SFÂNTUL PAISIE DE LA NEAMŢ
CUVINTE ŞI SCRISORI DUHOVNICEŞTI, edit. Doxologia 2010
pag. 201-205
Cap. 17
Şi sfinţilor li se întâmplă să se abată de la adevăr în scrierile lor şi pentru aceasta se cuvine a ne ţine de cugetarea Sfintei Soborniceştii şi Apostoliceştii Biserici, dar nu de unul sau doi, sau trei sfinţi ce s-au întărit în cugetare greşită, dezbinându-se de la înţelegerea şi socoteală ei
Se mărturiseşte în Sfânta Scriptură că numai Unul Dumnezeu este fără de păcat și fără de greşeală, omul însă, chiar și sfânt, se întâmplă uneori să se abată în scrierile sale de la adevăr, după cum i s-a întâmplat şi Sfântului Mucenic Dionisie arhiepiscopul Alexandriei, să greşească de la adevăr în scrierile sale, precum despre aceasta mărturiseşte Sfântul Vasile cel Mare, scriind în Epistola către Maxim Filozoful, pe care am și tradus-o din cartea grecească din cuvânt în cuvânt așa:
„Iară din [Scrierile] lui Dionisie, pe care să le căutați, au venit la noi foarte multe, dar nu sunt aicea acele cărți, de aceea nu ți le-am trimis. Am însă o anumită părere. Nu de toate ne uimim la acest bărbat, dar sunt încă unele, de care cu totul ne lepӑdăm. Despre această de acum dezvăluită necinste a lui Anomie zic, puțin de nu este acesta, din câte știm, primul ce a dat sămânța oamenilor. Iar vina este, mi se pare, nu răutatea înțelegerii, ci aceea că vrea mult să se împotrivească lui Savelie. Un obicei deci am eu a asemăna pe acesta sârguitorului grădinar, ce îndreaptă strâmbătura pomilor tineri, drept care prin acea peste măsură tragere împotrivă a celui ce a greşit potrivirii, întorcând în partea contrară odraslirea lor. Oarece asemenea și despre cele ce i s-au întâmplat acestui bărbat am aflat că, împotrivindu-se foarte necredinței acelui Livian, nu a înțeles singur pentru sine că a căzut din marea dragoste pentru dispută într-o rea potrivnicie. Pentru că lui îi era destul să arate că natura supunerii ierarhice dintre Tatăl şi Fiul nu este aceeaşi şi prin aceasta să aibă biruinţă asupra acelui hulitor. El însă, ca mult mai învederat și cu covârşire să biruie, stabileşte nu numai deosebirea dintre ipostasuri, dar și deosebirea firii lor, şi micşorarea puterii, şi schimbarea slavei. Astfel, prin aceasta i s-a întâmplat să schimbe un rău pe altul, dreptei învăţături a cuvântului încă să greşească. Pentru aceasta și prea felurit este în scrierile sale, uneori schimbând [cuvântul] unime, de dragul însemnării ipostasurilor, întrebuințând nepotrivit numai prima literă, «E» [de la slavonescul «Edinosusèie»], iar uneori, folosindu-le pentru acelea cu același nume, se schimbă şi cuvântul. La acestea şi de la [Sfântul] Duh a scos oarecare litere, nicidecum cuviincioase Duhului, despărțindu-L de la dumnezeirea de închinare şi de rând cu firile zidite și slujitoare numărându-L.”
Încă și a doua greşeală a aceluiaşi Sfânt Mucenic Dionisie, se află când a primit botezul oarecăror eretici pepuzini, precum acelaşi Sfânt Vasile cel Mare în prima pravilă a sa zice: „M-am minunat cum încă dreapta [judecată] Marele Dionisie a trecut-o [cu vederea], pentru că s-a osândit de a-i primi cu botezul cel de demult, și prin nimic nu s-au depărtat de credința lor. Drept aceea, dacă Marele Dionisie a și tăinuit aceasta, dar nouă nu ni se cuvine a păstra urmarea greşelilor. Pentru că această necuviinţă de la sine fățișă este şi tuturor știută, iar cu ea puțin ce [se poate schimba] cu vorba lungă a celui ce este părtaş”.
Acelaşi Sfânt Vasile și despre greşelile Sfântului Grigorie, episcopul Neocezareii, făcătorul de minuni, vorbeşte în Epistola sa către cei mai mari cuvântători din Neocezareea așa: „Iară pe urmă, pe elin sfătuindu-l i se părea că nu se cuvine să-l ispitească cu tot dinadinsul pentru graiuri [credință], ci, dacă se poate să slăbească pe alocuri obiceiul pentru noul venit, ca acela să nu se împotrivească către altele mai alese. Prin aceasta și mai multe glasuri ar fi câştigat dintre cei ce acum ereticilor dau cea mai mare tărie, precum zidirea și făptura şi altele asemenea”¹¹.
În cărțile Sfântului Grigorie de Nyssa, fratele de sânge al Sfântului Vasile cel Mare, sunt încă oarecare cuvinte, întru care se găsesc urmele rătăcirii lui Origen pe care Sfântul Maxim Mărturisitorul le-a acoperit, aducând preaînțeleaptă tâlcuire.
Despre Damas încă, arhiereul Romei, aşa zice marele Grigorie Teologul în a sa A doua epistolă către Clidonie, scriind: ,,Ce este de mirare dacă şi Cuvintele lui Vitalie noi le-am primit între cele de bună credință, aşa fiind povățuiți cu părerea, unele însă către cugetare scrise, bântuie cu furie, încât mi se pare că şi însuşi Damas mai târziu a înțeles și împreună auzind că cele spuse de el între primele se află, a făcut-o lepădată şi cărticica acelei credinţe, cu anatemizare să o răstoarne şi cu singura înşelarea de sine, de la care au pătimit, să nu se mândrească”.
Până aici [Cuvintele] Sfântului Grigorie Teologul.
Despre o discuţie a Sfântului Mucenic Metodie, episcopul Patarelor, preasfinţitul Fotie, patriarhul Constantinopolului, în Vivliothica sa, la pagina 511, spune: „A însemna se cuvine, precum că în acestea ce au suprascriere «sopirăestvo» [împreună ospătare] sau «o cistote» [pentru curățenie] prea multă stricare este, că vei găsi adăugiri deşarte arienești și ale altor oarecare rău vestiți izvoditori de basne”.
Acelaşi Preasfinţit Fotie Patriarhul, despre Sfântul Mucenic Pierie Prezviterul Alexandriei, în aceeaşi Vivliothică a sa, la fila 161, spune: „Ci dacă despre Tatăl, și Fiul dreptcredincioasă cinstire are, iară despre [Sfântul] Duh foarte greşit şi păgâneşte gândește, pentru că mai jos de slava Tatălui şi a Fiului crede a fi”.
La fel, precum citim în cărțile grecesti, s-a întâmplat și unora dintre Sfinții Părinți apuseni să greşească din adevăr și să scrie în lucrările lor că Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul. Mai vârtos însă decât toți aceasta i s-a întâmplat Sfântului Augustin, pe a cărui asemenea învăţătură tot apusul se întăreşte. Acesta, dar (după cum despre el în lucrarea sa Gheorghie Scholariul, în călugărie Ghenadie), primul patriarh după luarea Țarigradului, zice: „Puțin de nu în toate cuvintele sale, în multe feluri şi în multe chipuri învață, precum că Sfântul Duh de la Tatăl şi Fiul purcede”.
Iată dar, s-a arătat, precum că și unor asemenea mari sfinți li s-a întâmplat să greşească în scrierile lor de la adevăr și încă acea greşeală a fost şi împotriva dogmelor credinței ortodoxe. Dar de vreme ce sfinții au avut mare smerită cugetare și nu s-au nădăjduit în cugetul lor, lăsând toate scrierile sale spre judecata Soborniceştii Biserici, ale cărei hotărâri întru totul aveau să le urmeze și în viața lor nu s-a întâmplat să fie descoperiţi în greșelile lor de cineva, pentru că îndată singuri ar fi îndreptat greşeala lor, fără nici o împotrivire. Deci, la o asemenea smerită cugetare privind dumnezeiasca Biserică, nesocotind greşelile lor, pentru că cele întâmplate lor nu din împotrivire au fost, ci din neputinţa firii omeneşti, îi ține ca pe nişte foarte plăcuți lui Dumnezeu în mare cinste și onoare. Asemenea și tuturor creștinilor ortodocşi se cuvine a-i cinsti ca pe nişte mari sfinți, cugetării lor greşite nicidecum să nu urmeze, ci cugetării şi judecăţii Sfintei şi Soborniceştii Biserici întru toate să-i urmeze și să i se supună.
Deci, dacă mai sus zişilor atâtor de mari sfinți, mucenici, păstori şi dascăli ai Sfintei Biserici şi mari făcători de minuni li s-a întâmplat să greşească în scrierile lor de la adevăr, şi încă împotriva dogmelor credinței ortodoxe, ce va fi de mirare atunci, dacă şi părinții soborului de o sută de capete s-a întâmplat în mai mici [lucruri] să greşească de la adevăr și preasfinţitului patriarh al Moscovei, Iosif, greşelile lor cele potrivnice Soborniceştii Biserici, din greşeală în oarecare cărți a le da în tipar.
Ci precum şi în vremurile de demult creştinii ortodocşi nu urmau după greşelile scrise în învăţăturile Sfinților Părinți, dar urmau cugetării soborniceşti a toată Sfânta Biserică, petrecând în cea mai adâncă pace, așa se cuvine și în Rusia, după soborniceasca hotărâre a adevărului tuturor creştinilor ortodocşi, lepădându-se de greşelile, și scrise, şi tipărite în cărțile potrivnice Sfintei Biserici, întru totul, fără nici o îndoială, să urmeze cugetului și socotintei Sfintei Soborniceştii şi Apostoliceștii Biserici şi ca lumina ochilor să păzească pacea lui Hristos şi unirea cu toată Biserica și cu toți creştinii ortodocşi.
____
¹¹ Glosă marginală: „Până aici din [Scrierile] Sfântului Vasile cel Mare”.
ayeaye20 