>https://ayeaye20.wordpress.com/2017/12/22/cei-ce-au-ramas-cu-marcion-nu-s-au-mai-numit-crestini/
O alta EREZIE DIN DOCUMENTELE de la Creta 2016: HIROTONIA DE FEMEI DIACONOAICE=nevoilor pastorale=urmand cu fidelitate exemplul
Cum ecumenistii eretici scot din textele documentelor satanice de la Creta 16.06.2016 ce vor ei: HIROTONIA DE DIACONOAICE
●●holycouncil.org/diaspora
of each region to address the pastoral needs of Orthodox living in the region
●basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-diaspora-ortodoxa-document-oficial/
2…c)…care să se adreseze nevoilor pastorale ale ortodocşilor care trăiesc în acea regiune
>>>>>De acolo au scos nevoile pastorale=diaconoaice femei care fac cele ale diaconului barbat
===Vor zice unii ca Ambasadorul dracilor
si amicul lui Profetii Ortodoxe ca nu scrie asa ceva in texte dovada e explicatia ecumenistilor care au pus in lucrare “hirotonia” :
>https://ayeaye20.wordpress.com/2024/05/05/nebuniaerezie-diaconoaica-angelic-hirotonita-in-africa-2-mai-2024/
●The ordination of Deaconess Angelic in Zimbabwe was the fulfillment of the unanimous decision of the Holy Patriarchal Synod Greek Orthodox Patriarchate of Alexandria in 2016 to follow the Apostolic Tradition of the Orthodox Church to renew the ancient institution of deaconess for pastoral reasons. The decision of the Synod was in part based on the Rhodes Consultation as well as the 2016 Holy and Great Council’s affirmation of the ability of the local Church to minister to local pastoral needs. The Alexandrian Patriarchate in Africa felt the need to revive this order to serve the daily pastoral needs of Orthodox Christians in Africa.
___
HIROTONIREA Diaconeasei Angelic în Zimbabwe a fost împlinirea hotărârii unanime a Sfântului Sinod Patriarhal Patriarhiatul Grec Ortodoxe de la Alexandria în 2016 de a urma Tradiția Apostolică a Bisericii Ortodoxe de a reînnoi vechea instituție a diaconiei din motive pastorale. Decizia Sinodului s-a bazat parțial pe Consultarea de la Rodos, precum și pe afirmarea Sfântului și Marelui Sinod din 2016 a capacității Bisericii locale de a sluji/administra nevoilor pastorale locale.[ = adica sa faca diaconi muieri] Patriarhatul Alexandrin din Africa a simțit nevoia să reînvie acest ordin pentru a servi nevoile pastorale zilnice ale creștinilor ortodocși din Africa.
●●holycouncil.org/encyclical-holy-council
we follow the tradition of the Apostles
●basilica.ro/mesajul-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/
Urmând cu fidelitate exemplul Sfinților Apostoli
>>>>Urmând cu fidelitate exemplul=diaconoaice
Deci DA acela e al 8-lea si nu altul ptr. ca din aceste texte pot scoate si pe antihrist si ce vor ei din ele chiar daca nu din prima in timp se va vedea cum a fost si cu aceste diaconoaice care au rasarit asa din inexistentele cuvinte :))) :
Stareţii despre vremurile din urmă
Pag. 94
Proorocia Cuviosului Kukșa al Odesei Schiegumenul Kukşa al Odesei (1875 –1964) a fost canonizat în anul 1994.
Nu peste mult timp va avea loc Sinodul Ecumenic, numit „sfânt”. Însă acest Sinod va fi cel de-al optulea, fiind o adunătură de necredincioşi. În cadrul lui toate credinţele se vor uni în una. Posturile vor fi anulate, călugăria – anulată, călugărilor şi episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoţilor – să se recăsătorească. Noi însă nu trebuie să acceptăm aceste schimbări. Stilul nou va fi introdus în toată Biserica Universală. Fiţi vigilenţi! Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele încă sunt ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor obliga să se ducă la biserica apostata, însă nu va trebui să mergem într-acolo în niciun caz. Vă rog, staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare şi vă veţi mântui.
Ziarul
„Pravoslavnâi Simbirsk”, nr. 21–22, 1998
Semnul Crucii sau Steaua Jidoveasca in 5 colturi, pentagrama?
NEBUNIA=Erezie DIACONOAICA Angelic HIROTONITA IN AFRICA 2 mai 2024
====
●May 2, 2024
Harare, Zimbabwe
On May 2, 2024, Holy Thursday, Angelic Molen of Harare, Zimbabwe, was ordained Deaconess Angelic in the Greek Orthodox Patriarchate of Alexandria and all Africa (the Orthodox Church in the continent of Africa) by His Eminence Metropolitan Serafim of Zimbabwe (Kykotis) in St. Nektarios Mission Parish at WaterFall. This historic event would not be possible without the approval and support of the Alexandrian Synod and His Beatitude Theodorus.
___
2 mai 2024
Harare, Zimbabwe
Pe 2 mai 2024, Joia Mare, Angelic Molen de la Harare, Zimbabwe, a fost HIROTONITĂ Diaconoaică/Diaconeasă/Diaconesă Angelic în Patriarhia Ortodoxă Greacă a Alexandriei și a întregii Africi (Biserica Ortodoxă de pe continentul african) de către IPS Mitropolit Serafim al Zimbabwe (Kykotis) în Parohia Misiune Sf. Nectarie la Cascada. Acest eveniment istoric nu ar fi posibil fără aprobarea și sprijinul Sinodului din Alexandria și a Preafericitului Părinte Theodor.
====
●She is studying Geography and Environmental Studies, placing the sanctity of Earth at the forefront of her work. She said, “The Earth is a sacred gift from God. We must protect it from harm and live in harmony with the plants, animals, and every living thing.” She received special training on ecology; and will oversee ecological initiatives for the network of parishes in Zimbabwe.
___
Ea studiază Geografie și Studii de Mediu, punând sfințenia Pământului în prim-planul muncii ei. Ea a spus: „Pământul este un dar sacru de la Dumnezeu. Trebuie să-l protejăm de rău și să trăim în armonie cu plantele, animalele și orice ființă vie.” Ea a primit o pregătire specială în domeniul ecologiei; și va supraveghea inițiativele ecologice pentru rețeaua de parohii din Zimbabwe.
====
●When asked how she felt about her ordination, Deaconess Angelic said, “…she feels the Holy Spirit at work.
___
Când a fost întrebată cum s-a simțit ea în legătură cu HIROTONIREA ei, Diaconesa Angelic a spus: „…ea simte că Duhul Sfânt lucrează.
====
●Since 1855, numerous calls have been made to revive the female diaconate for the upbuilding of the Church.
___
Încă din 1855, au fost făcute numeroase apeluri pentru a reînvia diaconesatul feminin pentru zidirea Bisericii.
====
●The ordination of Deaconess Angelic in Zimbabwe was the fulfillment of the unanimous decision of the Holy Patriarchal Synod Greek Orthodox Patriarchate of Alexandria in 2016 to follow the Apostolic Tradition of the Orthodox Church to renew the ancient institution of deaconess for pastoral reasons. The decision of the Synod was in part based on the Rhodes Consultation as well as the 2016 Holy and Great Council’s affirmation of the ability of the local Church to minister to local pastoral needs. The Alexandrian Patriarchate in Africa felt the need to revive this order to serve the daily pastoral needs of Orthodox Christians in Africa.
___
HIROTONIREA Diaconeasei Angelic în Zimbabwe a fost împlinirea hotărârii unanime a Sfântului Sinod Patriarhal Patriarhiatul Grec Ortodoxe de la Alexandria în 2016 de a urma Tradiția Apostolică a Bisericii Ortodoxe de a reînnoi vechea instituție a diaconiei din motive pastorale. Decizia Sinodului s-a bazat parțial pe Consultarea de la Rodos, precum și pe afirmarea Sfântului și Marelui Sinod din 2016 a capacității Bisericii locale de a sluji/administra nevoilor pastorale locale.[ = adica sa faca diaconi muieri] Patriarhatul Alexandrin din Africa a simțit nevoia să reînvie acest ordin pentru a servi nevoile pastorale zilnice ale creștinilor ortodocși din Africa.
====
●When asked about the role of Deaconess Angelic and future deaconesses in Africa, Metropolitan Serafim said she will have liturgical and pastoral roles. He said, “She is going to do what the deacon is doing in the Liturgy and in all the sacraments in our Orthodox services.”
___
Întrebat despre rolul Diaconoacei Angelic și a viitoarelor diaconese din Africa, Mitropolitul Serafim a spus că va avea roluri liturgice și pastorale. El a spus: „Ea va face ceea ce face diaconul în Liturghie și în toate sacramentele/tainele din slujbele noastre Ortodoxe”.
====
●and “major orders” which are ordained positions, directly connected with the sacramental life of the church. Deaconess Angelic was ordained, which marks a return to the apostolic tradition of the institution of the diaconate.
___
și „ordinele majore” care sunt poziții HIROTONITE, direct legate de viața sacramentală/tainică a bisericii. Diaconesa Angelic a fost HIROTONITĂ, ceea ce marchează o întoarcere la tradiția apostolică a instituției diaconatului.
====
●Metropolitan Serafim wrote, “One of the most important fields of work of the deaconess was the exercise of the works of love…imparting to them the gifts of Christian love.
___
Mitropolitul Serafim a scris: „Unul dintre cele mai importante domenii de activitate ale diaconesei a fost exercitarea lucrărilor/faptelor dragostei… împărtășindu-le darurile iubirii/dragostei creștine.
====
●Holy Thursday was chosen by Metropolitan Serafim for this historic event because the Divine Liturgy served on this day commemorates the institution of the Holy Eucharist; thus, the ordination connects the work of the diaconate to the Eucharist.
__
Joia Mare/Sfânta Joi a fost aleasă de Mitropolitul Serafim pentru acest eveniment istoric deoarece Sfânta/Divina Liturghie slujită în această zi comemorează/amintește/pomenește instituirea Sfintei Euharistii; astfel, HIROTONIREA leagă lucrarea diaconatului de Euharistie.
====
●Dr. Carrie Frederick Frost, the St. Phoebe Center for the Deaconess Board Chair (the nonprofit in the US dedicated to educating about and advocating for the revival of deaconesses) witnessed the ordination along with her daughter Annie. “I am honored to be with the Orthodox people of Zimbabwe, especially His Eminence Metropolitan Serafim and Deaconess Angelic on this historic occasion, and I am moved by their courage and foresight,” Dr. Frost stated. “This is not just an important event for the Orthodox community in Zimbabwe, but it will stand as an example and an inspiration to the rest of the Orthodox world to restore this vital ministry of deaconess.”
___
Dr. Carrie Frederick Frost, Președinta de Consiliu a Centrului pentru Diaconoaice Sf. Febe/Fivi (organizația nonprofit din SUA dedicată educării și susținerii pentru renașterea diaconeaselor) a asistat la HIROTONIRE împreună cu fiica ei Annie. „Sunt onorată să fiu alături de poporul ortodox din Zimbabwe, în special de IPS Mitropolit Serafim și Diaconeasa Angelic cu această ocazie istorică și sunt mișcată de curajul și prevederea/înainte vederea lor”, a declarat Dr. Frost. „Acesta nu este doar un eveniment important pentru comunitatea ortodoxă din Zimbabwe, dar va fi un exemplu și o inspirație pentru restul lumii ortodoxe pentru a restabili această slujire/taină vitală a diaconesiei”.
=====
Ele ţeseau covoare pentru biserică, perdele, făceau lumânări pentru biserică, veşminte pentru preoţi, făceau curăţenie în altar. Ele erau în slujba Bisericii, iar Biserica le purta de grijă. (…)
Aceste diaconiţe ţineau evidenţa fecioarelor şi văduvelor dintr-o eparhie. Ele spuneau episcopului câte femei ajută la toate bisericile, şi li se dădea un ajutor. Asta era prima misiune a diaconiţelor.
A doua misiune a diaconiţelor. Ele ştiau câte fecioare are Biserica. În timpul marilor persecuţii nu erau mănăstiri cu crucea în vârf, să toace şi să tragă clopotele, Biserica era în catacombe. Dacă o fată se hotăra în casa părintească să păzească fecioria pentru Hristos, părinţii creştini îi dădeau voie. Îi făceau o chiliuţă cu icoane acolo să se închine, şi ea petrecea mai mult în post şi rugăciune. Cum a fost şi Sfânta Mare Muceniţă Varvara.
Cine ştia numărul acestora care îşi afieroseau lui Hristos viaţa în sfinţenie? De ele se îngrijeau întâi diaconiţele şi apoi episcopul locului, care le călugărea. Până în secolul VI n-a avut voie preotul să facă călugăriţe; episcopul sfinţea fecioarele. El se ducea la casele lor şi le facea călugăriţe şi le punea făgăduinţa şi tunderea în faţa părinţilor, că nu erau mănăstiri, ca să facă călugăria în faţa altarului. Aceasta era a doua misiune a diaconiţelor.
A treia misiune a diaconiţelor era catehizarea şi botezul femeilor. Pentru că diaconii şi preoţii aveau ungerea Sfântului şi Marelui Mir, le puneau pe diaconiţe, cu împuternicirea lor, să le miruiască pe femei, să le catehizeze, să le înveţe simbolul credinţei şi legea creştină. Iar la îmbrăcarea şi dezbrăcarea lor era foarte cuviincios să fie femei; şi acestea erau diaconiţele. Asta era a treia misiune a diaconiţelor.
A patra misiune era milostenia. Se strângea milostenie de la biserică pentru cei săraci şi năcăjiţi şi pentru cei ce aveau cereri şi nevoi. Diaconiţele trebuiau să ştie unde să împartă aceste milostenii şi care-i mai necăjit, ca să-i dea raport la episcop.
A cincea misiune a diaconiţelor era curăţenia în Sfântul Altar şi alimentarea lui. Ele alimentau altarul cu tămâie, cu smirnă, cu untdelemn, cu lumânări de ceară, făceau curăţenia în altar, fără să se atingă de Sfânta Masă, de Sfântul Jertfelnic, cum sunt şi călugăriţele acum. Că mai târziu le-au luat locul chiar călugăriţele şi nu s-a mai simţit nevoia de diaconiţe.
A şasea misiune a diaconiţelor. În sărbători şi în Duminici, după ce ieşeau de la biserică, se dădea masă comună, cum era atunci. Se duceau diaconiţele undeva aproape de biserică şi adunau femeile să le ţină cateheze, să le înveţe. Ele le spuneau de Sfânta Evenghelie.
A şaptea misiune a diaconiţelor. Ele făceau mare rânduială în biserică. Bărbaţii să stea în partea dreaptă şi femeile în partea stângă în ordinea aceasta: cei prea bătrâni în frunte, cei mai cărunţi în spate, cei tineri până la sfârşit şi printre ei să rămână o cărare ca să meargă creştinii să se închine, să dea darul la altar.
Iată ce misiune aveau diaconiţele, dar nu să le faci diaconi, să le îmbraci stihar şi să le pui să zică ectenii. Asta este cea mai mare nebunie. Nu a fost aceasta niciodată.
(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 80-83)
Ereticul Ecumenist Vaticanizat Ionut Mavrichi SUSTINE impreuna slujirea vaticanizatului Elpidifor cu Cardinalul Timothy Dolan, ereticul Reformat Ibrian Caramidaru un alt Ecumenist cu uniatul Eduard Fartan si Ecumenistul Catalin Mihai Dobre apara aceasta NEBUNIE ERETICA 4 mai 2024
[pr. Iulian]…Că am aflat că au venit eretici acolo şi s-au rugat împreună.
[pomenitor]– Dar nu s-au rugat împreună. E adevărat că au fost prezenţi acolo…
[pr. Iulian] – Uite ce-i, dacă protestantul, care n-are cruce, a stat în biserica ta, în timpul slujbei, înseamnă că s-au rugat împreună!
____
●●Canoane ce INTERZIC RUGA IN COMUN
●Can. 10 si 11 Ap.:
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/15/pidalion-1844-pag-48/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/02/15/pidalion-1844-pag-49/
- CANONUL 10 (Afurisirea celor se roagă cu cei afurisiți) Dacă cineva cu cel scos de la împărtăşire (achinonitos – excomunicat), chiar în casă de s-ar ruga împreună, acesta să se afurisească. [Apostol. 11,12; Antioh: 2; Cart. 9]
- CANONUL 11 (Osândirea comuniunii cu cei caterisiți)
Dacă cineva cleric fiind, cu caterisit cleric împreună s-ar ruga, să se caterisească şi el. [Can. 28 Apost.; 4 Antiohia; 10 Cartagina]
TÂLCUIRE
… împreună va liturghisi, toată noima Canonului este aceasta: Oricare cleric împreună va liturghisi în ştiinţă cu cleric caterisit, să se caterisească şi el asemenea cu acela (care aceasta este şi mai dreaptă).
●Can. 45 Ap.:
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/03/pidalion-1844-pag-84/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-85/
- CANONUL 45 Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, să se afurisească numai; Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească. [Apostol 65; Sobor 3; 2, 4; Laodic. 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timotei 9]
TÂLCUIRE…Iar de au iertat ereticilor acestora să lucreze vreo slujire, ca clericii, să se caterisească. Fiindcă oricare cleric va şi liturghisi (împreună liturghisi) cu cel caterisit (precum unii ca aceştia sunt şi ereticii, după Canonul 2 şi 4 al Soborului 3) împreună se cateriseşte şi el, după al 11-lea al Apostolilor. Că se cuvine pe eretici să-i urâm şi să ne întoarcem feţele despre ei, dar nu cândva şi să ne rugăm împreună cu ei, sau să iertăm lor a lucra vreo slujire Bisericească, ori ca nişte clerici, ori ca nişte ierei.
●CANONUL 46
Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul? [Apost. 47, 68; Sobor 2. 7; Sobor 6, 95; Cartag. 1; Vasilie 1, 20, 47, 2, Cartag. 6, 15]
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-85/
●CANONUL 33 LAODICEEA pag. 434
Nu se cuvine cu ereticii, sau cu schismaticii a se ruga împreună.
TÂLCUIRE
Rânduieşte Canonul acesta să nu ne rugăm împreună nici cu ereticii, adică cu cei ce greşesc în credință, nici cu schismaticii, adică cei ce după credință sunt ortodocşi, dar de soborniceasca Biserică despărțiți pentru oarecare predanii şi obişnuiri care se pot vindeca, după Canonul 1 al Marelui Vasilie. Vezi şi pe cel 45 Apostolesc.
>https://ayeaye20.wordpress.com/2018/03/27/papistasii-sfantul-paisie-si-tatal-nostru/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2022/05/28/vaticanistii-nu-sunt-romano-catolici/
CANONUL 32, (Binecuvântările ereticilor) pag. 434 Pidalion 1844 2007, 2013
Nu se cuvine a lua binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt necuvântări, decât binecuvântări. [Apost. 45]
●CANONUL 71
Dacă vreun creştin ar aduce untdelemn la altarul păgânilor, sau în Sinagoga Iudeilor, în sărbătorile lor, sau lumânări ar aprinde, să se afurisească.
[Apost.7, 65, 70; Sobor 6, 11; Ant. 1; Laod. 29, 37, 38; Cart. 59, 82, 123]
TÂLCUIRE
Că din aceasta ce face se arată, că cugetă de adevărate mincinoasele slujbele acelora, şi tainele lor cele spurcate.
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-123/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-124/
_____
Anathema R.O.C.O.R. 1983 impotriva Ereziei Ecumenismului si Ecumenistilor si a celor ce constient au COMUNIUNE cu ei(cu ecumenistii)
Avva Iacov, monofizitii egypteni, o singura fire[erezia monofizita], doua firi…o fata=un ipostas[invatatura orthodoxa], nu in doua fete[erezie nestoriana 2 ipostasuri],rugaciune… post…patruzeci de zile
PATERIC EGYPTEAN, edit. Sophia, 2011
Pag. 275-276
PATERICUL ALFABETIC
ÎNCEPUTUL SLOVELI F (Φ)
138. PENTRU AVVA FOCA
Avva Foca pare a fi unul din ucenicii Bătrînilor generației a treia de monahi, mutat din Egypt în Palestina după anul 457²⁵²
1. Zicea Avva Foca al chinoviei lui Avva Theognie celui dintîi²⁵³, Ierusalimneanul: Șezînd eu în Schit, a venit un avvă, Iacov, mai tînăr, la Chilii,
avînd şi părinte, pe cel trupesc totdeodată și duhovnicesc. Dar au Chiliile două biserici, una a ortodocșilor, unde se și împărtășea, şi una a dezbinaţilor. Deci fiindcă Avva Iacov avea darul smeritei cugetări, era iubit de toți, şi de cei bisericești ²⁵⁴, și de cei dezbinaţi²⁵⁵. Pentru aceea îi ziceau lui Ortodocşii: Vezi, Avvo Iacove, să nu te amăgească cei dezbinaţi și să te tragă la împărtășirea lor. Asemenea încă şi dezbinaţii îi ziceau: Să ştii, Avvo Iacove, că cu cei ce cred două firi împărtășindu-te, îţi pierzi sufletul tău; căci sînt nestorieni şi asupresc adevărul. lar Avva Iacov, fără de răutate fiind și strîmtorîndu-se de cele zise lui dinspre amîndouă părţile, și nedumerindu-se, a venit la a se ruga lui Dumnezeu. Deci dar s-a ascuns pe sine în chilie care era afară de lavră, la loc liniștit, îmbrăcîndu-se cu hainele cele de îngropare ale lui ca și cum vrea să moară. Că au obicei Părinţii egypteni să păstreze pînă la moarte levitonul şi cuculionul cu care iau sfîntul chip, şi
cu dînsele să se îngroape, îmbrăcîndu-le numai Duminica la Sfînta Împărtășire și îndată strîngindu-le. Mergînd, dar, la chilia aceea, rugîndu-se lui Dumnezeu și slăbind de post, a căzut la pămînt și a rămas zăcînd. Şi multe zicea că a pătimit în zilele acelea de la draci, mai vîrtos cu mintea. Iar după ce au trecut patruzeci de zile, vede un copil că a intrat la dinsul vesel și îi zice lui: Avvo Iacove, ce faci aici? Şi îndată luminîndu-se și luînd putere
din vederea lui, i-a zis: Stăpîne, Tu cunoşti ce am. Aceia îmi zic: Nu lăsa Biserica. Şi ceilalți îmi zic: Te înşală cei ce cred două firi. Şi eu, nedumerindu-mă şi neștiind ce voi face, am venit la lucrul acesta. Îi răspunde lui Domnul: Unde eşti, bine eşti. Şi îndată cu cuvîntul s-a aflat înaintea uşilor Sfintei biserici a Ortodocşilor celor soborniceşti.²⁵⁶
________
²⁵² Acesta e anul cel mai probabil în care monofiziții egypteni și-au vădit încăpăţînarea şi incapacitatea de a primi credinţa Bisericii Soborniceşti, în comunităţile monahale care cuprindeau și ortodocși, și monofiziţi, fiind construite biserici pentru fiecare comunitate În
parte (n.ed.).
²⁵³ Acest Cuvios Theognie şi-a zidit chinovia pe Muntele Măslinilor, lîngă Ierusalim, pe la anul 454 d.Hr, Vezi și Postfaţa, p, 521 (n.ed.).
²⁵⁴ Ortodocșii (n.ed.).
²⁵⁵ Monofiziţii – cei ce nu au primit Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calhidon (n.ed.).
²⁵⁶ La Sfîntul Sinod al IV-lea a toată lumea de la Calhidon, la anul 451, cei 630 de Sfinți Părinţi (cel mai mare număr de episcopi între toate Sinoadele Ecumenice) au hotărît că Iisus Hristos este „Unul și Acestași Hristos Fiu Domn Unul-născut, în două firi fără amestecare, fără schimbare, fără împărțire, fără despărțire cunoscîndu-Se, nicăieri deosebirea firilor stricîndu-se din pricina unirii, ci mai vîrtos păzindu-se însușirea amîndorura firilor, şi într-o faţă și într-un ipostas aflîndu-Se, nu în două fețe împărțindu-Se sau despărțindu-Se, ci Unul şi Acestași Fiu Unul-născut Dumnezeu-Cuvîntul Domnul Iisus Hristos” Cu toate acestea, foarte mulți dintre monahii acelei vremi din Egypt, Syria şi Palestina nu au primit învățătura Ortodoxă, ci credeau strîmb că Hristos a avut o singură fire. A urmat o lungă perioadă de mai mult de 200 de ani de dezbinare, certuri şi încercări (curmată numai de cucerirea islamică), mai ales pentru faptul că unii din împărați au fost monofiziţi, sau au căutat formule de unire care au tulburat și Biserica, și pe cei dezbinați. Avva Iacov a fost dintre aceia care s-au nevoit să primească de la Dumnezeu descoperire despre adevărul credinței. Mulţi alții au făcut la fel, o parte din mărturiile lor putînd fi aflate în Limonariu (n.ed.).
=======
ziua Pastilor Invierii lui Hristos…Insusi Domnul Dumnezeu sa-i aprinda lui acea candela cu dumnezeiescul foc
PATERIC EGYPTEAN, edit. Sophia, 2011
PATERICUL TEMATIC VI. PENTRU RĂZBOIUL CURVIEI
Pag. 332-335
13. Era un călugăr sihastru care trăia într-un munte în pustie, aproape
de părţile Antinoei. Și era cucernic și foarte silitor şi nevoitor pentru mîntuirea sa, şi mulți părinți se foloseau de viața și cuvintele lui. A cărui fericită viaţă zavistuind-o zavistnicul bunătăților, diavolul, i-a pus în gîndul lui aceasta, în chip de smerenie, că nu este vrednic să se ostenească frații pentru dînsul să-i slujească lui (fiindcă veneau frații la dînsul pentru învățătură și folosul sufletesc, și luîndu-i lucrul mîinilor lui, mergeau la tîrg şi îl vindeau, și alte slujbe cu mare evlavie îi făceau lui). Deci s-a socotit că nu este vrednic ca să-i slujească lui fraţii, ci s-ar cădea mai vîrtos, pentru smerenie, să slujească el fraților, și măcar slujba sa să şi-o facă el însuși, să meargă el însuși la tîrg să-şi vîndă lucrul mîinilor lui, și cumpărîndu-și cele ce îi trebuiesc, să se întoarcă iarăși în pustie, la locul și chilia sa, şi pe nimeni alții să nu-i mai îngreuieze cu slujba lui. Acestea îl sfătuia pe el vrăjmașul diavol, zavistuindu-i lui viața cea liniștită și folosul celor mulți ce veneau la dînsul de se foloseau, că pretutindenea se sileşte şi se nevoiește vrăjmașul ca să prindă pe cineva în cursele sale şi să împiedice pe cei ce se nevoiesc întru Domnul. Iar el nepricepînd și necunoscînd meșteșugul și vicleșugul vrăjmașului, s-a supus ca unui sfat bun și folositor acelui gînd, ca să facă așa. Şi a ieşit din chilia sa şi s-a pogorît din munte, şi a plecat la tîrg ca să-și vîndă lucrul mîinilor sale. Și cel ce mai-nainte era slăvit și minunat, și de mulți cunoscut pentru viața lui cea mult îmbunătățită, mai pe urmă a fost batjocorit de vrăjmașul, şi pentru nesocotința lui s-a poticnit, o, vai!, că vorbind cu o femeie oarecare, a căzut cu dînsa în spurcata curvie.
Şi atunci a cunoscut și a priceput că acel gînd și sfat a fost al diavolului, căruia s-a supus şi s-a înşelat, și s-a bucurat vrăjmașul de căderea lui. Și voia să se arunce pe sine întru deznădăjduire, zicînd întru sine: O, vai mie! Ce am făcut? Că pe Duhul lui Dumnezeu L-am scîrbit, şi pe sfinții îngeri, și am smintit pe sfinții părinţi, care mulți trăind prin mijlocul tîrgurilor, au biruit pe diavolul, iar eu nici unuia dintre aceia nu m-am asemănat! Și așa, de multă scîrbă şi supărare ce era cuprins, nu știa ce se va face. Şi de împuținarea sufletului, nu gîndea că este pocăință și primire celor ce se întorc cu adevărată pocăință către Dumnezeu, și acelora li se trimite iarăși Darul lui Dumnezeu. Ci de multă scîrba inimii sale îl îndemna diavolul în gîndul lui ca să se arunce pe sine și să sară într-o apă mare ce trecea pe acolo,
ca să se înnece, fiind deznădăjduit de mîntuirea lui, pentru mai mare bucurie a diavolului.
Și de multa durere a sufletului său, i-a slăbit trupul lui. Şi de nu i-ar fi ajutat lui Domnul Dumnezeu cu mila Sa ca să nu moară cu o moarte ca aceea, rea şi vremelnică și veşnică, în iad s-ar fi sălășluit sufletul lui. Iar cu încetul venindu-și în fire, a gîndit întru sine ca să adauge osteneală către osteneală şi nevoinţă către nevoinţă, şi rugîndu-se cu lacrimi și cu tînguire lui Dumnezeu, s-a întors în munte, la chilia sa, şi închizîndu-se în chilia sa, şedea fără de ieşire, rugîndu-se lui Dumnezeu cu lacrimi şi cu post şi cu multă priveghere și cu umilință, pururea plîngîndu-și căderea sa. Şi citind învățătura Sfintelor Scripturi, foarte şi-a topit şi şi-a uscat trupul lui, rugîndu-se și cerînd de la Dumnezeu semn de înştiinţare cu încredințare pentru iertarea sa.
Iar fraţii veneau de multe ori la dînsul ca şi mai-nainte, pentru folosul
sufletesc, și băteau în ușa lui după obicei, dar el grăia către dînşii din lăuntrul chiliei, zicînd: Iertaţi-mă, părinților şi fraţilor, şi nu mă supăraţi,
de vreme ce m-am făgăduit cu toată inima mea și am dat cuvînt Domnului Dumnezeului meu ca să mă pocăiesc într-acest an, și nu voi deschide ușa nimănui din cei ce vor veni la mine. Ci vă rog, părinţilor și fraţilor, să rugați pe Dumnezeu pentru mine, păcărosul! Însă nu îndrăznea să spună cuiva căderea sa, ca nu cumva, auzind fraţii, să se îngrețoşeze şi să se smintească. Şi așa a petrecut tot acel an, postind și căindu-se din tot sufletul. Și a venit ziua Paştilor Învierii lui Hristos, şi a găsit o candelă şi a pus într-însa untdelemn. Apoi a început cu osîrdie a ruga pe Dumnezeu să-l ierte de acea greșeală și cădere a lui. Și de-Și va face milă să-l ierte, să-i arate semn lui: Însuşi Domnul Dumnezeu să-i aprindă lui acea candelă cu dumnezeiescul foc, și așa își va cunoaște iertarea sa. Și a pus candela înaintea icoanei, neaprinsă, și a îngenuncheat şi a pus capul și fața sa la pămînt și a început a se ruga, zicînd așa: Dumnezeule îndurate și mult-milostive, Care nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să-și vie întru cunoștința sa cea adevărată, către Tine am alergat, Mîntuitorul lumii: mîntuieşte-mă și pe mine, care Te-am mîniat pe Tine cu mulțimea fărădelegilor mele, și nu mă da pe mine pînă în sfârşit bucurie diavolului. Că iată, ascultînd eu sfatul vicleanului, m-am depărtat de la Tine şi m-am omorît cu faptele mele cele rele. Ci Tu, Stăpîne, n-ai venit să chemi pe cei drepți, ci pe cei păcătoşi la pocăință, și Tu înveţi ca să miluim pe aproapele nostru. Miluieşte-mă și pe mine, ticălosul! Milostiveşte-Te spre smerenia mea, că eşti bun și milostiv spre zidirea Ta, şi Ție toate Ți se pot! Că iată, s-a apropiat de iad sufletul meu; fă-Ţi și cu mine mila Ta, că făptura Ta sînt! Tu în ziua cea de pe urmă a înfricoşatei Judecăți, trupurile cele risipite şi putrezite vei să le înviezi; ridică-mă şi pe mine, care zac jos în păcate. Auzi-mă pe mine, Doamne Dumnezeul meu, că a slăbit sufletul meu și mi s-a topit trupul meu pe care l-am spurcat, şi de aici nu mai pot să trăiesc, fiind cuprins de frica Ta, pentru că n-am nici un semn de înştiinţare pentru iertarea păcatelor mele. Ci mă rog părinteștii bunătăţii Tale, înviază-mă pe mine, risipitul, şi mă curățeşte pe mine, spurcatul, şi poruncește să se aprindă candela aceasta cu focul Tău cel din cer, ca să văd și spre mine, nevrednicul, mila Ta, şi să-mi cunosc iertarea mea, ca să iau îndrăzneală pentru iertarea păcatelor mele, şi să trăiesc de acum înainte viața mea păzind sfintele Tale porunci, şi întru frica Ta cu toată inima mea să slujesc Ţie întru toate zilele vieţii mele. Aşa rugîndu-se cu multă umilință și lacrimi, a săvîrşit rugăciunea. Și după ce a săvîrșit rugăciunea, şi-a ridicat capul de la pămînt şi a căutat să vadă: Oare aprinsu-s-a candela? Iar dacă a văzut că este întuneric și nu i
s-a aprins candela, iar a pus capul la pămînt, rugîndu-se și zicînd așa: Ştiu,
Doamne, şi văd că am fost biruit, şi n-am căutat cu ochii mei, și rău înaintea Ta am făcut, și în loc să fiu încununat, am voit pentru spurcata dulceaţă a poftei trupești să merg în muncile cele veşnice. Ci nu mă lepăda pe mine, Doamne Dumnezeul meu, ci mă iartă și mă miluieşte după mare mila Ta! Iată, iar îmi mărturisesc toată ruşinea mea înaintea iubirii Tale de oameni, și înaintea Sfinţilor Tăi Îngeri și a tuturor Sfinților. Şi de nu s-ar face sminteală, aș mărturisi și înaintea tuturor oamenilor spurcata fapta mea cea de rușine. Pentru aceea, Te rog pe Tine, Dumnezeul meu, milostivește-Te spre mine și mă miluiește, și mă învață să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Și după aceasta, iar a mai ridicat capul de la pămînt ca să vadă: oare nu i s-a aprins candela?, şi a văzut că nu s-a aprins. Și iar a pus capul şi faţa sa la pămînt, şi a început cu mai mare umilinţă a se ruga cu plîngere mare, cu tînguire și cu strigare şi cu suspinare dintru adîncul inimii sale. Și lacrimi ca niște izvoare slobozea din ochii lui.
Și aşa, cu mare umilință și cu multă osîrdie, de trei ori rugîndu-se, l-a
ascultat şi l-a miluit pe el Dumnezeu. Căci sculîndu-se și ridicîndu-și capul de la pămînt, a văzut candela aprinsă şi arzând cu multă strălucire de
lumină. Și s-a bucurat foarte, și s-a întărit cu nădejdea întru bucuria inimii
sale. Și se minuna de mila și de darul lui Dumnezeu, că l-a înștiințat pe el şi l-a încredințat de iertarea lui, și nu i-a trecut cu vederea rugăciunea lui.
Și cu mare bucurie a ridicat mîinile sale, mulțumind lui Dumnezeu și zicînd așa: Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne Dumnezeul meu, că eu, spurcat și nevrednic fiind, m-ai miluit cu acest mare şi minunat și nou semn! Căci
cu milostivirea Ta miluiești făptura Ta. Și aşa, mărturisindu-se el și mulțumind lui Dumnezeu, s-a luminat de ziuă; și bucurându-se şi veselindu-se
întru Domnul, a uitat de mîncarea trupească. Și atunci și-a descuiat ușa
chiliei lui. Iar acel foc din candela aceea foarte l-a păzit în toată viaţa sa, pururea turnîndu-i untdelemn, ca nu cumva să se stingă. Şi de atunci iar s-a sălășluit în dînsul Darul Sfîntului Duh. Și s-a făcut slăvit de toţi, şi renumit și îmbunătăţit cu viața sa, smerit și blînd întru mărturisire și întru frica lui Dumnezeu. Și cînd i s-a apropiat lui vremea sfirşitului şi a ieșirii sale din trup, i s-a înștiințat lui cu cîteva zile mai-nainte ziua morții sale. Și așa, cu pace răposînd, a mers la veșnica odihnă.
Ecumenistul Eretic Nestorian Mar Mari Emmanuel zice ca Fecioara Maria NU ESTE Maica Domnului/Maica Lui Dumnezau/Nascatoare de Dumnezau 26 decembrie 2022
So the Great Dragon was cast out, that Serpent of old. Oh my goodness! so he’s called the dragon, he’s called The Serpent and we’ll see it’s called The Devil and Satan oh, he’s got plenty of titles one more beautiful and filthiness than the next. The old serpent, where do we see the old serpent my beloveds, the old serpent oh, we see that in Genesis 3, 15. The seed of the women will crush the head of the serpent, you will bruise his heel but he will crush your head. The seed of the women. This, verse can only apply to Jesus Christ of Nazareth period, all glory to His holy name,
because Jesus Christ is the only human being that is born of a woman nor of a man, he does not have an Earthly father, his father is in heaven. Is the only one, that is born of a woman. Every human being, every human being is born of an Earthly father and an Earthly mother, Genesis 3, 15 the seed of the woman will crush the head of the serpent.
And that’s why he called her women because, since it’s to do with his blood, and his blood is for the Forgiveness of sins well, the only one who can forgive sins is God, since God only can forgive sins therefore God cannot have a mother. Because he’s the creator of Mary,
if Mary is the mother of God then she came before him, she gave birth to him. He was revealing his divinity, as the Divine he cannot have a mother. He’s the creator of Mary, that’s why he called her woman, because he showed his divinity, and also fulfilled Genesis 3, 15 the seed of the women will crush the head of the serpent. We need to study the Holy Bible, thoroughly my beloveds.
=====
Așa că Marele Dragon a fost alungat, acel Șarpe cel vechi. Oh, Doamne! Deci se numește dragonul, se numește șarpele și vom vedea că se numește Diavolul și Satana oh, are o mulțime de titluri unul mai frumos și mai murdar decât altul. Şarpele bătrân, unde vedem şarpele vechi iubiţii mei, şarpele vechi o, vedem că în Geneza 3, 15. Sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui, tu îi vei înţepa călcâiul dar el va zdrobi capul tău. Sămânța femeii. Acest, verset se poate aplica numai pentru Iisus Hristos din Nazaret punct, toată slava Numelui Său sfânt,
pentru că Iisus Hristos este singura ființă umană care se naște dintr-o femeie și nici un bărbat, nu are un tată pământesc, tatăl său este în ceruri. Este singurul, care este născut dintr-o femeie. Fiecare ființă umană, fiecare ființă umană se naște dintr-un tată pământesc și o mamă pământească, Geneza 3, 15 sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui.
Și de aceea el a numit-o femeie pentru că, din moment ce are de-a face cu sângele lui, iar sângele lui este pentru iertarea păcatelor, ei bine, singurul care poate ierta păcatele este Dumnezeu, pentru că numai Dumnezeu poate ierta păcatele de aceea Dumnezeu nu poate avea o mamă. Pentru că el este creatorul Mariei,
dacă Maria este mama lui Dumnezeu, atunci ea a venit înaintea lui, ea l-a născut. El își dezvăluia divinitatea, ca Divinitate nu poate avea o mamă. El este creatorul Mariei, de aceea el a numit-o femeie, pentru că și-a arătat divinitatea și, de asemenea, a împlinit Geneza 3, 15 sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui. Trebuie să studiem cu atenție Sfânta Biblie, iubiţii mei.
___
SFÂNTUL IOANN DAMASKIN
DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINŢE, edit. Predania 2011
Pag. 127-130
CAP 12
Cum că Născătoare de Dumnezeu iaste Sfânta Fecioară. Împrotiva Nestorianilor.
Iară pre Sfânta Fecioară chiar şi cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu o propoveduim.²(Grig. Naz., Epistola 1 cătră Klid.)
Că precum Dumnezeu adevărat iaste
cel ce s’au născut dintr’însa, aşa Născătoare de Dumnezeu adevărată iaste ceaia ce pre Dumnezeu cel adevărat dintr’însa întrupat l-au născut. (Sfânta Fecioară chiar şi cu adevărat iaste Născătoare de Dumnezeu.) (1) Iară Dumnezeu zicem cum că s’au născut dintr’însa nu ca cum Dumnezeirea Cuvântului au luat dintr’însa început de a fi, ci fiindcă Dumnezeu Cuvântul, cel ce mai nainte de veaci fără de ani din Tatăl s’au născut, şi fără de început şi pururea-veacinic împreună cu Tatăl şi cu Duhul iaste, în zilele
ceale mai de pre urmă pentru mântuirea noastră în pântecele eiĭ
s’au sălăşluit, şi dintr’însa fără de prefacere s’au întrupat şi s’au
născut. (Împrotiva lui Valentin şi a altora, cum că din Mariia au răsărit trupul lui Hristos.) Că nu om prost au născut Sfânta Fecioară, ci Dumnezeu
adevărat; nu gol, ci întrupat; nu din Ceriu el trupul pogorându-l,
şi ca printr’un solín printr’însa trecând, ci dintr’însa trup deofiinţă cu noi luând, şi întru sine a avea starea făcându-l. ¹(Grig. Naz., la acelaşi loc.)
Că de s’ar fi adus trupul din Ceriu, şi nu s’ar fi luat din firea noastră, ce ar fi fost trebuinţă de înomenire? Pentru că înomenirea lui Dumnezeu Cuvântului pentru aceasta s’au făcut, ca însăşi firea ceaia ce au greşit, şi au căzut, şi s’au stricat, să biruiască pre tiranul cel ce o au amăgit, şi aşa de stricăciune să se izbăvească,²(Mai nainte, Cap 18.)
precum zice Dumnezeescul Apostol: „Fiindcă prin om moartea, şi prin
om înviiarea morţilor”³(1 Cor. 15: 21.). Deaca cea dintâi adevărată, [atunci] şi
cea de-a doao.⁴(Grig. Naz., la acelaşi loc.) Iară de şi zice: „Adam cel dintâi din pământ, pământesc, iară Adam cel de-al doilea, Domnul din Ceriu”⁵(1 Cor. 15: 47.), nu zice cum că trupul din Ceriu, ci arată cum că nu iaste numai om prost. Pentru că iată că şi Adam pre el l-au numit, şi Domn, însemnând pre
amândoao. Pentru că Adam să tâlcuiaşte „făcut din pământ”; iară
„făcut din pământ” arătat iaste cum că iaste firea omului, ceaia ce s’au zidit din pământ. Iară numele „Domn” iaste arătătoriu al fiinţii céiĭ Dumnezeeşti.
Şi iarăşi zice Apostolul: „Au trimis Dumnezeu pre cel Unul-născut Fiiul său, făcut din muiare”⁶(Gal. 4: 4.). Nu au zis „prin muiare”, ci „din muiare”. Deci au însemnat Dumnezeescul Apostol cum că el însuşi iaste cel Unul-născut Fiiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, carele din Fecioara s’au făcut om, şi el însuş iaste cel ce din Fecioara s’au născut, carele iaste Fiiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu. Dară s’au născut trupeaşte, ca cela ce s’au făcut om, nu în om mai nainte zidit lăcuind, ca în proroc, ci el fiinţeaşte şi după adevăr făcându-să om, adecă întru al său ipostas trup însufleţit cu suflet cuvântătoriu şi înţălegătoriu făcându-l a avea starea, şi el făcându-să lui ipostas. Că aceasta însemnează „făcut din muiare”. Căci
cum Cuvântul lui Dumnezeu acesta s’ar fi făcut supt leage, de nu s’ar fi făcut om deofiinţă cu noi?
Pentru aceaia cu dreptate şi cu adevărat Născătoare de Dumnezeu pre Sfânta Mariia o numim. (Numirea aceasta, Născătoare de Dumnezeu, toată taina vesteaşte.) Că numele acesta pre toată taina Întrupării o încheae. Că deacă Născătoare de Dumnezeu
iaste ceaia ce au născut, cu adevărat Dumnezeu iaste cela ce dintr’însa s’au născut, cu adevărat şi om. Căci cum din muiare s’ar fi născut Dumnezeu, cel ce are estimea mai nainte de veaci, de nu s’ar fi făcut om? Pentru că cela ce iaste Fiiu al omului,
arătat iaste cum că iaste om. Iară deacă acesta ce s’au născut din muiare Dumnezeu iaste, arătat că unul iaste cel ce din Dumnezeu-Tatăl s’au născut după fiinţa cea Dumnezeiască şi fără de început, şi în anii cei mai de pre urmă din Fecioara au eşit după fiinţa ceaia ce are început şi iaste supt vreame, adecă cea omenească.
Iară aceasta un ipostas, şi doao firi, şi doao naşteri însemnează ale Domnului nostru Iisus Hristos.
Iară „născătoare de Hristos” nicidecum nu zicem pre Sfânta
Fecioară,¹ (Kirill, Epist. cătră Mon.) pentru că spre lepădarea cuvântului acestuia, „Născătoare de Dumnezeu”, spurcatul, şi pângăritul, şi cu socotealele iudeu Nestorie, vasul necinstirii, şi spre necinstea ceiia ce una cu adevărat iaste cinstită mai presus decât toată zidirea, Născătoarei de Dumnezeu (măcar de ar crăpa el, împreună cu tatăl lui, Satana), pre această numire o au aflat ca pre o surpătoare.(Născătoare de Hristos a să zice Sfânta Fecioară nu priimesc Părinţii.) Pentru că Hristos²(Adecă Uns.) era şi Davíd Împăratul, şi Aaron Arhiereul. Că aceastea sânt ceale ce să ungea, Împărăţiia şi Preoţiia. Şi tot omul cel purtătoriu de Dumnezeu poate să se zică Hristos, dară nu Dumnezeu
cu firea, precum şi urgisitul de Dumnezeu Nestorie s’au semeţit a
zice pre cel născut din Fecioara purtătoriu de Dumnezeu. Dară
noao să nu ne fie să-l zicem sau să-l socotim pre El purtătoriu de
Dumnezeu, ci Dumnezeu întrupat.³(Kirill, Împrotiva lui Nest., Cartea 1.) Că însuşi Cuvântul trup s’au
făcut, născându-să din Fecioară, şi eşind Dumnezeu cu trupul cel luat, carele acum şi acela să îndumnezeisă de dânsul, îndată ce s’au adus întru fiinţă, întrucât împreună s’au făcut aceaste trei: luarea, starea, îndumnezeirea aceluia despre Cuvântul. Şi aşa să înţăleage şi să zice „Născătoare de Dumnezeu” Sfânta Fecioară, nu numai pentru firea Cuvântului, ci şi pentru îndumnezeirea omenirii, a cărora împreună cu minune s’au lucrat şi zămislirea, şi starea (2): zămislirea adecă a Cuvântului, iară a trupului starea cea întru însuşi Cuvântul; însăşi Maica lui Dumnezeu mai presus
de fire dând Făcătoriului a să face, şi Dumnezeului şi Ziditoriului
a toate a să înomenì, carele au îndumnezeit ce au luat, păzind
unirea pre ceale unite întru acest feliu precum s’au şi unit: nu numai ce iaste Dumnezeesc zic, ci şi ce iaste omenesc a lui Hristos, care iaste mai presus de noi, şi ca noi. Că nici fiind mai nainte ca noi, mai pre urmă s’au făcut mai presus de noi; ci pururea din cea dintâi stare amândoao aceastea au fost, fiindcă din zămislirea cea îndată au avut starea întru însuşi Cuvântul.(Firea omenească s’au unit cu Cuvântul din însăş zămislirea.) (3) Deci ce au luat, omenesc iaste după firea sa, iară a lui Dumnezeu şi
Dumnezeesc, mai presus de fire. Încă şi însuşirile trupului celui însufleţit le-au avut. Că le-au priimit pre iale Cuvântul cu cuvânt de iconomie, care după rânduiala mişcării céiĭ fireşti cu adevărat fireaşte să făcea.
_____
Pag. 258-259
CAP. 12
(1) Păgânul Nestorie zicea cum că pururea-Fecioara Mariia au născut om gol, şi pre Hristos îl socotiia om prost. Pentru aceasta sfântul arată că Preasfânta Fecioară, ca ceaia ce au născut pre Cuvântul cu trup, iaste Născătoare de Dumnezeu şi Maică a lui Dumnezeu chiar şi cu adevărat, iară nu după asemănare, precum, întinzind Domnul mâna sa cătră ucenici, zicea: „Iată muma mea, şi fraţii miei; că cela ce face voia Tatălui mieu celui din Ceriuri, acesta iaste fratele mieu şi muma mea”¹(Mt. 12: 49-50.).
(2) Împreună întru aceaiaşi dată s’au făcut şi zămislirea Cuvântului, şi starea trupului întru însuşi Cuvântul. Că întru acest chip s’au făcut, precum lumina luminează pre ceale ce să luminează. (Coressie)
(3) Că nu au fost mai nainte trupul Domnului în mitra Fecioarei întru al său ipostas, şi pre urmă au întrat în El Dumnezeu, precum în Sfinţii Proroci prin daru, ci întru aceaiaşi clipeală a vremii s’au făcut zămislirea şi întruparea Cuvântului, luând el întru ipostasul său pre firea omenească.
Tragerea la sorti in Scriptura
●Numerile 26, 52-56
Pag. 116
Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:
„Acestora să va împărţi pămîntul, să-l moştenească, după numărul numelor. Celor mai mulţi le vei mulți moştenirea, şi celor mai puţini le vei împuţina moştenirea lor; fieştecăruia, după cum s-au socotit, li să va da moştenirea lor. Pren sorți să va împărți pămîntul cu numele, după feliurile moşiilor lor vor moşteni. Den sorţi vei împărți moştenirea lor, în mijloc a mulţi şi a puţini“.
__
●●Numerile 33, 50-54
Pag. 122
Şi grăi Domnul cătră Moisi la apusul
Moav, lîngă Iordan, de spre Ieriho, zicîndu: „Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră dînşii: “Voi treaceţi Iordanul, la pămîntul Hanaan, Şi veţi piarde pre toţi cei ce lăcuiescu pămîntul înaintea feaţii voastre şi veți rădica seamnele lor, şi toate chipurile ceale vărsate ale lor le veţi piarde, şi toţi stîlpii lor scoate-i-veţi. Şi veți piarde pre toţi cei ce lăcuiescu pămîntul, şi lăcuiţ întru dînsul, că voao v-am dat pămîntul lor, cu sorțu. Şi veţi moşteni pămîntul lor, însorţit, după fealiurile voastre.
====
●Iisus Navi 14, 1-5
Pag. 163
Și aceştea-s ceia ce au moştenit de tot
den fiii lui Israil în pămîntul lui Hanaan, cărora le-au moştenit lor Eleazar preotul şi Iisus al lui Navi şi boiarii neamurilor fealiurilor fiilor lui Israil. După sorţi s-au moştenit, în ce chip au poruncit Domnul în mîna lui Iisus la ceale noao fealiuri şi la jumătate de fealiu, Pentru că au dat Moisi moştenirea la ceale doao fealiuri şi jumătate de fealiul lui Manasi,
decindea de Iordan, şi leviților n-au dat sorţu între ei; Căce era fiii lui Iosif doao fealiuri, Manasi şi Efraim, şi nu s-au dat parte în pămîntul leviţilor, fără numai cetăţi a lăcuirea, şi ceale osebite lor dobitoacelor lor, şi dobitoacele lor. În ce chip au poruncit Domnul lui Moisi, aşa au făcut fiii lui Israil şi au împărțit pămîntul.
●●Iisus Navi 18, 6-11
Pag. 166
„Iară voi împărțiț pămîntul şapte părţi şi aduceţ aicea cătră mine şi voiu scoate voao sorţu aicea înaintea Domnului Dumnezeului nostru. Pentru că
nu iaste parte fiilor lui Levi întru voi, căci preoţia Domnului – partea lor, şi Gaadu şi Ruvin şi jumătate de feliul lui Manasi au luat moştenirea lor decindea de Iordan la răsărit, carea le-au dat lor Moisi, sluga Domnului“. Şi sculîndu-să oamenii,au mersu, şi au poruncit lisus oamenilor celora ce mergea să umble pămîntul,zicîndu: „Treaceţ şi umblaţ pămîntul şi călcaţ pe el şi veniț aicea cătră mine, şi voiu scoate voao aicea sorţu înaintea Domnului,la Silo“. Şi au mersu oamenii şi au trecut pre pămînt, şi au călcat pămîntul şi au văzut pre el, şi au scris pre el după cetăţile lui şapte părţi într-o carte şi au adus cătră lisus la tabără la Silo. Şi le-au pus lor Iisus sorțu la Silo înaintea Domnului şi au împărțit acolo Iisus pămîntul fiilor lui Israil după împărţealele lor. Şi ieşi sorțul fealiului fiilor lui Veniamin întiiu, după noroadele lor, şi au ieşit hotarăle moşiii lor întru mijlocul fiilor Iudei şi în mijlocul fiilor lui Iosif.
●Pildele lui Solomon 18, 18 pag. 438
Pricele le potoleaște sorţul, și întru domni hotăraște.
●Iona 1, 7-9
Pag. 595
Şi zise fieştecare cătră aproapele său : „Veniţ să punem sorţi şi să cunoaștem pentru care lucru răutatea aceasta iaste pre noi!“ Şi puseră sorţi, şi căzu sorţul pre Iona. Şi ziseră cătră el: ,,Spune-ne dară noao pentru care lucru e răul acesta întru noi. Ce iaste lucrul tău? Şi de unde vii, și unde mergi, și den ce ţară şi den ce norod eşti tu?“ Şi zise cătră ei:,,Rob Domnului sînt eu, și în Domnul Dumnezăul ceriului eu crezu, Carele au făcut marea şi uscatul“.
●Faptul Apostolilor 1, 24-26
Pag. 832
Și, făcînd rugăciuni, ziseră: „Tu, Doamne, ştiutoare de inimile tuturor, arată dentru acești doi pre unul carele vei aleage Să ia sorţul slujbei aceștiia şi a trimiterii dentru carea au ieșit Iuda să meargă la locul lui“. Şi deaderă sorții lor și căzu sorțul pre Matthia şi împreună să rîndui cu cei 11 apostoli.
●Sv. Teofilact pag. 27, edit. Sophia 2007
Dar de ce fac alegerea cu sorţi? Pentru că nu se socoteau încă vrednici de a se înştiinţa prin vreun semn. Şi nici Duhul nu era venit peste dînşii.
Şi – dacă acolo unde nu a fost nici rugăciune, nici bărbaţi vrednici de credinţă – soarta a avut atîta putere la Iona, cînd sorţii s-au folosit din dreaptă socoteală, atunci cu mult mai vîrtos aici!1
1 Sorţii au arătat că pricina furtunii pe care o pătimeau toţi cei din corabie era vinovăţia lui Iona faţă de Dumnezeu (lona 1:7-9). (n. n.)
>https://ayeaye20.wordpress.com/2024/03/19/dat-la-sorti-fa-1-23-26/
ayeaye20 