https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/31/pidalion-1844-pag-136/
PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007
pag. 137
gheliile cele 4, Faptele Apostolilor, Cele şapte Soborniceşti Epistolii, adică a
lui Iacov una, ale lui Petru două, ale lui Ioan trei, a lui Iuda una, ale lui Pavel Epistolii 14, şi Apocalipsa. Despre care măcar că zice Dumnezeiescul Amfilo-hie în
stihurile cele Iambliceşti, că mulţi cu adevărat o judecă a fi cu adevăr a lui Ioan (Evanghelistului), iar cei mai mulţi o judecă ca o neadevărată. Încă ca o Carte canonisită pe aceasta o primeşte Soborul cel din Cartagina, Canon 30. Şi marele Atanasie în mai-nainte zisa Epistolie cea 39. Şi Dumnezeiescul Dionisie Areopagitul, tainică privire pe aceasta numindu-o, şi scoliastul Sfântu-lui Dionisie – Dumnezeiescul Maxim, la multe locuri din scoliile sale de aceasta pomeneşte. Şi Dumnezeiescul Ieronim zicând-o pe aceasta cartea cea mai înaltă a lumii. Iar deşi Teologul Grigorie aceasta nu o numeşte în stihurile sale; ci întru alcătuitorul său cuvânt, cel făcut către cei 150 de Episcopi ai Sinodului al 2-lea, arătat o pomeneşte aceasta, zicând: Mă înduplec a crede că alţi (Îngeri) pe altă Biserică o apără precum Ioan mă învaţă prin Apocalipsis, (adică prin descoperirea ce i s-a făcut). Dar şi Origen avea tâlcuire la Apocalipsis. Pome-neşte de aceasta şi Chiril al Alexandriei
(foaia 669 a celor cinci Cărţi) şi Clement Stromateul (foaia 856 a acelor cinci Cărţi) o primesc pe aceasta şi Apolinarie, Efrem, Papias, Iustin, Irineu, Tertulian,
Lactandius, Sevir, Silpichie, Augustin, Metodie, Ipolit, Andrei al Cezareei. Şi însuşi cel a toată lumea al doilea Sinod, înaintea căruia Teologul Grigorie a glăsuit
cuvântul cel alcătuitor care pome-neşte despre Apocalipsis; Meliton al Sardelor, Teofil al Antiohiei, şi alţii. Iar cele două epistolii ale lui Clement, pe care le pomeneşte Apostolescul acesta Canon sunt trimese către Corinteni, ca din partea Bisericii celei din Roma, şi tipărite în adunarea tomului întâi al practicalelor Sinoadelor, din care cea a 2-a neadevărată se judecă de către Fotie; foaia 156 a Miriovivlei. Iar aşezămân-turile Apostolilor, care şi învăţătură a Apostolilor se numesc, de către marele Atanasie, şi de către Canonul al 2-lea al Sinodului 6 s-au lepădat de către al 2-lea Canon al celui a toată lumea al 6-lea Sinod, adică, fiindcă s-a notevsit (adică s-au reformăluit) de către eretici. Dar de vreme ce nu toate s-au notevsit, ci la oarecare părţi, pentru aceasta mulţi din Părinţi, şi mai înainte de Sinodul al 6-lea, care mai ales este Teologul Grigorie, dar încă şi Sfinţitul Maxim, au
______
cuvine cu acest nume să se numească, precum zice marele Atanasie în epistolia mai sus zisă. Fiindcă numele de apocrife, li s-au pus de către eretici spre a putea cu aceasta a scrie ce voiesc, şi să înşele pe cei simpli cum că ar fi cărţi apocrife şi vechi de ale Sfinţilor, dar bine este ca pe cărţile necanonizate ale Vechiului Testament să le numească anaghinoscomene (cele ce se citesc), şi nu apocrife, însă anaginoscomene acestea trebuie să se numească: Neemia, Cântarea celor 3 Tineri, Bel şi balaurul, şi Susana. Cu toate că despre cărţile acestea nici o pomenire nu se face, nici în Apostolescul Canon, nici în Sinodul Laodiceei, nici a celui din Cartagina, nici de către marele Atanasie, nici de către Dumnezeiescul Grigorie, nici de către Amfilohie.
https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/31/pidalion-1844-pag-138/
ayeaye20 