Category Archives: IEROM. NICODIM SACHELARIE

Avort, canoane

Ierom. Nicodim Sachelarie Pravila Bisericească
AVORTUL este uciderea pruncilor în pântece.

1. Femeia care a pierdut pruncul, fără voie, un an se canoniseşte- Sf. Ioan Postnicul Can.22

2. Despre femeile care curvesc şi-şi omoară fătul în pântece ,forţându-se să facă ucideri, să se oprească după hotărârea dată mai înainte ,ca să se împărtăşească la ieşirea din viaţă; iar procedând cu iubire de oameni după cum am aflat, hotărâm ca (să fie oprite) vreme de 10 ani dupa treptele hotărâte – Sinod Ancira Can. 21

3.Femeile care iau buruieni otrăvitoare şi pierzătoare şi cele ce primesc otrăvurile omorâtoare de prunci să se supună( canonului de 20 de ani al ucigaşului) Sob. Ecum. V, Can.91; Sf.Vasile Can. 56

4.Femeia ce a născut pe cale şi n-a purtat grijă de prunc, să fie supusă vinovăţiei ucigaşului-Sf. Vasile Can.33

5.Femeia de va naşte, şi de-şi va sugruma feciorul ei, până la moarte  să se pocăiască, luni, miercuri, vineri, numai pâine şi metanii câte o mie

6.Oarecare femei va bea erbi să nu nască coconi, 7 ani şi metanii 200

7.Femeia de va începe şi nişte farmece oarecare va bea să se scurgă, ca să se lepede începerea dintr-însa ani 8 şi metanii, câte 367; iar de i se va întâmpla ei a muri să nu se îngroape – Pravila Bisericească de la Govora p.115(124); Pravila lui Matei Basarab gl.374

8.Iară de va face şi bărbatul aşa, mai rău este, nici Biserica să nu-i primească prescura lui, nici prinosul lui de nu se va pocăi- Pravila Bisericească de la Govora p.98(20).
(Canonisiri: Să crească un copil sărac;

================
Cartea  : Canon de Pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos ptr pruncii avortaţi pag.79
Canonul 91 (Avortul are canonul uciderii)
Pe cele ce dau doctorii lepădătoare de făt (provocatoare de avort) şi pe cele care primesc otrăvuri pierzătoare (omorâtoare) de prunci le supunem pedepsei ucigaşului.

Canonul 21 (Avortul-lepădarea de prunci)
Pe femeile care sunt desfrânate şi-şi omoară fătul şi se îndeletnicesc cu pregătirea mijloacelor de avort hotărâte de mai înainte le-a oprit până la ieşirea din viaţă, şi această hotărâre se
ţine îndeobşte. Dar, găsind ceva spre a le trata mai blând, am hotărât ca vreme de zece ani să împlinească în penitenţă, potrivit treptelor hotărâte.

Canonul 2 (Uciderea meşteşugită a fătului- avortul)
Cea care omoară fătul prin meşteşugire se supune pedepsei uciderii, şi la noi nu este după subtilitatea expresiunii de făt format sau neformat; căci aici se osândeşte nu numai pentru cel ce se va naşte, ci pentru că şi pe sine s-a primejduit; căci mai de multe ori mor femeile în acest fel de încercări. Dar, pe lângă aceasta se mai adaugă şi omorârea fătului, altă ucidere după intenţia celor ce îndrăznesc aceasta. Dar nu trebuie să se întindă pocăinţa lor până la moarte, ci să se primească după un termen de zece ani, dar vindecarea să se hotărască nu după timp ci după chipul pocăinţei.

Canonul 33 (Osânda celor ce pricinuiesc pierderea meşteşugită a fătului)
Vasile cel Mare, în canonul al doilea şi al optulea, spune că femeile care strică cu meşteşugiri pe feţi în pântece, precum şi cele ce dau şi iau doctorii pentru ca să-i piardă şi ca feţii înainte de vreme să cadă afară, să se primească după un termen de zece ani. Noi însă hotărâm ca acestora să li se dea cel mult până la cinci ani, sau şi trei ani.

Canonul 34 (Pocăinţa pentru pierderea fără de voie a fătului)
Iar femeai care fără de voie a pierdut fătul primeşte epitimie de un an.

Canonul 35 (Osândă pentru înăbuşirea cu voie sau fără de voie a pruncului)
Femeia care adoarme asupra pruncului şi-l îneacă, după trei ani se învredniceşte de împărtăşanie, îndepărtându-se în zilele rânduite de cărnuri şi de brânză şi celelalte săvâşindu-le cu osteneală. Iar dacă din lenevire şi din neânfrânarea născătorilor s-a întâmplat aceasta, se aseamănă cu uciderea intenţionată. Dacă însă din viclenia vrăjmaşului, atunci fapta este vrednică de iertare. Totuşi, şi aceasta are nevoie de epitimii potrivite; căci din cauza altor greşeli s-a întâmplat această părăsire.

Canonul 36 (Osândă pentru pierderea cu voie a fătului)
Femeii care nu se îngrijeşte de fătul său, ci din cauza neglijenţei dânsei avortează, i se dă pedeapsă pentru ucidere premeditată

De ştiut :
Femeia care a lepădat pruncul cu voie trebuie să meargă neântârziat la duhovnic şi să-şi mărturisească păcatul.

Femeia care leapădă fără de voie pruncul să meargă de asemena la preot fără întârziere, pentru a i se citi rugăciunea de dezlegare.
=====

Părintele Paisie de la Sihla
Cei ce au săvârşit avorturi să-şi mărturisească păcatele la un duhovnic iscusit. Apoi să boteze şi să îmbrace copii în locul celor
ucişi, să nască alţi copii în loc sau să înfieze copii fără părinţi, să postească o zi pe săptămână până seara în toată viaţa, de obicei vinerea, să facă metanii şi milostenie după putere, şi avem nădejde că va dobândi mântuirea şi milă de la Dumnezeu

———-
volum editat în 2009 de Fundaţia Sfinţii Mariri Brâncoveni intitulat ,,Cu ce preţ” (după părintele Arsenie Papacioc ,,Cea mai completă scriere despre avort şi contracepţie”) se spune: ,,Femeia însărcinată este fiinţa cea mai nobilă din câte există. Femeia care moare născând viaţă, este socotită martiră. Cea care moare în timpul avortului, pierde două vieţi deodată. Copilului avortat nu i se ia numai dreptul la viaţă, ci şi dreptul la Botez şi la lumina lui Dumnezeu. Îi ucidem nu numai trupul, ci şi sufletul, crima fiind îndoită. De aceea, un copil, dacă nu este dorit, trebuie ajutat să se nască şi apoi dăruit spre înfiere, sau spre altă formă de a trăi şi a primi Sfântul Botez. Astfel se evită încărcarea conştiinţei cu un aşa de mare păcat. (…) Potrivit moralei creştine, avortul este un păcat strigător la cer, una dintre cele mai grele şi apăsătoare năpaste. «Acest păcat întruchipează trei mari păcate laolaltă: NECREDINŢA, DESFRÂNAREA şi UCIDEREA». (Pr. Prof. Ilie Moldovan)”

A cincea falangă,Canonul 11 al Sinodului VI Ecumenic

Ne vorbeste parintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani (vol. I)
pag 247

Şi, mai mult decât de toate , mă tem de cea de-a cincea falangă, care se alcătuieşte din neamul nostru
A cincea falangă
După cum în anii hitlerismului, fascismului, în neamul nostru au existat elini-spioni ai duşmanului, aşa şi acum, în sânul neamului nostru, s-a creat cea de-a cincea falangă.
Care este cea de-a cincea falangă? Sunt prietenii papei. Sunt nişte falşi teologi, sunt nişte oameni- Dumnezeu să ne păzească de ei!
Vine cea de-a cincea falangă peste neamul nostru ca să distrugă Ortodoxia noastră. Sunt copiii care se duc la Viena, la Roma, la Paris, la Londra şi studiază în universităţi străine. Nu golesc doar portofelul părinţilor lor, nici doar se distrug şi se depravează, dar se primejduiesc şi sufleteşte… se primejduiesc, pentru că sărăcia lor este mare. Aceasta o văd popii catolici şi îi iau în case catolice, îi iau în internatele lor.
Săraci şi nenorociţi copii! Le arată dragoste şi le dau bani, îi îmbracă şi îi ingrijesc ca să le ia diamantul,. ca să le ia Ortodoxia.
Am informaţii că mulţi copii, studenţi, care studiază la Roma, la Milano, la Veneţia, la Viena, părăsesc linia ortodoxă. Şi vor veni aici şi vor conlucra cu uniţii (greco-catolicii) şi vor pune dinamită la casele lor. Vor pune dinamită ca să distrugă Ortodoxia noastră.
Această a cincea falangă este cea mai tristă. Tinerii care o constituie sunt tinerii
Dar avem nădejde. Nu ştiu care va fi sfârşitul meu. Dacă sunt ortodox, voi muri… surghiunit pentru credinţa părinţilor mei. Nu ştiu care va fi sfârşitul meu cu limba pe care o folosesc înaintea împăraţilor şi nu este exclus ca această predică să fie ultima.Un singur lucru, însă, ştiu foarte bine: că în pământul patriei mele există studenţi teologi, tineri care studiază. Pe aceşti copii îi jur în numele lui Hristos şi al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întru pomenirea lui Vasilie, a lui Gură-de-Aur, a lui Marcu Evghenicul şi a tuturor Părinţilor Bisericii noastre: să lupte şi vor invinge. Să stea înaintea celei de-a cincea falange, să-şi înalţe frunţile şi flamurile Ortodoxiei şi vor învinge.
Nu vor învinge catolicii, nici protestanţii. Va învinge tabăra cea ortodoxă …Iar Domnul Iisus Hristos să vă binecuvinteze pe voi, pe toţi, în această luptă a credinţei noastre. Amin.
Episcopul Augustin

=======

IEROM. NICODIM SACHELARIE Prvila Bisericeasca pag 156
Canonul 11 al Sinodului VI Ecumenic opreşte pe credincioşi să intre
in legătură cu evreii.127
Astăzi (anul 2008), unii din ierarhii „noştri ortodocşi”, cu te studii teologice la facultăţile eretice (catolice şi protestante) din occident, consideră că acest canon al Sinodului VI Ecumenic (de la Constantinopol, 680-681) a fost hotărât de Sfinţii Părinţi fiindcă în acea vreme, clerul inferior era fără cultură, iar majoritatea credincioşilor nici nu ştiau carte,şi de aceea evreii profitând de această sătuatie converteau pe creştini la iudaism; iar „Sfinţii Părinţi nu puteau face altceva, decât să oprească, prin acest canon, contactul cu evreii”.
Astăzi, însă, când se crede că „toţi oamenii au cultură”, aceşti „ierarhi modernizaţi” consideră că nu mai e valabil canonul 11 al Sfântului Sinod Ecumenic sus citat, şi că ne putem folosi de evrei ca de orice om în societate, în măsura în care nu ne vatămă sufleteşte.
Acum, anumiţi membri ai clerului superior, plini de „CULTURA” lui „ducă-se pe pustii = ucigă-l crucea” (vezi cartea „Marşul distrugătorului”) au ajuns că înghit pan-erezia ecumenismului cu polonicul, iar pupatul cu rabinii cabalişti şi talmudişti nu mai conteneşte, vezi bine: „în măsura în care nu ne vatămă sufleteşte”!!!. La asta i-a ajutat „CULTURA” distrugătorului antihrist: au ajuns că nici nu-şi mai dau seama cât de grav sunt vătămaţi sufleteşte de atâta liberalism, umanism şi egalitarism lipsit de înţelepciune şi de Dreaptă Socoteală şi cât rău şi sminteală aduc poporului creştin. De parcă „CULTURA” e totul – îţi dă paşaport de liberă voie a te împrieteni cu duşmanii ADEVĂRULUI, şi de a te face frate cu necuratul. Roadele ale acestei gândiri otrăvite din care s-a născut „iubirea ecumenistă” se văd în zilele noastre iar consecinţele vor fi dezastroase în viitor. Unii din
ierarhi fac „Pogorământ” de la Canoanele şi Dogmele Bisericii – încât azi urmările se vad : clonele sataniste au pus gheara pe multe suflete creştineşti, ateizându-le şi dărâmând tinerii din aşezarea creştină sănătoasă.
Adevărata cultură s-a născut în vechime din cultul adus divinităţii pe care o cinstea fiecare popor în parte, iar creştinii se cuvine să practice cultura creştină, născută din cultul Sfintei Treimi = Tatăl, Fiul – Iisus Hristos, şi Duhul Sfânt, respectând Sfânta Tradiţie, Dogmele şi Canoanele Bisericii Ortodoxe. (n.ed.)

Ecumenismul de azi, se vrea atot-cuprinzător, globalist şi atot-înghiţitor, şi susţine că Dogmele şi Canoanele Bisericii Ortodoxe, hotărnicite prin cele 7 Sinoade Ecumenice, asistate de Harul Duhului Sfânt, sunt fanatice, extremiste, învechite, şi cere ortodocşilor să fie toleranţi şi să facă frăţie cu „ducă-se pe pustii = ucigă-l crucea” = diavolul, marele umanist „plin de milă faţă de om”. – Deci, atenţie, la cine este cel ce stabileşte că eşti fanatic religios, cu ce drept te etichetează astfel şi ce fel de criterii foloseşte pentru a te încadra la categoria de „fanatism religlos”! Pentru diavol şi slugile lui orice ortodox dreptcredincios este considerat ca fanatic, extremist, intolerant, habotnic. (n.ed.)