https://ayeaye20.wordpress.com/2021/05/17/pidalion-1844-pag-270/
PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007
pag. 271
am rânduit bunăcuvântarea harului celui ce voieşte să înceapă nevoinţele cele după Dumnezeu, ca oarecare pecete în grabă noi însemnându-o întru el, de aici ele spre a nu se lenevi pe multă vreme, şi a nu se zăbovi punând noi la cale, mai ales cu adevărat grăbindu-ne şi către a bunului alegere: şi aşezare.
[Sinod 1, 19; Sinod 4, 15; Sinod 6, 14; Cartagina 6, 51, 153; Vasilie 18, 24]
TÂLCUIRE
Cei ce voiesc a se face monahi, sau monahii, nu se cuvine, după Canonul acesta, a se primi fără cercetare; şi afară de vremea cuviincioasă, şi de hotarul cel dat de Dumnezeieştii Părinţi (şi mai ales de marele Vasilie). Ci atunci se cuvine a se primi mărturisirea, şi făgăduinţa ce vor da unii ca aceştia către Dumnezeu, ca adevărată, şi din a loruşi voinţă făcută, după ce se va deplini judecata minţii lor, precum în Canonul 18 zice marele Vasilie, şi mai ales întru a sa a 15-a hotărâre pe larg. Deci cel ce voieşte a se face monah, să nu fie mai puţin de zece ani, însă în stăpânirea Arhiereului să fie de a-i face cercarea lui, şi să-i adaoge anii (după măsura socotinţei sale celei din fire), de va socoti mai de folos. Căci deşi marele Vasilie în pomenitul Canon al său, rânduieşte, a se împreună număra în ceata fecioarelor fecioara ce va fi mai sus de şaisprezece, sau şaptesprezece ani. Dar noi (zic Părinţii acestui Sinod) urmând pildei văduvelor, şi a diaconiţelor, acei 16 şi 17 ani ai lui Vasilie, în zece ani am împuţinat. Căci, Apostolul rânduieşte: Să se numere văduva în Biserică, nu mai puţin de 60 de ani. Iar Părinţii Sinodului al 4-lea zic să se hirotonisească diaconiţa în vârstă de 40 de ani, în Canonul al 15-lea. Văzând noi Biserica lui Dumnezeu sporind cu Dumnezeiescul Dar, şi statornicia ce arată creştinii în-tru păzirea dumnezeieştilor porunci. Acestea şi noi bine socotindu-le, Canonul acesta am rânduit, întipărind ca pecetea în fragedul suflet al celui ce vrea să în-ceapă duhovniceştile nevoinţe ale monahilor, buna cuvântare a Dumnezeies-cului Dar, şi întărindu-l pe el în Canonul acesta, nu spre a se lenevi în multă vreme despre lucrarea faptelor bune, ci spre a alege în grabă partea cea bună.
CANONUL 41
Cei ce se află prin cetăţi, sau prin sate, voind a se duce în închideri, şi a lua aminte de sine-şi în singurătate, mai întâi trebuie a intra în mănăstire, şi a se învăţa singuratica petrecere, şi în vreme de trei ani exarhului mănăs-tirii întru frica lui Dumnezeu a se supune, şi după toate chipurile, precum se cuvine, împlinind ascultarea. Şi aşa mărturisind despre proalegerea cea întru acest fel de viaţă, şi că din toată inima de bună voie o îmbrăţişează aceasta, să se ispitească de către proşezătorul [presedentul] locului. Apoi aşa alt an, să stăruiască în afară de închisoare, ca scopul lor mai mult să se arate.
https://ayeaye20.wordpress.com/2021/05/17/pidalion-1844-pag-272/
ayeaye20 