Month: May 2018

Cine mai are o judecata echilibrata- papistasii

Cartea [Sfântul] SIMEON NOUL TEOLOG, Viața și epoca Scrieri IV, edit. DEISIS Sibiu 2006

Pag.42:

catolicii vor recupera și ei,fie prin prezentări de ansamblu…Tomas Spidlik din 1990(58)

(58)…„În zilele noastre judecata negativă a catolicilor se schimbă lent, dar definitiv. S-a ajuns la o judecată mai echilibrată…

——

===Duhul echilibratului e un duh PAPISTAȘ, asta ii mana pe cei ce singuri se auto-denumesc echilibrati, dar ei tot pe a lor o vor tine.

—

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/05/23/ptr-cine-mai-are-indoieli-cu-legitimii-echilibrati-apostati/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/05/16/echilibratii-apostati-si-numele-lor/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/20/echilibrat/

Despre cele doua caterisiri dinlauntru si din afara

PIDALION 1844 cârma bisericii ortodoxe, edit. „Credința strămoșească“ , 2007

Pag.65-66

Subnota 61 la Canonul 28 Apostolic

Dar s-ar nedumeri cineva, dacă hirotonia, Botezul, Sfinţirea (Apei), şi celelalte ce ar fi îndrăznit cei ce cu
dreptate, şi pentru arătate vinuiri de sobor s-au caterisit, de au oare putere şi fiinţă, ori de sunt cu totul fără putere, şi neînfiinţate, şi ca cum nici cum s-ar fi făcut și pentru aceasta de trebuie a se face din început de preot necaterisiți? Se vede că după oarecare, sunt fără putere şi cu totul fără fiinţă, şi pentru aceasta este trebuinţă a se face din început, ca cum nu s-ar fi făcut cu totul mai
înainte. Căci, dacă hirotoniile, şi alte Sfinţite săvârşiri, ce le-ar face afară de enorie vreun Episcop, sunt fără putere, după canon 13 al Antiohiei, cu cât mai mult lucrurile cele îndrăznite, a celui cu dreptul şi după lege caterisit sunt fără putere şi fără fiinţă? Iar de ar zice cineva că după Dumnezeiescul Hrisostom
(Voroava a 2-a a Epistoliei a 2-a către Timotei şi 11 a celei către Tesaloniceni 1 şi după 8 a celei către Corinteni 1). „Că darul nu pe toţi hirotoniseşte, prin toţi însă şi prin însuşi cei nevrednici lucrează; răspundem, că şi prin toţi cei necaterisiţi lucrează, dar nu şi prin cei caterisiţi, şi deshirotoniţi.” Am zis pentru lucrurile cele îndrăznite a celui cu dreptate şi pentru arătate păcate caterisit, cum că trebuie de al doilea a se face, ca cum ar fi înfiinţate, şi nu ar fi. Căci de ar fi aşa, trebuie ca acel caterisit, când se desvinovăţea, şi să se mai hirotonească de al doilea. Ci însă, după Canonul 56 al Cartaginei cel ce opreşte
hirotonisirile cele de al doilea, acesta nu s-a hirotonisit de al doilea. Deci avea puterea preoţiei (deşi pe lucrare nu o avea din pricina caterisirii). Drept aceea şi lucrările cele de dânsul îndrăznite nu trebuie a le mai îndoi. Că cela ce cu dreptate s-a caterisit, şi dinlăuntru de sine-şi pentru nevrednicia sa, şi din afară de la sobor, a pierdut lucrarea preoţiei. Iar cel ce cu nedreptate s-a caterisit, numai din afară, şi nu de la sine-şi s-a lipsit de a lucra. Şi poate a se asemăna, precum zic oarecare, cela ce cu dreptate s-a caterisit, ca un
meşter, a căruia şi mâinile de sine-şi s-a zgârcit, şi nu pot să apuce, şi uneltele meşteşugului său i le-au
luat. Drept aceea, şi mâinile, să zicem, de şi-ar mişca, în zadar le mişcă, şi lucrul cel de dânsele făcut, se pare adică a fi, ci cu adevărul nu este; atât pentru ciunţia lor, cât şi pentru lipsa uneltelor. Iar cel ce cu nedreptate s-a caterisit se aseamănă cu meşterul, care mâinile îşi are sănătoase, nu are însă şi uneltele meşteşugului. Pentru aceea şi când i se vor da iarăşi, poate a le apuca şi meşteşugul a-şi lucra. Şi lucrul lui este cu adevărat lucru. Iar cel ce este ciunt, adică cel cu dreptate caterisit, nici mai-nainte de a i să da, nici după ce i se vor da uneltele, poate a le apuca, şi a face cu ele vreo ispravă. Iar de ar zice cineva că nu
trebuie a se poftori hirotoniile şi Botezurile celui cu dreptul caterisit, căci Canonul opreşte îndoirile Botezului şi ale hirotoniilor, învaţă-se că opreşte cu adevărat, pe îndoirile Botezurilor celor adevărate, şi ale hirotoniilor asemenea, nu pe ale celor neadevărate, care sunt cele de cei cu dreptate caterisiţi făcute. Şi marele Vasilie însă în Canonul 3 zice, că diaconul cel odată caterisit, de ajuns are pe osânda caterisirii. Şi
în scurt toţi clericii cei ce au păcătuit păcatul cel de moarte din treapta lor se pogoară zice în Canon 32 al
său, şi nu li se mai dă lor clerul şi preoţia. Iar dacă nu li se mai dă, arătat că şi Sfinţitele lucrări care le-ar
face, se socotesc ca cum s-ar fi făcut şi de mireni, în locul cărora ei s-au aruncat. Iar Manuil Malaxos notarul (la tălmăcirea Canonului ce au făcut la anul 1565 la cap. 30) Patriarhul Constantinopolului a poruncit câţi s-au hirotonisit de Arhierei caterisiţi, de au ştiut caterisirea lor, să fie şi ei caterisiţi să nu se hirotonească de al doilea. Iar de nu a ştiut, să se hirotonisească de al doilea de Arhierei necaterisiţi. Şi Teodor Studitul zice, că preotul caterisit nici un lucru ieraticesc
face, ci este lumesc (mirean) ca şi mai-nainte, şi Dar al Sfântului Duh nu are pentru că s-a luat de la el. Şi
de va da vreunuia preoţia, acela nu este preot. Acestea aşa zicându-se, de mine se socotesc acestea zise a
fi cu îndoială, şi ce să zic hotărâtor, nu ştiu. Fiindcă nici acesta de faţă Apostolesc, nici cel 4 al celui din
Antiohia, zic ceva pentru acestea, care din amândouă, Sfinte lucruri, cutezându-se de către cei ce cu dreptul sunt caterisiţi, se socotesc ca cum nu ar fi, ca şi cele de către eretici, după cel 46 Apostolesc, sau ca cum ar fi. Iar mai ales şi mai cu deosebire, pentru că văd pe cel 6 al Soborului 4 Ecumenic că zice că nu are tărie hirotonia celui hirotonisit nehotărâtor nu ca una ce nu ar fi și nu s-ar fi făcut nici pentru că ar fi neînființate și ca cum nu ar fi Taine cele ce se vor lucra de dânsul;
ci ca una ce rămâne nelucrătoare, şi nu se pune în lucrare şi în faptă, şi nu pentru alta, ci numai pentru
necinstea şi ocara celui ce a hirotonisit. Şi fiindcă cele asemenea din cele asemenea se cuvine a se încheia
şi a se judeca. Apoi şi cele neîntărite care le rânduieşte Canonul 13 al celui din Antiohia, se cuvine a se
înţelege şi a se lua precum Soborul 4 le-a înţeles şi le-a primit, şi nu precum cei mai de sus le-au înţeles şi
le-au luat. Vezi însă şi în tomul 2 al practicalelor Sinoadelor foaia 993 că s-au adunat întreg Sobor în
Constantinopol în zilele împăratului Ioann Comnino, şi al Patriarhului Mihail Oxitul în anul 1143. Care
sobor prihăneşte pe Leontie, pentru că a botezat de al doilea pe cel botezat de un ierarh caterisit pentru
vinovăţii arătate, fiindcă a socotit că nu este deplinit Botezul cel făcut de iereu caterisit. Ci şi Iosif Vrienie
în epistolia cea către Nikita zice, că sunt Sfinte şi deplinite cele îndrăznite de către cei caterisiţi. Însă şi
aceasta o mărturiseşte şi înţeleptul Evghenie Vulgarul în cercetările cele criticale ale gramaticii lui Neofit,
aducând ajutător pe Nicolae Cabasila.

———-

=== 1. Caterisirea dinlauntru(sau auto-caterisirea) ptr pacatele lui, nevrednicia lui sau de ce nu ptr erezia lui si

2. Caterisirea din afara de la sobor

Avand auto-caterisirea si caterisirea in sobor/sinod, atunci pierde harul preotiei si devine conductor mort adica Dumnezeu nu mai trece nici un har prin el atunci poti ca preot sa re-Botezi sau mai bine zis Botezi pe cei care acela(caterisitul in sobor) a indraznit si i-a botezat cu un botez fals lipsit de har chiar daca a fost caterisit pe drept ptr. erezie sau pacate.

===Cel caterisit cu cele doua caterisiri (auto-caterisirea si caterisirea pe drept in sobor) pierde harul preotiei

— Mai e si varianta ca tu ai ajuns ca preot la indumnezeire si VORBESTI cu Dumnezeu Hristos față catre față de 3 ori pe zi si El iti v-a spune sa ii re-Botezi(Botezi) inainte de caterisirea sinodala nominala a respectivului eretic, dar daca Dumnezeu Hristos nu ti se arata de 3 ori pe zi, de ce rebotezi ca sa cazi sub canoane si sa te auto-caterisesti si tu?, de ce rebotezi ca asta iti spune mintea si voia ta cazuta?, te crezi sinod ecumenic? Si de ce iti zic asta ptr ca prin faptele tale te arati pe tine insuti sinod ecumenic.

=== Cel caterisit pe nedrept de sobor, are puterea(harul) preotiei ptr ca Dumnezeu nu face nedreptate cu cel drept, si Botezurile facute de acesta nu trebuie refacute ci acceptate chiar daca a fost caterisit pe nedrept si a facut acelea Botezuri dupa caterisirea nedreapta.

====Cel ce se auto-cateriseste si e si caterisit de sobor pe drept;

  1. auto-caterisirea (dinlauntru) = e ca el singur s-a mutilat la maini si nu poate apuca uneltele
  2. caterisirea de la sobor(din afara) = i s-au luat si uneltele

Cel caterisit pe drept nu mai poate lucra cu de la sine putere(adica a indrazni sa Boteze cat timp e caterisit) dar nici chiar daca e repus in treapta preoteasca de sobor cum a fost inainte de caterisirea pe drept, nici atunci nu mai lucreaza harul prin el, ptr. ca odata e hirotonia si odata caterisirea si nu exista hirotonie indoita

====Cel cu nedreptate caterisit

  1. are maini sanatoase poate apuca uneltele
  2. dar nu are uneltele

Cel care e pe nedrept caterisit chiar de indrazneste sa faca cele ale preotiei (adica sa Boteze, sa Slujeasca asa cum au facut Sfantii Grigorie Palamas, Athanasie si Ioan Gura de Aur subnota 287, can. 4 Antioh. Pag. 410 Pidalion 1844- 2007) in timpul cat a fost caterisit harul lucreaza prin el ptr ca mainile lui sunt sanatoase si poate apuca uneltele si normal ca daca e repus in treapta iar de sobor lucreaza si atunci harul prin el

===„Că darul nu pe toţi hirotoniseşte“ adica Dumnezeu nu pe toti ii alege, nu toti sunt chemati, adica daca tu vrei sa construiesti o Biserica dar Dumnezeu nu a cerut-o asta se cheama ca tu ai vrut sa contruiesti acea Biserica si nu e din VOIA Lui Dumnezeu sa fie ridicata acea Biserica.

(Partea I) : pr. Adrian Fageteanu: La biserica, cine cununa – preotul, oare?

Revista FAMILIA ORTODOXĂ, nr. 11 (34)/2011 -NOIEMBRIE

Pag.47-48:

„Cel mai rău dintre toate este «războiul cel dintre noi»“!

Îl cercetasem pe Părintele Adrian la începutul acestui an, în chilia sa de la Mănăstirea Lainici, ca să luăm cuvânt de folos pentru cititorii noștri. Iată că mutarea sa din acest „veac înșelător“ ne dă prilejul publicării interviului, plin de înțelepciunea și de duhul mărturisitor al Bătrânului, dar și de humorul său caracteristic, cu adânc tâlc duhovnicesc.

– Părintele Adrian: Matale ai fost în ASCOR?

– Reporter „Familia Ortodoxă”: Mai mult soția. Acum avem doi copii, de 10 și 7 ani.
– Frumos, să trăiască! Eu, pe când eram la Antim, puneam pomelnicele după felul cum m-ajuta fiecare. Acum am schimbat ordinea: cine are mai mulți copii e mai iubit de Dumnezeu, și-atunci trebuie și eu să-l iubeac mai mult. Deci pe aceia care au cei mai mulți copii i-am pus primii, chiar dacă nu m-au ajutat deloc. Dacă Dumnezeu ține la ei, cum pot eu să nu țin?…

Să știți că Dumnezeu este Cel ce-i unește pe tinerii căsătoriți. Mă auziți? Dumnezeu v-a unit! La primărie căsătorește ofițerul stării civile, primarul, da? La biserică, cine cunună – preotul, oare? Ia să vedem, cum scrie în Molitfelnic? „Și îi binecuvântează preotul de trei ori, cântând: «Doamne Dumnezeul nostru, cu slavă și cu cinste încunuează-i pe dânșii».” Vezi dar, Dumnezeu e Cel care îi încununează! Când spui că a fost operat cineva, spui că bisturiul l-a operat, sau doctorul?… Preotul este numai un instrument al lui Dumnezeu. Și de ce zice „de trei ori”? Pentru că încununează și Tatăl, și Fiul, și Duhul Sfânt! Pentru cât timp? Pentru veșnicie! Această dragoste va crește din ce în ce mai mare și veți trăi în veșnicie din ce în ce mai îndrăgostiți, soțul și soția! Dacă dragostea va fi din ce în ce mai puternică, veți trăi ca îngerii.

——————–

P.S.

1.Daca preotul ortodox nu cununa cum nu intelegeti orbilor ca harul nu e al ereticilor si nici chiar al preotului ortodox ca tot harul de sus e de la Parintele luminilor, si nu e conditionat Dumnezeu de nimeni cui sa dea sau nu harul Sau, si va dati ifose(va credeti oameni importanti) ca fara voi(preotii) Dumnezeu nu mai lucreaza. Mai jos video cu preaEreticul Andreicut

https://youtu.be/Ds1iPI4KyX0 , oare monahul(tuns la minutul 7:44)

acela de ce plange? Nu oare de la harul care l-a tuns in monahism plânge(priveste in Evanghelie dupa Luca cu pacatoasa ce plange la picioarele Stapanului oare de ce plangea aceea? Nu ca a fost atinsa de har?, sau imi vei zice ca ereticul-episcop sau episcopul(chiar si ortodox fara vro pata a ereziei) face tunderea in monahism??VOI OSANDITI DIMPREUNA CU ERETICUL SI PE DUMNEZEU, pe eretic ca pe un ereziarh si pe Dumnezeu ca prea iubitor de oameni(prima judecata- a ereziarhului va e ingaduita de canonul 15 I-II a doua – a Lui Dumnezeu NICIODATA).Va mai bagati mult in cele ce nu vedeti si simtiti?Voi sunteti ca orbul ce nu vede si da DIRECTII celui ce vede cum sa evite gropile, desi el orb fiind nu vede pe nimeni si NIMIC ce sa mai vorbim sa vada gropile.

2. Am intrerupt pomenirea ereticul ptr. ca prin simpla pomenire a numelui(ereticului-episcop) ne intinam, aceasta simpla pomenire produce necuratie– Si scris este: nimic necurat nu va intra in Imparatie.

===Daca nu e asa problema ptr. matuire pomenirea sau nu a ereticului de ce s-a dat canonul (15 I-II)ptr. ea ?

===De ce sfintii au mai intrerupt comuniunea si pomenirea chiar inainte cu multi ani ca sa apara si canonul 15?

===De ce Sfantul Chiril a aplicat iconomie temporara ca sa ii traga pe orientali la ORTODOXIE PRIN NEPOMENIREA ereticului Theodor de Mopsuestia care era deja mort si nu mai putea sluji cu nimeni din cei ce totusi il pomeneau ca mort?

Ptr. cine mai are indoieli cu legitimii echilibrati apostati

danielvla.wordpress.com/2018/05/21/schismaticul-la-schismatici-trage/

„Genuine Orthodox Church of America

Biserica Ortodoxă Autentică a Americii (GOCA) este o jurisdicție independentă a Calendarului Vechi, cu sediul în Buena Vista, Colorado, care se consideră a fi singura biserică ortodoxă legitimă din America. Nu este în comuniune cu nici un corp ortodox.“

——–

ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/05/16/semnatarii-proiectului-de-rezolutie-din-ianuarie-2018-anunta-public-neparticiparea-la-sinaxa-de-la-satu-mare/

„care să pregătească o sinaxă legitimă a clericilor și credincioșilor nepomenitori“

===Limbajul e acelasi cat de orb sa fi sa nu vezi ?????Oare nu zice Sf. Simeon in talcuire in volumul II, pag.299, la: dupa roade ii veti recunoaste adica dupa cuvintele/cuvantul lor, si cuvantul lor in acest caz este:

  • legitimă

Cine are si cine nu are dreptul de a vorbi si invata despre Dumnezeu

Cartea [Sfântul] SIMEON NOUL TEOLOG, Viața și epoca Scrieri IV, edit. DEISIS Sibiu 2006

Pag.33

„…autoritatea teologică în Biserică…cine nu face această experiență conștientă a botezului Duhului Sfânt nu există duhovnicește — fiindcă nu există posesiune sau sălășluire inconștientă a lui Hristos și a Duhului Sfânt —, și ca atare nu poate vorbi despre Dumnezeu și a naște fii duhovnicești, această putere și acest drept fiind rezervate doar celor care au aceasta experiență conștientă: ei singuri pot învăța și vorbi despre Dumnezeu, pentru că L-au văzut și simțit, numai ei, nu clericii sau intelectualii, sunt de fapt „învățătorii”, „teologii” și „părinții” cu adevărat apostolici ai Bisericii.“

Suferim la capitolul traducatori de greaca si rusa

glasulstramosesc.ro/blog/sfantul_teodor_studitul_desfiinteaza_inovatiile_conform_carora_39_39_partasul_la_erezie_nu_e_eretic_39_39_si_39_39_ereticul_savarseste_sfintele_taine_39_39/2018-05-22-628

Așadar, fragmentul din SCRISOAREA 49 – Fiului Naucratie – ”Dreapta Credința în Scrierile Sfinților Părinți, traducere de pr. Marcel Hancheș suna asa:

”Dar dacă [preotul] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtăşanie.”

Același fragment extras din „Scrierile Sfântului Teodor Studitul” – traducere de Academia teologică St. Petersburg 1867, în limba rusă:

Послание 49. ”К Навкратию, сыну Если же он поминает епископа-еретика, то, хотя бы он ублажал, хотя бы сам мыслил православно, нужно воздерживаться от Божественного приобщения вместе с ним и от общей трапезы, если при этом надлежит помянуть того.”

În limba română:

Scrisoarea 49. Fiului Naucratie ”Dar dacă el pomenește episcopul-eretic, chiar dacă are o viață fericită, chiar dacă gândește ortodox, trebuie să ne abținem de la Dumnezeiasca împărtășanie cu el și de la trapeză dacă la aceasta va trebui pomenit acela.”

SCRISOAREA 553 – Către soţia unui spătar al cărui nume e Mahara

Traducerea pr. Marcel Hancheș:

”Şi mi-ai spus că te-ai temut să-i spui preotului tău să nu-l pomenească pe ereziarh la liturghie. Ce să-ţi spun acum despre acest lucru nu văd, decât că întinare are împărtăşania din singurul fapt că îl pomeneşte [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfânta Liturghie.”

Traducere de Academia teologică St Petersburg 1867:

În limba rusă: ”Ты говоришь мне, что боишься сказать своему пресвитеру, чтобы он не поминал ересеначальника. Что сказать тебе на это? Я не оправдываю его: если общение через одно поминовение производит нечистоту, то поминающий ересеначальника не может быть православным.”

În limba română:

”Tu îmi zici că te temi să-i spui preotului tău ca să nu-l pomenească pe ereziarh. Ce pot să-ți răspund la asta? Eu nu îl îndreptățesc: dacă comuniunea prin simpla pomenire produce necurăție, atunci cel care pomenește pe ereziarh nu poate fi ortodox.”

Epistola 452 către egumenul Nichita, a Sfântului Theodor Studitul.

În varianta tradusă de pr Marcel Hancheș, fragmentul respectiv sună așa:

”De ce îi crede ajutători pe sfinţii care sunt [de fapt] împotrivitori faţă de el? Deja şi numai acordul sau dezacordul [lăuntric] în ceea ce priveşte mărturisirea şi lepădarea [de credinţă] se socoteşte [δoγματίζεται/dogmatizetai] de ei [de sfinţi] ca împlinire a faptei şi la ei nu ţine ca dovadă făţărnicia că numai se atinge de jertfă [cu gura, iar cu mintea petrece nedespărţit de Hristos] – şi nu [zic] [jertfa] idolească, ci nici când e vorba de jertfa propriu-zisă [a lui Hristos, săvârşită de eretici]. Şi exemplele sunt nepotrivite.”

Traducerea facută de Academia teologică St. Petersburg 1867:

În limba rusă: ”Как может он считать своими защитниками святых, которые говорят против него? Ибо, по их мнению, одно только подтверждение или отрицание в деле исповедания или отречения есть уже полное действие; и лицемерия даже только в прикосновении к жертве, не только идольской, но и частным образом закланной, они не допускали, чему есть бесчисленное множество примеров.”

În limba română:

”Cum îi poate considera ca apărători ai lui pe sfinții care vorbesc împotriva lui? Căci după opinia lor, simplul acord sau dezacord în privința mărturisirii sau lepădării de credință deja este ca un fapt deplin, iar fățărnicia cu atingerea de jertfă, nu doar idolească, dar și jertfa particulară, ei n-o permiteau, iar acest fapt e dovedit de exemple nenumărate.”

Glasul antihristului prin pomenitorul ecumenist

Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui”( 2 Petru 2, 22). Un astfel de om, stă departe de viaţa fericită a drepţilor – aşa cum a arătat Domnul nostru prin parabolă, zicând: „Nimeni punându-şi mâna s-a pe plug şi căutând înapoi, este îndreptat întru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9, 62). Aici, prin „mână” Stăpânul numeşte voinţa proprie şi liberă a fiecăruia dintre noi. De asemenea, prin „plug” numeşte sfintele şi mântuitoarele Lui porunci prin care ducem o viaţă întocmai ca a îngerilor potrivit cu evanghelia iar prin întoarcerea înapoi ce altceva vrea El să numească dacă nu întoarcerea la obiceiurile dinainte şi la deşertăciunea vieţii lumeşti? Oare nu este întoarcerea înapoi grija permanentă pentru dobândirea mai multor ţarini şi avuţii şi diferitelor cirezi de vite şi pentru înmulţirea de câteva ori a argintului şi a aurului, de care monahul s-a lepădat de bunăvoie la tunderea lui în monahism, făgăduind Stăpânului, Care locuieşte în cele de sus, să fie liber de toate acestea pe viitor ca apostolii şi să îndeplinească poruncile Domnului, trăind în sărăcie şi tăcere, cu smerită înţelepciune, în curăţia şi sfinţenia trupului şi a sufletului?

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 143)

——

===== Antihrist striga prin gura aceluia intoarceti-va la pomenirea si comuniunea ereticilor ca o sa deveniti mai limpezi la minte mai ortodocsi, exact ca el cu facatorul de minciuni Teofan pe care il ridica in slavi