PSB 3 (serie nouă) SFÂNTUL VASILE CEL MARE Epistole
Editura Basilica, Bucureşti, 2010
pag. 124-125
EPISTOLA 51
Către episcopul Bosporios
Scrisă în anul 370 (?)
I
Cât crezi că m-am tulburat sufleteşte când am auzit de calomnia cu care mă învinuiau unii din cei care nu se tem de Judecătorul, Care-i „va pierde pe toţi cei ce grăiesc minciuni ?”11. Aproape întreaga noapte n-am putut închide ochii după spusele iubirii Tale, într-atâta mi-a atins tristeţea inima. De fapt, zice Solomon, „calomnia îl înjoseşte pe om”12 şi nimeni nu-i atât de nesimţit să nu-l doară sufletul şi să nu se plece până la pământ când aude din guri uşuratice minciuni şi bârfeli. Iar noi trebuie să le trecem pe toate cu vederea şi să îndurăm, lăsând răzbunarea în grija lui Dumnezeu, Care nu ne va trece cu vederea, întrucât „cine grăieşte de rău pe cel sărac îl mânie pe Cel ce l-a făcut pe el”13.
De altfel, cei care au compus această nouă dramă de defăimare împotriva noastră nu-ţi fac impresia c-ar mai crede în Dumnezeu, Care a spus că va trebui să dăm seama în ziua Judecăţii până şi de orice cuvânt deşert pe care-l rostim14. Spune-mi dar, l-am anatematizat eu vreodată pe fericitul episcop Dianios ?15 Căci aşa sunt învinuit. Unde şi când ? Cine mai era de faţă acolo ? Pe ce motiv ? Prin simple vorbe sau în scris ? Luându-mă după altul ori începând şi încumetându-mă eu însumi la o astfel de îndrăzneală ? Vai, câtă neruşinare din partea celor care vorbesc cu atâta uşurinţă toate aceste lucruri ! Cât dispreţ faţă de judecăţile lui Dumnezeu ! Afară dacă nu cumva – adăugând după închipuirea lor şi această tragedie – voi fi devenit cumva nebun într-o bună zi şi atunci nu voi fi ştiut nici ce grăiesc. Or, după câte îmi pot da seama, nu ştiu să fi făcut ori să fi spus aşa ceva, şi nici nu aveam de gând s-o fac. În schimb, ceea ce ştiu sigur e faptul că încă din vârsta copilăriei am fost cres-
_______
11. Ps. 5 ,7 .
12. Pr. 29, 23. Sfântul Vasile adeseori se plânge de calomniile colegilor.
13. Pi: 14, 32.
14. Mi. 12, 36.
15. Episcop al Cezareei Capadociei, care l-a botezat pe Sfântul Vasile. El a murit în anul 362. După ei a urmat Dionisie, antecesorul Sfântului Vasile.
___
cut în dragoste faţă de el şi mă uitam la el ca la un om minunat, cu înfăţişare venerabilă, într-atât de distins, încât să exprime o demnitate sacerdotală în comportare. După ce am ajuns la vârsta înţelegerii, l-am cunoscut şi după calităţile lui sufleteşti şi am avut bucuria de a-i cunoaşte şi anturajul, observându-i modul său simplu, nobleţea şi liberalitatea manierelor, precum şi celelalte însuşiri pozitive ale unui om, cum sunt bunătatea, bunacuviinţă şi blândeţea, chiar strălucirea şi deschiderea împreunate cu distincţia. După toate aceste virtuţi pe care le-am cunoscut la el, eu îl număram între cei mai aleşi şi mai reputaţi prin virtute oameni.
II
Dar spre sfârşitul vieţii – nu voi ascunde adevărul – m-am îndurerat nespus de mult, împreună cu alţi compatrioţi de-ai mei, temători de Dumnezeu, pentru că a subscris la mărturisirea de credinţă cerută de cei din Constantinopol, conduşi de episcopul Gheorghe16. Apoi, ca unul care-i privea cu blândeţe şi cu îngăduinţă pe toţi, ca un părinte îndurător ce era, căzut într-o boală din care va şi muri, m-a chemat într-o bună zi şi mi-a spus: „mi-e martor Dumnezeu că, deşi am consimţit, semnând textul din Constantinopol, nicicum nu m-am gândit să aduc vreo ştirbire credinţei expuse de Sfinţii Părinţi de la Niceea şi că nici acum n-am pe inimă altceva decât ceea ce s-a statornicit de la început şi mă rog, mai ales, să nu fiu scos din ceata acelor fericiţi episcopi ai celor 318, care au vestit întregii lumi învăţătura cea adevărată. Astfel încât noi, punând capăt oricărei îndoieli a inimii, să revenim la comuniune şi să încetăm de a ne mai supăra”.
Acestea au fost legăturile mele cu el. Dacă spune cineva că m-aş fi făcut
vinovat faţă de el defăimându-l, să n-o spună slugarnic şi pe ascuns, ci să
aducă lucrurile la iveală, având curajul să mă învinuiască deschis17.
_____
16. Gheorghe Capadocianul a fost pus cu sila, de împăratul Constantin, arhiepiscop în Alexandria. Aici e vorba de formularul semiarian de la Rimini (359), care anula credinţa
niceeană, dar despre care Dianios nu-şi dăduse seama că ar cuprinde o erezie, de aceea s-a căit, aşa cum ne va spune aici însuşi Sfântul Vasile.
17. Desigur, cei care-l acuzaseră pe Sfântul Vasile de defăimarea binefăcătorului său au făcut acest gest din invidie.
ayeaye20 