ca omul însuşi, din voia sa, cu conştiinţa sa, să se numească pe sine slugă a lui antihrist, şi obiect într-o maşinărie drăcească. Cezarul cere tocmai acest gest liber, pentru ca nu el să poarte vinovăţia tiraniei, ci omul însuşi să fie responsabil pentru propria sa lepădare. De aceea, la nivel teologic, nu contează în prim-plan obiectul sau modul prin care se face lepădarea, atâta vreme cât ea asociază voinţa liberă a creştinului cu simbolul numărului numelui fiarei, contează conştiinţa cu care s-a făcut acea consimţire, gradul de consimţire. Păcatul se raportează la două puteri sufleteşti: puterea libertăţii voinţei şi puterea înţelegătoare sau cuvântătoare, sau de cunoaştere, prin urmare păcatul fără voie şi fără ştiinţă e tot păcat, chiar dacă e canonisit mai uşor, şi lesne de iertat la Dumnezeu. Diferenţa dintre actele respective este doar gradul de consimţire a omului cu satana.

De pildă, un grad mai mic este a intra pe internet, a scrie: www. care într-o anume numerologie înseamnă 666, şi a face acest compromis pentru a cunoaşte un lucru sau altul, sau pentru înlesnirea comunicării. Gestul pare insignifiant, dar el e făcut de toţi oamenii care intră pe internet. Nu este oare un gest potrivnic sfintei cruci, pe care credinciosul o face înaintea oricărui lucru bun, sau înainte de intrarea în sfânta biserică? A intra pe internet cere acest mic obol satanei, a scrie numărul numelui fiarei, spre a intra în capiştea virtuală a ei. Acest compromis pus ca obligaţie socială este o sfidare a sfinţeniei sufletului creştin, şi totuşi, având credinţa că harul lui Dumnezeu îl va feri de înţepătura scorpiei şi de veninul aspidei, creştinul nu consideră că săvârşeşte o impietate tipărind numărul de intrare pe internet, şi nici nu i se socoteşte lepădare, de ce? – pentru că nu se identifică pe sine cu acel număr. La fel, când a primit buletin cu CNP. E asociat cu un număr de către stat, lucru prin care statul afirmă o mentalitate materialistă, lipsită de respect faţă de fiinţa umană, şi potrivnică tainei creştinătăţii. Asocierea aceasta pe care creştinul a fost forţat s-o primească în plin moment comunist, iată că, din lipsă de păstori şi de mărturisitori, creştinul a acceptat să fie asociat cu un număr, ca şi când ar fi deţinut. A trecut cu vederea, a răbdat, mai bine zis. Iar după Revoluţia din 89 s-a demonstrat limpede că românii chiar sunt deţinuţi într-un Lagăr mai mare, unde pot alege între soiuri de produse de cumpărat, dar în realitate sunt lipsiţi de orice libertate de decizie. Acuma Lagărul nu mai vrea să recunoască nici numele creştin, nici numele părinţilor. De ce? pentru că, din perspectiva mentalităţii Cezarului de azi, persoana a devenit, prin CNP, individ, din individ devine element (prin actele electronice), din element devine variabilă (prin microcip), iar din variabilă devine particulă (prin virtualizare totală), iar particula este insignifiantă în sine, ea n-are valoare decât într-un agregat, o formaţiune dată ei de o instanţă de dincolo de această lume, numită Putere Dumnezeiască. Nu sună cunoscut? N-a fost şi pe vremea lui Nabucodonosor la fel? N-am citit cu toţii în Vechiul Testament? Iată, azi Cezarul vrea să se numească pe sine dumnezeu, iar tot omul să i se închine. Duhul Sfânt ne arată nouă, creştinilor, acestea, toţi le vedem limpede, de la copilaş la moşneag. Că nu de la şcoală înveţi să te mântuieşti, ci din rugăciune, din Sfânta Biblie, şi dacă trăieşti viaţa Bisericii. Nu ne trebuie să despicăm firul, avem credinţă în duhovnicii neamului creştin, şi ŞTIM că actele astea nu-s de la Dumnezeu, nu-s bune, nu te mântuieşti dacă le primeşti.

Duhul Sfânt, iată, lipseşte din cei ce apără identitatea antihristică. Că aceia atât de tare se tem să creadă cugetul Bisericii care grăieşte: NU!, şi atât de mult dispreţ au faţă de cuvioşi, de mucenici, de bătrâni, încât fac orice să demonstreze că au ei mai mult rafinament teologic şi mai mult discernământ duhovnicesc decât toţi aceia. Se cred mai deştepţi, mai cumpătaţi şi mai sfinţi decât Biserica. Şi Arie făcea aşa, şi toţi ca el, şi nu cred că-i e bine acolo unde e acum.

Ce să zică duhovnicul, la spovedanie, celui necredincios în cuvântul Sfinţilor, care primeşte identitatea potrivnică lui Hristos ca şi cum ar fi o datorie civică, sau ca şi cum nu ar fi el acela care te identifici cu ea? „Te iert şi te dezleg pe tine, robul satanei nr. 746?” Cum să îl împărtăşească? „Se împărtăşeşte robul satanei, nr. 3465?” Cum să se îngroape? „Aici odihneşte robul satanei, nr. 087?” Nu vă amăgiţi! Nu este mântuire pentru cel ce leapădă Botezul.

Iată pun înaintea ta viaţa şi moartea, zice Domnul Dumnezeu. Alege viaţa. Viaţa veşnică. Alege, şi tu creştine, şi tu, necreştine, pe Unicul Stăpân şi Împărat, Hristos.

————

acest comentariu de mai jos nu aparţine  Părintele Hariton Negrea ci intră la categoria ” gândul mi’a spus “

cu cardu asta cu cip se incalca primele doua porunci
Porunca
1.  Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.

AVACUM
cap 1
11 ….Se încrede în tăria lui; iată dumnezeul lui!
Cap 2
18.La ce slujeşte un CHIP CIOPLIT, ca să-l facă meşterul său? Un chip turnat şi o proorocie mincinoasă, ca să-şi PUNĂ NĂDEJDEA ÎN ELE cel care le face, făurind idoli fără glas?

dumnezeul lui e cardu cu cip ca el isi pune toata nadejdea intr’un plastic cu cip de parca asta/cipu’ se face mancare

———-
Porunca 2
2.  Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.

isi face ASEMANARE ca isi da toate datele si le face virtuale; imaginea/ASEMANAREA lui virtuala amprente, nume ,semnatura ,retina scanata, imaginea faciala,

Iona
Cap 2
9.Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc harul Tău;
Sf Justin are Adevarul de partea lui cand spune :

“Si ce’a mai mare pacoste si PACAT care vine peste noi acuma este :PACATUL IMPOTRIVA DUHULUI SFANT care NU SE VA IERTA….N’ai cipusor nu poti intra acolo …TE’AI LEPADAT DE HRISTOS…pierde Harul lui Dumnezeu…Creştinul adevărat ştie că la cea mai mică lepădare îl părăseşte harul lui Dumnezeu

dipretuirea/hulirea harului/darului si implicit a Duhului Sfant care Il da la Sf Botez Mirungerea are loc rostindu-se cuvintele <pecetea darului Duhului Sfant>, iar preotul unge cu Sfantul Mir toate madularele copilului, pentru a se sfinti prin impartasirea harului divin si a darurilor Duhului Sfant, deci cei ce iau actele Hulesc si AU PATIMI ,nu ca noi nu am avea patimi ,dar cu AJUTORULUI BUNULUI DUMNEZEU NU LE LUAM/aceste acte cu cip/drac