ORTODOXIA
Anul II — Nr. 2-3 — APRILIE-SEPTEMBRIE 1951
Pag. 440
Dar papalitatea n’a reuşit să desfacă inima credincioșilor
catolici de Hristos. De aci marile contradicții şi tensiuni ce
există, în catolicism, între pietatea populară și teologia oficială,
între tendințele cu adevărat religioase ale acelei pietăţi şi tendințele lumești ale autorităţii bisericeşti.
Pr. Prof. D. Stăniloae
■===crede ca ereticii Vaticanisti laici au inima nedesfacuta de Hristos(ca sunt uniti cu Hristos desi ADEVARUL spune prin Parintii desertului din Pateric ca prin erezie sunt despartiti de Dumnezau
Avva Agaton eresul este “instrainare de Dumnezeu. Ereticul se rupe(se desparte) de Cel viu, adevăratul Dumnezeu, şi se alipeşte diavolului şi îngerilor lui cazuţi. Iar cel ce se desparte de Hristos deja nu mai este cu Dumnezeu, de la Care ar putea să ceară iertarea greşalelor sale, ci în toate privinţele e pierdut.” Stricătorii adevăratei credinţe s-au abătut de la drumul mântuiri şi au pierdut milioane de suflete de oameni.
>https://ayeaye20.wordpress.com/2014/04/21/arh-serafim-alexiev-unica-osandire-ingaduita/
Se spunea pentru avva Agathon, că s-au dus oarecari la dânsul, auzind că are dreaptă și mare socoteală. Și vrând să-l cerce de a sa mânie, i-au zis lui: tu ești Agathon? Am auzit pentru tine că ești curvar și mândru. Iar el a zis: ei bine, așa este. Și i-au zis lui: tu ești Agathon bârfitorul și clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarăși: Tu ești Agathon ereticul? Iar el a răspuns: nu sunt eretic. Și l-au rugat pe el, zicând: spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ți-am zis ție le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintâi asupra mea le scriu, căci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvântul acesta eretic este despărțire de Dumnezeu și nu voiesc să mă despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteală și s-au dus zidiți, adică folosiți.
(Patericul, ediția a IV-a revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 25)
) desi ei au dumnezau fals, un hristos mincinos cu erezia SACRA INIMA
==Despre sacra inima alta erezie:
=== vaticanistii nu sunt credinciosi, nu sunt catolici, nu is autoritati bisericesti ptr. ca nu sunt biserica nu au har si succesiune apostolica, si conducatorii lor nu is papi, religioase alta erezie care e inchinare la draci, pietismul alta erezie
==ESTE INTERZIS CU 3 ANATHEME a numi ereticii Biserica
==CA ERETICII NU SUNT CREDINCIOSI/CRESTINI
can. 46 Ap. Nu le recunoaste “botezul” si “jertfa”; Sv. Chiprian si 84 de Episcopi au urmat can. 46 Ap. care LEAPADA nebotezul ereticilor si can. 68 Ap. canon “ce zice, ca cei de eretici botezati…ESTE CU NEPUTINTA A FI…CRESTINI“, subnota 83 pag. 85)
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-85/
can. 68 Ap. spune chiar in textul canonului ca cei “botezati” de eretici “NICI CREDINCIOSI… NU ESTE CU PUTINTA A FI“ (pag. 118) si in TALCUIRE spune Sv. Nicodim cei de eretici nebotezati “NICI MACAR CRESTINI NU POT A FI“(pag. 119)
>>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/20/pidalion-1844-pag-118/
>>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/20/pidalion-1844-pag-119/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2023/11/03/sv-justin-popovici-in-simfonie-cu-can-68-ap/
şi vorbind noi despre “ceilalţi”care îşi zic creştini, i-am spus că nu sunt creştini, chiar dacă ei îşi zic aşa. L-a deranjat afirmaţia şi m-a întrebat triumfător, sigur pe argumentul subînţeles: “Ce, ei nu au
Duhul Sfânt?“. Se vedea că este sigur de răspunsul afirmativ. “Nu. Nu au Duhul Sfânt”, i-am răspuns.
====Cu Vaticanistii ca NU SUNT CATHOLICI:
●>https://ayeaye20.wordpress.com/2022/05/28/vaticanistii-nu-sunt-romano-catolici/
■Ereticul Staniloae declarat de ecumenisti ca sfant
■■Yoghinitul Staniloae
●●EREZIA RELIGIOASE
Sfântul Grigorie Teologul defineşte religia astfel: „este cinstea faţă de demoni, în vreme ce credinţa e cinstirea Treimii.”
>>>>■■■https://ayeaye20.wordpress.com/2024/02/06/sectarul-cornilescu-a-tradus-cu-religiunea-religia-religios-acolo-unde-scrie-credinta-credincios/
●1) Svantul Justin Popovici (+1979) spune ca nu au ierarhie si taine si Succesiunea au pierdut-o
Din unica si nedespartita Biserica a lui Hristos, in diferite timpuri, s-au desprins si s-au taiat ereticii si schismaticii, care au si incetat sa fie madulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost… romano-catolicii…
“Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biserica si el, un om, a luat locul Dumnezeului-Om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este in acelasi timp si “moartea a doua” a papismului iar prin el si cu el, a oricarui umanism. Totusi, inaintea Adevaratei Biserici a lui Hristos care de la aratarea Dumnezeului-Om Hristos exista in lumea noastra paminteasca ca Trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie, fiindca nici o erezie nu s-a ridicat atit de radical si atit de integral impotriva Dumnezeului-Om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a facut papismul prin dogma despre infailibilitatea papei – om. Nu exista nici o indoiala ca dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o razvratire nemaivazuta impotriva Dumnezeului-Om Hristos. Dogma aceasta este, vai, cea mai ingrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pamint, o noua tradare a lui Hristos, o noua rastignire a Domnului – numai ca nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt iad, iad, iad pentru sarmana fiinta paminteasca ce se numeste om. Acolo unde Il inlocuiesc pe Dumnezeul-Om Hristos cu omul, fie si cu cel numit infailibil, acolo se desparte trupul de Cap. Si dupa cum din aceasta pricina Biserica dispare de acolo, tot asa se pierde si ierarhia apostoleasca divino-umana si succesiunea apostolica sacramentala.”
Învăţătura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-Omului Hristos, rostită de către Sfinţii Apostoli, de către Sfinţii Părinţi şi de către Sfintele Sinoade asupra ereticilor este următoarea: Ereziile nu sunt Biserică şi nici nu pot fi Biserică. Pentru aceea în ele nici nu pot exista Sfintele Taine, şi mai cu seamă Taina Împărtăşirii – această Taină a Tainelor; fiindcă tocmai Sfânta Împărtăşire este totul şi toate în Biserică: Însuşi Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos şi Biserica însăşi, ca trup al Lui şi îndeobşte tot ce este Dumnezeu-omenesc.
(Biserica Ortodoxa si ecumenismul, 2002)
●2) Sv. Nicodim Aghioritul, Pidalion 1844 ca VATICANISTII au pierdut HARUL/DARUL
●●●Despre BOTEZ
Pidalion 1844
■Can. 46 Ap. pag. 85 (cu turnarea si stropirea vaticaniste pag. 89 si 90)
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-85/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-86/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-87/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-88/
- “Latinii cei mai-dinainte, mai întâi stricând Apostolescul Botez, întrebuinţau turnare, adică puţină apă pe creştetul copilului turnând.”
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-89/
- – Al doilea, latinii sunt nebotezaţi pentru că nu păzesc cele trei afundări la cel ce se botează, precum din început a primit de la dreptslăvitoarea Biserică de la Sfinţii Apostoli.
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/06/pidalion-1844-pag-90/
- Iar dacă oarecare dintre însuşi Latinii, şi dintre cei ce cugetă Latineşte, ar propune cele trei chemări ale Sfintei Treimi, nu trebuie a se face că au uitat cele ce au auzit mai sus de la Sfinţitul Firmilian, şi de la marele Atanasie: cum că sunt adică nelucrătoare Dumnezeieştile numele acelea din gura ereticilor scoţându-se, pentru că de nu ar fi aceasta, negreşit ar trebui să credem, că şi baborniţile fac minuni, fiindcă descântă cu Dumnezeieştile nume; deci aşa şi latinii, ca şi nişte eretici Botez nu pot da, pentru că au pierdut Darul cel începător desăvârşirii, şi pe lângă aceasta, au răsturnat şi Apostolescul Botezul acelor trei afundări.
●3) Sfintul Paisie de la Neamt (+1794)
“Au ereticii sunt rimlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfinta noastra Biserica ii afuriseste pe dinsii. Si pe care Sfinta Biserica ii afuriseste si eu, impreuna cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc.”… (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinau, 1999, p.49)
●4) Sfintul Ioan de Krnostadt (+1908)
“Catolicii recunoscindu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevaratul Cap al Bisericii – Hristos L-au pierdut si au ramas lipsiti de Cap. Intreaga istorie a papismului da marturie ca la catolici nu este Cap fiindca ei fac lucruri necuvioase, lupta impotriva Bisericii Ortodoxe. Iar in invatatura lor dogmatica – vai, cite erezii, inovatii, abateri de la adevar! O, pierzator sistem papist! Singurul Cap al Bisericii ceresti, pamintesti si din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!” (Spicul Viu, ed. Sophia, Bucuresti, 2002)
●5) Cuviosul Iosif de la Optina
Despre rugaciunea crestinilor ortodocsi petru neortodocsi, Thessalonika – Greece 2009, pag. 4 subnota 3
La sfârşitul acestei cărţi, în capitolul „Cu privire la apostazia Romei – cum s-a despărțit ea de Credința Ortodoxă şi de Sfânta Biserică de Răsărit”, papa de la Roma dimpreună cu cei ce i se supun, care se numesc catolici, sunt considerați
eretici 3.
●Ereticii NU SUNT CLERICI:
Pidalion 1844
La can. 46 Ap. (subnota 83 pag. 85) se spune de can. 68 Ap. “ce zice, ca cei de eretici…hirotonisiti, ESTE CU NEPUTINTA A FI… CLERICI“
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-85/
can. 68 Ap. spune chiar in textul canonului ca cei “hirotonisiti” de eretici,“NICI CLERICI NU ESTE CU PUTINTA A FI” (pag. 118) si in TALCUIRE spune Sv. Nicodim “ca cei de eretici… hirotonisiti, NICI MACAR…NU POT A FI…NICI IEREI[=PREOTI] si CLERICI” (pag. 119)
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/20/pidalion-1844-pag-118/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/20/pidalion-1844-pag-119/
marele Vasile scriind către nicopoliteni, zice: „Eu nu voi număra împreună cândva cu adevăraţii Preoţi ai lui Hristos, pe acela ce s-a hirotonisit şi a luat purtarea de grijă a norodului din spurcatele mâinile ereticilor, spre spurcarea Dreptslăvitoarei Credințe.”
can. 47 Ap. “si nu osebeste pe ierei de catre MINCIUNOIEREI”
>>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/06/pidalion-1844-pag-91/
●Ca vaticanistii nu au svantenie
==erezia PAPALITATE
====erezia pietatea/pietati/PIETISM
Pietism
Pietismul (pietismus) este un fenomen specific vietii religioase protestante care a aparut pentru prima oara in secolul al XVII-lea, in cercurile luterane si prin care s-a incercat reînnoirea vieţii spirituale din cadrul Protestantismului, cu intentia de a stimula sentimentul religios. In Grecia, pietismul a aparut in contextual mai larg al “europenizarii” tarii.
Din aceasta cauza, pietismul este pana la urma o erezie din punct de vedere eclesiologic, si sustinem aceasta idee din toata inima. Pietismul submineaza, am spune, chiar adevarul Bisericii Ortodoxe, deplasand evenimentul mantuirii din cadrul eclesial intr-unul individual.
“Pietismul a apărut ca o mișcare religioasă concretă în sânul protestantismului la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor (pe la 1690-1730), ca mișcare tinzând să acorde întâietate „evlaviei practice”
…pietismul… o evlavie practică activă (praxis pietatis)”
—–… v-a susţine că una e pietatea și alta pietismul, dovada că ele sunt unul și același lucru:
pietatea=pietism (pietatis)
DEX 1958
PIETÁTE s.f. 1. Evlavie, smerenie, cucernicie…lat. lit. pietas, -atis).
PIETISM s.n. Doctrină religioasă protestantă, răspândită în Germania
… Uite DOVADA CĂ E VATICANIST PRIN EREZIA PIETISTĂ:
…pietismul își regăsește întotdeauna în misticismul catolic roman matricea nașterii lui naturale. Abordarea individuală a virtuții, sentimentalitatea antropocentrică, transferul religiozităţii în „interioritatea” individului sânt semnele tipice ale misticilor romano-catolici, fie ei simpli indivizi, fie grupări organizate și recunoscute oficial.
Totuși există o relație istorică mai directă care leagă fenomenul de anumite ramuri olandeze ale protestantismului, cu puritanismul englez și mai ales cu misticismul romano-catolic:
jansenismul francez din secolul XVII şi mişcarea de la Port-Royal, misticismul romantic (chietismul), Imitarea lui Christos a lui Thomas Kempis, Teresa de Avila, Juan de la Cruz, Francois de Sales, Fenelon sânt consideraţi de majoritatea erudiţilor ca precursori direcţi ai pietismului protestant.
