Cartea: Sf. Sfinţitul Mare Mucenic
Ciprian de Cartagina
(Anii de viaţă 200-251)
CARTEA DESPRE
UNITATEA BISERICII,Mănăstirea Noul-Neamţ şi Editura Marineasa
2000,
pag.5:
Atunci cînd Domnul ne spune spre învăţătura
noastră: voi sînteţi Sarea pămîntului (Mt. 3, 13),
atunci cînd ne porunceşte ca pe lîngă bunătate să
fiți şi simpli, iar cu simplitatea să unim
înţelepciunea(Mt. 10, 16)
—
pag.6
Așa a amăgit el chiar de la începutul lumii, trezind cu vorbe mincinos-mîngîetoare naivitatea neatentă din sufletele simple!
—
pag.7
E necesar să vă păziţi, iubiţi fraţi, nu doar de
înşelăciunea care este vădită şi evidentă, ci şi de
cea care este ascunsă printr-un strat fin de viclenie
şi şiretlic.
—
pag. 8
din invidie a născocit o nouă cursă plină de şiretlic şi viclenie; dar de data asta încearcă să manipuleze cu însăşi noţiunile creştine pentru a-i seduce pe cei neatenţi. În acest scop el a inventat ereziile şi schismele
pentru a zdruncina credinţa, a răzvrăti adevărul şi a fărîmiţa Unitatea Bisericii.
—
pag. 9
vestesc…dezbinarea credinţei prin pretextul credinţei…acoperind minciuna cu adevărul
—
pag.12, 13
Cine nu are mamă Biserica, nu mai poate să-L aibă pe
Dumnezeu Tată.
Cine ar cugeta că această Unitate fundamentată pe dumnezeirea
neschimbătoare şi Unită cu tainele cereşti poate fi
încălcată şi fărîmiţată de divergenţele adversarilor?
Evident, cel care nu păstrează o astfel de unitate
nu respectă legea dumnezeiască, nu păstrează
credinţa în Tatăl şi în Fiul, nici nu urmează calea
sigură spre mîntuire.
Această Taină a Unităţii, această comuniune
a înţelegerii neîmpărţite se conţine în pericopa
evanghelică despre cămaşa lui Hristos.
—
====Răspuns ptr cei slabi la minte
- unitate=comuniune/partasie
- partasia cu erezia, unitatea cu erezia; una/unul cu erezia
Deci cum poti fi UNA/Unul cu erezia si sa zici ca esti ortodox??????
- Daca Stapanul Hristos e Una cu Biserica Sa,
- asa si partasia(cu erezia) exprima unitatea=unul/ a fi una cu erezia,
- comuniunea Sfintei Treimi e pe baza fiintei de aceea e UNUL DUMNEZEU
—
pag. 15, 16, 17
Astfel, doar cei ce sînt într-un gînd şi vieţuiesc în simplitatea inimii locuiesc şi se găsesc în casa Domnului, în Biserica lui Hristos.
—
====Deci oare marea sinaxa de la Roman care fac pe cei simpli ereticii au dreptate sau Episcopul Sfant Ciprian care spune ca sunt ortodocsi???ereticii nu sunt in Biserica
—
Tot din acelaşi motiv Sfîntul Duh S-a arătat
în chip de porumbel. Această fiinţă simplă şi blîndă
care nu torturează pe nimeni cu ghearele, iubeşte
locuinţele oamenilor şi cunoaşte un singur cuib.
Cînd apar puii, perechea îi scoate împreună, în
timpul zborului nu se despart unul de altul, îşi petrec
viaţa într-o bună convieţuire, întru toate se observă
unanimitatea. Şi în Biserică ar trebui să fie aceeaşi
simplitate, blîndeţe, iubire; fraţii trebuie să-i imite
pe porumbei în dragoste şi înţelegere, iar prin
blîndeţe şi pace să se asemene cu mieluşeii şi oile.
Ce este aceea ce provoacă în inima unor creştinii
bestialitatea lupului, turbarea cîinilor, otrava
ucigătoare a şarpelui şi, în genere, cumplita sete de
sînge a fiarelor? Cu adevărat trebuie să ne bucurăm
cînd astfel de creştini părăsesc Biserica, pentru a
nu contamina cu furia lor pe porumbeii şi oile lui
Hristos. Nu poate fi amestecată amără-ciunea cu
dulceaţa, întunericul cu lumina, războiul cu pacea,
sterpăciunea cu rodirea, furtuna cu liniştea.
Nimeni să nu-şi închipuie că cei buni pot să se despartă de Biserică. Vîntul nu împrăştie grîul şi furtuna nu smulge copacii care au rădăcini puternice. Numai pleava seacă este dusă de vînt şi numai arborii slabi cad sub puterea furtunii. Pe
aceştia îi dă anatemei apostolul Ioan; cînd zice:
Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci
de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi (1 Ioan 2; 19).
—
pag.20, 21
Domnul a poruncit mai întîi unitatea cugetului, a arătat la
învoire şi ne-a învăţat cu dreptate şi hotărîre să ne
învoim între noi. Dar cum se va învoi cu cineva cel care nu este împăcat cu însuşi trupul Bisericii şi cu toţi fraţii?
==== Cum va invoiti voi cu anathema R.O.C.O.R. cand o treceti sub tacere dar cu ereziile voastre va laudati ca ati putut sa pacaliti pe altii sa fie de acord si chiar sa semneze asemenea erezii:
- Proiect de Rezolutie
- Marturisirea de credinta de la Roman
—
Că unde sînt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor, adică, între
cei simpli şi iubitori de pace, temători de Dumnezeu şi păzitori ai porulicilor Lui…tot aşa cum S-a aflat El cu cei doi apostoli închişi în temniţă şi, deoarece ei erau
simpli şi într-un cuget
—
pag.23, 24
Nu va aparţine lui Hristos cel ce prin dezbinare de
credinţă a încălcat dragostea lui Hristos, cel ce nu
are dragoste nu-L are nici pe Dumnezeu…Aşadar, nu pot
rămîne în Dumnezeu cel ce nu au voit a fi în bun
acord în Biserica lui Dumnezeu,
—
pag.24, 25
Dar el şi creştin se numeşte pe sine la fel de mincinos cum şi diavolul se numeşte adesea în chip mincinos
Hristos după cuvîntul Domnului Însuşi: căci mulţi
vor veni în numele Meu, zicînd că sînt Eu și vor
amăgi pe mulţi (Marcu 13, 6). Aşa cum diavolul
nu este Hristos, chiar dacă amăgeşte cu numele
Lui, aşa nu poate să se numească creştin nici cel
care nu petrece în adevărul Evangheliei şi crediţei
Lui. Desigur, mare lucru şi vrednic de mirare este a prooroci, a izgoni demoni şi a săvîrşi mari minuni pe pămînt; dar cel ce săvîrșește acestea nu va dobîndi Împărăţia Cerurilor, dacă nu va merge pe calea cea dreaptă. Vorbind despre aceasta, Domnul spune: mulţi îmi vor zice în ziuă aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele
Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi
lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea (Matei 7,
22-23). Este nevoie de adevăr pentru a ne învrednici de bunăvoinţa lui Dumnezeu
Judecătorul; trebuie să ne supunem poruncilor şi
legilor Lui, pentru ca meritele noastre să capete
răsplată.
pag.28
Se cuvine să-i părăsim şi să
ne îndepărtăm de cei care s-au separat de Biserica
lui Hristos: ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a
căzut în păcat, fiind singur de sine osîndit (Tit. 3, 11).
—
pag.29, 30, 31
Domnul îi mustră Evanghelia Sa: Căci lăsînd porunca Lui Dumnezeu, ţineţi datina omenilor (Mc. 7, 8). Această crima este mai rea decît a celor care au comis păcate grele…
Şi să nu vă miraţi, iubiţi fraţi, că chiar unii
dintre mărturisitori ajung mai tîrziu să se
împotrivească Bisericii. Mărturisirea credinţei încă
nu-i descătuşează de vicleşugurile diavoleşti şi
aflîndu-se în lumea aceasta sînt supuşi pericolului
de a fi înşelaţi de ispitele veacului acestuia…
Oricine ar fi mărturisitorul, totuşi el nu este mai
înalt în virtuţi şi mai drept înaintea lui Dumnezeu decît Solomon. Acesta, cît timp a urmat căile Domnului, a fost deţinător al harului divin, iar cînd a părăsit calea dumnezeiască atunci l-a
pierdut, după cum este scris: şi a ridicat Dumnezeu
vrăjmaş împotriva lui Solomon (3 Regi 11, 14).
De aceea în Scriptură se spune: ţine ce ai, ca nimeni
să nu ia cununa ta (Apoc. 3, 11). Dumnezeu nu
ne-ar fi avertizat despre eventualitatea pierderii
cununii dreptăţii, dacă după pierderea dreptăţii n-ar fi urmat şi pierderea cununii. Mărturisire a credinţei este numai accesul spre slava divină, dar încă nu este obţinerea cununii.…
El este mărturisitor, dar după
mărturisirea credinţei urmează un pericol mare,
pentru că vrăjmaşul s-a înarmai împotriva lui şi
mai tare. El este mărturisitor, de aceea i se cuvine
să urmeze Evangheliei mai perseverent, ca prin
Evanghelie să dobîndească slavă de la Dumnezeu.
—
pag.32, 33:
Să nu se smintească nimeni de comportamentul mărturisitorilor. Şi nici o faptă a celor ce-L mărturisesc pe Dumnezeu să nu ne
înveţe nedreptate, mîndrie sau să ne răzvrătească
credinţa. El este mărturisitor, să fie atunci blînd şi smerit. Numindu-se mărturisitor al lui Hristos – să-L şi urmeze pe Hristos! lisus ne spune: Cine se va, înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa (Mt. 23, 12)…
Devii mărturisitor al lui Hristos doar atunci cînd prin tine nu se ponegreşte Măreţia şi demnitatea lui Hristos. Buzele care-L
mărturisesc pe Hristos nu trebuie să rostească
cuvinte urîte, să clevetească sau să înjure. Dar dacă
mărturisitorul devine pe urmă pătimaş, nedrept şi
dacă prin comportamentul lui defaimă credinţa pe
care o mărturiseşte; dacă în sfîrşit el părăseşte
Biserica pe care cîndva o mărturisise şi astfel aduce
prejudicii Unităţii Bisericii, el îşi atrage mînia lui Dumnezeu.
Domnul şi pe Iuda l-a ales în numărul celor doisprezece apostoli. Cu toate acestea, Iuda L-a trădat. Dar după cum credinţa apostolilor n-a fost
zdruncinată din pricina trădării lui Iuda, tot aşa
demnitatea şi sfinţenia mărturisitorilor fideli nu
s-a micşorat din cauza că unii dintre ei au provocat
dezbinarea Bisericii. Sf. Apostol Pavel în epistolele
sale menţionează: Ce este dacă unii n-au crezut?
Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui
Dumnezeu? Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte
întru adevărul Său, pe cînd tot omul întru minciună (Rom. 3, 3-4).Cei mai mulţi
mărturisitori sînt fermi în credinţa pe care o
mărturisesc şi în adevărul legii dumnezeieşti. Şi
nu se despart de pacea Bisericii cei care
conştientizează că în Biserică au primit harul
Duhului Sfînt, după bunăvoinţa lui Dumnezeu.
Eu doresc, iubiţi fraţi, şi vă sfătuiesc ca nimeni dintre voi, dacă e cu putinţă, să nu piară.
Fie ca mama noastră [Biserica] să se bucure şi să
ne unească pe toţi într-un singur Trup, constituit
dintr-un popor care va trăi într-o bună înţelegere
şi armonie. Dacă sfatul mîntuitor nu poate să i
întoarcă pe conducătorii răzvrătiţi, cel puţin voi,
neştiutorilor, care aţi fost prinşi de ei în cursă, dar
care aveţi o inimă simplă, vă sfătuiesc să rupeţi plasa vicleanului! Apostolul ne povăţuieşte:
Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru
Iisus Hristos, sa vă feriţi de orice frate care umblă
fără de rînduială şi nu după predania pe care aţi
primit-o de la noi (2 Tes. 3, 6). Iar în altă parte:
Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte,
căci pentru aceasta vine mînia lui Dumnezeu peste
fiii neascultători. Deci să nu vă faceţi părtaşi cu
ei (Efes. 5, 6-7). Se cuvine a ne despărţi de cei îndărătnicii,
chiar să fugim de ei. Dumnezeu e Unul şi Unul e
Hristos, Una este Biserica Lui şi credinţa Una este,
—
pag.35
Fiii lui Dumnezeu se cuvine să fie smeriţi cu inima, simpli, într-un cuget aşa precum au fost apostolii…
Toţi aceştia, într-un cuget stăruiau în rugăciune
(FA. 1, 14), iată de ce şi rugăciunile lor erau
puternice şi Dumnezeu le îndeplinea cererile lor.
ayeaye20 