CUVIOSUL MAXIM GRECUL SCRIERI DOGMATICO-POLEMICE ,Volumul II ,Traducere: Florentina Cristea,Editura Bunavestire,Galați, 2003 pag.89
Potrivit cu această scrisoare, vorbeşte şi Sfântul Chiril, ca şi cum ar vorbi din partea Sfântului Sinod, într-una din scrisorile sale, pe care a trimis-o la Ioan, patriarhul Antiohiei. În ea se apără pe sine împotriva clevetelii îndreptate asupra lui de către Teodoret, Episcopul oraşului Cir, care spunea că el ar păzi dogma potrivit căreia Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul Cel pururea fiitor. Dând răspuns la această defăimare, el spune astfel: „Noi nu îngăduim cu nici un chip schimbări în credința lăsată nouă de Părinți, adică în mărturisirea credinței noastre, şi nu ne îngăduim nici nouă, nici altora să schimbe chiar şi un cuvânt din ceea ce este cuprins în ea sau să înlăture vreo silabă, căci ne amintim de cel care spune: nu încălca hotarele veşnice, pe care le-au pus părinții tăi. Pentru că nu el a spus acestea, ci Duhul lui Dumnezeu-Tatăl, Care din El purcede şi Care, după ființă, nu este străin de Fiul”.
Auzi tu, oare, că el interzice nu numai să schimbi sensul, ci şi un cuvânt sau o silabă nu îşi îngăduie nici lui, nici altora să înlăture, spunând aceasta din partea întregului Sinod ecumenic, şi sunt rostite blesteme cumplite, care sunt cuprinse în cartea faptelor Sinodului? Dacă aceia nu îşi îngăduie lor înşişi, atunci cum îți vor îngădui ție?
Trebuie să luăm seama, preaînțelepte Teodor, că Ioan, Patriarhul Antiohiei, şi Episcopii răsăriteni care erau împreună cu el, primind o asemenea scrisoare, s-au încredințat de ortodoxia lui Chiril, s-au împăcat cu el şi au intrat în comuniune, fiindcă mai înainte de aceasta fuseseră despărțiți, după cum scrie Teodoret. El spune că Episcopii, după ce au citit scrisoarea şi au cercetat cu atenție sensul ei, au fost de acord cu tot ce scria în ea şi cu faptul că ceea ce se spunea în ea provenea din adevărul Evangheliei, şi că Domnul nostru Iisus Hristos este propovăduit în ea ca Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, iar Duhul Sfânt ca Cel ce are ființa nu de la Fiul sau prin Fiul, ci purcede din Tatăl şi este de o ființă cu Fiul. Ce poate fi mai clar şi mai sigur decât această mărturie împotriva înverşunării latine? Episcopii îl învinuiseră pe Fericitul Chiril că păzeşte dogma potrivit căreia Duhul purcede şi de la Fiul şi are prin Fiul ființa cea pururea fiitoare. Însă el, respingând această învinuire, se dezvinovățeşte prin faptul că nu gândeşte astfel, ci recunoaşte că El purcede din Tatăl, potrivit cu predaniile Sfintei Scripturi, iar faptul că are ființa şi de la Fiul îl numeşte străin de sensul ființei. El are aceeaşi ființă şi fire, însă nu după modul existenței, adică după purcedere.
ayeaye20 