pag. 71
2 Au nu știți că sfinții judecă lumea?
Fiindcă credincioșii Creștini nu li se păreau celorlalți vrednici de a judeca,
Pavel arată aici că sînt vrednici. Mai întîi, pentru că sînt sfinți
pag. 76
11 Și așa ați fost unii dintre voi. Ci v-ați spălat, și v-afi sfințit
și v-ați îndreptat întru numele Domnului Iisus și întru Duhul Dumnezeului nostru.
Zice: Socotiți – o Creștinilor! – de ce mari răutăți v-a slobozit Dumnezeu:
de slujirea la idoli, de prea-curvie, de malahie, de culcarea cu bărbați și de celelalte zise mai sus, pe care le aveați pe cînd erați necredincioși. Și, dimpotrivă, ce mari bunătăți v-a dăruit acum, după ce ați crezut! Căci și voi – zice – erați mai înainte astfel – slujitori la idoli, prea-curvari, culcători cu bărbați și
celelalte – însă Dumnezeu v-a curățit de toate. Și nu numai aceasta, dar v-a și sfințit. Cum și în ce chip? Mai întîi, spălîndu-vă; apoi, v-a îndreptat; iar la urmă v-a sfințit, nu întru numele vreunuia din învățători, ci întru numele lui Hristos și al Sfîntului Duh. Adică – zice – toate acestea vi le-a dăruit Sfînta Treime – pe Care Apostolul o arată zicînd că Dumnezeu i-a sfințit întru numele lui Hristos și întru Duhul Sfînt.
Tâcuirea Sv. Teofilct al Bulgariei
1 Cor.cap.7
pag. 90
13 Și, dacă vreo femeie are bărbat necredincios, iar el binevoiește
a locui împreună cu dînsa, să nu îl lase pe el!
…Dar se cuvine să înțelegi – o, cititorule! – că ceea ce zice aici Pavel se face cînd amîndouă părțile, adică și bărbatul, și femeia, s-au însoțit fiind necredincioși iar apoi o parte a crezut în Hristos, ori bărbatul, ori femeia. Numai atunci poruncește Apostolul ca soții să locuiască împreună, căci poate prin unirea aceasta soțul credincios îl va trage la credință și pe celălalt. Dar celor
drept-credincioși dinainte de nuntă nu le este îngăduit nicicum a se însoți cu necredincioși! Să nu fie! Iar dacă se însoțesc, trebuie despărțiți negreșit! Căci Apostolul nu a zis: „bărbatul credincios care voiește să ia muiere necredincioasă”, ci a zis: „bărbatul credincios ce are muiere necredincioasă”, adică pe
care o avea el încă mai înainte de a crede. Apoi iarăși, nu întîmplător îngăduie Apostolul a locui împreună soțul credincios cu cel necredincios, ci cu socoteală, adică „de va voi partea cea necredincioasă a locui împreună cu cea credincioasă” . Căci zicerea „împreună bine-voiește” aceasta însemnează, adică: „de va voi și de va primi”.
14 Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios.
Adică. Din covîrşirea curăţiei soţului cel credincios, se biruieşte necurăţia celui necredincios. Aşa se înţelege zicerea, iar nu că Elinii şi necredincioşii s-ar face sfinţi prin împreuna-locuire cu credincioşii, căci Apostolul nu a zis că soţul necredincios „se face sfînt“, ci că „se sfinţeşte“, adică se biruieşte de sfinţenia celui credincios.
Şi Pavel zice aceste cuvinte pentru ca femeia credincioasă să nu se teamă că s-ar face necurată prin împreunarea cu bărbatul ei necredincios şi, la fel, ca bărbatul credincios să nu se teamă că s-ar face necurat prin împreunarea cu femeia sa necredincioasă.125 Vezi și la capitolul XV al acestei epistole, stih 28, unde însuși Teofilact spune că
Apostolul a pus aici zicerea „se sfințește” cu covîrșire [„hiperbolizare”, zicem noi azi, n. m.J.
Iar Teodorit o tîlcuiește zicînd că înseamnă: „are nădejde de mîntuire.” (n. aut)
—
XV 28 pag.236
28 Iar cînd toate vor fi supuse Lui, atunci și Fiul însuși Se va supune
Celui ce I-a supus Lui toate,
Pentru a nu zice cineva că, deși Tatăl nu S-a supus Fiului, totuși nimic nu
oprește ca Fiul șă fie, mai puternic decît Tatăl, Apostolul surpă desăvîrșit
această bănuială, zicînd că „și Fiul Se va supune Tatălui”, ca prin cuvîntul
acesta să arate multa unire a Fiului cu Tatăl. Prin urmare, știut să-ți fie – o,
cititorule! – c ă Tatăl este pricinuitorul și izvorul puterii acesteia a Fiului și că Fiul nu este o putere potrivnică Tatălui.
Și să nu te miri, cititorule, că Pavel a folosit smerita zicere a supunerii mai mult decît se cuvine, căci, atunci cînd urmează să smulgă din rădăcină vreo cugetare eretică, el obișnuiește a folosi multă covîrșire. De pildă, vrînd să arate că femeia credincioasă nu se vatămă de locuirea împreună cu bărbatul ei
necredincios, el a zis că „bărbatul necredincios, se sfințește întru femeia credincioasă” ( 1 Corinteni 7:14). Dar el nu vrea să spună că bărbatul necredincios se face sfînt, ci arată cu această zicere covîrșitoare că femeia credincioasă nu se vatămă dacă locuiește împreună cu bărbatul său necredincios. La fel și aici, cu numele supunerii, smulge din rădăcină reaua bănuială că Fiul ar fi poate mai puternic decît Tatăl, de vreme ce a putut săvîrși atîtea lucruri mari. Iar Teologul Grigorie (în Cuvîntul al doilea despre Fiul) zice că Fiul,
însușindu-Și toate cele omenești ale noastre, socotește a Sa și supunerea noastră. Căci acum, în viața aceasta, oamenii cei necredincioși se luptă și se împotrivesc lui Dumnezeu, lepădîndu-se de El; iar noi, credincioșii Creștini, slujim
patimilor, și cu aceasta sîntem nesupuși lui Dumnezeu. Iar cînd necredincioșii Îl vor cunoaște pe Dumnezeu, pe Care acum îl tăgăduiesc, iar noi, credincioșii, vom lăsa patimile acestei vieți, atunci se va arăta cu adevărat că Fiul S-a
supus Tatălui, de vreme ce El S-a îmbrăcat cu chipul nostru omenesc și socotește ale Sale și metehnele noastre.319 Despre aceasta vorbește și purtătorul de Dumnezeu Maxim, luînd din Cuvîntul al doi-
lea despre Fiul al Teologului Grigorie: „Cît sînt eu de nedesăvîrșit și de nesupus – neascultînd de Dumnezeu prin lucrarea poruncilor, nici făcîndu-mă desăvîrșit cu mintea după cunoștință – la fel de nedesăvîrșit și nesupus ca mine Se socotește și Hristos pe Sine-Și, din pricina
mea. Căci eu îl micșorez, mărindu-mă pe mine împreună cu El după Duh, căci sînt trup al lui Hristos și parte din parte” (capitolul 30 din suta a doua a cuvintelor teologice). Spune, fratele
meu Creștin care citești acestea, ce înfricoșat cuvînt zice aici Sfîntul Maximi Cel ce nu se supune lui Dumnezeu – zice – și nu păzește poruncile Lui, acela, din partea sa, îl face nesupus lui Dumnezeu și pe Stăpînul Hristos! Vezi unde se suie hula și nesupunerea ta, iubitule? De
aceea, silește-te cît poți a te supune lui Dumnezeu și a păzi poruncile Lui, ca să nu Se necinstească și să Se ocărască din pricina ta Capul tău, Care este Stăpînul Hristos!
Iar marele Vasilie zice: „Dumnezeiește, Fiul Se supune Tatălui de la început, de cînd este
și Dumnezeu. Iar dacă [Apostolul zice] că «Se va supune» la urmă, El Se va supune omenește, pentru noi, iar nu dumnezeiește” (Cuvîntul al patrulea împotriva lui Evnomie).
Iar marele Atanasie (în tomul al doilea despre trupeasca arătare a Dumnezeu-Cuvîntului),
vorbind împotriva Arienilor, tîlcuiește zicerea așa: „«Fiul Se va supune Celui ce i-a supus Lui
toate», adică atunci cînd ne vom supune toți Fiului, și ne vom afla mădulare ale Lui și ne vom
face Lui ca fii ai lui Dumnezeu. Fiindcă voi – zice – unul sînteți în Hristos lisus. Atunci și El
Se va supune împreună cu voi Tatălui, precum capul împreună cu mădularele sale. Căci, de vreme ce mădularele Lui încă mi s-au supus toate, nici El, Capul lor, nu S-a supus încă Tatălui, așteptîndu-le pe mădularele Sale. Iar dacă ar fi fost unul din cei supuși, S-ar fi supus Tată
lui dintru început, și nu ar face aceasta la sfîrșit. Căci noi ne supunem Tatălui împreună cu El și împărățim întru El.”
Și Teodorii zice: „Precum Hristos a luat păcatele noastre și a purtat bolile noastre, ca unul ce S-a făcut începătură a firii [omenești], tot așa își însușește și nesupunerea noastră de acum [din viața aceasta] și supunerea de atunci [de după învierea tuturor]. Și, de vreme ce noi
ne vom supune [chiar fără voie, n. m.] după scăparea de stricăciune [a trupului], se zice că El
însuși Se supune.”
Despre aceasta zice și Grigorie Teologul: „Căci, după cuvîntul meu, aceasta este supunerea lui Hristos: împlinirea voii părintești” (Cuvîntul al doilea despre Fiul).
Iar Grigorie de Nyssa zice: „Deci, cînd va veni prin toate binele, atunci tot trupul Lui (adică Biserica) se va supune stâpînirii celei făcătoare de viață, și de aceea se zice că
supunerea acestui trup este supunere a Fiului, a Celui ce S-a făcut părtaș cu trupul Său, care este Biserica” (cuvînt la zicerea „cînd se vor supune Lui toate”, tomul II). Și iarăși: „Deci, Cel
ce ne-a unit pe noi cu Sine și El însuși S-a unit cu noi, făcîndu-Se una cu noi prin toți, își în-sușește toate cele ale noastre” (la fel).
—
Aici însă se iveşte o întrebare şi o nedumerire: Dacă cel ce se împreunează trupeşte cu curva este necurat, căci se face un trup cu curva, e vădit că şi femeia care se împreunează trupeşte cu Elinul cel necredincios se face şi ea un trup cu acela. Şi atunci cum de nu este şi ea necurată? Dezlegarea nedumeririi este aceasta: la curvie, însuşi lucrul acela după care se împreunează bărbatul cu muierea, adică amestecarea lor nelegiuită, este necurat, şi de aceea se fac necuraţi amîndoi. Cît priveşte împreunarea soţului credincios cu acela necredincios nu se întîmplă aşa, ci altfel stau lucrurile. Căci bărbatul necredincios este necurat după necredinţa pe care o are, dar femeia credincioasă nu se împărtăşeşte cu dînsul din necredinţă, ci trupeşte, şi aici nu se vede nici o necurăţie, fiindcă ea a fost însoţită prin nuntă cu bărbatul său necredincios mai înainte de a crede. Asta e pricina aşadar pentru care partea cea credincioasă nu este necurată.126 Iar Fotie zice că însuși faptul de a primi partea cea necredincioasă împreună-șederea și unirea cu partea cea credincioasă este un semn că acela (aceea) se apropie de cunoașterea credinței și a bunei-cinstiri de Dumnezeu. Iar eu adaug că chiar aceasta, adică faptul că unul din soți a îngăduit ca celălalt să se boteze, este un semn bun că a început a primi el însuși credința lui Hristos. Așadar acestea sînt. pricinile pentru care și Apostolul a îngăduit părții celei credincioase să primească împreună-locuirea cu cea necredincioasă, (n. aut.)
Căci altfel, fiii voştri sînt necuraţi,
Căci – zice – dacă nu s-ar birui partea cea necredincioasă de curăţia părţii credincioase, atunci copiii ce se nasc din aceştia ar fi necuraţi, adică curaţi doar pe jumătate.
dar acum sînt sfinţi.
Adică copiii ce se nasc din aceştia nu sînt necuraţi, căci, cu covîrşirea zicerii „sfinţi“, Apostolul înlătură frica părţii celei credincioase că aceia ar fi necuraţi.127 Și, într-adevăr, dumnezeiescul Pavel vorbește aici cu covîrșire, precum zice Sfințitul
Teofilact. Fiindcă, dacă înșiși copiii născuți din părinți credincioși sînt necurați – ca unii ce
trag spurcăciunea păcatului strămoșesc, și pentru aceasta au trebuință de curățirea Sfîntului Botez – cu mult mai vîrtos sînt necurați cei născuți dintru acea însoțire în care o parte este credincioasă, iar cealaltă necredincioasă. Și poate că Apostolul i-a numit pe aceștia „sfinți” pentru că
se sfințesc botezîndu-se și făcîndu-se credincioși din pricina părții credincioase. (n. aut.)
===
Pidalion 1844 , 2007
pag. 433-434
—–Sinodul Laodiceea
—–CANONUL 31 Rudenia cu ereticii
Nu se cade a se încuscri cu nici un eretic, ori a da fii, sau fiice, ci mai ales a lua, de s-ar făgădui a se face creştini.
TÂLCUIRE
Nu se cade, creştinii a-şi da pe fii, sau pe fiicele lor după nici un eretic spre împreunarea nunţii, ca să nu-i întoarcă pe ei la a lor rătăcire, de la dreapta credinţă, ci mai ales creştinii să ia din eretici, de se vor făgădui însă, şi se vor întoarce mai înainte la Ortodoxie.Vezi şi Canonul 14 al Sinodului 4.
pag. 425:
CANONUL 10 Căsătoria cu ereticii
Nu se cuvine ca cei ai Bisericii cu nebăgare de seamă să împreuneze spre împărtăşirea nunţii pe fiii lor cu eretici. [Sinod 4, 14]
TÂLCUIRE
Nu se cade cei ai Bisericii293 adică atât clericii cât şi mirenii dreptslăvitori, a-şi însoţi prin nuntă pe fiii, sau fiicele lor cu feţe ereticeşti, nefăcând deosebire între dreptcredincios şi eretic. Citeşte şi pe cel 14 al Sinodului al 4-lea.
subnota 293 Precum Sinodul acesta în cel mai de sus al 9-lea Canon zice să nu meargă la cimitirele ereticilor cei ai Bisericii, adică clericii, ori mirenii cei credincioşi, care şi însuşi el aceasta tâlcuieşte. Asemenea şi în acest Canon zicând ca cei ai Bisericii să nu se însoare cu ereticii, se înţelege şi clericii şi mirenii creştini.
—–Sinodul IV Ecumenic
pag. 212-213:
CANONUL 14 Căsătoria clericilor
Fiindcă în oarecare eparhii s-au iertat anagnoştilor şi psalţilor a se însura, a hotărât Sfântul Sinod a nu fi iertat vreunul din aceştia a lua muiere de altă religie. Iar cei ce acum dintr-o însoţire ca aceasta au făcut copii, de au apucat a boteza pe cei născuţi dintr-înşii de către eretici, să-i aducă pe ei la împărtăşirea Soborniceştii Biserici. Iar de n-au apucat a-i boteza, să nu poată a-i boteza de eretici, încă nici a-i împreuna prin nunta cu faţa ereticească, sau evreiască, sau elinească. Fără numai când ar făgădui că se va muta la ortodoxa credinţă, faţa ceea ce s-a împreunat cu cel ortodox. Iar dacă cineva ar călca hotărârea aceasta a Sfântului Sinod, să se supună canoniceştii certări. [Apostolic 26; Sinod 6, 6, 72; Laodiceea 10, 31; Cartagina 19, 29, 33]
TÂLCUIRE
Măcar că Canonul 26 al Apostolilor porunceşte că anagnoştii şi cântăreţii după hirotesie, de vor voi pot să se însoare, cu toate acestea din Canonul acesta se vede, că acest lucru nu era pretutindenea iertat, (şi mai ales în Africa după al său Canon 19). Porunceşte dar Sfântul Sinodul acesta, că în locurile acelea unde se iartă aceasta, să nu fie slobod vreunui citeţ şi cântăreţ a lua muiere de străină religie. Iar câţi au ajuns a naşte copii din acest fel de nelegiuită nuntă, să-i aducă la Soborniceasca Biserică, şi de i-au botezat cu botezul ereticilor, dacă botezul acel ereticesc, cu care s-au botezat, nu era deosebit de cel al ortodoxiei, după materie şi fel, ci ar putea fi primit de Soborniceasca Biserică, să-i ungă cu Sfântul Mir, numai, precum zice Zonara. (Mai drept însă este, şi mai sigur a se boteza. Fiindcă botezul tuturor ereticilor este întinăciune, şi nu botez, după tâlcuirea Canoanelor 46, 47, 68 Apostoleşti.) Iar dacă botezul acela n-ar fi primit, din nou să-i boteze. Şi dacă încă nu i-au botezat, să nu-i mai boteze în botezul cel ereticesc, nici să-i împreuneze prin nuntă cu faţă ereticească, adică, sau cu Iudeu, sau cu Elin, adică cu necredincios, şi slujitor de idoli. Iar dacă poate şi ereticul va făgădui a se face ortodox,facă-se mai întâi după făgăduinţa sa, şi atuncea să se săvârşească nunta. Iar cel ce le-ar călca acestea, să fie supus canoniceştilor certări, celor mai de sus adică Apostoleşti.
——Sinodul VI Ecumenic
pag. 295:
CANONUL 72 Căsătoria cu eretici
Să nu fie iertat bărbatul dreptslăvitor a se împreuna cu muiere eretică, nici iarăşi bărbat eretic a se însoţi cu femeie dreptslăvitoare, ci deşi s-ar afla ceva de acest fel că s-a făcut de vreunul dintre toţi, nunta să se socotească neîntărită, şi nelegiuita însoţire să se deslege, că nu trebuie cele neamesteacate a se amesteca, nici cu oaia lupul a se împletici, şi cu partea lui Hristos soarta păcătoşilor. Iar de va călca cineva acestea de noi hotărâte, să se afurisească. Iar dacă unii încă întru necredinţă aflându-se, şi încă nu sunt număraţi în turma celor dreptslăvitori, s-au însoţit cu legiuită nuntă, între sineşi, apoi, o parte adică binele alegându-l, a alergat la lumina Adevărului; iar cealaltă, se ţine încă de legătura rătăcirii, nealegând a căutat către Dumnezeieştile Raze ale adevărului (însă de binevoieşte cea necredincioasă a locui împreună cu cel credincios, sau dimpotrivă cel necredincios cu cea credincioasă) să nu se despartă, după dumnezeiescul Apostol: „Că se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia credincioasă, şi se sfinţeşte femeia necredincioasă prin bărbatul credincios”. [I Corinteni 7, 14] [Sinod 4, 14]
TÂLCUIRE
Poate că din învoirea aceasta, şi din împreună locuinţa, se va povăţui şi cealaltă parte către buna cinstire; după zicerea a însuşi acestui Dumnezeiesc Apostol, că ce ştii femeie de-ţi vei mântui bărbatul? Şi ce ştii bărbate de-ţi vei mântui femeia? [I Corinteni 7, 16] Teamă-se de certarea acestui Sfânt Sinod arhiereii cei ce slobod nişte asemenea însoţiri, şi nici întru un chip să ierte nişte nunţi ca acestea.
——-Canonul Apostolic
pag. 62-63:
Intrarea în clericat a celor neînsuraţi
CANONUL 26 (Preoţii să nu se căsătorească după hirotonie)
Dintru cei ce au intrat în cler neînsuraţi, vrând să se însoare, poruncim numai anagnoşti (citeţi) şi psalţi. [Sinod 4; 14; Sinod 6, 6; Cartag. 19, 33; Vasilie 69]
TÂLCUIRE
Prezbiterii, şi diaconii, şi ipodiaconii mai-nainte de a se hirotonisi au voie a-şi lua femeie (prin cununie), şi după nuntă să se hirotonisească, iar dacă după hirotonie s-ar însoţi cu femeie, se caterisesc de la treapta lor după Canonul 6 al Soborului 6. Iar citeţii şi cântăreţii şi clericii cei mai josiţi au voie a se căsători, şi după ce se vor face clerici fără de păcătuire să păşească înainte şi la mai mare treaptă. Drept aceea acest Canon porunceşte unii ca aceştia să se însoţească cu femeie şi după ce s-au făcut clerici însă cu femeie credincioasă, şi nu cu de altă credinţă, după Canonul 14 al Soborului 4 de toată lumea. Iar Canonul 9 al celui din Cartagina rânduieşte: Cum că citeţii, când vor ajunge la vârsta de 14 ani, să fie siliţi ori a se însoţi prin nuntă, ori să mărturisească înfrânare adică a păzi feciorie. Iar după ce se vor însoţi, să nu fie siliţi a se înfrâna mai mult de ce este rânduit, după Canonul 33 al aceluiaşi. Iar Canonul 69 al marelui Vasilie zice că citeţul de va cădea cu logodnica sa mai-nainte de a se cununa, să fie argos (liber) un an, apoi să se primească, iar la mai înaltă treaptă însă să nu se suie. Iar de ar fura nunta fără de logodnă, să înceteze de slujba sa. Iar Canonul 6 al Soborului al VI-lea anume pune înainte pe acest Canon.59
subnota 59
Iar pentru hirotesirea şi epanghelm anagnoştilor, şi psalţilor, vezi Canonul 33 si 75 al soborului 6
——Sinod Cartagina
pag. 483
CANONUL 29, 24 Căsătoria cu eretici şi păgâni
Asemenea a plăcut, ca fiii clericilor, cu păgâni, ori cu eretici, să nu se împreune cu nuntă. [Sinod 4, 14; Sinod 6, 72; Laodikia 10, 31]
TÂLCUIRE
Vezi mai pe larg la Canonul 14 al Sinodului 4.
ayeaye20 
ayeaye20,
Iertare pentru critica personala si directa către tine. A fost un moment de slăbiciune. Dar ușor ușor te slefuiesti observ, însa:
1. Acel copil nu era “jidov”, ci evreu, cu atât mai puțin poți fi rasist cu cât s-a convertit și a fost înfiat de Hristos prin Sf. Botez, acel “jidov” fiind ruda de sânge probabil cu Sfinții Apostoli.
2. Ambii parinti au dreptate, dar separat.
2.a. Părintele Justin are dreptate ca botezul NU se repeta, indiferent de forma (afundare, turnare, stropire sau de urgenta cu nisip) dacă e făcut în Biserica lui Hristos, adică cea ortodoxă), însă cum a punctat și Ieromonahul Lavrentie, dacă cel botezat de urgenta a supraviețuit, se face doar restul slujbei, fără ritualul care a fost făcut deja.
2.b. Iar la căsătoriile mixte părintele Adrian Fageteanu a făcut ce trebuie, căci căsătoriile mixte nu sunt curvie. Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse accepta căsătoria (civila doar) dintre un ortodox și un eterodox(chiar și păgân), iar dacă nu exista impedimente(partea ortodoxă rămâne fidelă) se poate împărtăși.
Așadar, Biserica niciodată nu a interzis și nu poate sa interzică dragostea dintre doi oameni (altfel unde e libertatea de care vorbește Hristos?) “Constrangerea” nu e o caracteristica a Bisericii, ci sfințirea. Întrucât Sf. Ap. Pavel spune ca dacă doi au fost căsătoriți înainte ca unul sa se boteze, dacă vor, sa rămân împreună. Așadar, dacă era CATEGORIC osândă cu siguranță Sf. Apostol Pavel le ar fi interzis desăvârșit sa se despartă. Dar a zis sa rămână împreună dacă vor, căci soțul necredincios se va sfinți prin soția credincioasa.
Exemple sunt cu duiumul aproape, părinții ucenicului lui Pavel, Timotei, aveau căsătorie mixta (Fapte, 16,1), mama și sora Sf. Grigorie Teologul au avut de asemeni căsătorie mixta(abia ulterior soții ambelor s-au convertit). Dacă biserica le ar întoarce spatele, oare ei ar mai avea vreun interes în a se converti celalalt? Sau ii pierzi pe amândoi? Pe lângă numeroasele canoane (unele interzic cu desăvârșire, altele sunt mai îngăduitoare). În contextul în care am trecut de perioada de glorie a Bizanțului, se cuvine ca să revenim la practicile Bisericii primare cu atâtia eterodocsi și păgâni în jurul nostru, adica sa ne intereseze si un membru, nu toată familia,ca prin acel unu sa dobândească și restul familiei sfințenia. Sa avem o imagine de ansambluîn Biserica, și nu particulara când avem de a face a cu subiecte asa delicate. Sfinții Părinți au fost nevoiți sa fie “înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” (Matei 10: 16), măcar ca vor salva cât mai multe suflete din gura șarpelui celui veșnic.
Plus canonul 31 Laodiceea, care se pare ca e cel mai îngăduitor, introduce o dimensiune pastorala indulgenta(căci e în natura Bisericii) , și precizează: ”Cu nici un eretic nu se cuvine a încheia căsătorie sau a se da fiii sau fiicele după eretici, în afară de cazul în care ar făgăduii că se fac creştini.”
Este evident că sfârșitul canonului arată că Biserica nu condiționa în mod absolut întemeierea unei familii în Biserica ortodoxă de actul Botezului ci de disponibilitatea celui primit în familia ortodoxă de a se deschide spre adevărata credință și făgăduința în acest sens. Așadar “sa ne purtăm unii altora sarcinile, și așa veți împlini legea lui Hristos”.(Galateni: 6,2). Seara binecuvântată.