Ce spune echilibristul Lavrentie Carp si ce faceau Svantii

theodosie.ro/2021/07/22/o-pozitionare-curioasa-a-ips-calinic-de-suceava-fata-de-sinodul-din-creta/

  • “Din păcate, trebuie subliniat și faptul că este exagerată atitudinea acelor nepomenitori care „refuză să mai participe la slujbele din cadrul bisericilor unde se pomenesc ierarhii”. Deși poate fi o atitudine benefică pentru a trage un semnal de alarmă asupra trădării episcopilor, există riscul și chiar se ajunge ca ea să se transforme într-o sminteală nefolositoare.”

Strajerii Ortodoxiei, Arhimandrit Vasilios Papadakis, edit. Egumenita 2015

pag. 286-287

Sfântul Teodor [Studitul]…Păzitor riguros al sfintelor canoane şi al Sfintelor Predanii, s-a ferit până la moarte de împărtăşirea cu ereticii şi de pomenirea episcopilor eretici. Credea si propovăduia că până şi simpla pomenire a unui episcop eretic constituie o “întinare” şi ştirbeşte ortodoxia celui care îl pomeneşte496, în timp ce comuniunea cu ereticii ne desparte cu totul de Hristos497; credea, de asemenea, odată cu Sfântul Ioan Gură de Aur, că nu numai ereticii, dar şi cei ce sunt în comuniune cu ei sunt vrăjmaşi ai lui Dumnezeu şi, potrivit lui Atanasie cel Mare498, trebuie să ne ferim nu numai de cei dintâi, dar şi de cei de-ai doilea499.

Pidalion 1844, pag. 388

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-387/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 388

iubire de oameni oarece aflând noi, am hotărât vreme de zece ani, după treptele hotărâte.

TÂLCUIRE
Muierile cele ce întru ascuns curvesc, şi zămislind iau buruieni de îşi omoară pruncii în pântece, sau ridică greutăţi peste putinţa lor, pentru ca să-l piardă fără de vreme, acestea de alt Canon, mai din urma acestuia, până la sfârşitul vieţii lor se opresc a nu se împărtăşi, iar de acesta, mai cu pogorământ au rânduit Părinţii Sinodului acestuia, ca după zece ani să se împărtăşească, care şi Canonul al 2-lea al marelui Vasilie a rânduit. Iar anii aceştia să se ico-nomisească aşa, şi după Zonara şi Anonimul tâlcuitor: ca doi ani să se tângu-iască, trei să asculte (rugăciunile), patru să cadă (la pământ), unul să stea cu cei credincioşi, şi aşa să se împărtăşească.(Citeşte şi pe 91 al Sinodului 6, pe cel 66 Apostolesc. Vezi şi desenul [planul] Bisericii la sfârşitul cărţii.)

CANONUL 22
Despre uciderile cele de voie, să cadă însă, iar de deplinătate la sfârşi-tul vieţii să se învrednicească.

TÂLCUIRE
Acest Canon hotărăşte despre ucigaşii cei de voie, ca în toată viaţa să cadă (cu feţele la pământ în vremea rugăciunilor adică), iar numai la sfârşitul vieţii lor să se împărtăşească.

SIMFONIE
Iar marele Vasilie la Canonul 56 canoniseşte pe aceştia în 20 de ani. (Citeşte şi pe cel 66 Apostolesc.)

CANONUL 23
Despre uciderile cele nu de voie, hotărârea cea mai dinainte la al şaptelea [eptaeitie] an porunceşte a se împărtăşi de deplinătate, după hotărâtele trepte. Iar a doua, cincimea anilor o va plini.

TÂLCUIRE
Pe cei ce de silă au ucis cu deosebire i-au canonisit cele două Canoane mai înainte de Sinodul acesta rânduite pentru dânşii. Că cel mai vechi şapte ani îi canoniseşte pe aceştia (unul adică întru a se tângui, iar doi întru a asculta, trei întru a cădea, întru al şaptelea a sta împreună cu cei credincioşi, şi apoi să se împărtăşească). Iar Canonul cel mai din urmă (care poate fi acesta al 23-lea)

Pidalion 1844, pag. 387

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-386/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 387

făgăduim lui Dumnezeu, nu mai sunt ale noastre, ci ale lui Dumnezeu, şi de le vom lua, nu am luat ale noastre, ci ale lui Dumnezeu, şi ne facem furi de cele Sfinte. Fiindcă făgăduinţa nu stă numai în averi, ci şi în cuvinte, şi în proale-gere [proerisis sau buna voinţă]. Aşa şi monahiceasca petrecere nu stă în tundere şi în haine, ci şi în cuvinte, şi în făgăduinţa cea către Dumnezeu. Deci câţi făgăduiesc ceva bun lui Dumnezeu, sunt datori a-l împlini. Precum am zice, feciorelnicul pe fecioria, înfrânatul pe înfrânare, şi cel prin nuntă însoţit pe întreaga înţelepciune, ca să nu se pedepsească ca Anania şi ca Safira. Şi nu numai pe aceea ce o au făcut înaintea oamenilor, ci şi pe aceea ce o au făcut şi însuşi ei în singurătate. Că zice Dumnezeiescul Vasilie întru alt loc: Tu vorbeşti întru ascuns cu sine-ţi, cuvintele tale însă se aud în cer. Şi este mai bun martor Dumnezeu cel din cer, Care priveşte în inimi, decât oamenii care văd cele din afară. Deci, pentru ca să învoim Canonul acesta cu cel al marelui Vasilie, este mai bine să-l înţelegem aşa: Că aceia câţi au făgăduit fecioria, adică monahiceasca petrecere, şi mai înainte de a se călugări s-au căsătorit, după ce se vor despărţi de această nelegiuită nuntă şi curvie după al 6-lea şi al 18-lea Canon al marelui Vasilie, atunci să se canonisească ca cei de a doua nuntă. Adică, un an după al 18-lea al marelui Vasilie să nu se împărtăşească. Opreşte încă Canonul a nu petrece împreună cu oarecare bărbaţi, femeile cele ce au făgăduit fecioria, numindu-se adică pe sine-şi surori acelora cu care îm-preună locuiesc. Măcar deşi îi numesc pe ei fraţi, ca deci cu numirea aceasta să ridice de asuprăşi tot necuviinciosul prepus.

CANONUL 20
De au preacurvit muierea cuiva, sau careva va preacurvi, se cuvine ca ei în şapte ani a dobândi deplinirea, după treptele cele ce deduc (certare).

TÂLCUIRE
Acest Canon pe muierea preacurvă, şi pe preacurvarul în şapte ani îi opreşte de împărtăşirea Sfintelor Taine. Însă anii aceştia să se iconomisească după mai sus zisele rânduieli ale celor ce se pocăiesc. Adică un an să se tânguiască; doi să asculte; trei să cadă (în genunchi), şi întru al şaptelea an să stea împreună cu cei credincioşi. Şi aşa să se împărtăşească cu dumnezeieştile Taine, de se vor pocăi cu lacrimi. După Canonul 77 al marelui Vasilie.

CANONUL 21
Despre femeile cele ce curvesc, şi îşi omoară fătul [rodul în pântece], şi se silesc a face pierderi (de sarcină), hotărârea cea mai dinainte, până la ieşirea din viaţă le-au oprit, şi aşa se împreunează (cu Hristos). Iar mai cu

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-388/

Pidalion 1844, pag. 386

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-385/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 386

CANONUL 18
Dacă oarecare s-au aşezat Episcopi, şi nu s-au primit de parohia [parikia] aceea la care s-au numit, voind a merge într-alte parohii, şi a sili pe cei aşezaţi (acolo), şi a porni comploturi [tulburări] asupra lor, aceştia să se aforisească. Dacă însă ar voi a se aşeza în prezbiteria unde au fost mai înainte prezbiteri, să nu fie lepădaţi din cinstea aceea. Iar dacă se vor ridica cu tulburare asupra Episcopilor celor aşezaţi acolo, să li se ia şi cinstea prezbiteriei, şi să fie lepădaţi.

TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, că de s-au hirotonisit oarecare Arhierei, şi nu s-au primit de eparhia lor, şi mergând la altă eparhie, silesc pe cei hirotonisiţi acolo, şi tulburări pricinuiesc, aceştia, zice, să se osebească şi să nu aibă cins-tea Episcopului, ci de vor voi, aibă singură şederea şi cinstea prezbiterilor. Iar de nu, ci tot pricinuiesc sminteli şi gâlcevi asupra Episcopilor celor de loc, să piardă şi cinstea aceasta a prezbiterilor, şi desăvârşit să se izgonească de la Biserică. Citeşte şi pe 35 şi 36 Apostolesc.

CANONUL 19
Câţi făgăduind fecioria, se leapădă de făgăduinţă, să plinească hotărâ-rea canonisirii celor de a doua nuntă. Încă şi pe fecioarele cele ce petrec împreună cu oarecare, ca nişte surori280, le-am oprit.

TÂLCUIRE
Cei ce tâlcuiesc Canonul acesta, adică Valsamon, şi Vlastar, că cei ce vor făgădui fecioria către Dumnezeu, adică monahicească petrecere mai îna-inte de tundere şi de îmbrăcarea hainelor, pot legiuit a lua femeie împlinind Canonul celor de a doua nuntă. Zicând ei că, călugăria nu se adeverează cu cuvintele, ci cu tunderea şi cu hainele cele călugăreşti se face, şi întăreşte. Iar marele Vasilie în Canonul 18 al său, anume pomenind Canonul acesta, zice, că unii ca aceştia nu se însoară ci curvesc, şi porunceşte a nu se primi la împărtă-şire, până ce nu se vor despărţi de această după tâlcuitori legiuită nuntă, iar după marele Vasilie păcat mai mare fiind decât curvia. Că zice în Canonul al 6-lea: Curviile călugărilor nu se socotesc de nuntă. Iar Canonul 16 al Sinodului al 4-lea zice că cei ce se afierosesc pe sine-şi lui Dumnezeu, nu pot a se căsători. Iar de vor zice că făgăduinţa cuvintelor nu dă atât legătură şi greutate celor ce au făgăduit, asculte pe Sfântul Atanasie ce zice la patima Domnului: Câte

_________

280 În alte codice ca nişte fraţi.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-387/

Pidalion 1844, pag. 385

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-384/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 385

să stea în Biserică cu cei credincioşi, împreună rugându-se. Şi apoi să se îm-părtăşească cu dumnezeieştile Taine. Însă, se cuvine a se cerceta şi viaţa lor cea din vremea pocăinţei, şi de se pocăiesc cu fierbinţeală să se canonisească mai cu pogorământ. Iar dacă cu lenevire, să nu dobândească nici un pogoră-mânt. Iar dacă aceştia prea de multe ori şi cu covârşire au căzut întru acest dobitocesc păcat, să se canonisească cu vremea cea mai îndelungată (adică de 20 de ani). Iar cei ce după trecerea vârstei de 20 de ani, având şi femei, au căzut întru acest spurcat păcat, douăzeci şi cinci de ani să fie îngenunchind împreună cu credincioşii rugându-se, şi cinci întru împărtăşirea rugăciunilor preoţilor, aşa, după treizeci de ani să se împărtăşească. Iar cei ce după vârsta de cincizeci de ani, avându-şi femei, au căzut întru acesta, numai la moartea lor să se împărtăşească.

CANONUL 17
Cei ce păcătuiesc cu dobitoace şi sunt leproşi adică s-au leproşat, a poruncit Sfântul Sinod ca aceştia cu cei ce se îndrăcesc a se ruga.

TÂLCUIRE
Precum Moisi necuraţi numeşte pe cei leproşi, asemenea şi Canonul acesta pe cei ce păcătuiesc cu dobitoace leproşi îi numeşte, adică necuraţi, şi leproşind adică spurcând şi pe însăşi dobitoacele acelea. Pe aceştia rându-ieşte a se ruga împreună cu cei ce se bântuiesc (adică cu cei ce se îndrăcesc)279.

________

279 Însemnează că îndrăciţi (îi) tâlcuim pe cei bântuiţi de dracul, (adică) urmând şi altora mul-tora socoteala cea despre aceasta, iară mai ales Dumnezeiescului Dionisie Areopagitului. Că acesta în capul 3 Despre Bisericeasca ierarhie în trei rânduieli desparte pe cei ce îi scot din Biserică în vremea dumnezeieştii Liturghii. În cei ce se pocăiesc, în cei ce se lucrează de către duhuri (adică ce se bântuiesc de duhuri necurate) şi în cei ce se catehisesc. Ci şi Apostoleştile aşezământuri cartea 8, cap. 6 zic: Rugaţi-vă cei ce vă lucraţi de duhuri necurate.Cu deadinsul toţi să ne rugăm pentru dânşii. Şi pe cei ce-i numesc aici că se lucrează de duhuri necurate, în urmă-toarele capete 34 şi 37 (şi acolo) îi numesc că se bântuiesc de duhurile cele rele. Va glăsui diaconul pentru cei ce se catehisesc, şi pentru cei ce se bântuiesc, şi pentru cei ce se luminează, şi pentru cei ce se pocăiesc. Iar îndrăciţi pe cei ce se bântuiesc (adică se învăluiesc de duhuri rele) şi Armenopolul a tâlcuit în epitomia Canoanelor epigrafi 6 titlul şi arghentul la foaia 259. Dar încă şi Valsamon şi Zonara nu vor a fi îndrăciţi cei ce se bântuiesc, fiindcă câteodată cei ce se îndră-cesc se iartă a se împărtăşi cu Sfintele Taine după Canonul al 3-lea al lui Timotei. Drept aceea şi cei ce păcătuiesc cu dobitoace care împreună cu aceştia se roagă, ar trebui şi aceea a se împărtăşi ca aceştia, care lucru Canonul de mai sus nu-l voieşte. Răspundem, că deşi cei ce păcătuiesc cu dobitoace împreună se roagă cu cei ce se îndrăcesc, însă nu este nevoie a se împărtăşi aceştia ca şi aceia, fiindcă cei ce împreună se roagă şi împreună stau cu cei credincioşi nu se împărtăşesc cu Sfintele Taine, ca aceia, după Canoane, până se sfârşeşte vremea stării cea rânduită lor.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-386/

Pidalion 1844, pag. 384

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-383/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 384

Citeşte şi pe 51 şi 53 Apostoleşti.

CANONUL 15
Pentru lucrurile cele ce se cuvin domnitoarei Biserici, câte le-au vândut prezbiterii, nefiind Episcopi, să se întoarcă la domnitoarea Biserică. Însă în judecata Episcopului stă, de se cuvine a lua înapoi preţul (cei ce l-au cum-părat), sau şi de nu, pentru că de multe ori venitul celor vândute dau însuşi lor mai mult decât preţul.

TÂLCUIRE
Dacă prezbiterii, şi ceilalţi clerici (de la treapta cea mai mare şi până la cea mai josită) pentru oarecare trebuinţă au vândut oarecare lucruri ale Biseri-cii Episcopiei fără ştirea Episcopului, sau nefiind de faţă, sau murind, Biserica, adică Episcopia, le ia iarăşi înapoi de la cei ce le-au cumpărat. Însă în judecate Episcopului stă a întoarce preţul vânzării, sau a nu-l întoarce. Căci de multe ori fiind lucrurile roditoare, pot cumpărătorii a scoate din venituri, mai mult decât preţul cumpărării, pentru aceasta nu este drept a-l lua de două ori. Vezi şi pe 38 Apostolesc. Şi pentru ce însă se zice Biserica domnitoare, am zis la subînsemnarea celui 74 al Sinodului 6.

CANONUL 16
Despre cei ce au gustat cele dobitoceşti sau le şi gustă, câţi au păcătuit mai înainte de a se face de 20 de ani, cincisprezece ani să fie căzând, împăr-tăşindu-se de rugăciuni numai. Apoi, întru împărtăşire (de rugăciunile preo-ţilor) să fie cinci ani, şi atunci să se atingă de proaducere [prosfora]. Să se cerceteze însă viaţa lor, şi cea din vremea canonisirii, şi aşa să dobândească iubirea de oameni. Iar dacă oarecare cu îmbelşugare au fost întru păcate, să aibă canonisirea cea lungă. Iar câţi trecând peste vârsta aceasta, şi femei având, au căzut în păcatul acesta, douăzeci şi cinci de ani îngenunchind, să se învrednicească împărtăşirii celei de rugăciuni. Apoi, împlinind cinci ani întru împărtăşirea rugăciunilor preoţilor, să se învrednicească de proadu-cere [prosfora]. Iar dacă unii şi femei având, şi trecând vârsta de cincizeci de ani au păcătuit, la ieşirea din viaţă să se învrednicească împărtăşirii.

TÂLCUIRE
Câţi din creştini au căzut sau cad în păcat cu dobitoacele necuvântătoare, porunceşte Canonul acesta a nu se canonisi toţi deopotrivă. Ci cei ce au păcă-tuit uneori, mai înainte de a fi de douăzeci de ani, şi neavând femei, aceştia cincisprezece ani să stea în locul celor ce cad cu genunchii la pământ, şi cinci

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-385/

Pidalion 1844, pag. 383

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-382/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 383

CANONUL 12
Cei ce au jertfit mai înainte de Botez, şi în urmă s-au botezat, s-au socotit a se înainta la rânduială ca unii ce sunt spălaţi.

TÂLCUIRE
În vremea veche, mulţi primeau creştinismul şi credeau în Hristos, întâr-ziau însă de a lua Sfântul Botez. Pentru această pricină şi Teologul Grigorie şi marele Vasilie au scris cuvintele cele îndemnătoare spre Botez. Deci pentru aceasta zice Canonul, că de s-au prins aceştia ca creştini de către gonaci, şi au jertfit, dacă după jertfire s-au botezat, pot a se înainte şi la treapta de clerici şi de preoţie. Căci credem că Sfântul Botez i-a curăţit de toate păcatele cele mai dinainte, orice fel ar fi fost, sau de iertare vrednice, sau de moarte. Vezi şi pe al 2-lea Apostolesc.

CANONUL 13
Horepiscopilor să nu le fie iertat a hirotonisi prezbiteri sau diaconi, dar nici prezbiteri ai cetăţii întru altă parohie, fără a li se da voie de către Episcopul cu scrisori.

TÂLCUIRE
Nu este slobod horepiscopilor fără de înscris de slobozenie de la Episcopii locului a face hirotonii, nu numai întru alt loc, ci nici în locul lor, fără sloboze-nia Arhiereului locului. Afară numai ipodiaconi, anagnoşti şi catehisitori, după Canonul al 10-lea al Sinodului din Antiohia.

CANONUL 14
Prezbiterii sau diaconii cei ce sunt în cler, şi se depărtează de cărnuri, s-a socotit ca să se atingă ei (de ele), şi aşa, de vor voi, înfrânează-se pe sine-şi, iar de nu vor voi nici a mânca verdeţurile cele ce se pun împreună cu cărnu-rile, şi de nu s-ar supune Canonului, să înceteze de la rânduiala lor.
[Apostoleşti 51, 53]

TÂLCUIRE
Fiindcă se poate a se îngreţălui oarecare de carne întru adevăr, şi a zice întru arătare că se feresc de ea pentru înfrânare, pentru aceasta spre a se ri-dica prepusul porunceşte Canonul, ca prezbiterii sau diaconii ce nu mănâncă carne pentru înfrânare, să guste puţin din ea. Iar câţi atât de tare se feresc de carne, încât nici din verdeţurile cele fierte cu carnea mănâncă, unii ca aceia să înceteze de lucrarea preoţească. Căci cu aceasta dau prepus că se îngreţăluiesc de carne, care lucru este eres al Maniheilor şi al altor eretici.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-384/

Pidalion 1844, pag. 382

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-381/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 382

TÂLCUIRE
Iar câţi atât s-au temut de munci, încât, nu numai ei, s-au lepădat de cre-dinţa lui Hristos, ci şi asupra altor credincioşi s-au ridicat, şi ori însuşi ei i-au silit să jertfească şi să se lepede, sau pricinuitori s-au făcut, poate arătându-i către gonaci, pe unde erau ascunşi, hotărăşte Canonul ca trei ani să asculte Scripturile, şase să cadă, unul să stea cu cei credincioşi, apoi sfârşindu-se zece ani, să se împărtăşească cu dumnezeieştile Taine. Însă întru aceşti zece ani se cade a se cerceta de Arhiereul, sau de duhovnicul, şi cealaltă viaţă a lor, şi de vieţuiesc rău şi cu lenevire, să li se adauge anii canonisirii.

CANONUL 10
Câţi se fac diaconi, în această stare rămân, de au mărturisit şi au zis că trebuie a se însura, neputând a rămâne aşa (feciorelnici). Aceştia însurân-du-se apoi, să fie în slujba lor, pentru că s-a dat lor voie de către Episcopul. Însă, dacă oarecare tăcând aceasta, şi primind în hirotonie ar rămânea aşa (iar) după aceasta s-ar fi însurat, să înceteze de diaconie.

TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte că, acei câţi voiesc a se hirotonisi diaconi, de au mărturisit vederat ca înainte martorilor, că după hirotonie vor să se însoa-re, neputând a feciori, aceştia, dacă în urmă ar lua femei nu se caterisesc, ci îşi au slujba lor; fiindcă se înţelege, că s-au iertat de Arhiereul ce i-a hirotonisit, a o face aceasta. Iar câţi diaconi, iarăşi, când vor voi a se hirotonisi vor tăcea şi nu vor spune că vor a se însura, aceştia însurându-se după hirotonie, să se oprească de diaconie. Pentru că tăcerea lor arată că s-au învoit şi au primit a rămâne feciorind în diaconie. Vezi şi Canonul 6 al Sinodului 6.

CANONUL 11
Fetele cele ce s-au logodit, şi în urmă s-au răpit de către alţii, au socotit Sinodul a se da înapoi celor ce mai întâi s-au logodit cu ele, măcar de ar fi pătimit şi silă de la aceia.

TÂLCUIRE
Acest Canon hotărăşte, că fetele câte au fost logodite mai înainte cu bărbaţi, apoi s-au răpit de către alţii, să se dea înapoi logodnicilor lor celor mai dinainte, măcar de s-au şi stricat de către răpitori. Nu cu sila însă, ci de le voiesc şi le cer logodnicii cei mai dinainte.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-383/

Pidalion 1844, pag. 381

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-380/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 381

CANONUL 7
Despre cei ce împreună au ospătat la serbare păgânească, şi în loc hotă-rât păgânilor, ducând însăşi bucatele lor, şi mâncând, a socotit Sinodul ca în doi ani căzând să se primească. Iar de trebuie, pe fiecare cu proaducere [prosfora] (să se primească), a cerca este lucru al Episcopilor, şi a cerceta şi pe cealaltă a fiecăruia.

TÂLCUIRE
Acest Canon rânduieşte, ca creştinii câţi cu bucatele lor s-au dus la serba-rea păgânească, unde păgânii îşi fac prăznuirile lor, şi au mâncat împreună cu dânşii, doi ani căzând să se primească. Iar Episcopul, cercetând viaţa lor cea mai dinainte şi cea de pe urmă, va judeca sau să se primească aceştia numai întru rugăciunea cea cu credincioşii, sau împreună cu aceştia să se împărtă-şească şi cu dumnezeieştile Taine. Vezi şi Canonul 12 al Sinodului 1 şi dese-nul [planul] Bisericii la sfârşitul cărţii, şi pe cel al 4-lea al acestuia.

CANONUL 8
Iar cei ce a doua oară şi a treia oară de silă au jertfit, în patru ani să cadă, iar doi ani, să se împărtăşească fără proaducere [prosfora], şi întru al şaptelea desăvârşit să se primească.

TÂLCUIRE
După ce Părinţii aceştia au zis, pentru cei ce o dată au jertfit, acum zic pentru cei ce de două ori şi de trei ori au jertfit278, că cei ce de silă o au făcut aceasta, patru ani să fie căzând. Doi stând împreună cu credincioşii împărtă-şindu-se numai de rugăciuni, şi nu ca şi catehumenii scoţându-se din Biserică. Iar întru al şaptelea an să se împărtăşească cu dumnezeieştile Taine. Vezi şi desenul [planul] Bisericii şi Canonul al 4-lea al acestuia.

CANONUL 9
Iar câţi nu numai s-au depărtat (de la credinţă), ci şi împotrivă s-au ridicat, şi fraţi au silit, şi s-au făcut pricinuitori de a silnici, aceştia trei ani să primească pe locul ascultării. Iar în cealaltă exaetie [şesanie sau şase ani] pe locul căderii. Şi alt an, împărtăşească-se fără proaducere. Ca zecimea anilor plinindu-o, să se împărtăşească de deplinătate. Însă pe cât în timpul acesta, pe atât şi cealaltă a lor viaţă să se ia aminte.

________

278 Din Canonul acesta rezultă că unul şi acelaşi păcat o dată făcându-se mai puţină canonisire are, iar de două sau de trei ori, sau şi de mai multe ori făcându-se, mai îndelungată are şi canonisirea.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-382/

Pidalion 1844, pag. 380

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-379/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 380

întru al treilea să stea împreună cu cei credincioşi, fără însă a se împărtăşi, şi după al patrulea an să se împărtăşească. Acestea adică sunt canonisirile cele din partea Sinodului. Arhiereii însă au stăpânire a lua aminte chipul pocăinţei lor, şi de este adevărat şi cu căldură, pot să împuţineze vremea canonisirii; iar dacă dimpotrivă va fi cu lenevire şi cu nebăgare de seamă, pot să o adaoge. Însă datori sunt Arhiereii a cerceta şi viaţa acestora cea mai înainte de mânca-rea celor spurcate, şi cea după aceea, şi aşa să împuţineze, sau să prelungească canonisirea lor. Vezi şi pe cel 11 şi 12 al Sinodului 1 şi cel al 4-lea al acestuia.

CANONUL 6
Despre cei ce s-au învins numai de ameninţare muncii şi a luării averi-lor, sau de a strămutării, şi au jertfit, şi până în vremea aceasta nu s-au pocăit, nici s-au întors. Acum însă în vremea Sinodului apropiindu-se şi venind întru gândirea întoarcerii, a socotit Sinodul ca până la ziua cea mare să se primească spre ascultare, şi după ziua cea mare trei ani să cadă, şi după alţi doi ani, să se împărtăşească fără proaducere [prosfora]. Şi aşa să vină la de-plinătate, încât toată exaetia [şesime de ani] să o plinească. Iar dacă oarecare mai înainte de Sinodul acesta s-au primit la pocăinţă, să se socotească lor din anul acela începutul exaetiei [şesimea anilor]. Dacă însă s-ar întâmpla primejdie şi aşteptare de moarte din boală, sau din altă oarecare pricină, aceştia cu hotărâre să se primească.

TÂLCUIRE
Iar câţi creştini s-au biruit de singure îngrozirile ce le făceau tiranii, că o să-i muncească, şi că le vor lua averile, şi-i vor izgoni, şi au jertfit idolilor, şi după aceea nu s-au pocăit până acum, şi abia în vremea acestui Sinod au venit întru gândire de pocăinţă şi de întoarcere, pe aceşti, zic, rânduieşte prin acest Canon Sinodul a se canonisi şi a fi în locul ascultătorilor din săptămâna a patra după Paşti (când se adunase Sinodul) până la viitoarea zi cea mare şi strălucită a Paştilor, adică un an fără de o lună, apoi trei ani să cadă, şi doi să stea cu cei credincioşi; şi după plinirea acestor şase ani să se împărtăşească. Iar câţi mai înainte de Sinodul acesta, dintre unii ca aceştia, au fost primiţi la pocăinţă, să li se numere acei şase ani de la vremea când s-au primit. Dacă însă li s-ar întâmpla primejdii de moarte din boală, sau din altă pricină, atunci de nevoie să se împărtăşească. Cu hotărâre însă, cu această rânduială, că de nu vor muri, să nu se împărtăşească iarăşi, până se vor împlini acei şase ani, precum însăşi aceasta o rânduieşte şi Canonul 13 al Sinodului 1. Citeşte şi cel 62 Apostolesc; şi pe 11 al celui 1. Vezi şi desenul [Ihnografia] (sau planul) Bisericii la sfârşitul cărţii.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-381/