Sinodiceasca Epistola a Intaiului Ecumenic Sinod

Cartea: The Seven Ecumenical Councils by Philip Schaff
pag. 100

The First Ecumenical Council: The First Council of Nice

The Synodal Letter.
(Found in Gelasius, Historia Concilii Nicæni, lib. II, cap. xxxiii.; Socr., H. E., lib. I., cap. 6; Theodor., H. E., Lib. I., cap. 9.)
To the Church of Alexandria, by the grace of GOD, holy and great; and to our well-beloved
brethren, the orthodox clergy and laity throughout Egypt, and Pentapolis, and Lybia, and every nation under heaven, the holy and great synod, the bishops assembled at Nicea, wish health in the
LORD.
FORASMUCH as the great and holy Synod, which was assembled at Niece through the grace of Christ and our most religious Sovereign Constantine, who brought us together from our several provinces and cities, has considered matters which concern the faith of the Church, it seemed to us
to be necessary that certain things should be communicated from us to you in writing, so that you
might the means of knowing what has been mooted and investigated, and also what has been decreed and confirmed.
First of all, then, in the presence of our most religious Sovereign Constantine, investigation
was made of matters concerning the impiety and transgression of Arius and his adherents; and it was unanimously decreed that he and his impious opinion should be anathematized, together with the blasphemous words and speculations in which he indulged, blaspheming the Son of God, and saying that he is from things that are not, and that before he was begotten he was not, and that there was a time when he was not, and that the Son of God is by his free will capable of vice and virtue; saying also that he is a creature. All these things the holy Synod has anathematized, not even
enduring to hear his impious doctrine and madness and blasphemous words. And of the charges against him and of the results they had, ye have either already heard or will hear the particulars,
lest we should seem to be oppressing a man who has in fact received a fitting recompense for his
own sin. So far indeed has his impiety prevailed, that he has even destroyed Theonas of Marmorica and Secundes of Ptolemais; for they also have received the same sentence as the rest. But when the grace of God had delivered Egypt from that heresy and blasphemy, and from the
persons who have dared to make disturbance and division among a people heretofore at peace,
there remained the matter of the insolence of Meletius and those who have been ordained by him; and concerning this part of our work we now, beloved brethren, proceed to inform you of the decrees of the Synod. The Synod, then, being disposed to deal gently with Meletius (for in strict justice he deserved no leniency), decreed that he should remain in his own city, but have no authority either
to ordain, or to administer affairs, or to make appointments; and that he should not appear in the
country or in any other city for this purpose, but should enjoy the bare title of his rank; but that those who have been placed by him, after they have been confirmed by a more sacred laying on of
hands, shall on these conditions be admitted to communion: that they shall both have their rank
and the right to officiate, but that they shall be altogether the inferiors of all those who are enrolled in any church or parish, and have been appointed by our most honourable colleague Alexander.
So that these men are to have no authority to make appointments of persons who may be pleasing to them, nor to suggest names, nor to do anything whatever, without the consent of the bishops of
the Catholic and Apostolic Church, who are serving under our most holy colleague Alexander;
while those who, by the grace of God and through your prayers, have been found in no schism, buton the contrary are without spot in the Catholic and Apostolic Church, are to have authority to make appointments and nominations of worthy persons among the clergy, and in short to do all
things according to the law and ordinance of the Church. But, if it happen that any of the clergy who are now in the Church should die, then those who have been lately received are to succeed to
the office of the deceased; always provided that they shall appear to be worthy, and that the people elect them, and that the bishop of Alexandria shall concur in the election and ratify it. This
concession has been made to all the rest; but, on account of his disorderly conduct from the first, and the rashness and precipitation of his character, the same decree was not made concerning
Meletius himself, but that, inasmuch as he is a man capable of committing again the same disorders,
no authority nor privilege should be conceded to him.
These are the particulars, which are of special interest to Egypt and to the most holy Church of Alexandria; but if in the presence of our most honoured lord, our colleague and brother Alexander,
anything else has been enacted by canon or other decree, he will himself convey it to you in greater
detail, he having been both a guide and fellow-worker in what has been done.
We further proclaim to you the good news of the agreement concerning the holy Easter, that
this particular also has through your prayers been rightly settled; so that all our brethren in the East
who formerly followed the custom of the Jews are henceforth to celebrate the said most sacred
feast of Easter at the same time with the Romans and yourselves and all those who have observed
Easter from the beginning.
Wherefore, rejoicing in these wholesome results, and in our common peace and harmony, and
in the cutting off of every heresy, receive ye with the greater honour and with increased love, our
colleague your Bishop Alexander, who has gladdened us by his presence, and who at so great an
age has undergone so great fatigue that peace might be established among you and all of us. Pray
ye also for us all, that the things which have been deemed advisable may stand fast; for they have
been done, as we believe, to the well-pleasing of Almighty God and of his only Begotten Son, our
Lord Jesus Christ, and of the Holy Ghost, to whom be glory for ever. Amen.

—–

Cele Șapte Ecumenice Sinoade de Philip Schaff

pag.100

Întâiul Ecumenic Sinod:

Întâiul Sinod de la Niceea

Sinodiceasca Epistolă

(Găsită în Gelasius, Istoria Sinodului Niceean , lib. II, cap. xxxiii.; Socr., H. E., lib. I., cap. 6; Theodor., H. E., Lib. I., cap. 9.)

Bisericii din Alexandria prin harul lui DUMNEZEU, sfânt și mare; și alor noștrii bine-iubiți frați, ortodoxul cler și mireni din tot Egyptul, și Pentapola, și Lybia, și oricărui popor de sub cer, sfântul și marele sinod, episcopii adunați în Niceea, doresc sănătate în DOMNUL.

DEOARECE marele și sfântul sinod, care a fost adunat la Niceea prin harul lui Hristos și al nostru foarte credincios Împărat Constantin, care ne-a adus împreună din ale noastre câteva sate și orașe, a considerat problemele care privesc credința și Biserica, părutu-s-a nouă, să fie necesar ca anumite lucruri să fie împărtășite de la noi la tine în scris, așa ca tu să poți avea mijloacele cunoașterii a ceea ce a fost discutat și cercetat, și de asemenea ce a fost decretat și aprobat. Întâi, atunci, în prezența al nostru foarte credincios Împărat Constantin, cercetare s-a făcut în probleme privind neevlavia și călcarea lui Arie și a adepților lui, și a fost de toți decretat aceea că el si ale lui nevlavioase păreri trebuie să fie anathematizate, împreună cu hulitoarele cuvinte și speculații în care el se complăcea, hulind pe Fiul lui Dumnezeu, și spunând că El este din zidiri care nu sunt, și că înainte de a fi El născut El nu era, și că a fost un timp când El nu era, și că Fiul lui Dumnezeu este prin voința Lui liberă capabil de patimă sau virtutea; spunând de asemenea că El este o creatură. Toate aceste lucruri sfântul sinod le-a anathematizat, nici măcar îndurând să audă ale lui nevlavioase învățătură și nebunie și hulitoare cuvinte. Și despre învinuirile împotriva lui, și despre rezultatele pe care le-au avut, tu ai auzit deja sau vei auzi detaliile, ca să nu părem că prigonim un om care a primit de fapt o răsplată potrivită pentru el. Până acum într-adevar a lui nevlavie a învinsă, că a distrus chiar pe Theonas din Marmorica
și pe Secundes din Ptolemaida; pentru că ei de asemenea au primit aceeași sentință ca și restul. Dar când harul lui Dumnezeu a eliberat Egiptul din acea erezie și hulă și din persoanele care au îndrăznit să facă tulburare și împărțire între popoare până acum în pace, a rămas problema îndrăznelii lui Meletius și aceia care au fost hirotoniți de el; și în ceea ce privește această parte a lucrării noastre noi acum, iubit frate, continuăm să te informăm despre decretele Sinodului. Sinodul, așadar, dispus fiind să se ocupe cu blândețe de Meletius (pentru că în dreptate el nu merita niciun fel de îngăduință), a decretat că el ar trebui să rămână în propriul său oraș, dar nu are nici o autoritate să hirotonească, sau să administreze treburile, sau să facă întâlniri; și că el nu ar trebui să apară în țară sau în orice alt oraș pentru acest scop, dar ar trebui să se bucure de titlul gol al treptei sale; dar că cei care au fost așezați de el, după ce ei au fost confirmați de o mai sfântă punere a
mâinilor, în aceste condiții, vor fi primiți la împărtășire: că ei vor avea ambele treapta lor și dreptul de a sluji, dar ele vor fi în totalitate inferioare tuturor celor înscriși în orice biserică sau parohie, și au fost puși de cel mai cinstit confrate Alexandru.

Pentru ca acești oameni să nu aibă nici o autoritate să facă alegeri de persoane care ar putea fi pe plac pentru ei, nici să sugereze nume, nici să facă nimic indiferent ce, fără consimțământul episcopilor
Soborniceștii și Apostoleștii Biserici, care slujesc sub cel mai sfânt confrate al nostru Alexandru; în timp ce aceia care, prin harul lui Dumnezeu și prin rugăciunile voastre, au fost găsiți în nici o schismă, dar din contră sunt fără pată în Soborniceasca și Apostolică Biserică, trebuie să aibă autoritatea să facă numiri și alegeri de oameni vrednici în rândul clerului, și pe scurt, să lucreze tot felul lucrări conform legii și rânduielii Bisericii. Dar, dacă se întâmplă ca vreunul dintre clerici care sunt acum în Biserică să moară, atunci cei care au fost primiți mai târziu trebuie sa ocupe tronul
adormitului; întotdeauna cu condiția, ca ei să fie vrednici, și că oamenii să-i aleagă, și că episcopul Alexandriei să-și dea ajutorul în alegere și să o aprobe. Acest pogorâmânt a fost făcut pentru tot restul; dar, pe baza purtării sale dezordonate de la primul, și graba și lucrarea fără minte a caraterului lui, același decret nu s-a făcut cu privire la Meletius însuși, dar aceea că, cu atât cu cât el este un om în stare să făptuiască iar aceleași tulburări, nici o autoritate nici întâietate ar trebui să fie cedate lui. Acestea sunt însușirile care sunt de interes special Egyptului celei mai sfinte Biserici a Alexandriei; dar dacă în prezența celui mai cinstit domn al nostru, al nostru confrate și frate Alexandru, orice altceva a fost adoptat prin canon sau alt decret, el va cuvânta ție în mai mare amărunțime, el a fost ambele și îndrumător și împreună-lucrător în ceea ce a fost făcut. Noi în continuare anunțăm ție veștile bune ale înțelegerii privind sfântul Paști, că aceasta în mod deosebit s-a întâmplat de asemenea prin ale tale rugăciuni a fost drept stabilit; așa ca toți ai noștrii frații în Răsărit care formal urmau obiceiul Jidovilor sunt de azi înainte să prăznuiască ca spun așa cea mai sfântă sărbătoare a Paștilor în același timp cu Romanii și cu voi și cu toți aceia care au văzut Paștile de la început. De aceea, bucurându-ne în aceste rezultate sănătoase, și în a noastră comună pace și armonie, și în tăierea oricărei erezii, primește tu cu ce mai mare cinste și cu dragoste crescândă, al nostru confrate al tău Episcop Alexandru, care ne-a bucurat pe noi cu a lui prezență și care la o așa înaintată vârstă a îndurat atât de multă oboseală încât pacea ar putea fi stabilită între tine și noi toți. Roagă-te tu de asemenea pentru noi toți, și că lucrurile care au fost considerate recomandabile să poată să stea repede; pentru că au fost făcute, așa cum noi credem, cu buna-mulțumire a Atotputernicului Dumnezeu și al Lui Unul Născut Fiu, al nostru Domn Iisus Hristos și a Duhului Sfânt, a cărui este slava pentru totdeauna. Amin.

Advertisements