Sinedriul Ecumenist al Paganarhiei Romane despre Nil Dorobantu

PATRIARHIA ROMÂNĂ
CANCELARIA SFÂNTULUI SINOD
Calea Şerban Vodă nr. 31, 040201, Sector 4, Bucureşti, România
Tel. + 40 21 33708 37; +40 21 337 05 20; Fax. + 4021 337 08 22
http://www.patriarhia.ro e-mail: cancelaria @patriarhia.ro

nr. 988 / 18 februarie 2022

Înaltpreasfinţia Voastră,
Cu dragoste în Hristos, Vă aducem la cunoştinţă că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 17 februarie 2022, a examinat referatul Cancelariei Sfântului Sinod cu privire la aducerea la îndeplinire de către Sinodul
mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a punctului 2 al hotărârii sinodale nr. 6509 din 21 iulie 2021, prin care s-a solicitat studierea documentelor
vremii pentru a vedea dacă hotărârea de caterisire și excludere din monahism a
fostului icroschimonah NIL DOROBANŢU (1920-1977) a fost luată în exclusivitate
din cauza presiunii autorităţilor politice comuniste de atunci sau dacă au fost şi motive de indisciplină canonică și de abateri de la învăţătura de credinţă
ortodoxă.
În referat, s-a precizat că, după ce a analizat, în şedinţa din 21 iulie 2021, hotărârea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei referitoare la cererea de revizuire
a deciziilor de sancţionare a fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU (1920-1977), „Sfântul
Sinod a solicitat Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei să studieze documentele vremii pentru a vedea dacă hotărârea Consistoriului eparhial monahal al Episcopiei Romanului şi Huşilor din 26 noiembrie 1956 de
caterisire şi excludere din monahism a fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU
(1920-1977) a fost luată în exclusivitate din cauza presiunii autorităţilor politice
comuniste de atunci sau dacă au fost şi motive de indisciplină canonică şi de abateri de la învăţătura de credinţă ortodoxă” (punctul 2 al hotărârii sinodale nr. 6509/2021).
Pentru a aduce la îndeplinire solicitarea Sfântului Sinod, în şedinţa din 1 februarie 2022, Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a analizat încă o dată
documentele vremii, respectiv dosarul de la Consistoriul eparhial monahal al Episcopiei Romanului şi Huşilor şi documentele comunicate de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului privind o corespondenţă dintre Ministerul Cultelor şi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la fostul ieroschimonah NIL DOROBANŢU. În urma analizei au rezultat următoarele:

1. Dosarul nr. 3/1956 al Consistoriului eparhial monahal al Episcopiei Romanului şi Huşilor privind cazul NIL DOROBANȚU cuprinde următoarele documente:
1.1. Fişa individuală a lui DOROBANŢU D. NICOLAE, cu nume de călugărie NICHIFOR şi
ieroschimonahul Nil. Din acest document rezultă că fostul ieroschimonah NIL DOROBANŢU a îndeplinit mai multe slujiri: de profesor, pedagog, stareţ, duhovnic, în diferite regiuni din țară:
Bucureşti, Tulcea, Galaţi, Bârlad, Bacău, Cluj, Craiova, Timişoara.

Înaltpreasfinţiei Sale, Înaltpreasfinţitului Părinte

pagina 1 din 14

_________

1.2. Raportul Schitului Nechit nr. 64/24 iulie 1954 privind activitatea ieroschimonahului NIL DOROBANŢU, pe parcursul celor aproape trei luni, de la momentul primirii în Schitul Nechit la data de 05 mai 1954. Raportul arată că în intervalul menţionat ieroschimonahul NIL. DOROBANŢU a făcut ascultare și s-a integrat în programul schitului.
3. Raportul Protoieriei Raionului Ceahlău, nr. 849/19 decembrie 1955, către Mitropolia Moldovei, prin care se face cunoscut că la data de 01 decembrie 1955, în parohia Audia, comuna Hangu, a apărut ieroschimonahul NIL DOROBANȚU, însoţit de monahia MARIA COJOCARU cu metania în Mănăstirea Văratec. În noaptea de 3 spre 4 decembrie, în pădurea din apropierea parohiei Audia, s-au adunat câteva sute de credincioşi din zonă, care au participat la serviciile religioase oficiate de ieroshimonahul NIL DOROBANŢU. În Parohia Audia l-ar fi vizitat pe stilistul VASILE IGNAT, pe care l-a determinat să revină, împreună cu familia, în Biserica mamă. Pe data de 15 decembrie protoieria a luat legătura cu autorităţile raionale, explicând că ieroschimonahul NIL DOROBANŢU a rupt legătura cu autoritatea bisericească, iar manifestările sale necanonice angajează doar propria sa persoană. Pe raport există o rezoluţie a mitropolitului SEBASTIAN: „Se vor lua măsuri drastice cu acest călugăr vagabond”, iar propunerea exarhului este aceea de a se înainta raportul către Episcopia Romanului şi Hușilor, spre competentă rezolvare, iar în caz de nesupunere să se aplice sancţiunile legale.
1.4. Raportul Protoieriei Raionului Ceahlău, nr. 850/19 decembrie 1955, către Episcopia Romanului şi Huşilor, prin care se prezintă aceeași situaţie referitoare la apariţia fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU la parohia Audia. În raport se menţionează că ieroschimonahul NIL DOROBANŢU exercită o puternică influență asupra oamenilor, adunând un număr de aproximativ 500 de credincioși. „Faptul acesta a creat o atmosferă religioasă suspectă, asemănătoare fenomenului Vladimireşti. Monahia MARIA COJOCARU se substituie maicii VERONICA, iar NIL DOROBANŢU drept Sf. Prooroc Ilie”. În final, se subliniază că, dacă „Sf. Episcopie l-ar putea aduce la ordine şi ascultare, el ar putea fi un excelent misionar”.
1.5. Raportul exarhului Episcopiei Romanului şi Huşilor, arhim. IOIL BABACA, din 19 martie 1956 (înregistrat la Episcopie cu nr. 2.831/3 aprilie 1956), din care rezultă că în
primăvara anului 1955, ieroschimonahul NIL DOROBANŢUa părăsit de fapt eparhia cu actele personale”. În realitate, nefiind acordată ieşirea din eparhie, el aparţine în continuare de episcopia Romanului şi Huşilor. Exarhul precizează că a încercat să-l găsească, pentru a fi „povăţuit la îndreptare”, întrebând la familia acestuia (mama DOROBANŢU ANA) şi la Schitul Brazi-Panciu, unde se credea a fi, neprimind însă niciun răspuns. Referatul face menţiune de raportul nr. 86/1956 al protoiereului Raionului Ceahlău (înregistrat la Episcopie cu nr. 1.072/ 1996), prin care se solicită „un act de caterisire privind pe NIL DOROBANŢU, pe care să-l pună la dispoziţia securității, prin tovarăşul împuternicit raional ION CIUCANU”. În referat se menţionează, în final, că ieroschimonahul NIL DOROBANŢU ar fi fost reţinut de organele statului la începutul anului 1956 şi, întrucât reglementările bisericești prevăd că nu poate fi judecat cineva privat de libertate, se așteaptă şi acum eliberarea acestuia pentru a „compara la procesul intenționat de Consistoriul Eparhial Roman pentru îndreptare sau sancţiune egală”. Propunerea este „ca chestiunea să fie discutată şi a se scoate hotărâre în şedinţa urgentă a Permanenţei Consiliului Eparhial Roman”.
1.6. Referatul consilierului administrativ al Episcopiei Romanului şi Hușilor, pr. Constantin Popa, nr. 8059 din 19 octombrie 1956, prin care se propune trimiterea fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU în judecata Consistoriului eparhial monahal, motivându-se, totodată, în drept, abaterile ieroschimonahului NIL DOROBANŢU, cu prevederile statutare, regulamentare şi canonice incidente. Astfel, ieroschimonahul NIL DOROBANŢU este acuzat de părăsirea mănăstirii și călcarea votului ascultării, precum şi de persistarea în neascultare timp de aproape doi ani. Prin acţiunile sale s-au creat prejudicii Bisericii, întrucât a prezentat monahismul ca pe o factură anarhică în Biserică și societate.
1.7. Procesul-verbal nr. 35/16 noiembrie 1956, întocmit de protos. ZENOVIE GHIDESCU, prin care se reia motivarea în drept a abaterilor săvârşite de fostul ieroschimonah NIL

Înaltpreasfinţiei Sale, Înaltpreasfințitului Părinte

pagina 2 din 14

__________

DOROBANŢU, respectiv părăsirea mănăstirii şi călcarea votului ascultării şi se prezintă totodată o motivare în fapt a acestor abateri. Astfel, fostul ieroschimonah NIL DOROBANŢU a părăsit Schitul Nechit timp de aproape 2 ani, fără a se așeza în altă obşte monahală, ci călătorind prin sate și încălcând ordinea canonică în parohiile şi eparhiile din zona Moldovei. De asemenea, săvârşeşte slujbe noaptea și umblă însoțit de femei exaltate religios, scandalizând poporul ordonat, precum şi vieţuitorii mănăstirilor în zona cărora ajunge.
1.8. Raportul protos. ZENOVIE GHIDESCU, membru al Consistoriului eparhial monahal al Episcopiei Romanului şi Huşilor, nr. 152/20 noiembrie 1956, adresat Episcopului TEOFIL al Romanului şi Huşilor, în urma studierii dosarului de la consistoriu al ieroschimonahului NIL DOROBANŢU. În raport, protos. ZENOVIE GHIDESCU arată că este de acord cu vinovăţiile arătate până la momentul arestării, precizând că pentru vinovăţiile cercetate de judecata civilă, ieroschimonahul NIL. DOROBANŢU a fost achitat, din cauza facultăţilor mintale bolnave. În concluzie, se propune sancţionarea cu transferul la o altă mănăstire, unde stareţul să îl pună la ascultare, precizând că nu este de acord cu aplicarea pedepsei caterisirii şi a excluderii din monahism. Protos. ZENOVIE GHIDESCU citează pe Sf. Pahomie, care spune ca un călugăr vinovat să fie sfătuit până la zece ori, iar după aceasta să fie internat la infirmerie. Totodată, face referire la un diagnostic pus de spitalul militar, de boală epileptică.
1.9. Procesul verbal al ședinței Consistoriului eparhial monahal din data de noiembrie 1956, în cadrul căreia s-a judecat şi cazul ieroschimonahului NIL DOROBANŢU. Astfel, s-a constatat că acesta lipsește, la fel ca la termenul anterior din data de 01 noiembrie 1956, făcându-se dovada îndeplinirii procedurii de citare, prin afişarea citației la ușa chiliei sale de la Schitul Nechit, dar constatându-se şi că inculpatul lipseşte din schit de 22 luni. Acuzarea prezintă abaterile săvârşite de iersochimonahul NIL DOROBANŢU şi cere aplicarea pedepsei caterisirii și excluderii din monahism.
1.10. Sentința nr. 1/27 noiembrie 1956 a Consistoriului eparhial monahal al Episcopiei Romanului și Huşilor, prin care s-a aplicat ieroschimonahului NIL DOROBANŢU sancţiunea caterisirii şi excluderea din monahism. În sentinţă se consemnează abaterile pentru care fostul ieroschimonah NIL DOROBANŢU a fost trimis în judecata consistoriului.
Astfel, în fapt, fostul ieroschimonah NIL DOROBANŢU a părăsit obştea Schitului Nechit, iar din luna februarie a anului 1955 nu a apărut la vreo mănăstire sau vreun schit pentru a se aşeza canonic. „Cutreieră satele, săvârşeşte slujbe în păduri, în timpul nopții (…) încalcă drepturile canonice ale preoţilor parohi, ducând populaţia în eroare (…). A încălcat teritoriul unor eparhii străine, respectiv Iaşi şi Buzău, producând scandal publicîn satele şi mănăstirile pe unde trece. „Umblă însoțit de femei exaltate religios (…), scandalizând poporul ordonat, precum şi pe viețuitorii mănăstirilor”.
În drept, fostul ieroschimonah NIL DOROBANȚU se face vinovat de săvârşirea abaterilor de părăsirea mănăstirii, încălcarea votului ascultării și vagabondaj. Aceste abateri sunt încadrate în prevederile art. 74 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române (din 1949), art. 76 din Regulamentul de procedură, şi art. 104 şi 119 din Regulamentul monahal.
În urma verificării actelor normative bisericeşti în vigoare la data respectivă au rezultat următoarele:
– art. 74 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române se referă la mănăstire, definită ca „un
aşezământ, în care trăieşte o comunitate de călugări sau călugărițe, hotărâți a-și petrece viaţa în înfrânare, sărăcie şi ascultare necondiționată”;
– art. 76 din Regulamentul de procedură se referă la anchetarea unei plângeri de către Chiriarh, prin organele administrative — fără legătură cu abaterile reţinute, însă art. 76 din Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale face referire la interdicția părăsirii mănăstirii fără binecuvântare şi la vagabondaj;

Înaltpreasfinției Sale, Înaltpreasfinţitului Părinte

pagina 3 din 14

________

– art. 104 din Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale face referire la abaterile din mediul monahal, între care se regăsesc și următoarele: săvârşirea celor sfinte în afară de mănăstire, fără învoirea stareţului și fără consimţământul preoților locali, părăsirea mănăstirii şi şederea mai multă vreme în afara mănăstirii, fără voie şi fără ştirea stareţului, neascultarea de autoritatea superioară bisericească;
– art. 119 din Regulamentul pentru organizarea vieții monahale face referire la părăsirea mănăstirii fără bilet de voie.
sentința de sancţionare a fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU a fost aprobată de Chiriarhul locului și împotriva ei nu a fost formulat recurs.
2. Documentele înaintate de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop IOACHIM la data de 24.05.2021, fac referire la o corespondenţă între Ministerul Cultelor și Ministerul Afacerilor Interne cu privire la fostul ieroschimonah Nil
Dorobanţu, „pentru stăvilirea activităţii sale”, astfel:
2.1. Nota Ministerului Cultelor — Direcţia Împuterniciţilor, în care se precizează că „acest călugăr vagabondează prin ţară” şi „întrucât acest călugăr este un element mistic şi prin activitatea sa produce frământări în rândurile credincioşilor ortodocși, se impune luarea de măsuri pentru stăvilirea activității lui”.
2.2. Adresa nr. 37/2 ianuarie 1954, prin care ministrul Cultelor transmite ministrului Afacerilor Interne Nota Direcţie Împuterniciţilor, menţionată mai sus, referitoare la călugărul
NIL (NICHIFOR) DOROBANŢU. În adresă se precizează: „Întrucât acest călugăr este un element mistic exagerat şi prin activitatea sa pe linie bisericească produce frământări în rândurile credincioşilor şi-i sustrage de la ocupațiunile lor zilnice, iar pe de altă parte refuză să se supună dispoziţiunilor autorităţii bisericeşti, se impune luarea de măsuri pentru stăvilirea activității sale, care este dăunătoare regimului nostru”.
În urma analizării documentelor referitoare la fostul ieroschimonah NIL DOROBANŢU, conform celor prezentate mai sus, raportat la solicitarea Cancelariei Sfântului Sinod de a se cerceta dacă hotărârea Consistoriului eparhial monahal al Episcopiei Romanului şi Huşilor
din 26 noiembrie 1956, de caterisire și excludere din monahism a fostului ieroschimonah NIL
DOROBANŢU (1920-1977), a fost luată în exclusivitate din cauza presiunii autorităților politice comuniste de atunci sau dacă au fost şi motive de indisciplină canonică şi de abateri de la
învățătura de credinţă ortodoxă, rezultă următoarea concluzie:
Decizia de caterisire şi excludere din monahism a fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU nu a fost luată în exclusivitate din cauza presiunii autorităţilor politice comuniste ale vremii, existând şi motive de indisciplină canonică, prezentate mai sus, atât în hotărârea Consistoriului eparhial monahal al Episcopiei Romanului şi Huşilor, cât şi în celelalte documente din dosarul avut în atenţie de consistoriu. Însă, așa cum rezultă din raportul protos. ZENOVIE GHIDESCU, în calitate de membru al consistoriului, care se poate constitui în ceea ce în drept se numeşte astăzi o opinie separată, abaterile disciplinare-canonice ale fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU, nu ar fi justificat o sancţionare atât de aspră. Din întreg conţinutul dosarului de consistoriu se pare că lipsa de comunicare a fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU şi sfidarea autorității bisericeşti au constituit o circumstanţă agravantă care s-a evidenţiat la individualizarea sancţiunii, astfel încât, eventualele presiuni ale autorităților comuniste, „pentru stăvilirea activităţii sale”, s-au suprapus peste o situaţie de fapt care a justificat în viziunea autorităţii bisericeşti sancţionarea.
Legat de persoana şi opera fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU se constată astăzi un interes crescut din partea anumitor cercuri de clerici şi credincioși ortodocşi români, precum

Înaltpreasfinţiei Sale, Înaltpreasfinţitului Părinte

pagina 4 din 14

______

Asociaţia „Nicolae D. (Nil) Dorobanţu” (care, împreună cu pr. IONEL DUMITRU ADAM de la Parohia Borşani, jud. Bacău, prin Editura „Floare de April”, publică opera fostului ieroschimonah NIL), sau gruparea nepomenitorilor din jurul fostului ierom. MACARIE BANU de la Oituz. Aprecierea de care se bucură fostul ieroschimonah NIL DOROBANŢU în rândul acestora este foarte mare, fiind considerat sfânt. Au fost create pagini facebook dedicate acestuia: „Sfântul
Nil Grăitorul de Dumnezeu” (cu peste 19.000 de urmăritori), „Sfântul Ierarh Nil Dorobanţu omul lui Dumnezeu” (grup public cu 27.000 de membri), i-a fost pictată icoana, i-au fost alcătuite cel puţin două vanante de acatist, care circulă deja tipărit şi în format audio.
Luând în calcul că o eventuală ridicare de către Sfântul Sinod a sancţiunilor de caterisire
şi de excludere din viaţa monahală ale fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU, ar putea avea drept urmare o solicitare din partea susținătorilor pentru canonizarea sa, la nivelul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei s-a considerat important de cercetat viaţa şi opera acestuia. Astfel, pe lângă cercetarea întreprinsă în primăvara anului trecut la nivelul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuţilor şi Episcopiei Huşilor, profesori şi preoți din Arhiepiscopia Iaşilor au cercetat, la rândul lor, viaţa şi opera fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU. În urma centralizării tuturor referatelor întocmite de cei care s-au aplecat asupra vieţii şi operei fostului ieroschimonah, s-au conturat atât păreri pozitive, care evidenţiază pregătirea intelectuală, jertfelnicia, râvna acestuia, cât şi păreri critice, care subliniază aspecte problematice din punct de vedere al disciplinei canonice, cât, mai ales, al învăţăturii de credinţă creştin-ortodoxă.
Dintre aspectele problematice, care ridică semne de întrebare, pot fi reţinute următoarele:
1. Convingerea personală că a fost hirotonit arhiereu direct de către Hristos:
Dovada că fostul ieroschim. NIL DOROBANŢU a susţinut şi a crezut că a fost hirotonit arhiereu direct de către Hristos poate fi făcută prin: a) afirmaţiile sale din cărțile deja
publicate, b) afirmaţiile sale aflate în manuscris în caietele de Însemnări şi c) fotografiile în care apare îmbrăcat în veşminte arhiereşti.
a) Afirmații prezente în cărțile publicate:
• „Voi expune totul cu teofania faţă de mine şi lucrarea prin mine, ca instrument al proniei divine. Alegerea era dinainte, iar lucrarea mi-a fost tot în prigoană, până ce m-am ascuns în Văratec şi apoi în Vlaherna. De sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, m-a văzut [Veronica sau Zamfira, amintite în textul cărții mai înainte, n.n.] în locul mitropolitului Sebastian Rusan şi pe fruntea mea, îmbrăcat arhiereu, scria: Ilie este! cu litere de aur, iar pe mitra lui Sebastian scria: Şi acesta este ales al meu şi slujitor!. S-a dus în faţa lui şi i-a spus vedenia. El a binecuvântat-o şi i-a zis să nu se rătăcească precum VERONICA GURĂU. Însă el era rătăcit. Atunci mi-am dat seama de râvna din copilul de 14 ani, de apariţia soarelui şi a luminii, de scârba de lume şi păcat, de mă simţeam străin de lumea aceasta, de lepădarea de sine, misionarism, neacomodare, Sarepta Văratecului, descoperiri, taine mari. Dacă până azi nu mi s-a arătat pentru smerenie, de azi mi s-a arătat pentru mai mare râvnă. Dacă nu am ştiut şi am tot păcătuit, de azi trebuie să mă ridic la înălţimea Sfântului Ilie. Sfinte Proorocule Ilie, ajută-mi!” („Autobiografie duhovnicească” în Schiarhiereu NIL DOROBANŢU, „Nebun pentru Hristos” şi flacăra vie a monahismului secolului XX, Ed. Floarea de April, 2021, pp. 19-20).
• „Pe episcop il face şi îl hirotoneste Însuşi Hristos Creatorul, precum pe Andrei, loan, Petru, lacov etc. şi chiar pe Pavel şi pe cel ce scrie (2 Corinteni 12, 11-12)” (Tâlcuiri la Molitfelnic, Floarea de April, 2019, p. 204).
• „Cum vor propovădui ei [falsa ierarhie, în accepțiunea fostului ieroschim. NIL
DOROBANŢU, n.n.] sau hirotoni, dacă nu sunt trimişi de Dumnezeu? Şi dacă orbii, ologii, şchiopii, leproşii, morţii şi femeile Îl propovăduiesc pe Hristos, cine mă poate

Înaltpreasfinției Sale, Înaltpreasfinţitului Părinte

pagina 5 din 14

______

prohibi pe mine ca arhiereu al lui Hristos? […] Dacă validitatea hirotoniei este independentă de calitatea morală a celui ce hirotoneşte sau se hirotoneşte, cu cât mai vârtos este valabilă hirotonia celebrată chiar de Hristos, Patriarhul fără pată […]? Şi dacă toţi vă socotiți hirotoniți fără să fi văzut harul Sfântului Duh Porumbel sau Limbi de Foc, cu cât mai vârtos eu, care Îl văd şi Îl aud în teofanii şi în revelații
supranaturale? (Tâlcuiri la Molitfelnic, p. 207).

b) Afirmații din manuscrise:
Textul nr. 1 (Anexa nr. 1):
• „Te iert de 12 ori. Mărturisire generală în faţa lui Hristos.
Hristos: Eu te binecuvântez. Tot prigonit eşti. Tu vrei să citeşti toată rânduiala, da? Da. Eu în ceruri citesc, iar tu înveţi ca să ştii răspunderea şi iubire. Eu te iert, dar faci de acum tot ce-ţi spun. Da. Ce mai ai tu ca să fii curat? (mărturisirea de toate) Te iert şi de dezleg de toate. Am să te sfătuiesc spre tot ce e dumnezeiesc. Eu te am prieten al meu, ca un frate şi colaborator, Cu Har mare să [indescifrabil]. […] Îmbracă-te în veşminte liturgice. Eşti în prigoană. Deci se poate face şi aşa slujba? Citeşte tu rânduiala [indescifrabil]. Să fii preafericit. Să ai mereu smerenia. Eu te fac Episcop pe seama Eparhiei prigoniţilor din toată lumea sub acoperământul Maicii Domnului şi Sf. [indescifrabil] Vlahernei prigoniților.

[indescifrabil] Maica Domnului ajutătoare să fii şi mare apărător, predicator.
Acum parcă ai o frică. Tu primeşte cu durere [indescifrabil].
La toate Hristos răspunde şi îndeamnă şi sfătuieşte ca patriarh ceresc: Te binecuvintez, slujitor îmi eşti al Meu (3 ori).
Rămâne tot felonul acesta, pune omoforul deasupra. Îţi faci ulterior toate veșmintele e episcop, cu sacos etc. Tu ai Har de arhiereu, eşti slujitor al Meu. Să ai a Mea dragoste. Iei acum Har peste Har. Dar să ştii că vei fi prigonit că M-ai iubit. Să nu crezi ce nu auzi. Să te smereşti mereu. Te smeresc şi Eu te preamăresc că te iubesc. Dar să [indescifrabil] căci au căzut îngerii din ceruri. Eu te am cel mai aproape, Eu te am ca un prieten, ca cel mai bun preot. Până acum ai corespuns. Cu nimica tu să nu greşeşti că de mare Har te-ai învrednicit. Toate decl. şi rug. Eu le-am citit. Cu mult Har te-am dăruit. De arhieria cerească, tu din cer ai fost sfințit. Dar te îmbraci pe pământ ca să poţi face diaconie şi Sf. Bisercă fără ziduri, Sf. Biserică va fi şi în cer. Diaconii faci multe şi [indescifrabil] şi curaj să ai şi bărbăție. […] Acum ai enormă răspundere. Tu singur ai luat pe umeri, însemnat, înfricoşat şi mare lucru este acesta. Binecuvântat în cer şi înfricoşat pentru pământ. Tu simți o frică de Dumnezeu, tu simţi durere de mila oilor. Tu să ai curaj mucenicesc şi o bărbăţie mare. Să nu te sperii pentru că jugul meu e uşor şi bun. Eu te binecuvintez. Din ceasul acesta te investesc şi te prohirisec că te iubesc ca ahiereu şi pe pământ şi în cer. Eu te numesc mai am de vorbit. Îţi spun [indescifrabil]. Începeţi slujba. Eu te binecuvintez. Ţi-am iertat toate păcatele să nu mai greşeşti să mergi înainte, curaj să ai, bărbăţie. Te binecuvintez. Tu singur ai citit: răspundere mare ai văzut. Tu singur ai auzit. Cum te-am făcut arhiereu al meu, păstor al oilor prigonite. În veci Har ceresc îți dăruiesc.

Eu: Slavă Ție, Doamne, Te iubesc veşnic!”

Textul nr. 2 (Anexa nr. 2):

• „vrednic este de Harul care primeşte. Tatăl ceresc te binecuvintează. Ilie te binecuvântează biciu de foc dăruit, adică Cuvântul cel puternic şi iubit. 40 porumbei înconjurat, Maica Mea omofor pus, dat. Te binecuvântez, iert, dezleg”.
Textul nr. 3 (Anexa nr. 3):
Înaltpreasfinţiei Sale,

Înaltpresfințitului Părinte

pagina 6 din 14

__________

Har de înger nu de om, de Dumnezeu, nu de om, de Hristos, nu de Patr. Pământesc care luptă contra Adevărului şi contra Mea. Îți dau Eu, Dumnezeu, Har de de Patriarh, te binecuvintez. Da. Mă ai pe Mine. ”

Textul nr. 4 (Anexa nr. 4):
• „se hirotoneşte robul lui Dumnezeu, Arhiereu, episcop, Rege în Econom. Vrednic este! Iată îngeri, serafimi, Har, cu cruce până la ceruri. Iar când Eu te binecuvântez, [indescifrabil] se ridică la ceruri. Şi Maica Domnului. Iată Dumnezeu şi la cer Maica Domnului nu te lasă să pleci. Auzi ce zice Maica Mea:
Maica Domnului: Spune-i Fiul Meu să nu mai plângă Nil.
Auzi cum zice şi Ilie, aspru Sf. Ilie cu putere: vrednic este (de trei ori), îngerii cântă neîncetat, vin cor de îngeri, flori, se deschide cerul”.
2. Conștiinţa propriei sfinţenii:
• „La Florii, monahul DAMIAN a avut vedenie în timpul călugăriei mele, m-a văzut ridicat de la pământ cu o jumătate de metru în lumină. […] Patriarhul NICODIM şi mitropolitul EFREM au simţit puterea şi îngerelul din amvonul Cernicăi” (Autobiografie duhovnicească, p. 12).
• „despre mine vorbise [ Dumnezeu, n.n.] prin Veronica în 1954: «Un vas ales va predica trei ani». Într-adevăr, până în 1950 am predicat ca începere, iar din 1950 până în 1954 am predicat apocaliptic şi înlăcrimat” (Autobiografia duhovnicească, p. 14).
• „La Floreşti a vrut norodul să mă oprească paroh, ascultând ectenia şi cuvântul. «Am văzut şi noi adevărat ales de Dumnezeu, nu de om!» — ziceau noroadele (Autobiografia duhovnicească, p. 15).
• „La Măgura Ocnei m-a văzut Alexandrina, viitoarea Veronică, în contemplaţie ca un ales (Autobiografia duhovnicească, p. 16).
• „Sfinţii Mei [Ioan Iovan şi Nil Dorobanţu, n.n.] de pe Cruce M-au dezlegat şi au prdicat, / Toată lumea, toată ţara în lung şi lat au iertat, au dezlegat, au cuminecat, / toţi Euharistia Mea au dat, pe Mine M-au ridicat, / Lupta cea bună au luptat, Evanghelia la toată lumea au arătat” (Cuvinte cereşti, vol. 3, p. 18).
•„Vă miraţi că avem teofanii şi ne prigoniţi? Chiar din cauza păcatelor voastre strigătoare la ceruri Se tot pogoară Hristos ca să vă ardă cu foc ca pe gomorei, dar noi stăm ca şi Avraam mereu înaintea lui Hristos înlăcrimaţi ca să vă ierte” (Predici la Triod, p. 258).
• „Dar Ioan [Iovan, n.n.] cel iubit ce a greşit? Că pe toţi a mărturisit şi a împărtăşit? / Da, împărăţia Cerului a lărgit! Dar celălalt, Nil? Că toată țara a colindat?/ A propovăduit, a dezlegat şi pe toți a împărtăşit. N-a păcătuit, n-a băut precum voi ați făcut, n-a mâncat, cu Mine a cinat. /S-a hrănit doar cu Pâinea ce Vie şi cu a Mea Sfântă Euharistie” (Cuvinte cereşti, vol. 2, p. 18)
• „Eu [Hristos, n.n.] nu vă vorbesc din biserici şi dintre clerici, din moleşeala palatelor, / Ci din mijlocul păcatelor şi al deşertăciunilor, din volbura spumei/ Din mijlocul lumii, dintr-un suflet de copil, Nil,/ Ce şi-a dat sufletul ca o floare de april. / Şi-a dat viața şi duhul şi carnea şi trupul,/ Ca să fie în slujba Sfintei Euharistii” (Cuvinte cereşti, vol. 3 p. 89).
• „Făceam Sfânta Liturghie zilnic. La predică vedeam lumină sau întuneric, porumbel sau păcat, iubire sau ură la fiecare creştin. De aceea nu terminam cuvântul propovăduitor până nu pierea satan din toţi. Cuvântul fugărea pe diavol, că era cuvânt ceresc în trezvie, în picioare, cu început şi sfârşit bine determinat. Se transformau toți

Înaltpreasfinţiei Sale, Înaltpreasfinţitului Părinte

pagina 7 din 14

______

sub ochii mei. Îi mărturiseam apoi individual, îi dezlegam, le făceam exorcismele şi blestemele contra diavolului, Sfântul Maslu, îi stropeam cu agheasmă. Nu rămânea niciunul cu diavoli sau cu întuneric, toţi se cuminecau” (Autobiografie duhovnicească, p. 39)
• „Misiunea mea a fost în mod special pentru clerici şi cinul monahal, nu pentru mireni. Dar înainte de a fi judecat tot clerul şi risipit din lumea monahală în câmpul muncii lui satan, trebuiau să vadă şi ighemonii cum arată un cleric adevărat, ales ostaş al lui Hristos. Călăii au spart uşa, dar nu au îndrăznit să intre în camera cuptorului de foc babilonic, în care eram cu Azaria, Anania, Misail, dar şi cu Hristos şi Sfântă Biserica Ortodoxă prigonită (…) Pesemne o lumină era peste mine, ori poate frica nu îi lăsa să intre” (Autobiografie duhovnicească, pp. 48-49).
3. Respingerea, nerecunoașterea şi nesupunerea faţă de ierarhia bisericească superioară din România acelor vremuri:
• „Începând cu Justinian Marina la noi s-a întrerupt ierarhia” (Apocalipsa, vol. 1, p.
209).
• „În România, unii ierarhi au fost alungaţi din scaunele lor, ceilalţi ierarhi se trufesc spre veşnica lor osândă, murind nebuni (Nicolae Bălan, Sebastian Rusan). Ierarhia, de sub latura umbrei morții ateilor, nu ocupă locuri legale în ierarhia sacramentală, deci nu poate institui legal slujitori sacramentali. Decât Hristos alege. De ce? Rusan,
Gafton, Colan, Herineanu, Angelescu, Moisescu, Marina şi Marin etc. au fost aleşi şi numiţi în scripte de atei întâi episcopi. […] Ei au părăsit unitatea Sfintei Biserici şi au căzut în erezia apostată şi ateistă, Euharistomahă şi teofanomahă, precum şi mistico-asceto-apologeto-mahă etc. Adică ei sunt împotriva lui Hristos a Euharistiei, vedeniei,
misticii, ascezei, apologeticei […] (Tâlcuiri la canoane, vol. 1, p. 57).
• „Biserica ce ţinea toate cele Şapte Taine a fost desfiinţată, întemniţată, împrăștiată […] De aceea Hristos Se sălășluieşte în Biserica inimilor predate Lui, în Vlaherna Învierii teofanice” (Apocalipsa, vol. 1, p. 62).
• „Iisus Hristos e Singurul Stăpân, nu voi, cei care vă tot numiţi stăpânirea civilă,
militară sau clericală apostată, eretică… Când voi, ierarhilor, sunteţi stăpâniți nu numai de patimă, ci chiar de atei şi de antihrist, ce fel de stăpânire mai aveţi oare?” (Tâlcuiri la Acatiste, p. 28).
• „Ca dovadă că nu sunteți adevărata ierarhie şi nici de la Hristos, este faptul că nu dezlegaţi, nu iertați şi nu împărtășiți” (Predici la Triod, p. 139).
• „Aţi pus voi [comuniştii atei, n.n.] ierarhie şi cler obedient? Hristos Şi-a ales altă ierarhie” (Apocalipsa, vol. 1, p. 403).
„Eu [„Hristos”, n.n.] am în cer sobor triumfător al ierarhilor/Care va arunca şi va spulbera sinodul tâlhăresc al lor /De sub conducerea ateilor” (Cuvinte cereşti, vol. 4, p. 177).
• „[…] De aceea e tolerată şi ierarhia şi biserica sectară actuală, dar Hristos lucrează paralel cu ea, viu şi plin, prin cei smeriţi” (Apocalipsa, vol. 1, p. 212).
• „În biserica de zid s-au vârât oameni numai trupeşti, cu interese meschine, egoiste materiale, ca hristoși mincinoşi, pentru că în numele lui Hristos omoară, izgonesc, caterisesc etc., ca proorocii mincinoşi, sunt simoniaci, ierosili, profanatori etc.; ca urâciune, că sunt apostaţi, vânduți” (Rugăciuni în prigoană, p. 50).
• „Clerul apostat este rânduit de duh necurat şi de puterea populară a muncitorilor şi ighemonilor, însă noi avem puterea de la Dumnezeu” (Apologetica, vol. 1, p. 224).
• „Voi, ierarhilor apostaţi, întortocheaţi toate Scripturile. De aceea, noi ne păzim de voi
Înaltpreasfinţiei Sale, Înaltpreasfinţitului Părinte

pag. 8 din 14

________

[adică de ierarhi, n.n.], ca să nu ne duceţi în rătăcire. Vă lăudaţi cu canoane, dar sunteţi fără de lege și fără canoane. Voi mai întâi sunteţi rătăciţi şi căzuţi din har, dar noi creștem prin Hristos, har şi Sfinte Taine, ca să învieze Dumnezeu întru noi şi să se risipească vrăjmașii (Predici la Triod, p. 18).
• „Ascultarea de Dumnezeu este mai bună ca jertfa şi supunerea, / Către apostat, ateu şi mincinos arhiereu” (Cuvinte cereşti, vol. 4, p. 328).
• „De ce te supui la falşi arhierei,/ Iar Mie, Arhiereului Dumnezeului celui Mare, nu-Mi
dai ascultare?” (Cuvinte cereşti, vol. 4, p. 335).
• „Să n-ascultaţi de păstorii cei năimiţi, cu care vă rătăciţi,/ Dintre care doi mari au fost în iad osândiți, amândoi mitropoliți” (Cuvinte cereşti, vol. 3, p. 73).
• „Să n-ascultaţi cuvintele clerului apostat” (Apologetica, vol. 2, p. 26).
4. Respingerea canoanelor bisericești:
• „Dogma este legea lui Hristos, iar canonul al oamenilor. Cine dă prioritate canoanelor e pelagianist, ignorând harul şi dând desfrâu liberului arbitru” (Teofaniile din Pateric, p. 65).
• „Cine v-a mântuit? Canoanele sau dogmele și cuvintele Mele? / Legea cu obiceiurile sau Tainele sfinte şi dulci ale Mele? / Canoanele sau Eu, Împăratul Dumnezeu? / Al cui trup mâncaţi când vă cuminecaţi şi a cui euharistie daţi? / Care din Sfinţi și din Părinţi au vărsat sângele pentru voi, / Oricât ar fi fost de fierbinţi şi cuminţi?” (Cuvinte
cereşti, vol. 5, p. 135).
• „Canoanele sunt omenești, iar dogmele sunt dumnezeieşti, / Canoanele sunt trecătoare și nu-s toate actuale, dar dogmele sunt nemuritoare. / Dogmele am făcut
şi-n ele să credeţi mai mult, că Dumnezeu numai Eu sunt. / Canoanele făcute sunt de Sfinţii Părinţi, cum pe cineva ameninţi, / Ca să fie copii cuminţi, să nu mai păcătuiţi, viaţa să nu v-o primejduiţi” (Cuvinte cereşti, vol. 5, pp. 346-347).
• „Lăsaţi încâlceala și nătângia canoanelor / Şi luaţi temeiul tainic al dogmelor. / N-au canoanele nici temei pământesc, nici divin, / Că voi desfrânaţi şi tot voi judecaţi. / Voi, pentru a sta temeiul credinţei, datine și canoane păstraţi, / Că e mai lesne să speli cu apă şi să ştergi blidul, / Decât lacrima iubirii și focul voinţei ca să speli sufletul
(Cuvinte cereşti, vol. 5, p. 48).
• „O, cât de nemăsurată e mila lui Dumnezeu! Iar voi, fariseilor, o măsuraţi cu canoane? Canonul e învechitura literei, pentru că păcatul s-a făcut peste măsură de păcătos prin canoane. Noi slujim Domnului întru înnoirea Duhului și a dogmei creștine, nu al canoanelor cu duh iudaic al talionului lui Moise, care e pentru împietrirea inimii voastre” (Etica, p. 69).
• „Canoanele sunt ca niște haturi care dezvoltă a voastre uri și vă pun piedici Sfintei Cuminecături” (Cuvinte cereşti, vol. 4, p. 276).
5. Accentul pus pe „teofanii” şi „vedenii” şi considerarea acestora ca semn al adevăratei vieţuiri creştine:
• „Dacă cine nu are Sfânta Scriptură, nu Îl are nici pe Hristos şi nu-L cunoaşte, atunci cu atât mai vârtos cine nu are teofanii, revelații supranaturale, Cuvânt ceresc etc., nu are pe Hristos Logos” (Petru de la Maglavit. Teofanie, p. 25).
• „Teofania se arată clerului prigonit azi, adică ierarhiei alese de Sfântul Duh, Dumnezeu” (Teofania, p. 34).
• „Vedenia noastră se întemeiază pe Hristos viu şi întrupat, deci cine nu crede și huleşte teofaniile controlate şi împlinite, acela e antihristul care neagă Întruparea lui Hristos.
Înaltpreasfinţiei Sale, Înaltpreasfinţitului Părinte

pagina 9 din 14

_________

[…] O, teologilor ologi şi clericilor orbi! În timp ce îngerii, păstorii şi magii se minunează de minunea Întrupării, voi v-aţi găsit să huliți fără rușine” (Tâlcuiri la
Acatiste, p. 114).
• „Citiţi și vedeţi că teofania, Euharistia şi veşnicia/ Sunt dogme în care voi nu credeţi. / Mă vedea Sfântul Vasile şi zilnic se împărtășea / Chiar la jidovi şi doctorului nebotezat
îi dădea./ El şi canoane dădea, dar pe toți îi dezlega, doar emula” (Cuvinte cereşti, vol. 4, p. 54).
• „Miracole, predici şi teofanii, voi le consideraţi nebunii” (Cuvinte cereşti, vol. 4, p. 83)
• „Voi să știți că, de Vladimirești cine s-a depărtat, la iad s-a afundat./ Din inimă M-a alungat, M-a vândut şi M-a legat, afară M-au aruncat/ De Mine s-au depărtat, chiar de-al Cerurilor Împărat” (Cuvinte cereşti, vol. 3, p. 44).
• „Prin vedenie ne-am schimbat și ne-am înstrăinat de pământ și de păcat, că ne-a tras Hristos şi Maica Sa cu răpirea și cu levitaţia, cu teofania și cu revelaţia” (Tâlcuiri la Acatiste, p. 107).
• „Hristos lucrează azi cu mână tare și cu braţ înalt prin teofanii, logos divin şi revelații supranaturale vădite, spre osândire” (Tâlcuiri la Acatistier, p. 115).
6. Învățătura despre hirotonia directă, de sus, de la Dumnezeu:
• „Când Însuşi Hristos investeşte pe vreun laic creştin cu misiunea aceasta, atunci este hirotonit de Dumnezeu, iar voi, oamenii, trebuia să faceţi mai departe cele legale, spre a-l introduce în cler pe Petru [de la Maglavit, n.n.] sau a-l tunde in monahism” (Petru de la Maglavit. Teojanie. p. 25).
* „Pe Ioan [Iovan, n.n.] ca Patriarh Eu l-am hirotonit/ Că este al meu iubit şi mult prea deajuns pentru Mine a suferit/ Când el predica şi împărtăşea, rănile Mi le lega, îl voi
elibera” (Cuvinte cereşti, vol. 3, p. 52).
• „Cel care Îl vede pe Dumnezeu întru slavă este de Dumnezeu chemat, ca Pavel. Dumnezeu S-a arătat lui Pavel pe drumul Damascului şi această arătare l-a făcut apostol, l-a hirotonit apostol” (Tâlcuiri la Molitfelnic, p. 205) [De aici ar rezulta că toţi sfinții, mucenicii, muceniţele, cuvioşii, cuvioasele etc. care l-au văzut pe Dumnezeu au fost hirotoniți cu toții apostoli, n.n.].
• „Nicio Sfântă Taină nu se poate efectua fără Taina Sfintei Hirotonii, pe care voi, ateilor, atât de mult o prigoniţi. De aceea pe bună dreptate Hristos hirotoneşte din nou şi alege, ca pe cei doisprezece apostoli, pe Veronici şi pe mironosiţele fecioare propovăduitoare” (Tâlcuiri la Molitfelnic, p. 213).
• „Ca şi papismul, sobornicitatea voastră de sub atei a căzut în tiranie şi despotism samavolnic, unde nu se mai ia aminte la darurile Sfântului Duh, nici la mădularele lui Hristos, nici la ierarhia pe care a pus-o direct Hristos în Sfânta Sa Biserică. Voi, apostaţilor, puși de atei, daţi război contra ierarhiei aleasă de Hristos în Ortodoxie. Adică lupta voastră este împotriva apostolilor, profeților, didascalilor predicatori, a tămăduitorilor, ispravnicilor şi iconimilor Sfintelor Taine, glosolalilor şi celor ce grăiesc în teofanie cuvânt ceresc, contra tuturor contemplativilor care au vedenii, descoperiri, revelaţii supranaturale. Caterisiţi ca în Efes în soboare tâlhăreşti tocmai pe cei care îl iubesc pe Hristos și îl propovăduiesc. Voi, fariseilor şi apostaţilor, nu sunteţi nici trup, nici mădulare şi nici ierarhia lui Hristos, ci ighemonii ortodocşilor creştini împreună cu ateii eretici, dușmanii Domnului Dumnezeu.” (Tâlcuiri la Molitfelnic, pp. 165-166).
7. Se identifică pe sine cu prorocul Ilie şi, implicit, se consideră sfânt:
• „România are doi din cei trei sfinţi ai sfârşitului eshatologic. Dar toți trei vor trece prin
Înaltpreasfinţiei Sale, Înaltpreasfințitului Părinte

pagina 10 din 14

__________

Sionul ceresc. Unul era chiar acolo, Ioan [posibilă referire la pr. Ioan lovan, n.n], dar nici el nu ştia. Iar Ilie este tot în România, dar nu are unde să-şi plece capul [expresie pe care o foloseşte de multe ori cu referire la sine, n.n.] nici în Horeb, Carmel, Sarepta, Chison, cojoc ori căruţă de foc. Prigonit ca pe vremea lui Ahab şi a Izabelei, a lui Irod şi Salomeei, a lui Gheorghe şi Ana sau Furt-Eva etc. Deci cu întreaga Biserică în spinare [o altă expresie pe care o foloseşte cu referire la sine, n.n.] liturghisind zilnic în mii de dureri şi oboseli, prigoane şi calamităţi, urât de toţi pentru Numele lui Hristos şi părăsit de cei mai de aproape ai mei, am plecat în predica cea mare [aici
se vede limpede că se referă la sine, prin urmare, se identifică cu prorocul Ilie, fiind, aşadar, cel de-al doilea sfânt despre care vorbeşte mai sus, n.n.]” (pp. 25-26).
• „Am trimis o epistolă de documentare apologetică Prezidiului şi Sfântului Sinod, patriarhului şi celorlalţi episcopi. În toate se spune despre cei trei sfinţi eshatologici şi in special despre Sfântul Ilie [adică despre sine?, n.n.] (p. 26).
8. Iertarea păcatelor (dezlegarea de păcate) venită direct de sus, în afara Tainei Spovedaniei:
• „De aceea de Mine să ascultați, lucraţi zilnic să vă cuminecaţi.
Vă dezleg Eu, căci n-aveţi nevoie de alt Arhiereu,
Doar Eu îmi dau Trupul și Sângele spre cuminecat,
Deosebit de păcătoşi sau păcat, decât cerurile mai înalt,
Care n-are nevoie, ca voi sau ai voştri arhierei, Să Mă curăţ zilnic, fiind Preacurat (Cuvinte cereşti, vol. 1, p.122)
• „La sfințirea crucii Veronica a vindecat punându-și mâinile peste ei, nu clerul şi monahismul trădător.” (Veronica de la Vladimireşti, p. 41).
• „Trebuie să-ţi şteargă duhovnicul habotnic făţarnic păcatele şi nu vrea? Şterge tu lacrima,
sângele, sudoarea şi picioarele Crucii lui Hristos. (…) Şi dacă nimeni nu te dezleagă şi nu te cuminecă, apoi Hristos îşi va spune: Iertate-ți sunt păcatele tale, că ai iubit mult! Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace!” („Nebun pentru Hristos”… p. 166).
• „Cu ierarhia din cer, Eu, Arhiereu, Împărat, Profet şi Dumnezeu,/ Atât de puternic vă dezleg şi pe voi şi pe oi” (Cuvinte cereşti, vol. 4, p. 39).
9. Susținerea spovedaniei generale, în masă:
• „Ioan şi Veronicăi le mărturiseau oamenii gândurile şi păcatele în bloc, ca lui Hristos, cu lacrimi, şi se foloseau, luând tămăduire şi iertare şi împărtăşindu-se. Dar voi, nici dacă vă spovediţi individual nu vă tămăduiţi (…)” (Teofaniile din Pateric, p. 30).
• „Hristos ne curăţă pe toţi azi prin dezlegare generală în dar, însă voi, îndemnați de satan şi de apostaţi, refuzaţi darul iertării și chiar al împărtășirii, invocând chiar
teologie înaltă, dogme, canoane și alte raţiuni etatiste” (Tâlcuiri la Acatiste, p. 39).
• „Iată de ce când păcatul e general, se poate face dezlegarea în bloc. Că ce păcate n-au făcut azi toţi? În colectiv au făcut toți păcate colective cu grămada. Și chiar și cei ce n-au păcătuit, totuși s-au împărtășit de păcatele altora prin participareNoi mărturisim păcatele noastre și dezlegăm pe tot globul în bloc. Hristos ne iartă pe toţi și ne dezleagă” (Predici la Triod, pp. 18-19).
• „Voi, clericilor, puteţi dezlega păcatele în bloc, că ne sunt iertate pentru numele lui Hristos” (Predici la Triod, p. 24).
• „Dezlegarea generală e poruncită de mii de ani, de ea depinde şi iertarea noastră. Altfel Hristos nu ne iartă. Iată deci marele rol al dezlegării și al iertării întregului glob în

Înaltpreasfinţiei Sale, Înaltpreasfinţitului Părinte

pagina 11 din 14

_________

bloc” (Predici la Triod, p. 63).
10. Oferirea Sfintei Împărtăşanii credincioșilor la casele lor:
• „Le dădeam [credincioşilor, n.n.] Sfinte în coşteie, că Hristos vrea să stea îmbrăcat în sac pentru noi” (p. 41).
Lunând act de continuarea cercetărilor cu privire la fostul ieroschimonah NIL DOROBANŢU, în vederea formulării unui răspuns la solicitarea Sfântului Sinod (hotărârea nr. 6.509/23 iulie 2021), în temeiul art. 113, alin. 10 din Statutul pentru Organizarea şi Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Sinodul mitropolitan al Mitropoliei
Moldovei şi Bucovinei, reunit în şedinţă de lucru în ziua de 1 februarie 2022, a hotărât să se comunice Cancelariei Sfântului Sinod următoarele:
1. în urma cercetării documentelor din dosarul de sancţionare a fostului
ieroschimonah NIL DOROBANŢU, s-a constatat că decizia de caterisire şi
excludere din monahism a acestuia nu a fost luată în exclusivitate din
cauza presiunii autorităţilor politice comuniste ale vremii, existând şi motive de indisciplină canonică;
2. majoritatea ierarhilor Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei
şi Bucovinei (analizând documentele din dosarul menţionat, precum şi scrierile fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU, în care s-au descoperit elemente problematice, atât din punct de vedere al disciplinei canonice,
cât, mai ales, al învăţăturii de credinţă creştin-ortodoxă) nu consideră oportună revizuirea situaţiei acestuia, în sensul de ridicare a sancţiunilor de caterisire şi de excludere din viaţa monahală;
3. elementele cele mai problematice, din punct de vedere al disciplinei
canonice şi al învăţăturii de credinţă creştin-ortodoxă, prezente în scrierile fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU, sunt următoarele:
a) convingerea personală că a fost hirotonit arhiereu direct de către
Hristos;
b) pretenţia propriei sfinţenii;
c) respingerea, nerecunoaşterea şi nesupunerea faţă de ierarhia
bisericească superioară din România acelor vremuri;
d) respingerea canoanelor bisericeşti;
e) accentul pus pe „teofanii” și „vedenii” şi considerarea acestora ca semn al adevăratei vieţuiri creştine;
8) învăţătura despre hirotonia directă, de sus, de la Dumnezeu;
g) se identifică pe sine cu prorocul Ilie şi, implicit, se consideră sfânt;
h) iertarea păcatelor (dezlegarea de păcate) venită direct de sus, în
afara Tainei Spovedaniei;
i) susţinerea spovedaniei generale, în masă;
j) oferirea Sfintei Împărtăşanii credincioşilor la casele lor.
Înaltpreasfinţiei Sale,
Înaltpreasfinţitului Părinte

pagina 12 din 14

________

În urma discuţiilor în plen, la propunerea Comisiei canonice, juridice şi pentru disciplină, Sfântul Sinod a hotărât:
1. ia act de hotărârea luată de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei
Moldovei şi Bucovinei în şedinţa din ziua de 1 februarie 2022 cu privire
la fostul ieroschimonah NIL DOROBANŢU;
2. ia act că, în urma cercetării documentelor din dosarul de sancţionare a fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU, s-a constatat că decizia de caterisire şi excludere din monahism a acestuia nu a fost luată în exclusivitate din cauza presiunii autorităţilor politice comuniste ale vremii, ci au existat și motive de indisciplină canonică;
3. ia act că, în urma cercetărilor efectuate, majoritatea ierarhilor
Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei nu
consideră oportună revizuirea situaţiei acestuia, în sensul de ridicare a sancţiunilor de caterisire și de excludere din viaţa monahală;
4. ia act că, pe baza cercetării scrierilor fostului ieroschimonah NIL
DOROBANŢU, s-au identificat mai multe elemente problematice, dintre
care cele mai grave, din punct de vedere al disciplinei canonice şi al
învăţăturii de credinţă creștin-ortodoxă, sunt următoarele:
a) convingerea personală că a fost hirotonit arhiereu direct de către
Hristos;
b) pretenţia propriei sfinţenii;
c) respingerea, nerecunoaşterea şi nesupunerea faţă de ierarhia
bisericească superioară din România acelor vremuri;
d) respingerea canoanelor bisericeşti;
e) accentul pus pe „teofanii” şi „vedenii” şi considerarea acestora ca
semn al adevăratei vieţuiri creștine;
f) învăţătura despre hirotonia directă, de sus, de la Dumnezeu;
g) se identifică pe sine cu prorocul Ilie şi, implicit, se consideră sfânt;
h) iertarea păcatelor (dezlegarea de păcate) venită direct de sus, în
afara Tainei Spovedaniei;
i) susţinerea spovedaniei generale, în masă;
j) oferirea Sfintei Împărtăşanii credincioşilor la casele lor.
4. ia act că, în prezent, faţă de persoana şi opera fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU există un oarecare interes din partea anumitor cercuri de clerici şi credincioşi ortodocşi români, precum Asociaţia „Nicolae D. (Nil) Dorobanţu” (care, împreună cu pr. IONEL DUMITRU ADAM de la Parohia Borşani, jud. Bacău, prin Editura „Floare de April”, publică opera fostului ieroschimonah NIL), sau gruparea
Înaltpreasfinţiei Sale, Înaltpreasfinţitului Părinte

pagina 13 din 14

________

nepomenitorilor din jurul fostului ierom. MACARIE BANU de la Oituz,
manifestat practic și în crearea și întreţinerea unor pagini facebook
dedicate acestuia: „Sfântul Nil Grăitorul de Dumnezeu” (cu peste
19.000 de urmăritori), „Sfântul Ierarh Nil Dorobanţu omul lui
Dumnezeu” (grup public cu 27.000 de membri);
5. solicită tuturor eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, în special
Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, să manifeste prudenţă pastorală şi să gestioneze corespunzător iniţiativele unor credincioși de cinstire a
fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU ca sfânt, întrucât scrierile şi întreaga activitate ale fostului ieroschimonah NIL DOROBANŢU sunt problematice din punct de vedere doctrinal şi neconforme cu disciplina
canonică, constituind argumente clare împotriva unei eventuale
iniţiative în vederea canonizării sale.

Cu binecuvântare şi dragoste în Hristos,
PREȘEDINTELE SFÂNTULUI SINOD

[ştampila roşie şi semnătura]
+ DANIEL
ARHIEPISCOPUL BUCUREȘTILOR,
MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI, LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI şi
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

SECRETARUL SFÂNTULUI SINOD

[semnătura]
+ VARLAAM PLOIEŞTEANUL
EPISCOP VICAR PATRIARHAL
Înaltpreasfinţiei Sale, Înaltpreasfinţitului Părinte

pagina 14 din 14

Preaspurcatul Eretic Ecumenist Masonit Teodosie E PROCIP666 si MINTE CA L-A LAMURIT EL PE PR. JUSTIN PARVU CA MANIFESTATIILE anticip nu is au temei

===zice de rugat, pai eretizatule ecumenist eretic Teodosie (zis si TEHNO666dosie) daca te rugai cum tot te lauzi si te mandresti ca o faci, mai spuneai asemnea nerozii??

Parintele Justin despre card

Dupa ce pe 14 februarie 2021 Ereticul Ecumenist Staicu Ciprian FALSIFICA prin Atribuire zicerea lui Theodor folosita de Sv. Marcu al Efesului spunand ca ESTE A Sv. Maxim Marturisitorul, pe data de 21 ianuarie 2023 REPETA ACEEASI MINCIUNA!

DREAPTA CREDINȚĂ în scrierile Sfinților Părinți VOL. 2, Edit. SOPHIA Bucureşti 2009, Pag. 319-320:

Marcu a răspuns: “Vorbiți întocmai ca dregătorul care stăruia pe lîngă Theodor să-i primescă întru părtăşie pe eretici doar o singură dată, iar apoi să facă cum voieşte. Ceea ce-mi ceri este ca şi cum ai zice: Lasă-mă să-ți tai capul, iar apoi te poți duce unde voieşti.” După pilda aceasta, Marcu rămase neclintit pînă la sfîrşit.”

COMPROMITEREA DOGMEI DE DRAGUL UNIRII SI PACII, iconomia TACERII duce la DESFIINTAREA DOGMELOR, doar Typos-ul anathematizat nu si Imparatul, TACEREA ESTE EREZIE sau APOSTAZIE

Sfântul Maxim Mărturisitorul
(580-662) şi tovarăşii săi întru martiriu: papa Martin, Anastasie Monahul, Anastasie Apocrisiarul, edit. DEISIS Sibiu 2004

pag. 21-27

Actele din „dosarele” martiriului Sfinţilor Martin, Maxim şi Anastasie traduse mai jos sunt documente extrem de importante pentru istoria politică şi religioasă a Imperiului bizantin. Ele ilustrează dramatic criza şi conflictul de autoritate care opunea Imperiul şi Biserica imperială de la Constantinopol gata să sacrifice prin compromis integritatea dogmei de dragul realizării „unirii” şi „păcii” sociale a Imperiului grav scindat de schisma dintre chalcedonieni şi nechalcedoniei37, şi partida monahală susținută de Roma, pentru care pe primul plan era ortodoxia dogmatică şi ea trebuia salvată cu orice preţ. La instigaţiile monahilor răsăriteni Sofronie şi Maxim, Roma, care iniţial acceptase imprudent, prin papa Honoriu, formula hristologică monotelită oficializată prin Ekthesis-ul imperial din 638, a respins apoi ferm atât Ekthesis-ul, cât şi Typos-ul din 647 prin energicii papi care au fost palestinianul Teodor (642-649) şi italianul Martin (649-653). Acesta din urmă le-a condamnat solemn în octombrie 649 în Sinodul de la Lateran, ale cărui acte au fost redactate de Maxim Mărturisitorul însuşi. Gestul a fost interpretat la Constantinopol drept o provocare şi o lipsă de loialitate intolerabile. Principalii responsabili au fost în cele din urmă arestaţi. Într-un moment critic pentru Imperiuscindat şi dezintegrat în interior şi invadat din exterior, acesta ducea o luptă disperată pentru supravieţuire —, oficialităţile imperiale au înscenat acestora în senat procesele politice din 653, 655 şi 662.
Scopul acestor acţiuni era acela de a arunca responsabilitatea crizei generale pe seama opoziţiei antimonotelite38 acuzate însă nu de heterodoxie religioasă, ci de înaltă trădare, de neloialitate faţă de împărat şi nesupunere față de edictul său (Typos-ul din 647). Astfel, pe 19 decembrie 653 papa Martin a fost acuzat de pactizare cu exarhul rebel Olympus şi cu arabii din Siria şi, deşi s-a apărat cu demnitate, a fost condamnat la moarte. Sentința fiind comutată în exil perpetuu, pontiful maltratat cu sălbăticie a murit uitat şi într-o mizerie cruntă în Chersonul Crimeei pe 16 septembrie 655.
În audierea de la palat din acelaşi an, Sfântul Maxim a fost acuzat şi el nici mai mult, nici mai puţin decât de faptul de a fi predat el însuşi arabilor tot Răsăritul şi de complicitate la rebeliunea exarhului Grigorie al Africii (1—3)39. Primul lucru care i se reproşează este însă faptul de a nu fi creştin adevărat, fiindcă îl urăşte pe împăratul Constans („cum poţi fi creştin, dacă-l urăşti pe împărat?”, 1). Maxim răspunde că nu-l urăşte pe împărat, dar nu poate să nu iubească Adevărul. Or Typos-ul impus de împărat e în conţinut o acomodare contrară Simbolului de credinţă niceo-constantinopolitan, Sinoadelor Ecumenice I-V şi Sinodului de la Lateran ( 6), iar în formă o imixtiune imperială inacceptabilă în dogmele de credinţă: împăratul nu este şi preot, şi doar Biserica are autoritatea de a formula, în sinoadele proprii, învățătura de credinţă ( 4). „Teologii” imperiali sunt acuzaţi de incoerenţă: acordul de la Alexandria (633), care susținea în Hristos două naturi dar o singură lucrare, a fost anulat de Ekthesis (638), care interzice să se vorbească de una sau două lucrări în Hristos, ci doar de o singură voinţă, iar Ekthesis-ul a fost anulat de Typos (647), care a interzis să se vorbească atât de una, cât şi de două voințe sau lucrări în Hristos. Economia tăcerii” impusă de Typos duce la desfiinţarea dogmelor, unica bază reală de unire a Bisericilor. Nu e vorba de o dogmă proprie, ci de dogma comună a Bisericii, respectiv cea formulată de primele Sinoade Ecumenice şi de Sinodul Lateran.
Afirmarea a două voințe şi două lucrări în Hristos e obligatorie, fiindcă absenţa lor duce la desfiinţarea celor două naturi, divină şi umană, din care, în care şi care e Hristos.
Typos-ul este inacceptabil şi de aceea a fost pe drept cuvânt anatemizatdoar el, edictul, nu şi persoana împăratului — de Sinodul Lateran şi papa Martin care e persecutat pe nedrept ( 12). Singura soluţie e ca împăratul să se disocieze de Typos, aşa cum a făcut-o la sfârşitul vieţii şi Heraclie de Ekthesis şi să accepte poziţia dogmatică deja formulată de Roma în 649 ( 9) (i se reproşează direct faptul că-i „urăşte pe greci şi-i iubeşte pe romani”, 11). Chiar dacă apocrisiarii papei Eugeniu (ales în august 654 în locul lui Martin condamnat la exil) vor intra în comuniune cu cei din Constantinopol, nici îngerii din cer nu trebuie ascultaţi dacă ar propovădui altă Evanghelie (Ga 1, 18) (87).
Refuzând să cedeze, cei doi bătrâni monahi sunt trimişi în exil: Maxim la Bizya, iar Anastasie Monahul la Perberis (ambele forturi din Tracia).
În august 656, Sfântul Maxim e vizitat la Bizya de o delegaţie condusă de episcopul Teodosie al Cezareei Bithyniei cu care are o lungă discuţie teologică. După o introducere privitoare la distincţia dintre predestinaţie şi preştiință şi despre sensul încercărilor şi suferințelor sfinţilor ( 3), se intră în miezul controversei: de ce nu stă Maxim în
comuniune cu Biserica Constantinopolului? Din cauza inovaţiilor dogmatice proclamate aici începând din 633 prin proclamarea monoenergismului hristologic. Acesta conduce la o confuzie între discursul despre Hristos şi cel despre Treime: dacă Hristos are o unică energie divină ipostatică, atunci sau umanitatea Lui e absorbită în Treime, sau introduce o nouă ipostasă în Ea transformând-o în „Pătrime”.
Sfinţii Părinţi vorbesc însă de două naturi, două voințe şi două lucrări, pentru că voinţele şi lucrările sunt ale naturilor, nu ale ipostasei (cineva nu voieşte sau acționează pentru că e Petru, Pavel sau Ioan, ci pentru că e om); iar dualitatea lor nu echivalează cu opoziţia sau contradicţia lor aşa cum unitatea lor nu e identică cu contopirea şi transformarea lor. Din contră, neafirmarea lor, trecerea lor sub tăcere (cum cere Typos-ul) echivalează cu desfiinţarea sau inexistenţa lor. Sub pretextul „păcii” se ajunge astfel la „apostazie”, precursoarea lui Antihrist, şi care nu poate fi evitată decât prin mărturisirea explicită a adevărului (cf. Mt 10, 40). E ceea ce a făcut Sinodul Lateran care trebuie acceptat necondiționat chiar dacă n-are aprobarea împăratului, pe care au avut-o şi sinoadele ariene din secolul IV sau cele monofizite din secolul V, şi cu toate acestea nu au fost primite de Biserică ( 4). Bazileul şi patriarhul n-au decât o singură cale canonică de a ieşi din impas: să se smerească, imitând pogorârea lui Hristos, şi să scrie Romei primind credinţa ei; dacă Dumnezeu S-a smerit, să-L imite în smerenie şi bazileul ( 4 şi 8). Teodosie se declară convins şi gata să meargă el însuşi la Roma, dar nu cu Anastasie Apocrisiarul (cu care a avut conflicte), ci cu Maxim, deşi nu crede că are să-l convingă pe împărat. Se despart îmbrățişându-se, după care Maxim e transferat într-o mănăstire de lângă Rhegiurm, în imediata vecinătate a Constantinopolului, în aşteptarea hotărârii împăratului. În septembrie delegaţia revine cu mesajul bazileului care-i cere în schimbul unor onoruri imperiale la Sfânta Sofia să adere la Typos, ca astfel să se refacă unitatea imperiului ( 9—10). Maxim refuză încă o dată, pentru că tăcerea edictului e erezie sau apostazie, şi e bătut şi ameninţat atât el, cât şi papa Eugeniu, cu soarta papei Martin, după care e trimis prin Salembria în exil la Perberis ( 13). Aici a fost vizitat pe 18 aprilie 658 de trimişii patriarhului Petru care-l anunţă că prin noul papă Vitalian (ales în iunie 657) Biserica Romei a restabilit comuniunea cu Biserica Constantinopolului, şi-l invită şi pe Maxim să se asocieze şi el reconcilierii tuturor patriarhiilor făcute pe baza unei formule de credinţă de compromis, potrivit căreia în Hristos ar exista atât o sin- gură lucrare („din pricina unirii lor”), cât şi două lucrări („din pricina diferenţei lor”).

În scrisoarea sa către Anastasie Monahul din 19 aprilie 658 — ultimul text pe care-l avem de la el, adevărat testament spiritualSfântul Maxim denunţă această hristologice ambiguă acceptată tacit de Roma. Din oportunism politic, Roma trecea sub tăcere atât Sinodul Lateran, cât şi Typos-ul, şi intra în comuniune cu Constantinopolul heterodox sacrificându-i pe mărturisitorii ortodoxiei Maxim şi cei doi Anastasie, a căror soartă e acum pecetluită, aşa cum îl abandonase anterior şi pe eroicul papă Martin, alegându-i un succesor în persoana papei Eugeniu. Rămas singur cu cei doi ucenici ai săi, Sfântul Maxim ţine să anunţe că această hristologie de compromis aprobată tacit
de Roma nu poate fi acceptată doar pentru că e admisă de „urmaşul lui Petru”. Şi precizează fără nici un echivoc faptul că Biserica universală se bazează nu pe persoana lui Petru, ci pe credinţa lui Petru, mai mult, că în esenţa ei Biserica universală se identifică cu credinţa ortodoxă, cu dreapta şi mântuitoarea credinţă în divino-umanitatea lui Hristos după modelul mărturisirii lui Petru (Mt 16, 18). Adevărul face autoritatea Romei, nu Roma face sau dă autoritate Adevărului. Sfântul Maxim nu este deci apologetul „avant la lettre” sau martirul primatului şi infailibilităţii pontificale, ci mărturisitorul şi martirul cu Roma, dar şi fără Roma, şi la rigoare chiar contra Romei, al Adevărului universal identic cu Persoana divino-umană a lui Hristos, a cărui formulare şi apărare infailibilă nu poate fi privilegiul particular al nimănui, nici al împăratului, nici al papei, nici al patriarhilor, nici al vreunei Biserici particulare40. Refuzul compromisului tacit realizat între patriarhul Petru, împăratul Constans şi papa Vitalian se mai poate vedea şi din scrisoarea lui Anastasie Monahul către monahii din Sardinia, rugaţi să vegheze ca Roma să nu iasă prin Vitalian din ortodoxia definită la Lateran. Ea va fi reafirmată răspicat şi cu curaj abia după moartea laşului Vitalian în 672 prin sfântul papă Agaton (678-681).
Între timp, pentru Sfântul Maxim şi ucenicii săi, cei doi Anastasie, Monahul şi Apocrisiarul, martiriul a devenit din posibilitate realitate. În mai-iunie 662, cei trei bătrâni sunt aduşi la Constantinopol, judecaţi şi anatemizaţi de un sinod monotelit care i-a predat autorităţilor civile spre pedepsire. Au fost flagelaţi şi mutilaţi barbar, smulgându-li-se limba şi tăindu-li-se mâna dreaptă, iar după ce au fost plimbaţi în derâdere prin oraş, au fost expediaţi în exil perpetuu în Lazica; situată între munţii Caucaz la nord şi râurile Rioni şi Kodori la sud, aceasta se afla sub protectorat bizantin. Aşa cum arată atât scrisoarea scrisă de Anastasie Apocrisiarul lui Teodosie din Gangra, cu ajutorul unui fel de „stilou” montat cu un dispozitiv special în mâna amputată, cât şi memorialul lui Teodor „Spudeul”, cei trei monahi sosiți în Lazica pe 8 iunie 662 au fost purtaţi prin diferite fortărețe de graniţă în condiţii dure. Supuşi practic unui regim de exterminare, doi dintre ei vor deceda în curând: Anastasie Monahul pe 22/24 iulie pe drumul din Skotoris spre Suania, iar Maxim pe 13 august în castrul Schemaris. Trimis în fortul Bukolus, Anastasie Apocrisiarul a avut şansa să primească protecţia patriciului Grigorie, ceea ce i-a prelungit viaţa; el va muri în Thakyria (Abasgia) pe 11 octombrie 666, reuşind să primească vizite şi să organizeze rezistența ortodoxă în îndepărtatul loc de exil. Pătimirea lor pentru ortodoxia hristologică pecetluieşte glorios şi exemplar un capitol întunecat şi sumbru din istoria Bisericii vechi.
Prin însăşi natura ei retorică, „Viaţa greacă” nu insistă asupra detaliilor acestei „patimi”. Preocupată să „zidească”, ea insistă asupra sfârşitului plin de har al bătrânului monah Maxim, confirmare perceptibilă a sfinţenie lui reale. Astfel el îşi prezice anticipat data mutării sale la Domnul, iar după îngroparea sa nopţile deasupra mormântului se arată trei lumini supranaturale, atestând şi ele sfinţenia celui îngropat. Dacă martirul moare în har, în schimb persecutorul lui, împăratul Constans, îşi sfârşeşte viaţa asasinat, pedepsit de Dumnezeu pentru stăruința în erezie şi în nelegiuirile sale împotriva oamenilor sfinți ai lui Dumnezeu. Nedreptatea lui este însă îndreptată de fiul său, Constantin IV, care prin Sinodul VI Ecumenic restaurează Ortodoxia în imperiu spre care Dumnezeu Îşi întoarce acum din nou faţa ajutându-l să-i respingă pe arabi.

Rasaritul IN EREZIE si Apusul orthodox, monotelism.

Sfântul Maxim Mărturisitorul
(580-662) şi tovarăşii săi întru martiriu: papa Martin, Anastasie Monahul, Anastasie Apocrisiarul, edit. DEISIS Sibiu 2004

pag. 17-18

…despre istoria monotelismului şi sfârşitul lui Constans folosesc, ca şi „Cronica” lui Teofan, un izvor istoric, o epitomă de istorie bisericească de la sfârşitul secolului VII, potrivit căreia monotelismul ar fi început o dată cu negocierile lui Heraclie cu patriarhul monofizit Atanasie al Antiohiei; spre deosebire de Apus, Răsăritul s-a alăturat inovației şi a încercat prin Constans să o impună prin persecuţii, drept pentru care a fost pedepsit prin înfrângerile suferite de la arabi, iar Constans a fost asasinat; abia când Răsăritul a revenit la Ortodoxie o dată cu Sinodul VI Ecumenic, arabii au putut fi respinşi şi situaţia imperiului s-a stabilizat;

Sv. Sofronie, tacere???, compromis.

Sfântul Maxim Mărturisitorul
(580-662) şi tovarăşii săi întru martiriu: papa Martin, Anastasie Monahul, Anastasie Apocrisiarul, edit. DEISIS Sibiu 2004

pag. 7

Patriarhul Serghie din Constantinopol dăduse sfatul împăratului Heraclie să caute să câştige pe monofiziţii de la graniţa răsăriteană a imperiului, pentru a se putea sprijini pe ei împotriva amenințării perşilor.
Împăcarea trebuia să se facă pe baza unui compromis care, lăsând pe al doilea plan problema celor două firi în Hristos, obliga cele două partide să admită o singură lucrare în El. Dintre episcopii ortodocşi fu câştigat pentru această idee Cyrus din Phasis, care la 630 fu ridicat pe scaunul de patriarh al Alexandriei. La 633 se şi încheie pactul formal în acest sens între ortodocşi şi monofiziţi.
Dar Sofronie sesiză cel dintâi pericolul acestui compromis. El se prezentă patriarhului Cyrus şi-l rugă în genunchi să renunţe la publicarea pactului. Nereuşind,
se duse la patriarhul Serghie din Constantinopol, de la care obţinu ca cel puţin să nu se vorbească nici de o lucrare, nici de două în Iisus Hristos. Potrivit acestei învoieli, Serghie publică la 634 o epistolă sinodală. Îndată după aceasta, Sofronie ajunse patriarh la Ierusalim. Serghie se adresă papei Honorius, cerându-i să
consimtă cu epistola lui sinodală şi cu trecerea sub tăcere a chestiunii de este o lucrare sau două în Iisus Hristos. Papa se declară de acord cu Serghie, admiţând însă că în lisus Hristos este o singură voinţă.
Îndată îşi publică însă şi Sofronie epistola sa sinodală (634), în care în fond face distincţie clară între cele două lucrări în Hristos, fără să spună apriat că sunt două.

Satanitul Vladimir Ecumenistul Eretic al Moldovei prietesugarul lui Matei Vulcanescu, e si el din SECTA MARTORILOR LUI COVID, PRO PECETEA VACCIP666 SI HULA BOTNITA

https://nurenunta20.wordpress.com/2023/01/26/satanistul-vladimir-al-moldovei-si-el-martor-al-sectei-covid-19-a-bagat-moartea-duhovniceasca-si-trupeasca-prin-seringa-fiind-pentru-pro-vacciparea-pecete666-si-hula-botnita-in-biserici-si-manastiri/

Toate intrebarile care au fost puse ERETICULUI Ioan Sirbu din Italia Treviso la care a binevoit SA FACA PE ATHEUL si sa TACA!!! adica a consimtit la toate, a spus DA! prin Tacere!

===cum incepu o duduie intreaba alta duduie:

Doamne ajută!

Am o intrebare…ma rugat cineva dacă aflu ,ar vrea adresa Pr .Ioan .

Ştiți adresa dumnealui?

___

Redirecționat

Cel mai bine să îi dați nr meu de Italia, care are whatsapp, pe urmă se va vedea. Nr meu este 0039 320 760 73 69

E de la părinte

Ioan

_____

sunteți iconomah? sunteți ecumenist? dar mason sunteți? adept al arianismului sunteți? aveți legătură cu baptiştii ? iehoviştii în gândirea pe care o aveți sunt buni? negați lucrarea harului ? unii zic că nu mai există Taine sunteți de acord cu ei? pomeniți eretic la Liturghie? E adevărat că vă învățați ucenicii erezia Trinitară că Fiul e Născut de Duhul din veşnicie? vă împărtăşiți fără să vă spovediți? e adevărat că îl considerați eretic pe Ciprian Staicu şi pe toți cei de care v-ați retras şi nu le raspundeți la telefon? e adevărat că nu răspundeți unui baiat la telefon care sufere de la tratamente injectabile în Italia? credeți în yoga? Aveți duhovnic ce crede în Karma? e adevărat că ați oprit comuniunea cu episcotul Siluan din cauza neînțelegerilor şi invidiei față de el şi nu pentru dreapta credință, Creta fiind doar motivul de a vă razbuna pe el şi a scăpa de el? aveți rugăciunea inimii? ați citit Pidalionul tot? în afară de Sf. Ignatie Briancianinov mai puteți cita şi alt Sf. Părinte? este adevărat că îl idolatrizați pe un anume mort Antim Gâdioi? Ați aderat în cumva la secta metodistă?primiți ca botez adevărat pe cel făcut de stilişti? primiți stilişti la spovedit? soția ta a fost botezată înainte să va căsătoriți? ați fost ambii feciori înainte de căsătorie? copiii vostrii au căzut în patima desfrâului sau drogurilor? mergeți des la cârciumă? vă place alcoolul, cât de des beți? fumați?

https://ayeaye20.wordpress.com/2022/12/19/un-alt-eretic-ecumenist-atheu-mason-apostat-mascat-in-ingradit-ioan-sirbu-care-a-fost-la-parohia-oderzo-provincia-treviso/

===prin TACEREA LUI se intelege ca a raspuns da la Toate intrebarile adica:

sunteți iconomah?DA; sunteți ecumenist? DA; dar mason sunteți? DA; adept al arianismului sunteți? DA; aveți legătură cu baptiştii ? DA; iehoviştii în gândirea pe care o aveți sunt buni? DA; negați lucrarea harului ? DA; unii zic că nu mai există Taine sunteți de acord cu ei? DA; pomeniți eretic la Liturghie? DA; E adevărat că vă învățați ucenicii erezia Trinitară că Fiul e Născut de Duhul din veşnicie? DA; vă împărtăşiți fără să vă spovediți? DA; e adevărat că îl considerați eretic pe Ciprian Staicu şi pe toți cei de care v-ați retras şi nu le raspundeți la telefon? DA; e adevărat că nu răspundeți unui baiat la telefon care sufere de la tratamente injectabile în Italia? DA; credeți în yoga? DA; Aveți duhovnic ce crede în Karma? DA; e adevărat că ați oprit comuniunea cu episcotul Siluan din cauza neînțelegerilor şi invidiei față de el şi nu pentru dreapta credință, Creta fiind doar motivul de a vă razbuna pe el şi a scăpa de el?DA; aveți rugăciunea inimii? DA; ați citit Pidalionul tot? da; în afară de Sf. Ignatie Briancianinov mai puteți cita şi alt Sf. Părinte?da; este adevărat că îl idolatrizați pe un anume mort Antim Gâdioi? DA; Ați aderat în cumva la secta metodistă? DA; primiți ca botez adevărat pe cel făcut de stilişti? DA; primiți stilişti la spovedit? DA; soția ta a fost botezată înainte să va căsătoriți? da; ați fost ambii feciori înainte de căsătorie? da; copiii vostrii au căzut în patima desfrâului sau drogurilor? DA; mergeți des la cârciumă? DA; vă place alcoolul, cât de des beți? DA; fumați? DA