SFÂNTUL SIMEON ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI
Tratat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul
nostru Iisus Hristos şi urmaşii Săi
VOLUMUL I, 2002
pag. 145-147
Capitolul 94
Pentru miridele ceie aduse Ia proscomidie, pentru sfinţi şi pentru toţi creştinii
Iar de-a stânga, dintr-alt colţ al prescurii, preotul, scoţând cu copia
miride din pecete în chipul crucii, face pomenire tuturor Sfinţilor şi le pune. Una adică o aduce pentru cinstea şi pomenirea cinstitelor şi
cereştilor puteri a celor fară de trup. Şi trebuie a aduce pentru dânşii,
pentru că şi ei au slujit Taina întrupării; pentru că s-a unit cu noi, şi suntem o Biserică, pentru că poftesc să se plece la Tainele Bisericii, să vadă luând şi ei dintr-acestea mai mare înălţare; şi pentru că ne sunt nouă paznici şi mijlocitori către Dumnezeu. Iar a doua miridă o scoate întru cinstea şi pomenirea Cinstitului Botezător şi a tuturor sfinţilor Prooroci şi drepţilor ce au vestit mai înainte întruparea Domnului. Iar a treia întru cinstea şi pomenirea sfinţilor şi prea lăudaţilor Apostoli, ca unor slugi ale lui Hristos
şi ca unor întâi preoţi şi învăţători ai credinţei şi a celor după dânşii
nevoitori pentru credinţa cea bună sfinţilor arhierei, sfinţilor şi bunilor biruitori mucenici şi a preacuvioşilor împreună cu toţi sfinţii. Iar cea mai de apoi aduce întru cinstea şi pomenirea sfântului a căruia este pomenirea
sau a celui ce se prăznuieşte şi a Sfântului Părintelui nostru loan Gură de Aur sau Vasile, a cui va fi Liturghia, şi iarăşi împreună a tuturor sfinţilor.
De vreme ce întru Hristos toţi se unesc şi trebuie dimpreună cu pomenirea Domnului a face pomenire şi robilor Lui.
Întâi trebuie a face pomenire aceleia ce L-a născut pe Dânsul nenuntit,
prin care Tainele mântuirii noastre s-au săvârşit, după aceea a sfinţilor
îngeri, ca celor ce au slujit Tainei şi printr-însa s-au unit nouă şi ne păzesc
pe noi: a proorocilor şi a drepţilor, care au propovăduit cele ce sunt ale
Tainei, a cărora pecete şi mai ales este Botezătorul; a învăţătorilor de
Dumnezeu propovăduitori şi a Apostolilor, care au luminat lumea,
împreună cu a dascălilor lor, arhiereilor lor, mucenicilor şi preacuvioşilor; şi mai apoi a tuturor împreună. De vreme ce cu această Sfântă Jertfa toţi împreună, îngerii şi oamenii cei sfinţi s-au unit cu Hristos şi întru Dânsul s-au sfinţit. Şi cu Dânsul ne unesc pe noi, cu ale cărora rugăciuni (zice).cercetează-ne pe noi, Dumnezeule şi ne dăruieşte nouă toate cererile cele de mântuire şi viaţa cea veşnică. Cunoşti că sunt miridele în locul sfinţilor, întru cinstea şi pomenirea lor, şi prin ei întru mântuirea noastră se aduc, că
şi aceştia prin această înfricoşată Taină, ca cei ce s-au nevoit împreună cu Hristos, în mai mare slavă şi înălţare, adică prin împărtăşirea mântuitoarei jertfei ne împacă pe noi cu Dânsul şi ne adună cu cât mai mult îi vom pomeni pe ei. Miridele însă nu se schimbă, nici în Trupul Stăpânului, nici în trupurile sfinţilor, ci sunt numai daruri, prinoase şi jertfe prin pâine,
după urmarea Stăpânului, în numele Acestuia aduse Lui, care prin lucrarea de sfinţire a Tainelor, fiind sfinţite cu unirea şi împreunarea cu acestea, dau sfinţenia şi celor pentru care se aduc. Pentru cele ce sunt pentru sfinţi
asemenea spre noi precum şi prin rugăciune, se face aceasta când îi
pomenim pe ei, sau când la biserici, sau la moaştele lor, sau la icoanele lor aducem ceva, căci ei se sfinţesc de la Dumnezeu. Primind dar cele ce noi le aducem lor, printr-aceasta ne sfinţesc pe noi.
Deci de primesc ei a le aduce altele mai mici întru cinstea şi pomenirea
lor, cu mult mai vârtos vor primi a aduce pentru dânşii la Preasfânta Jertfa. Căci de vreme ce netrupeşte şi cu gândul se împărtăşesc împreunării lui Hristos cu sufletele, dar şi prin Sfânta Liturghie, care a dat să se facă pentru lume, se împărtăşesc marii slave, ca cei ce au pătimit împreună. Şi dumnezeieştii îngeri, ca unii ce s-au unit cu noi şi au slujit Tainei, se împărtăşesc Harului.
Iar mai ales Maica Cuvântului lui Dumnezeu, mai întâi decât toţi ia
slava şi strălucirea, de la Cel ce S-a întrupat dintr-însa, pentru că stă de-a dreapta, şi precum mirida care este pentru dânsa, de-a dreapta Sfântului Agneţ. Cu aceasta se arată că Dânsa este mai presus decât toţi şi mai aproape de Dumnezeu; iar de-a stânga ale îngerilor şi ale tuturor sfinţilor, pentru că toţi aceştia de o rânduială sunt, şi mai cu seamă pentru că aceştia nu au nici o asemănare cu covârşirea aceea, căci printr-însa se luminează, şi dintr-aceasta întâi noi prin sfinţi ne mântuim, fiindcă printr-însa ne-am unit cu Dumnezeu. Aceasta dar săvârşind preotul aduce şi celelalte miride, întâi pentru arhiereu ca unul ce este izvorul preoţiei; apoi pentru tot cinul preoţesc, celor ce slujesc Tainei, căci trebuie să ia întâi cel ce osteneşte, precum zice şi Pavel; apoi pentru credincioşii împăraţi, care se luptă pentru buna credinţă şi mântuirea tuturor; apoi pentru iubitorul de Hristos popor, după care pentru egumen şi pentru toată frăţimea, de se va face Liturghia în mănăstire, iar de va fi în vreo oarecare biserică, pentru cel ce a zidit-o, sau pentru cei ce săvârşesc pomenirea, pentru cei adunaţi acolo, pentru cei ce au adus darurile şi pentru care s-au adus, iar mai apoi pentru cei adormiţi întru Hristos şi pentru tot cinul preoţesc şi călugăresc şi încă pentru toţi credincioşii care s-au săvârşit întru dreapta credinţă; iar încă şi pentru cei care va vrea sau este dator preotul; şi cea mai de pe urmă miridă să se aducă pentru tot sufletul dreptslăvitorilor creştini.
Şi zice toată rugăciunea care se zice la Litiile Deniilor: „Primeşte Doamne Jertfa aceasta în prea cerescul Tău Jertfelnic pentru toate sufletele
credincioşilor cele scârbite şi supărate, cărora le trebuie mila şi ajutorul Tău,” şi celelalte până la sfârşitul rugăciunii. Şi aceste miride care sunt pentru cei vii şi pentru cei morţi, le pune mai jos de Sfântul Agneţ, ca aduse pentru noi smeriţii, cărora ne trebuie curăţire şi solire, şi aşteptăm mila lui Dumnezeu, cea mare. Trebuie a se şti că la cuminecarea înfricoşatelor Taine, preotul să nu ia din miride, ci din Trupul Stăpânului să cuminece pe cei ce vin către dânsul, căci măcar că toate s-au făcut una prin unirea Preasfântului Sânge şi de se va cumineca cineva cu miride se
împărtăşeşte Sângelui celui Stăpânesc, dar de vreme ce trebuie din Trupul şi din Sângele lui Hristos să se cuminece tot credinciosul, preotul luând cu lingura Sângele şi Trupul Stăpânului cuminecă pe cel ce vine la dânsul. În adevăr toate miridele punându-se în potir s-au împreunat Trupului şi Sângelui lui Hristos, mai bine este însă după cum socotesc a păzi şi a lua cu linguriţa din Dumnezeiescul Trup. Am înţeles că prin acest dumnezeiesc chip şi lucru al sfintei proscomidii vedem pe trupul lui Iisus şi pe toată Una Biserica ca avându-L pe Dânsul în mijloc Lumina cea adevărată şi viaţa cea veşnică, luminată şi păzită de Dânsul. El este în
mijloc prin Agneţ, iar Maica Lui de-a dreapta prin miridă, sfinţii şi îngerii
de-a stânga, şi dedesubt toată adunarea a celor binecredincioşi care au crezut într-Însul.
Aceasta este Taina cea mare. Dumnezeu între oameni, Dumnezeu în mijlocul dumnezeilor care se îndumnezeiesc de la Cel cu adevărat din fire Dumnezeu, Care S-a întrupat pentru dânşii. Aceasta este împărăţia ce va să fie şi petrecerea vieţii celei veşnice, Dumnezeu cu noi, văzut şi împărtăşit.
Cei necredincioşi şi cei care nu sunt dreptslăvitori nu trebuie pomeniţi,
căci ce împărtăşire are lumina cu întunericul? De vreme ce vor alege (zice) pe îngeri pe cei răi de cei drepţi. Drept aceea preotul nu trebuie a aduce miride pe vreunul care este de altă credinţă, şi nici pe cei ce fac păcate la arătare şi nu se pocăiesc, căci pomenirea pentru ei este o osândire ca şi celor ce nepocăiţi se împărtăşesc cu înfricoşătoarele Taine precum zice Pavel.
================
===Deci mai rau ii afunda in iad cei care ii pomenesc pe ereticii(ca Ciobotea) si nedreptii(episcoti care cer bani popilor ecumenisti ca sa stea intr-o anumita parohie). Deci nu e dragostea cum zice mincinosul Macarie Banu ca POMENIREA DE ERETIC ARATA DRAGOSTEA TA si sa pomenesti eretic ca sa fi in adevar, lipsa lui(a lui Macarie Banu) de dragoste o arata aceasta POMENIRE a ereticului Ioachim Bacauanul la proscomidie, exact ca LIPSA TOTALA DE DRAGOSTE fata de toti ereticii ca Teofan, Teodosie o arata aceasta POMENIRE fara temei in canoane dovada ca nu au dragoste d-aia pomenesc eretic si nu invers cum a rasucit-o draceste Macarie Banu ca pomenirea unui eretic ca Ioachim arata lipsa dragostei, pusa aceasta pomenire a ereticilor fata in fata cu ce zice Sv Simeon al Tesalonicului arata CLAR CA TREBUIE OPRITA POMENIREA ERETICILOR TOCMAI PTR DRAGOSTEA ADEVARATA! PTR. A NU LE FACE RAU ca si acelora care se impartasesc in pacate nespovedite. Deci OPRIREA POMENIRII NUMELUI ERETICULUI LA LITURGHIE ARATA DRAGOSTEA ADEVARATA a crestinilor, nu ura si nu schisma cum zice ereticul Filotheu Balan si ereticul Monah-Nemonah popă Teodot marele activit ptr pomenirea ereticilor la Liturghie. Cei ce pomenesc eretic arata LIPSA DE DRAGOSTE! nu cum aiurea interpreta Ioan ereticul de la Rarau ca pe dusmanul tau(care in realitate e dusmanul lui Hristos nu al tau) sa il pomenesti la Liturghie!
inca o dovada ca se opreste pomenirea si nu se pomeneste eretic sau nedrept Valsamon subnota 871
ayeaye20 