https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/15/pidalion-1844-pag-49/
PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007
pag. 50
aceea hotărăşte aşa: dacă cleric ori mirean se vor face neprimiţi de Arhiereul lor (mireanul poate pentru că s-a prihănit de el pentru vreo greşeală, iar clericul pentru că cere să se hirotonisească, şi Arhiereul cercetând cele pentru el a aflat oarecare îndoieli, pentru care nu l-a primit la hirotonie), apoi se vor duce la alt oraş şi s-ar primi de Arhiereul de acolo, fără să aibă scrisorile Arhiereului lor de recomandare şi de credinţă şi de viaţă şi de hirotonie, iar mai ales de prihănirea lor49, să se afurisească şi Arhiereul care i-a primit aşa,
________________________
în eparhia în care s-au afurisit. Iar acesta pentru cei ce s-au afurisit şi în altă eparhie s-au dus.
49 Trei scrisori era obicei a lua clericii ce mergeau de la un loc la altul. Două adică acei ce erau neprihăniţi la cinste, din care una se numea ipaticească pentru că arăta în vremea căruia ipat (dregător), şi în care zi s-a hirotonisit (după Canonul 97 al soborului din Cartagina), iscălită de Arhiereu ca să se vadă rânduiala celor ce mai înainte s-au hirotonisit şi a celor mai pe urmă, iar cealaltă se numea slobozitoare şi pacinică, care arăta că aceştia au slobozire şi nu se opresc a lucra cele ale clirosului la locul acela, unde s-ar duce (după Canonul 1 şi 8 al Antiohiei, şi 17 al celui 6 şi 13 al celui din Cartagina). Dar luau pe lângă acestea şi a treia scrisoare, care se nu-mea recomenduitoare şi canonicească, clericii aceia care s-au prihănit adică la cinstea lor, însă s-au dezvinovăţit, pentru că recomanda şi dezvinovățea faima lor (după Canoanele 41 al celui din Laodiceea şi 8 din Antiohia, şi mai ales 11 al soborului 4 şi după acest 12 Apostolesc Ca-non), şi cel ce lua carte slobozitoare şi pacinică, nu avea trebuinţă să ia şi ipaticească, ori recomenduitoare. Iar cel ce lua recomenduitoare ori ipaticească, nevoie era să ia pe lângă aces-tea şi pe cea slobozitoare. Drept aceea şi Dumnezeiescul Hrisostom (în Voroava 11 a epistoliei către evrei, şi către efeseni) zice: „Trebuie Arhiereii să cerceteze pe clericii şi preoţii străini care merg în eparhia lor, dacă se numesc pe sine-şi clerici şi preoţi. Pentru că nu este fără primejdie necercetata împărtăşire, şi primirea lor.” Şi precum se luptă şi mult cercetează de sunt cu adevărat pravoslavnici şi credincioşi, aşa trebuie a cerceta de sunt cu adevărat hirotonisiţi preoţi. Şi nu cu nebăgare de seamă să se împărtăşească cei ce se zic pe sine-şi preoţi, ei nefiind, cu cei ce cu adevărat sunt preoți. Căci dacă aşa cu neluare aminte toţi întocmai se vor primi, toate lucrurile Bisericii vor cădea. Iar dacă cei ce s-au dus la alt loc vor cere numai hrană şi chiverni-seală ca nişte săraci, cele de acest fel să nu aibă a le cerceta Arhiereul. Însă însemnează că carte slobozitoare luau şi Episcopii de la Mitropolitul lor ducându-se de la locul lor, (după Canonul 31 din Cartagina), ci şi săracii luau scrisori pacinice (slobozitoare), ca să umble pentru miloste-nie, (după Canonul 11 al Soborului 4). Şi se trimitea de Episcop şi scrisori către împăratul, şi către boierii palatului îndemnătoare pentru ajutorul sărmanilor şi săracilor, şi pentru izbăvirea osândiţilor, (după Can. 7, 8 şi 9 din Sardica. Iar Episcopii, prezbiterii, şi clericii cei ce se duc către împăratul, trebuie să aibă scrisori şi de la toţi Episcopii eparhiei, iar mai ales de la Mitro-politul, (după al 11-lea Canon al soborului din Antiohia). Iar
scrisorile acestea către împăratul, zice Armenopul, că se numesc pacinice epistolii (în partea 3 epigrafi 2 a scurtării Canoanelor). Dar am zis mai sus că scrisorile cele recomenduitoare, erau recomenduitoare şi credinţei. Pentru că după ce armenii au schimbat felul botezului zicând: în Numele Tatălui al celui mai
mare, şi al Fiului al celui mai mic, şi al Duhului al celui mai de jos, după mărturia lui Chedrino, şi pe, „Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh” , răsturnându-l zic ei: Slavă Tatălui, prin Fiul, întru Sfântul Duh, şi după urmare fiindcă mulţi să făţărniceau că sunt pravoslavnici; ca să nu se amăgească pravoslavnicii, s-au rânduit să se scrie cartea cea recomenduitoare întru acest chip: T. F. S. D. adică, „Tatăl, Fiul, Sfântul Duh”. Şi după pricină se pecetluia scrisoarea cu amin. Înseamnă pe
https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/16/pidalion-1844-pag-51/
ayeaye20 