Sinodul 1672…Biserica Ortodoxa Soborniceasca…este cu neputinta sa alunece in gresala, Este…totdeauna vazuta…si intreaga,nelipsindu-i vreuna din parti, ca toti sa fie una

danielvla.wordpress.com/2019/02/16/andrei-andreicut-ereticul-care-afirma-ca-unitatea-bisericii-s-a-faramitat/

Sinodul din Constantinopol de la 1672 identifică Biserica cea Una cu Biserica Ortodoxă, văzută și infailibilă: ”Despre Biserica Ortodoxă Sobornicească spunem că este cu neputință să alunece în greșeală, fiind călăuzită de același Cap, care este Hristos, Adevărul în sine, și învățată de Duhul adevărului… Este și totdeauna văzută și fie ca niciodată să nu lipsească de la ortodocși până la sfârșitul veacului, de vreme ce nu toți vor adormi, ci toți se vor schimba, după cum a spus Apostolul vorbind despre credincioși. Este așadar vădit că până la sfârșiturile veacului Biserica lui Hristos este văzută și întreagă, nelipsindu-i vreuna din părți

De aceea, și Sfântul Ioan Gură de Aur adeverește că acest cuvânt, ”ca toți să fie unas-a împlinit deja în Biserică prin unanimitatea interioară a credinței, în ciuda apostaziei ereticilor, care este rodul superficialității lor: ”Ce vom spune, deci? S-a împlinit aceasta? Și cu tărie s-a împlinit, căci toți care au crezut prin Apostoli una sunt, chiar dacă unii dintre ei s-au rupt, știut fiind că El nu a ascuns acest lucru, ci mai dinainte l-a vestit și a arătat că această cădere este pricinuită de nepăsarea oamenilor”[38]. Frecventa menționare a cuvântului ”ca toți să fie una” la aceste dialoguri este blasfemiatoare, căci susține că acest cuvânt nu s-a împlinit de-a lungul timpului și dă de înțeles că nu s-a dat încă Bisericii Duhul Sfânt, Atotputernicul Mângâietor, Dumnezeul păcii, iar nu al neorânduielii (I Corinteni 14:33), care are lucrare unificatoare(”la o unire pe toți i-a chemat”[39]). Prin urmare, Consiliul Mondial al Bisericilor și ceilalți ecumeniști vestesc o nouă Cincizecime spre unirea celor despărțiți!

Advertisements

pierde harul, Sfantul Paisie cel Mare (19 iunie), ucenic, evreu

stranaortodoxa.wordpress.com/2019/02/16/pentru-prea-multi-ortodoxia-a-devenit-o-chestiune-de-afiliere-la-o-parohie-sau-organizatie-bisericeasca-si-de-indeplinire-corecta-a-unui-ritualism-exterior-prin-simpla-participare/#more-20185

Cât de ușor se poate pierde harul lui Dumnezeu!

În Viata marelui Părinte al pustiei egiptene, Sfântul Paisie cel Mare (19 iunie) găsim un exemplu viu – cât de usor se poate pierde harul lui Dumnezeu.

Un ucenic al său mergea odată către oras să-si vândă acolo rucodelia sa (obiecte lucrate cu mâinile sale). Pe cale a întâlnit un evreu, care, văzându-i simplitatea, a început să-l ispitească, zicându-i: „Iubitule, cum crezi tu într-un simplu om răstignit, care nu este nicidecum Mesia cel asteptat? Nu este El acela, ci altul va veni”. Ucenicul, având o minte mai slabă si o inimă simplă, începu să asculte aceste cuvinte si ajunse până la a rosti: „Poate că ceea ce spui tu este adevărat”.

Când s-a întors în pustie, Sfântul Paisie si-a întors fata de la el si nu a voit să-i adreseze nici un cuvânt. La urmă, după multe rugăminti ale ucenicului, Sfântul îl întrebă: „Tu cine esti? Nu te cunosc pe tine! Acel ucenic al meu era crestin si avea asupra lui harul Sfântului Botez, dar la tine nu văd aceasta. Dacă tu vei fi fiind cu adevărat ucenicul meu, atunci harul Sfântului Botez te-a părăsit si chipul de crestin nu mai este în tine”.

Ucenicul îi povesti cu lacrimi convorbirea cu evreul, iar Sfântul răspunse: „Sărace! Ce poate fi mai rău si mai necurat decât asemenea cuvinte prin care tu te-ai lepădat de Hristos si de Sfântul Botez? Acum mergi si plânge-ti păcatul, căci cu mine nu mai poti fi; numele tău s-a scris împreună cu cei care s-au lepădat de Hristos, cu care împreună vei fi judecat si chinuit”.

Auzind această judecată, ucenicul se cutremură si se aruncă la picioarele bătrânului său, rugându- l să nu-l lepede de la rugăciunile sale. Sfântul, cuprins de milă, se închise în chilia lui si rugă cu lacrimi pe Dumnezeu să ierte păcatul ucenicului său. Dumnezeu ascultă ruga Sfântului si îl învrednici de semnul iertării si milostivirii Sale asupra ucenicului.

Atunci Sfântul îl chemă pe ucenic la sine si-i spuse: „Copile, vino si dă slavă lui Hristos Dumnezeu împreună cu mine, căci duhul cel necurat al hulei s-a dus de la tine, iar Duhul Sfânt de la Sfântul Botez străluceste iar peste capul tău. De acum păzeste-te, ca nu cumva din lene si nepăsare dusmanul să te atace iar si, biruindu-te, să te arunce în focul gheenei”.

Pr. Serafim Rose: pseudo-crestinism

stranaortodoxa.wordpress.com/2019/02/16/pentru-prea-multi-ortodoxia-a-devenit-o-chestiune-de-afiliere-la-o-parohie-sau-organizatie-bisericeasca-si-de-indeplinire-corecta-a-unui-ritualism-exterior-prin-simpla-participare/#more-20185

În zilele noastre(…) mulți creștini ortodocși au pierdut duhul adevăratului creștinism, iar trăirea arzătoare și autentic crestină se vede într-adevăr mult prea rar. Viața în societatea contemporană a devenit prea confortabilă; viața lumească, mult prea atractivă.

Pentru prea mulți, Ortodoxia a devenit o chestiune de afiliere la o parohie sau organizație bisericească și de îndeplinire „corectă” a unui ritualism exterior.(…)

Dar cum a ajuns umanitatea – si fireste crestinătatea – la o asemenea stare disperată?Desigur, nu din cauza închinării pe fată la satana, care este întotdeauna limitată la un număr destul de mic de oameni. Este vorba mai curând de ceva cu mult mai subtil, dar cu atât mai înspăimântător pentru crestinul ortodox constient: s-a pierdut din parte harul lui Dumnezeu, ca o consecintă imediată a slăbirii credintei si a pierderii gustului crestinismului autentic.

În Occident este un fapt incontestabil că harul lui Dumnezeu s-a pierdut cu multe secole în urmă. Romano-catolicii si protestantii de astăzi nu cunosc puterea harului dumnezeiesc. De aceea nu ne mirăm că ei nu sunt capabili să-l deosebească de înselătoriile drăcesti. Dar vai! Succesul falsului spiritual, chiar printre crestinii ortodocsi de astăzi, dă la iveală cât de mult, chiar si acestia, au pierdut mireasma adevăratului crestinism., Deci nici ei nu mai sunt capabili să distingă între adevăratul crestinism si pseudo-crestinism. De prea multă vreme crestinii ortodocsi iau de-a gata comoara nepretuită a credintei lor si neglijează să pună în practică o învătătură alcătuită din aurul cel mai curat.

Câti dintre crestinii ortodocsi au măcar cunostintă de existenta textelor de bază ale spiritualitătii ortodoxe, care ne învată tocmai cum să distingem spiritualitatea autentică de cea falsă, texte care arată viata si învătăturile sfintilor îmbunătătiti care au obtinut într-o măsură bogată harul lui Dumnezeu încă din această viată? Câti dintre ei si-au însusit învătătura cuprinsă în Lavsaicon, în Scara Sfântului Ioan Scărarul, în Omiliile Sfântului Macarie, în Vietile purtătorilor de Dumnezeu Părinti ai pustiei, în Războiul nevăzut, în cartea Viata mea în Hristos, a Sfântului Ioan de Kronstadt si în multe alte cărti ortodoxe?

pdf.

http://www.mediafire.com/file/2y9abi3x66rlyyf/338775506-Sfantul-Ioann-Scarariul-Scara.pdf/file

Ptr. cei ce neaga lucrarea harului

eresulcatolic.50webs.com/mnecredinciosi.html

SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV
DESPRE MANTUIREA NECREDINCIOSILOR

Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor masti schimbatoare, tindeau catre un acelasi scop: negau Dumnezeirea Cuvantului si deformau dogma intruparii.
Cele mai noi nazuiesc mai degraba sa nege lucrarile Duhului Sfant. Cu hule ingrozitoare ei negau Dumnezeiasca liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele in care Biserica Universala recunoastea lucrarea Sfantului Duh.

chipul luminos, chip intunecat, chipuri rosii

Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Cum și când ne împărtășim

Cuviosul Eftimie cel Mare putea, între alte harisme, să vadă cine se împărtășea cu vrednicie și cine, cu nevrednicie. Pe cei care se împărtășeau cu vrednicie îi vedea apropiindu-se de Sfântul Potir cu chipul luminos ca fulgerul, iar după ce se împărtășeau aveau chipul și mai strălucitor, iar pe cei care se împărtășeau cu nevrednicie îi vedea cu chip întunecat, iar de cum se împărtășeau, se întunecau și mai tare.

Și mai impresionantă este următoarea întâmplare, care are ca protagonist un ierarh harismatic. Un episcop a văzut, după ce și-a împărtășit credincioșii, pe unii cu chipurile întunecate, iar pe alții cu chipurile roșii ca focul și cu ochii însângerați. Primind ei Trupul lui Hristos, acesta se făcea foc, care-i ardea pe de-a-ntregul. Pe alții i-a văzut împărtășindu-se cu chipuri luminoase, îmbrăcați în veșminte albe, și, de cum primeau Trupul lui Hristos, chipurile lor străluceau și mai tare, iar veșmintele lor se făceau și mai albe.

„Aceștia care s-au împărtășit, cu chipuri luminoase și cu haine albe, îi explică Îngerul Domnului episcopului, sunt cei care trăiesc cu conștiință curată, cu înțelepciune, în dreptate și curăție, compătimitori, iubitori de milostenie, devenind și mai luminoși după împărtășanie.

Cei care s-au împărtășit cu chipuri întunecate au săvârșit desfânare sau alte păcate trupești și continuătrăiască o viață în pierzanie. Împărtășindu-se cu nevrednicie, se fac mai negri!

Aceia care s-au împărtășit cu chipuri roșii și ochi însângerați sunt cei care preferă viclenia, nedreptatea, care bârfesc și-i umilesc pe ceilalți, care hulesc, urăsc, îi exploatează pe ceilalți; de aceea se și împărtășesc cu nevrednicie, arzând pe de-a-ntregul.