Ce inseamna ,,anatema’’ – de sfantul Ioan Maximovici

Sf. Ioan Maximovitch Cuvantul grec ,,anathema’’ se compune din doua cuvinte: ,,ana’’ care este o prepozitie ce indica miscarea catre ceva si ,,thema’’ care inseamna o portiune separata din ceva. In terminologie militara, ,,thema’’ insemna o detasare; pentru guvernul civil ,,theme’’ insemna o provincie. Noi folosim acum cuvantul ,,theme’’ derivat din ,,thema’’ pentru a desemna subiectul principal al unei lucrari scrise si intelectuale.

,,Anathema’’ inseamna literalmente a separa ceva. In Vechiul Testament, aceasta expresie era utilizata atat in legatura cu ceea ce era instrainat din cauza pacatoseniei, cat si cu ceea ce era lasat in voia lui Dumnezeu.

In Noul Testament, in scrierile Sfantului Apostol Pavel este folosit o data impreuna cu ,,maranatha’’ insemnand venirea Domnului. Combinatia acestor cuvinte inseamna separare pana la venirea Domnului; cu alte cuvinte se lasa in voia Lui (Corinteni 1, 16:22). Sfantul Apostol Pavel foloseste intr-un alt loc cuvantul ,,anathema’’ fara adaosul ,,maranatha’’ (Cal.1:8-9). Aici ,,anathema’’ este rostita impotriva denaturarii Evangheliei lui Hristos, asa cum era ea predicata de catre Apostol, indiferent de catre cine putea fi comisa aceasta denaturare, fie de catre Apostolul insusi, fie de catre un inger din ceruri. In aceasta expresie se indica in mod implicit faptul ca ,,lasam pe Domnul insusi sa judece’’ pentru ca cine altcineva i-ar putea judeca pe ingeri?

In Cartea Apocalipsei (22.3), Sfantul Ioan Teologul spune ca in Noul Ierusalim nu va fi nici o anathema. Aceast fapt poate fi inteles in doua feluri, dand cuvantului anathema ambele talcuiri: 1) nu va mai fi supus judecatei Domnului, pentru ca aceasta judecata s-a savarsit deja (in Biserica, prin Taina Spovedaniei de pilda) ; 2) nu va mai ramane nimic special a fi supus judecatii Domnului pentru ca toate cele din el (din Noul Ierusalim) vor fi dintre cele sfinte ale lui Dumnezeu, dupa cum si lumina lui Dumnezeu ii lumineaza pe toti (Apocalipsa 21:23).

In documentele Sfintelor Sinoade Ecumenice si in celelalte texte ale Noului Testament al Bisericii lui Hristos, cuvantul ,,anathema’’ a ajuns sa insemne totala separare de Biserica. ,,Biserica soborniceasca si apostoleasca anatemiseste’’ , ,,sa fie el anatema’’, ,,sa fie anatema’’ inseamna o totala indepartare de Biserica. In situatiile de ,,separare de comuniunea cu Biserica’’ si alte epitimii sau pedepse pronuntate asupra cuiva, chiar si asa, persoana in cauza ramanea un madular al Bisericii, chiar daca participarea ei la viata plina de har era limitata. Cei predati anatemei erau insa smulsi cu totul din trupul Ei pana la pocainta lor. Dandu-si sema ca nu mai poate face nimic pentru mantuirea lor, din pricina incapatanarii si a impietririi inimii lor, Biserica pamanteasca ii supune judecatii lui Dumnezeu. ,,Infricosat lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu…ca Dumnezeul nostru este foc mistuitor. (Evrei 10:31; 12:29). Anathema nu este osanda vesnica pentru ca pana in momentul mortii, pocainta este posibila. ,,Anathema’’ este infricosatoare, dar nu din cauza ca Biserica ii doreste raul cuiva sau pentru ca Dumnezeu cauta condamnarea aceluia. Ei doresc ca toti sa se mantuiasca. In orice caz,infricosator lucru este sa stai in fata lui Dumnezeu intr-o stare de impietrire rea de vreme ce nimic nu poate fi ascuns de El. ,,Infricosat lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu’’: este o supunere la judecata a miscarilor gandurilor si inimilor. Nu e ingaduit nimanui sa patrunda prin ispitirea credintei celei fara de cusur: ci ,,cu smerenie si cu cutremurare sa venim in fata lui Hristos, ca sa putem primi mila si sa aflam har care sa ne intareasca la vremea potrivita’’ (Stihira la Vecernia Duminicii Floriilor)

holyresurrectionparish.org/index.php?option=com_content&view=article&id=330%3Ace-inseamna-anatema-de-sfantul-ioan-maximovici&catid=50%3Aistorie&font-size=larger

Advertisements

aluatul, invatatura fariseilor, amestecatura de cuvant și din viata stricata

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI,
Sfântul Teofilact al Bulgariei, edit. Sophia 2007:

pag.288 : Și precum aluatul este amestec de apă și făină, așa și învățătura fariseilor era amestecătură de cuvânt și din viață stricată. Însă nu a zis in chip arătat ,,păziti-vă de învățătura”, ci le vorbește de „aluat

pag. 289 :
a numit ,,aluat” învățătura [cea rea a fariseilor].

„marturisirea vinei”, se poate face înaintea egumenului sau a unui părinte înduhovnicit (care nu este neaparat preot), sau inaintea mai mutor frati, Marturisiti-va unul altuia pacatele

JEAN-CLAUDE LARCHET, Viața sacramentală, edit. BASILICA, București-2015, pag. 235 :

Sfântul Ioan Casian subliniază și el faptul că în multe feluri se poate dobândi iertarea păcatelor direct de la Dumnezeu, și observăm că printre ele nu este menționată vreo formă de Taină a Pocăinței, care să impună mijlocirea episcopului sau a preotului; „mărturisirea vinei” despre care vorbește el se poate face înaintea egumenului sau a unui părinte înduhovnicit (care nu este neapărat preot), sau înaintea mai mutor frați (cum se făcea și în zorii creștinismului, potrivit textului de la Iacov 5, 16: „Mărturisiți-vă unul altuia păcatele”)

ii sfintea Hristos Insusi, in chip nevazut

JEAN-CLAUDE LARCHET, Viața sacramentală, BASILICA, București – 2015, pag.159

Sfântul Nicolae Cabasila…:

„Cei care rătăceau prin pustie, prin munți și prin peșteri sau prin văgăunile pământului( cf. Evrei 11, 38) și care nu aveau la îndemână nici altar, nici preot, pe unii ca aceștia îi sfințea Hristos Însuși, în chip nevăzut

porunca, canoane bisericesti, ca pre o poruncă sa cade sa o priimesti, cand canoanele ceale dogmaticesti hotarasc ceva, trebue socotit ca porunca si ceea ce hotarasc canoanele dogmatice, Canoanele ca pe legi le pazim

SFINŢII VARSANUFIE ŞI IOANN CARTEA AVVEI VARSANUFIE
Trimiteri şi răspunsuri a doi Stareţi Duhovniceşti ce
sihăstriia în chinoviia ce era în ţinutul Gazii şi carea să
zicea a Avvei Serida, prin igumenul carele şi le slujiia lor, ale cărora numele sânt Varsanufie şi Ioann.
Tălmăcită din limba ellinească
de ISAAC DASCĂLUL
în Sfânta Mănăstire Neamţ, la anul dela Hristos 1787, edit. Predania, București 2015, pag.196

366. [370]. Întrebare: Deaca eu adecă voiŭ întreba să iau poruncă, iar Stareţul nu are scopos ca să-mi dea; sau aminterlea, eu adecă nu cer să iau, iar el îmi dă poruncă, oare socoteaşte-să întru poruncă? Şi să cade negreşit
să o păzesc? Deaca, de vreame ce sânt canoane bisericeşti şi graiuri ale
Părinţilor care sânt puse înainte în scris, oare şi pre aceastea ca pre o poruncă avem nevoe să le păzim?
Răspuns al lui Ioann: Deaca, întrebat fiind, nu au avut scopos ca să-ţi dea
poruncă, nu să socoteaşte ţie întru poruncă, deşi tu aceasta ai cerut. Iar deaca el
au socotit să-ţi dea ţie poruncă, măcar de şi tu aceasta nu o ai cerut, poruncă iaste, şi trebuinţă iaste să o păzeşti. Iar şi aceaia ca pre o poruncă să cade să o priimeşti, când canoanele ceale dogmaticeşti hotărăsc ceva, sau răspuns al
vreunor Părinţi iaste, ca întru hotărâre grăit. Însă dupre întrebarea Părinţilor
întemeiază-le în gândul tău. Pentru că, negreşit, nu drept înţelegi putearea graiurilor. Deci prin răspunsul lor, şi întru acesta mai vârtos pleacă-te, şi păzeaşte
nestrămutat, ajutându-ţi ţie iubitoriul de oameni Dumnezeu prin rugăciunile
sfinţilor. Amin.

—————————————

FILOCALIA
SAU CULEGERE DIN SCRIERILE SFINŢILOR
PĂRINŢII CARE ARATĂ CUM SE POATE OMUL
CURĂŢI, LUMINA ŞI DESĂVÂRŞI
Volumul XI
SFINŢII VARSANUFIE ŞI IOAN
Scrisori duhovniceşti
Traducere, introducere şi note
de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae
Ediţie electronică
APOLOGETICUM
2005, Pag.445

370. Î n t r e b a r e: Dacă eu întreb ca să primesc o
poruncă, dar Bătrînul nu are scopul să mi-o dea, sau
dacă, dimpotrivă, eu nu cer, dar el îmi dă o poruncă, o
voi socoti ca poruncă şi trebue numaidecît să o păzesc ?
R ă s p u n s u l lui Ioan: Dacă întrebat, nu a avut
scopul să-ţi dea o poruncă, nu ţi se va socoti ca poruncă
chiar dacă tu ai cerut-o ca poruncă. Iar dacă el a socotit
să-ţi dea o poruncă, chiar dacă tu nu ai cerut-o ca atare,
ea este poruncă şi trebue să o păzeşti. Dar trebue socotit
ca poruncă şi ceea ce hotărăsc canoanele dogmatice 527, sau răspunsul Părinţilor dat în chip de hotărîre. Dar
pentru acestea dă o asigurare gîndului tău, întrebînd pe
Părinţi. Căci nu eşti sigur totdeauna că ai înţelegerea
dreaptă a cuvintelor. Deci încrede-te mai degrabă în
răspunsul lor şi împlineşte-l fără abatere, cu ajutorul
iubitorului de oameni Dumnezeu şi cu rugăciunile
sfinţilor. Amin.

Subnotă

527 Ed. Volos crede că e vorba nu de dogme, ci de canoanele
Sinoadelor, sau ale Părinţilor.

—–

Pidalion 1844

Urmatoarele is doar in pdf nu si in original pag.3

—Pentru cei care sunt în demnitatea preoţească, ţinerea poruncilor canonice este mărturia unei bune rânduieli şi a oricărei unimi duhovniceşti. De aceea noi primim cu
toată inima dumnezeieştile canoane şi întărim în întregime şi fără vreo schimbare
conţinutul lor, aşa cum a fost învăţat de alăutele sfinte ale Duhului, întru toţi slăviţii
Apostoli, de cele şapte sfinte Soboare A-toată-lumea şi de Sinoadele locale întrunite
pentru a proclama astfel de porunci, şi de Sfinţii noştri Părinţi – căci toţi, până la
unul, luminaţi de Duhul Sfânt, au statornicit ceea ce este spre folosul şi mântuirea
sufletelor noastre.—

Pag.26 sunt in original

„Cei ce pun în defăimare Sfintele şi Dumnezeieştile Canoane ale
Sfinţilor Părinţilor noștri, (canoane) care şi pe Sfânta Biserică o sprijinesc și pe toată credința peterec împodobind-o și o povățuiesc către Dumnezeiasca evlavie, (să) fie anatema.

Pag.23 (acestea ce urmeaza sunt in original)subnota 24

1. Cum că Canoanele se osebesc de hotărâri, de legi, de decreturi, şi de poruncitoarele trimiteri,
căci Canoanele Sinoadelor chiar nu cuprind dogmele credinţei (decât rareori), ci pe buna rânduială, pentru aşezarea bisericii.

Iar hotărârile Sinoadelor, cuprind chiar pe singure
Dogmele Credinţei, măcar că unii ori cu abuz (rea întrebuinţare) şi Canoanele le numesc hotărâri. Precum aceasta se arată din câteva Canoane ale celorlalte Sinoade, şi mai ales din cel
al 5-lea al Sinodului din Cartagina şi din Practicalele lui, unde se zice că s-au citit acele 20 de hotărâri ale Sinodului din Niceea, adică acele 20 de Canoane ale lui. Se osebesc Canoanele de
legi, căci legi chiar se numesc cele politiceşti şi din afară ale împăraţilor, Iară Canoanele sunt dinlăuntru şi Bisericeşti, şi mai tari decât legile, precum mai jos vom spune osebit. Se osebesc
Canoanele de decreturi, precum învaţă Gratian în împărţirea în 3 a Canoanelor, ori de
Particularnic (local) Sinod s-au rânduit, ori de Ecumenic s-au hotărât, ori s-au adeverit. Iară
decretul este acela ce Patriarhul cu Sinodul său hotărăşte, spre a nimănuia sfătuire sau răspuns. Se osebesc şi de poruncitoarele trimiteri; căci acestea se rânduiesc, ori de vreun
papă, ori Patriarh, ori şi împreună cu Sinodul lor spre dogmaticeasca sfătuire (Dositei foaia 600 din Dodicavivlion).

Pag.26

Canoanele ca pe legi le păzim.

Advertisements

Mai mare Dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca viata sa si-o puna pentru Stapanul a toate Iisus